70 matches
-
ca un cercetaș ce sunt că nerespectarea programului este numai în dezavantajul meu. - Da? Și ce propui? - Activitate suplimentară în zilele următoare pentru recuperare. - Nu am nimic împotrivă, numai că până atunci ar fi bine să nu-ți mai plimbi poponețul acesta delicios prin fața mea, că s-ar putea să intri la recuperări înainte de cina și așa întârziată, doar dacă vrei să faci atletism și anume proba de sărituri peste masă. - A..., nu... vreau să mergem la masă că îmi este
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XIII LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341933_a_343262]
-
naturală, ci de conjunctură - își continuă el monologul. Am auzit că mama ei a fost foarte frumoasă. Nici ea nu-i prea departe de această calitate, mai spuse el. A început să-și etaleze nurii. Un corp suplu, picioare zvelte, poponețul frumos conturat, ochii care te atrag și te scot din minți și mai ales sânii săi rotunzi, bine reliefați în cupa sutienului parcă prea mic ca să-i cuprindă, scoțându-i senzualitatea în evidență și atrăgând ca un magnet privirile bărbaților
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
ca un cercetaș ce sunt că nerespectarea programului este numai în dezavantajul meu. - Da? Și ce propui? - Activitate suplimentară în zilele următoare pentru recuperare. - Nu am nimic împotrivă, numai că până atunci ar fi bine să nu-ți mai plimbi poponețul acesta delicios prin fața mea, că s-ar putea să intri la recuperări înainte de cina și așa întârziată, doar dacă vrei să faci atletism și anume proba de sărituri peste masă. - A..., nu... vreau să mergem la masă că îmi este
LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343080_a_344409]
-
cu mini jupă, schimbă ea vorba. - Care? Cea cu pantaloni albi trei sferturi? - Nu te face că nu vezi. Nu poți să nu observi ce picioare frumoase are și ce mijlocel suplu, în plus nu vezi ce senzual își mișcă poponețul? - Nu neg că arată bine de la spate, dar eu mă mulțumesc cu frumoasa mea, nu mă uit în grădina altuia. - Da? Atunci vino să-ți dau un pupic ca între verișori, pe colțu gurii, ești un drăguț! și imediat se
CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379793_a_381122]
-
de ani de-ai voștri. Nu știu la ce ți-ar folosi, dar nici asta nu mă interesează! Și acum, hai, că n-avem timp de povești! Ți-am spus toate astea fiindcă așa-i codul nostru deontologic. Hai, bagă poponeț, că n-o să te târâi eu și nici nu am vreo obligație să te iau în spate!Costel, o fire inteligentă de la natură, prinse imediat șpilul afacerii, și socotind că va ieși într-un câștig nesperat, mai băgă una doar
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
naturală, ci de conjunctură - își continuă el monologul. Am auzit că mama ei a fost foarte frumoasă. Nici ea nu-i prea departe de această calitate, mai spuse el. A început să-și etaleze nurii. Un corp suplu, picioare zvelte, poponețul frumos conturat, ochii care te atrag și te scot din minți și mai ales sânii săi rotunzi, bine reliefați în cupa sutienului parcă prea mic ca să-i cuprindă, scoțându-i senzualitatea în evidență și atrăgând ca un magnet privirile bărbaților
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
răsuflând ușurată că a scăpat de senzația transmisă de mângâierile colegei de cameră, a luat buretele și schimbând locul cu noua sa amică, o încerca o stare de jenă, nu avea curajul să-i mângâie umerii, spatele și mai ales poponețul cam dolofan al Cristinei. Când trecea buretele peste pielea fetei o făcea cu teamă. Uitase de faptul că acest lucru la făcut de atâtea ori împreună cu surorile sale. Fata era o străină pe care o cunoștea de două - trei ore
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
la o masă, undeva spre colțul terasei, de unde aveam o perspectivă mai generoasă asupra tabloului exterior. Mi-a adus pițipoanca de la bar o bere adăpată cu apă rece... rece apă!... pot să nu recunosc?!... și a plecat legănându-și lasciv poponețul celulitic. L-am văzut, când a intrat pe terasă, pe amicul meu, dar m-am făcut că zboară vaca și că mă interesează zbaterea diafană a aripilor unui fluture imaginar, care tocmai se învrednicea să treacă pe lângă mine. Îl știam
AMICUL MEU ZIARIST de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372199_a_373528]
-
