333 matches
-
Hore și chiuituri din Bucovina, adunate de... ", ediție îngrijită de Liviu Marian, Academia Română, Librăria "Socec" "et comp"., București, 1910, XIX+182 p. 31. "Istoria literaturii române din Bucovina", Fundația Culturală "Leca Morariu", Tipografia "ROF", Suceava, 2007, 78 p. 32. "Botanica poporană română", vol. I (A - F), ediție critică, introducere, repere biobibliografice, indice "Botanica", indice capitole publicate antum/postum, text stabilit, indice informatori și bibliografie de Aura Brădățan, Editura "Mușatinii", Suceava, 2008, 700 p. 33. "Botanica poporană română", vol. II (G - P
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
2007, 78 p. 32. "Botanica poporană română", vol. I (A - F), ediție critică, introducere, repere biobibliografice, indice "Botanica", indice capitole publicate antum/postum, text stabilit, indice informatori și bibliografie de Aura Brădățan, Editura "Mușatinii", Suceava, 2008, 700 p. 33. "Botanica poporană română", vol. II (G - P), ediție" "îngrijită de Aura Brădățan, cu un "Cuvânt înainte "de prof. univ. dr. Ioan Opriș, Editura Academiei Române, Suceava, 2010, 712 p. 34. "Botanica poporană română", vol. III (P - Z), ediție îngrijită de Aura Brădățan, cu
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
de Aura Brădățan, Editura "Mușatinii", Suceava, 2008, 700 p. 33. "Botanica poporană română", vol. II (G - P), ediție" "îngrijită de Aura Brădățan, cu un "Cuvânt înainte "de prof. univ. dr. Ioan Opriș, Editura Academiei Române, Suceava, 2010, 712 p. 34. "Botanica poporană română", vol. III (P - Z), ediție îngrijită de Aura Brădățan, cu un "Cuvânt înainte" de prof. univ. dr. Dumitru Murariu, Editura Academiei Române, Suceava, 2010, 748 p. Ediții postume 35. "Păsările noastre și legendele lor", Editura "Socec et CO", Biblioteca pentru
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
p.; IV, 1998, 314 p., ediție îngrijită de Paul Leu, Editura "Euroland", Suceava. 46. "Nașterea la români", Nunta la români", Înmormântarea la români", ediție îngrijită de Iordan Datcu, Editura "Saeculum I.O.", București, 2000, 303 + 575 + 399 p. 47. "Tradiții poporane române din Bucovina", ediție îngrijită de Iordan Datcu, Editura "Universal Dalsi", București, 2000, 252 p. 48. "Mitologie românească "(selecție din articole publicate de S. Fl. Marian în periodice), ediție îngrijită, cuvânt înainte și note de Antoaneta Olteanu, Editura "Paideia", București
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
lor lui, aduce cu sine, în autocamioneta proprie, un măgar și un cucoș, un țap și o porumbiță. Ce-o fi fost în mintea cineastului când a intrat în această destructivă operație, e greu de ghicit. Dorea, probabil, un spectacol poporan cu specific oltenesc, ca cel scris, cu exact 40 de ani înainte, de D.R. Popescu. Drept urmare a înjghebat un bazar de vorbe vesele, snoave, ghicitori, zicale disparate, care cum i s-au nimerit în lecturi, în ceva care plutește între
Păcală se întoarce () [Corola-website/Science/322644_a_323973]
-
Această idee a pasivității, a fatalismului, a liniștii în fața morții revine necontenit în exegezele baladei și în generalitățile folclorice de tot felul. Până în zilele noastre este un loc comun pentru toți câți vor să ne caracterizeze. Dar ansamblul literaturii noastre poporane, atât cel epic, cât și cel liric, arată că este mai mult decât o exagerare, o dezumanizare să admiți, ca produs al factorilor istorici sau ca reflex al caracterului etnic, un fatalism care merge până la primirea morții fără a reacționa
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
