265 matches
-
Un studiu despre poporanism, GL, 1961, 41; V. Fanache, „Poporanismul și «Viața românească»”, ST, 1961, 10; Al. Săndulescu, „Poporanismul și «Viața românească»”, VR, 1961, 10; Z. Ornea, „Poporanismul și «Viața românească»”, „Cercetări filosofice”, 1962, 1; Z. Ornea, Două volume despre poporanism, IL, 1962, 1; Fănică N. Gheorghe, Trei studii de istorie literară, LCF, 1962, 5; Ov. S. Crohmălniceanu, „Literatura română la începutul secolului XX”, GL, 1964, 44; Adrian Marino, Profilul literaturii române la începutul secolului XX, ST, 1964, 11; Georgescu, Păreri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
care, după spusele lui Lovinescu, deși avea, trupește, "linia apolonică", purta fatalmente "defectul întristător al unei dezarmonii sufletești". Ruptura de serenissimul magistru se produce în 1909, cînd proaspătul academician își citește discursul de recepție, cu un gros substrat polemic, intitulat Poporanismul în literatură. Aroganței i se răspunde cu răceală și dispreț. Oricum, în ciuda onorurilor de care se va bucura pînă la moarte, ca președinte al Societății Scriitorilor Români (1916) ori ca senator de Putna și ministru de Externe în guvernul Averescu
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15090_a_16415]
-
o elită socială care nu cetea decît franțuzește. Jos un popor care nu cetea nimic". Convinși de necesitatea unei culturi care să-i includă și pe "umiliții și ofensații vieții" (formulă sadoveniană cu iz dostoievskian), întemeietorii Vieții românești recurg la "poporanism", un termen cu înțeles mai mult progresist decît estetic. Cu aerul său de "diletant superior" care aspiră la a scrie pe înțelesul cît mai multor cititori, Topîrceanu va fi considerat un colaborator de prima mînă al revistei și de C.
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10755_a_12080]
-
Mulți scriitori valoroși, inclusiv Ion Luca Caragiale, care a scris unele din cele mai bune comedii românești, povestitorul Ion Creangă și Barbu Ștefănescu Delavrancea, și-au publicat lucrările în această perioadă. Astfel au coexistat curente literare diverse, de la Romantism, la Poporanism sau chiar Sămănătorism. După înfaptuirea unității naționale în 1918, în literatura română a debutat ceea ce se poate numi o adevărată epocă de aur, caracterizată prin dezvoltarea romanului. Societatea tradițională și recentele evenimente politice au influențat opere precum "Răscoala" lui Liviu
Literatura română () [Corola-website/Science/297262_a_298591]
-
de sociologie a literaturii și cu tematica operei literare. Revista protestează împotriva reclamei în literatură, mai exact împotriva „personalităților de reclamă”, și polemizează acid cu autorii momentului (Cincinat Pavelescu, Victor Eftimiu, Corneliu Moldovanu, A. de Herz ș.a.). Respinge, de asemenea, poporanismul („cuvânt [...] care după atâția ani de zile n-a căpătat încă puterea de-a cuprinde într-însul o realitate morală” - O revistă a scriitorilor) și gruparea de la „Viața românească”, atacă (neargumentat) teoriile estetice ale lui M. Dragomirescu și încearcă o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287899_a_289228]
-
fost deportat în Siberia ca instigator narodnic și evadat din temnițele țariste. I se alătură la „Evenimentul literar” din Iași (1893-1894), ca secretar de redacție, publicând sub pseudonime (Cezar Vraja, Un sociabil, Verax). Deși nu îi modifică radical orientarea estetică, poporanismul propagat de Stere o influențează. Ulterior el își va mărturisi legăturile cu acest curent de idei, începând de la „Evenimentul literar”. Pentru susținerea mișcării socialiste, stimulat poate de exemplul altor ieșeni, studentul se instala în toamna lui 1894 la București, activând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