munte că acum bani avea suficienți. Bine că nu a fost nevoită să meargă la C.E.C. să umble la bruma sa de economii. După ce a servit cina, a mers să se spele și, în cămășuța sa de-o șchioapă, cu poponețul descoperit, se băgă sub răcoarea cearșafului, adormind imediat. Referință Bibliografică: CAT DE MULT TE IUBESC.... - ROMAN - CAP. VIII / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1538, Anul V, 18 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stan Virgil : Toate
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374256_a_375585]
-
nici o supărare. Zoo. Seara, tîrziu, cînd mai ies o dată pe terasa restaurantului, apare și coteiul negru, cît un pumn. Scîncește, nu atît pentru mîncare (are o burticică plină cît o ghindă grasă) cît pentru tandrețe. Îl iau în brațe, așezîndu-l poponeț într-o palmă. Nu mai scîncește. Geme alintat. De plăcere. Ziua, în spatele mustăriei, pe un butoi dezafectat, două pisicuțe, în zbenguială nebună, supravegheate îmbufnat-matur de pisoaica-mamă. Le pisicesc de la vreo zece metri: încremenesc și mă privesc țintă. Poză de revistă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
BĂIEȘU, Ion (2.I.1933, Băiești-Aldeni, j. Buzău - 21.IX.1992, New Jersey, SUA), prozator, dramaturg și gazetar. Este fiul Aureliei (n.Cârciu) și al lui Ion Mihalache, țărani. Face școala primară în satul natal și în Poponeți, sat vecin. Preotul de aici, zis Ciomag, îl trimite la Liceul Comercial din Buzău (1944-1951). După absolvire, vrea să se înscrie la Facultatea de Drept din București, dar nimerește la Facultatea de Filosofie. Lipsit însă de mijloace materiale, se transferă
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
un soi de balsam pentru eul meu interior. în ciuda faptului că pe bărbații ăia nu-i puteai urni nici măcar cu parul. De fapt, Brigit și cu mine deveniserăm așa de populare încât Melinda a plecat supărată nevoie mare, agitându-și poponețul de copil de șase ani. Curva norocoasă! După câteva secunde, Tamara și-a luat și ea tălpășița. Uitându-te după ea te așteptai să i se frângă bețele alea de picioare în orice moment. —Blonda care conduce o blondă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care vinde yame. Par a fi vechi ca lumea. Lângă el e prăvălie de cărbuni. O femeie însărcinată spală rufe în fața unei grămezi de cărbuni. Cei doi copii mici ai ei, cu pantalonașii rupți în spate, se joacă în cărbuni. Poponețele lor sunt acoperite de negreală. Alături e un atelier de tâmplărie. Tâmplarul face niște găleți uriașe. Copilașii săi ajută la șmirgheluirea suprafeței lemnului. Eu și Fairlynn am fost repartizate să dormim la o familie de țărani. M-am ales cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
După câteva trepte, Fiona și-a pierdut răbdarea, a luat copila în brațe și-a coborât-o ea. Fetița a început să urle furioasă. —Trebuie să ne grăbim, altfel se închide la Muzeul Științei, a murmurat mama mângâind cu tandrețe poponețul învelit în scutec. Apoi femeia a intrat în sufragerie, tocmai când David încheia convorbirea cu Belinda. —Bine. Vin în cinci minute. Bărbatul părea tulburat. — Ce s-a mai întâmplat acum? Tonul Fionei îi exprima exact gândul: că Belinda era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sorți de pe-acum locurile de joacă, în fiecare dimineață regina din ziua respectivă avea să-și tragă bilețelul și apoi urma să ne ducem în locul de joacă trecut pe bilet. Deocamdată doar Balena, rânjind, cu bucile obrajilor ca un poponeț, își vîrî mâna cu pete roz în pălărie și scoase ogorul. Toate am mormăit plictisite: din prima zi trebuia să ne mutăm pe arătură. Nu prea ne convenea, căci pe acolo veneau uneori și băieți care se luau de noi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vădit suficient de bună pentru a o vrăji pe barmaniță, care a turnat două pahare imense. Așează unul pe un șervețel În fața lui Zamyatin și Îl varsă neglijent pe celălalt pe cămașa lui Wakefield. În drum spre bar Își leagănă poponețul strîns În blue jeans pe sub nasul rusnacului și Îl aruncă o ocheadă lui Wakefield. — Un adevărat infern aici, spune Wakefield cu simpatie, arătînd către mulțimea bulucită la bar fluturînd bancnote ca să atragă atenția femeii. Wakefield ar vrea ca ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