arată că Marian Munteanu a semnat un Angajament cu Securitatea, a scris note informative și a semant chitanțele în baza cărora Securitatea îi retribuia notele informative. În același timp, CNSAS a stabilit că Munteanu nu a făcut poliție politică. Cântecul poporan din Muscel (coautor, alături de Alexandru I. Amzulescu), Editura Valahia, 2010. Folclorul detenției. Formele privării de libertate în literatura poporană. Studiu, tipologie, antologie de texte și glosar, Editura Valahia, 2007-2008. Poezia rezistenței, Editura Clio, București, 1999. Studiu critic de istorie a
Marian Munteanu () [Corola-website/Science/299192_a_300521]
-
baza cărora Securitatea îi retribuia notele informative. În același timp, CNSAS a stabilit că Munteanu nu a făcut poliție politică. Cântecul poporan din Muscel (coautor, alături de Alexandru I. Amzulescu), Editura Valahia, 2010. Folclorul detenției. Formele privării de libertate în literatura poporană. Studiu, tipologie, antologie de texte și glosar, Editura Valahia, 2007-2008. Poezia rezistenței, Editura Clio, București, 1999. Studiu critic de istorie a literaturii. "Ortodoxia este viitorul omenirii". Sfaturi și îndemnuri către tineri adresate de Părintele Stăniloae într-o convorbire cu Marian
Marian Munteanu () [Corola-website/Science/299192_a_300521]
-
transcrie, ci le-a însoțit de observații felurite despre care marele filolog german Schuchard a zis: "Pătrunderea și erudiția lui Hasdeu se pun în evidență aici în modul cel mai splendid". Volumul al II-lea poartă titlul special de "Cărțile poporane ale românilor în secolul XVI, în legătură cu literatura poporană cea nescrisă". În el se publică colecția de texte cunoscute sub numele de "Codex Sturdzanus". Textele sunt publicate cu transcrierea în litere latine și cu un studiu asupra fiecăruia. Volumul se termină
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
despre care marele filolog german Schuchard a zis: "Pătrunderea și erudiția lui Hasdeu se pun în evidență aici în modul cel mai splendid". Volumul al II-lea poartă titlul special de "Cărțile poporane ale românilor în secolul XVI, în legătură cu literatura poporană cea nescrisă". În el se publică colecția de texte cunoscute sub numele de "Codex Sturdzanus". Textele sunt publicate cu transcrierea în litere latine și cu un studiu asupra fiecăruia. Volumul se termină cu o serie de monografii asupra diferitelor chestiuni
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
proiectului, a ajuns până la definiția cuvântului "bărbat". Operă monumentală, dicționarul are în vedere nu numai limba literară de la acea dată, ci mai cu seamă limba vorbită și limba veche și de aceea a și fost subintitulat: dicționarul limbii istorice și poporane. Conceput pe un plan prea vast, acest dicționar s-a oprit când de-abia începuse și nimeni nu l-a continuat, căci Academia a stabilit alte norme pentru noul dicționar. Hasdeu voia să facă din fiecare cuvânt o monografie. La
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
A colaborat la „Revista orientală", „România literară", „Nuvelistul", „Revista literară", „Vestea", „Peleșul", „Analele literare" etc. În 1894 a scos săptămânalul „Dacia viitoare". Publicistul se arată preocupat de istoria și literatura popoarelor. Scrie despre Revoluția franceză, îl interesează Istoria în cântecele poporane, susține rubrici ca „Revista politică" și „Revista științelor". Dă un Curs facultativ de istorie modernă critică (1875) și un Memento de istorie universală sau Istoria în tablouri (1883). În „Literatorul" i-a apărut o suită de Studii literare, reproduse în
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
a fost de nobili încă de la începuturi, păstrând acest statut multe veacuri, iar astăzi locuitorii lui sunt foarte înstăriți. Ion Bârlea (1883-1969), preot și culegător de folclor. Vol. Însemnări din bisericile Maramureșului (1909), Balade, colinde și bocete din Maramureș, Cântece poporane din Maramureș (1924).