critic în cultura românească (1909). De menționat, în același timp, dacă nu renegarea expresă, cel puțin detașarea de ideologia socialistă; acum el face apel la Schopenhauer, la pozitiviști sau îl citează pe „distinsul cugetător rus Mihailovski”, teoretician narodnic. În articolul Poporanismul din „Curentul nou” de la Galați (1906), renegarea marxismului devine clară. În fine, la Iași apărea la 1 martie 1906 primul număr al revistei „Viața românească”, al cărei fondator era împreună cu C. Stere și Paul Bujor. Din noiembrie 1908 I. predă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
o valoare indiscutabilă. Reprezentarea în artă a specificului național (problemă de optică realistă) - iată condiția care permite unui scriitor să fie selectat de cât mai multe epoci. Specificul național implică subiectul, concepția și reprezentarea specifică. Argumentele, discutabile, sunt impregnate de poporanism: „Numai acei scriitori vor reprezenta spiritul românesc care sau fac parte din țărănime și nu au rupt legăturile morale cu ea, sau care, dacă nu fac parte din țărănime, și-au plecat urechea la popor, s-au botezat la izvorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
În 1905 sunt reproduse răspunsurile la un chestionar adresat nuveliștilor din Regat, semnate de N. Gane, Iacob Negruzzi, I. Slavici, Duiliu Zamfirescu, I. Al. Brătescu- Voinești, I.A. Bassarabescu, M. Sadoveanu ș.a. În 1910 se lansează o anchetă literară despre poporanism, oferindu-se cititorilor opiniile venite de la I.L. Caragiale, C. Dobrogeanu-Gherea, E. Lovinescu, M. Sadoveanu, C. Rădulescu-Motru, I. Agârbiceanu, I. Slavici, M. Dragomirescu. Se dedică numere speciale lui Al. Vlahuță (2/1905), G. Coșbuc (8/1905), V. Alecsandri (11/1905), Victor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287868_a_289197]
-
al „Vieții Românești“, avându-i ca directori pe C. Stere și Paul Bujor, „sufletul“ revistei fiind de-a lungul anilor Garabet Ibrăileanu; în 1907 Paul Bujor se retrage, locul său fiind luat de dr. Ioan Cantacuzino. Cu apariția „Vieții Românești“, poporanismul a avut o tribună ascultată, intrând astfel în faza sa decisivă 10. În 1913-1914, C. Stere (membru marcant al Partidului Național Liberal) și revista au salutat și sprijinit programul de reforme democratice anunțat de Ion I. C. Brătianu. În anul 1914
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
7 Ibidem, p. 461-462. 8 Aspecte ale luptei pentru unitate națională. Iași: 1600-1859-1918 (coordonatori: Gh. Buzatu, A. Karețchi, D. Vitcu), Iași, 1983, p. 202-204. 9 I. Bulei, op. cit., p. 454-464; idem, Arcul așteptării 1914-1915-1916, București, 1981, p. 216-217. • Z. Ornea, Poporanismul, București, 1972, p. 117. • Ibidem, p. 144. În nr. 4 din 1915 nu mai apărea pe coperta revistei numele directorilor. „Ibrăileanu, hărțuit de boală și de situația generală a revistei, devine directorul ei unic. Dar tot anonim“. precizat, în perioada
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o înțelegere diferită asupra succesiunii etapelor ce trebuiau parcurse în realizarea idealului național. • Ibidem, p. 188. • Ibidem, p. 189. 46 Ibidem, p. 191-192. • Ibidem, p. 192. În același număr al „Vieții Românești“, Radu Rosetti (colaborator al revistei și exponent al poporanismului) își exprima indignarea față de denunțarea, de către Italia, a tratatului de alianță cu Puterile Centrale și de declarația de război a acesteia făcută Austro-Ungariei48. Autorul își reafirma poziția exprimată în 1914, în Nici într-un chip cu Rusia și în alte
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