uneori se părea că toate călătoriile sale sfîrșeau Înlăuntrul unei femei. Îi spune despre Mariana, despre cum a găsit-o exact În momentul În care ajunsese la concluzia că drumurile nu duc nicăieri. Știu, spune Maggie, Întinsă pe burtă, cu poponețul ei frumos Înălțîndu-se peste coccisul cu gropițe, că Îți Închipui că vreau să-mi spui totul despre fosta ta soție, și poate chiar și vreau, dar mă intrigă mai mult chestia asta cu ascunsul. Ce vrei să spui cu „obișnuiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe care-l admirase atîția ani. De parcă i-ar fi auzit gîndul, tînăra femeie Își Întoarse privirea de la Lands’en, căreia Îi dădeau Încet ocol. Doi ștrengari care se hîrjoneau se ciocniră de ei țipînd, cel mai mic căzu În poponeț la piciorul lui Lucas, acesta se aplecă și-l ridică neîndemînatic, trăgîndu-l de braț. Puștiul chițăi, după care plecă În fugă. Lucas Întîlni privirea Mariei, care zîmbea cu o sclipire de zeflemea În ochi. Își aținti privirea Într-a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
două săptămâni care-au urmat, i-am vorbit, am scos-o la tablă. Îmi răspundea la priviri, nu părea să considere bizară purtarea mea. Trebuia să mă grăbesc, era deja Începutul lui iunie. Când se Întorcea În bancă, Îi vedeam poponețul mulat În ginși. Îmi plăcea atât de mult, că am renunțat să mă mai duc la târfe. Îmi imaginam sexul meu răsfirându-i părul negru și lung; ba chiar o dată m-am masturbat pe o compunere de-a ei. Vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Îi respect. Chiar am prețuire. Pă bune, că știu și eu ce e aia bătrânețe, să te dea toți de-o parte, că gata, ești terminat. Mai ales la ăștia care a făcut comunismul, acuma nu vedeți ce șuturi în poponețul dorsal le dă tinereii care a ieșit în lume. Nu zic că nu merită, dar parcă, de e bătrâni, mai întâi stai și-l respectă și p’ormă dă-i cu șutul. Așa gândesc io unul, la meseria mea... Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Înțelegi cum am luptat eu să nu se ia ăștia la contre prea tari între ei? Aici, la noi, pe plan local, că mai sus era altă lume, alte probleme. Noi eram, așa, mai populari, cu pumni și șuturi la poponeț, sus era cu diplomație și votcă «Krepkaia», de-aia cu ficatul în doliu, sau coniac «Țărăncuța», sticla cu fata lui Grigorescu cu papornița în cap, după cum era terenul de dispută. Ai grijă, vezi cum o întorci, să nu creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fusese flancat de o cutie goală de fasole într-o mână și de un borcan de gem în cealaltă mână. În timp ce prima serie se difuza, o a doua intrase deja în producție, și asta spre încântarea Rosei, care sărea pe poponeț la fiecare episod, arăta cu mânuța către ecranul televizorului și zicea „Dada“. Acum că nu mai trăia în minciună, relația lui Jake cu fiica și fosta lui soție era de-a dreptul înfloritoare. Aproape la fel de important era că Alice făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că nu-s publicați, că-s interziși, că ar fi desfundători de rahat, că fac naveta. Buuun... Dar cu aceeași guriță cu care n-ar fi de acord să intoneze vreo odă, rămân totuși extrem de interesați să halească. Cu același poponeț, considerat prea gingaș să clocească vreun Omagiu Conducătorului Statului, se înnebunesc, cu toții, după încălecat canapeaua. Behăie cu toții, seamănă între ei, iar ultima lor găselniță e c-ar vrea să-și reprezinte cultura și țărișoara în Necuprins... Păi, cum să le
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
minute întregi, până ce, împrejurul serelor de portocali, să poți jura că a izbucnit un incendiu. - Foarte multe doamne au dat atunci dovadă de o voiciune ce nu și-o mai demonstrau deloc în cadrul menajului! - Le-a văzut tot Parisul cu poponețele goale! - Le-au plesnit soții cu cataramele peste fund! - Au trecut direct, de la cronica mondenă, la cronica judiciară! 248 DANIEL BĂNULESCU - În patru zile, Robin a onorat 23 de provocări la duel!!... Fericite și gureșe. Cotrobăiau să-i arate și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zice că problema este gravă, de vreme ce mobilizează cele mai înalte autorități ale republicii, despre care credeam că au alte griji acum. S-ar părea că suntem rușinea Europei și că vecinii noștri se îngrozesc văzând o mână părintească lovind un poponeț tricolor [...]. Suntem excepția "cuculturală". Trebuie ca această situație să înceteze imediat, bătaia la fund trebuie scoasă în afara legii. Dacă asta înseamnă să afirmăm că violența asupra copiilor este intolerabilă, sigur! [...] În mod evident, bătaia la fund nu e de așa
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]