Berbești, Maramureș () [Corola-website/Science/301566_a_302895]
-
Cluj, 1935 3. Antal Lukacs, "Țara Făgărașului în Evul Mediu, secolele XIII-XVI", București, 1999 4. Ștefan Meteș, "Viata bisericească a românilor din Țara Oltului", Sibiu, 1930 5. Cornel Diaconovici, "Enciclopedia Română ASTRA", tomul I, Sibiu, 1898 6. Constantin Stan, "Școala poporană din Făgăraș și de pe Târnave", vol. I, "Făgărașul", București, 1928 7. "Recensământul general al României din 1941, 6 aprilie. Date sumare provizorii", București, 1944. 8. Augustin Bunea, "Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728 - 1751)" de ..., Anul Domnului 1900
Beclean, Brașov () [Corola-website/Science/300934_a_302263]
-
Matilda Caragiu Marioțeanu,care il considera ca unul din dascălii ei), autor al unor impunătoare tomuri, precum "Românii din Meglenia" (1900) și "Meglenoromânii" (I-II, 1902), Papahagi este, totodată, autor al unor contribuții fundamentale la cunoașterea folclorului aromân: "Din literatura poporană a aromânilor" (1900) și "Basme aromâne" (1905). În prima, bogatul sumar cuprinde folclorul copiilor, medicină populară, ghicitori, proverbe, colinde, obiceiuri (paparude, Lăzărelul, Sânziene), lirică de dragoste, bocete, toate textele fiind date în aromână și dacoromână. Capitolele sunt precedate de scurte
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
la contribuții românești și străine pe aceeași temă; la jocurile copiilor sunt amintite studiile lui Karl Groos și Edward Tylor, la medicina populară sunt menționați Thuchmann, Solomon Reinach, iar dintre români - Costache Vârnav, B.P. Hașdeu și D. Lupașcu. “Din literatura poporană a aromânilor”, București, 1900 este un volum de literatură populară conținînd un număr apreciabil de proverbe, zicători, ghicitori, colinde, balade și un bogat capitol consacrat medicinei populare, jocurilor de copii, obiceiurilor etc. "Din literatura poporană a aromânilor" este prima contribuție
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
și D. Lupașcu. “Din literatura poporană a aromânilor”, București, 1900 este un volum de literatură populară conținînd un număr apreciabil de proverbe, zicători, ghicitori, colinde, balade și un bogat capitol consacrat medicinei populare, jocurilor de copii, obiceiurilor etc. "Din literatura poporană a aromânilor" este prima contribuție științifică la cunoașterea folclorului aromân, depășind încercările modeste ale unor Tașcu Iliescu, Vanghele Petrescu, M.G. Obedenaru, I.D. Caragiani. „Această operă - spune Gr. G. Tocilescu - ca și celelalte scrieri asupra folclorului aromân datorate d-sale, întrunesc
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
îmbracă ele, sunt modificațiile locale, potrivite cu spiritul și cu datinile noastre” ("Timpul", V, 102, 7 mai 1880). Hasdeu susținea aceeași opinie în introducerea la cele două volume din "Cuvente den bătrâni" (1879, 1880): „niciodată o carte nu va deveni poporană, dacă ea nu vorbește în graiul cel necioplit al poporului, dacă nu răsfrânge credințele poporului, speranțele lui, slăbiciunile lui, dacă știe ceva mai mult decât știe poporul în patriarhala sa neștiință...”, pentru ca să completeze astfel într-o serie de „notițe bibliografice
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
avut un caracter enciclopedic, aici publicând Nicolae Filimon romanul "Ciocoii vechi și noi", Vasile Cârlova două dintre cele mai frumoase poezii "Marșul oștirii române" și "Ruinele Târgoviștei", Tudor Vianu eseul "Principiile criticii", A. I. Odobescu erudita lucrare de folclor comparat "Cântecele poporane ale Europei răsăritene, mai cu seamă în raport cu țara, istoria și datinile românilor" sau traducerile din Anacreon semnate de Dimitrie Bolintineanu. La revista condusă de Odobescu și apropiații săi G. Crețeanu și Radu Ionescu au semnat nume mari ale culturii românești