hibrid generat de lipsa unei burghezii puternice. Eminescu vede în regimul liberal artificial un factor dizolvant al tradițiilor și al autorității statului, o formulă neinspirată care a condus la atomizare socială și ură de clasă. La rândul lor, sămănătorismul și poporanismul au propovăduit rezistența prin paseism față cu agresivitatea unei burghezii străine de tradițiile și mentalitățile rurale ale românilor. Prestigiul acestor personalități și curente cultural-ideologice a făcut ca gândirea socială și politică românească să se orienteze cu predilecție spre explorarea specificului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din 1909, apare sub egida Cercului literar-cultural „Dunărea de Jos”. Revista va fi continuată, în mai-noiembrie 1919, de „Dunărea” editată, ca și D. de J., de C.Z. Buzdugan. Este o publicație tradiționalistă și autohtonistă, din sfera de influență a poporanismului. Prin temele abordate în articole și prin literatura tipărită în paginile ei, revista își menține acest caracter în tot cursul apariției. În primul număr, C.Z. Buzdugan susține necesitatea ca provincia „să-și cucerească și ea dreptul la o viață
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286918_a_288247]
-
Fatma), Maria Baiulescu, Natalia Iosif, Riria (Coralia Xenopol), Maria Mavrodin, Maria Cunțan; Scrierile doamnei Sofia Nădejde, Între morminte - despre literatura epitafurilor. La rubrica „Cronica”, Duiliu Zamfirescu, cel „care pretinde că se trage din împărații bizantini”, este sancționat pentru „ieșirea împotriva poporanismului” prin atacul „contra lui Coșbuc și Goga”. Revista conține și traduceri din Corneille, Lenau, Shakespeare. Alți colaboratori: Elena Farago, C. Ramură, H. Sanielevici, D.V. Țoni, C. Beldie, Constantin Graur, I. Nisipeanu, Christea N. Dimitrescu (Cridim), Pavel I. Papadopol, Zamfir C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286918_a_288247]
-
după câteva tușe mai „împăstate”, la un efect de saturație. Opiniile literare ale poetului simbolist au o linie estetizantă. K. pariază pe conceptul de „frumos”, făurit în turnul de fildeș al creatorului izbăvit de preocupările mărunte ale vieții. Dacă sămănătorismul, poporanismul, „naționalismul” îl indispun, nici extravaganțele formale, „scamatoriile” ori „scrântelile” moderniste (futurismul ș. a.) nu-l dau gata și K. nu pregetă să le încondeieze acid. Firea lui meridională, robustă în fond, nu suportă o artă ce poartă amprenta maladivității, chiar dacă lirica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
Ion Barbu l-a publicat mai întâi Lovinescu (și amândoi criticii au prizat, bineînțeles, la acești mari scriitori mai ales partea imatură a operei lor, dar pe care o giraseră). Ar mai fi de spus unele lucruri cu privire la așa-zisul „poporanism” al lui Ibrăileanu, mai exact al lui Stere, dar aici nu e vorba de Ibrăileanu decât în măsura în care de el vorbește M. Ungheanu. „Între acești autori lipsiți de eleganță - scrie Ungheanu - lângă Slavici, Rebreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu, îl așezăm pe Ibrăileanu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
formă prin practicarea vieții instituționale. Modelul dezvoltării sociale ca suport al identității culturale. Evaluări ale unui fond fără forme Principalii teoreticieni ai modelului dezvoltării întemeiate pe solidarități proprii, specifice identității culturale, etnice a colectivității umane, aparțin romanticii germane, narodnicismului rusesc, poporanismului și țărănismului. Această reprezentare se caracterizează prin contestarea împrumutului extern; în același timp, adepții acestui model consideră legitimă dezvoltarea organică a societății, înrădăcinată în tradiție, stăpânirea pământului, așezămintele vechi, ortodoxia etc. Printre susținătorii cei mai avizați ai reprezentării tradiționale a
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
revistă de specializare”, și N. r. r., ca „revistă de popularizare”. În sfârșit, imparțialitatea politică, declarată solemn în aceeași notă, motiv de afișată superioritate față de liberala „Viața românească” ori de conservatoare „Convorbiri literare”, va fi dezmințită curând, numeroase intervenții ale directorului (Poporanismul politic și democrația conservatoare, Profetismul în cultura noastră națională, Naționalismul cum se înțelege și cum trebuie să se înțeleagă ori câteva veritabile manifeste electorale) vădind implicarea ideologică de partea Partidului Conservator Democrat (takist). În aceste condiții, între compartimentele săptămânalului se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