Revista Română () [Corola-website/Science/305989_a_307318]
-
și genial, pe care numai mulțimile și popoarele îl pot avea“". Redactorul "Revistei noi" era la curent cu cele mai de seamă și mai noi teorii de folclor comparat. Prin studiul din "Columna lui Traian" (1882), intitulat "Doina. Originea poeziei poporane la români", Delavrancea se referă la Dimitrie Cantemir, care în "" dădea o primă explicație a cuvântului "doină", intuind un strâns raport de interdependență dintre om și natură, pe care cântecul popular îl reflectă atât de pregnant. Cel mai important studiu
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
care în "" dădea o primă explicație a cuvântului "doină", intuind un strâns raport de interdependență dintre om și natură, pe care cântecul popular îl reflectă atât de pregnant. Cel mai important studiu de folclor se intitulează "Verbul plastic în creațiile poporane" ("Șezătoarea", 1929), dezvăluind "„spiritul analitic original, acuitatea observației, cunoștințele multilaterale și adânci ale scriitorului“" (Al. Săndulescu), așa cum va dovedi și studiul "Din estetica poeziei populare" (1913), discurs de recepție cu ocazia alegerii sale ca membru al Academiei Române. Din activitatea publicistică
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
din melodia originală). Urmează o melodie de joc cu accente energice, debordante (Allegro vivace), creată de Ligeti în spiritul jocurilor populare belințene prezente în Monografia lui Drăgoi. În cuprinsul Concertului a fost integrat un alt produs al perioadei clujene, Cântece poporane românești, pentru mezzosoprană, bariton și orchestră țigănească. Sonoritățile de sorginte folclorică sunt sublimate, în partea a III-a (Adagio ma non troppo), dar și în finalul ultimei secțiuni (Molto vivace), cu ecouri de bucium, redate de corni prin intervale de
Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
Ștefan Micle a trebuit să plece din Iași, Veronica i-a dăruit lui Eminescu o oră de intimitate și l-a lăsat să o strângă în brațe. Această întâmplare este confirmată și de însemnarea de pe fila 82 verso a textului poporan religios "Amartolon sotiria" ce-i aparținea lui Eminescu: „Ziua de 4/16 Fevr. 1876 a fost cea mai fericită a vieții mele. Eu am ținut pe Veronica în brațe, strângând-o la piept, am sărutat-o. Ea-mi dărui flori
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
datează probabil de la începutul primei așezări de locuitori statornici pe aceste meleaguri, în timpul domniei lui Mihai Viteazul. Se bănuiește că denumirea de "Lichirești" este în strânsă legătură cu ridicarea primului lăcaș de biserică, cu hramul Sfântului Nicolae al Mirei Lichiei. Poporanii care s-au strâns în jurul lăcașului trebuie să fi spus prin prescurtare, biserica Lichiei, în timp ce ei se vor fi numit poporul bisericii Lichiei sau lichireșteni, de unde a venit și denumirea de Lichirești a satului. Denumirea de "Călărași" are două cauze
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
reflectat în presa vremii prin intermediul unui corespondent sub pseudonimul „"De sub poalele Surului"”: Drept urmare, școala este pusă sub scutul bisericii, ea căpătând un puternic caracter confesional. La baza măsurii a stat ordinațiunea Curții din Viena din 1854, potrivit căreia toate școlile poporane din Transilvania au trecut sub jurisdicția și întreținerea comunităților religioase de care aparțineau, măsură întărită și prin alte reglementări ulterioare, școala din Racovița având, se pare, acest caracter încă din 1851, consemnat ca atare în 1853. Astfel, bisericii îi revenea
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]