creația populară, miturile și obiceiurile folclorice, experiența vieții materiale, concentrată, perpetuată și valorificată în existența istorică. Drumul spre universalitate are o condiționare națională. Tot ceea ce i se pare teoreticianului un rod al influențelor exterioare (mișcarea de la „Contemporanul”, zolismul, simbolismul și poporanismul) este respins ca element aluvionar, ca atentat la evoluția organică. Preluând câștigurile acțiunii lui Maiorescu pentru întronarea principiului estetic în literatura română, el dezvoltă, după exemplul maestrului din epoca târzie a activității sale, interesul pentru conținutul etic al actului literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
Focșani, 2000-2001; Synopsis, îngr. și pref. Costică Neagu, Focșani, 2002. Repere bibliografice: Ibrăileanu, Opere, IV, 212-217, X, 323-330; Dragomirescu, Scrieri, 67-78; Trivale, Cronici, 174-177; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 201; Călinescu, Ist. lit. (1941), 570-571, Ist. lit. (1982), 643; Ornea, Poporanismul, 470-477; Simion Mehedinți, DCS, 213-216; Dicț. scriit. rom., III, 165-167; Rusu, Membrii Academiei, 332-333. Al.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
A participat la înființarea Societății Scriitorilor Români. Povestirile, nuvelele și romanele lui A. trimit, în cea mai mare parte, la universul rural. Prin multe dintre subiectele alese, prin personaje și atitudini, prozatorul se dovedește un precursor al sămănătorismului, precum și al poporanismului. În primul volum de nuvele, Flori de câmp (1900), sunt surprinse câteva caractere violente, capabile chiar de crimă. Tot aici apar povestite frânturi din viața animalelor, amintind de volumul Din lumea celor care nu cuvântă de Emil Gârleanu. În romanele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]
-
și Șerban Cioculescu, urmărește evoluția estetică a literaturii. Pe aceeași linie apar numeroase monografii ale curentelor literare: Junimismul (București, 1966) de Z. Ornea (cf. si excelenta monografie Titu Maiorescu de E. Lovinescu, București, 1943-1944) Simbolismul (București, 1966) de Lidia Bote, Poporanismul și "Viața Românească", București, 1961, de Dumitru Micu, ca și apologeticul Gîndirism de C. Vrabie, București, 1940, completează puținele lucrări despre curentele literare. Pentru literatura de după al doilea război mondial, cf. D. Micu și N. Manolescu Literatura română de azi
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Critici și scriitori), și, întrucât opera nu e decât „oglinda unei stări sufletești”, devine, prin aceasta, oglindă a timpului. Varietatea experienței, intensificarea ei odată cu rafinarea prin cultură a interiorității („cultivarea eului nostru”) sunt opuse inspirației rurale promovate de sămănătorism și poporanism, unilateralității ei reductive, echivalată - polemic - cu primitivismul, plebeianismul, diletantismul și sărăcia artistică. „E o himeră să crezi că vom ajunge să trăim altă viață până ce nu vom porni ofensiva hotărâtă împotriva trecutului cu blestemate îndărătniciri”, va susține Densusianu și mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
Whitman și piesa Cafeneaua cea mică de Tristan Bernard, N.D. Cocea transpune romanul Thaïs de Anatole France și fragmente din romanul Maria-Clara (Marie-Claire) de Margueritte Audoux. În paginile revistei se inițiază ancheta Curentele noastre literare, replică la o alta intitulată Poporanismul, întreprinsă de revista „Luceafărul”. Răspunsurile, obținute de Mihail Cruceanu, aparțin unor scriitori de marcă ai vremii, precum Mihail Sadoveanu, Al. Vlahuță, Barbu Delavrancea, Mihail Dragomirescu, Victor Eftimiu, D. Anghel, I.Al. Brătescu-Voinești, Ovid Densusianu, Al. Davila, Al.T. Stamatiad. Invitat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289126_a_290455]