260 matches
-
direcția revistei "Contemporanul", factori de progres, sunt mai importanți decât Maiorescu și direcția revistei "Convorbiri literare", factori reacționari. Realismul critic va fi umbrit spre sfârșitul secolului al XIX-lea de antirealismul unor curente diversioniste, decadente, cum s-au dovedit simbolismul, poporanismul și semănătorismul. Va renaște însă, în confuzia ideologică a epocii interbelice, sub forma unui nou realism, susținut și exemplificat de Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil și Cezar Petrescu. Teza întregii istorii a literaturii române este enunțată de Emil Boldan cât
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
transformat în lozincă a antimonarhismului comunist. A doua mare temă a istoriei literaturii, problematizată simplist, maniheist, de Emil Boldan, pentru sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea este "o înverșunată luptă între realism și antirealism". Simbolismul, poporanismul și semănătorismul sunt considerate "curente literare antirealiste" și, mai grav, "diversioniste" (p. 109). În timp ce toată ideologia lor e diabolizată, considerată fie decadentă (simbolismul), fie reacționară (poporanismul), fie naționalistă (N. Iorga), unii dintre scriitori (Al. Macedonski, G. Bacovia, G. Ibrăileanu) sunt
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
începutul secolului al XX-lea este "o înverșunată luptă între realism și antirealism". Simbolismul, poporanismul și semănătorismul sunt considerate "curente literare antirealiste" și, mai grav, "diversioniste" (p. 109). În timp ce toată ideologia lor e diabolizată, considerată fie decadentă (simbolismul), fie reacționară (poporanismul), fie naționalistă (N. Iorga), unii dintre scriitori (Al. Macedonski, G. Bacovia, G. Ibrăileanu) sunt salvați prin critica societății burgheze, "prin refuzul artistului de a se înregimenta în coloana împăcaților" (cum se spune despre Bacovia) sau prin "accentele materialiste" (în cazul
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
fost ales membru corespondent al Academiei Ungare, iar după un an a devenit membru al Societății Literare „Petöfi Sándor”. A fost unul dintre principalii reprezentanți ai curentului conservator din literatura maghiară de la începutul secolului trecut, un exponent mult întârziat al poporanismului - „Textele sale lirice cu tematică rurală se situează la limita romanțelor, a baladelor și a poeziilor de gen. Evocă în general întâmplări simple, înduioșătoare sau chiar cu un sfârșit tragic petrecute în satul său natal, căruia i-a dedicat nenumărate
Agenda2006-03-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284650_a_285979]
-
anume industrializarea. Câteva dintre articole, de altfel, sunt adevărate studii ce ar trebui reluate măcar în cercurile de profil ale partidelor noastre de azi, dacă nu și în bibliografiile facultăților de științe politice. Mă refer la studiul fundamental Social-democratism sau poporanism?, din 1907, la cele cinci articole dedicate problemei marii proprietăți rurale, din 1908, sau la cele patru texte polemice la adresa lui Aurel C. Popovici, din același an 1908. Ele ne obligă să renunțăm la imaginea unui C. Stere - tribun, în favoarea celei
Un gânditor social: tânărul Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3904_a_5229]
-
șluiț pe acest pămînt va merita odată o biografie, acest document, din ziarele de pe vremuri, șsă nu fieț trecut cu vederea". Îndemnul acesta l-a și reținut Z. Ornea, unicul biograf cu adevărat al celui care a fost promotor al poporanismului și autor al romanului-fluviu În preajma revoluției 2. Din păcate, el n-a izbutit decît parțial în demersul său. În fapt, a găsit în presa epocii un incident, în mai 1894, cu ziarul bucureștean "Naționalul", care îl acuzase pe C. Stere
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
în spirală în care contează mai mult istoria națională, deși plasată în fundal, decât genealogia Cozienilor, familia luată drept pretext evocator. Comăneștenii lui Duiliu Zamfirescu se integrează într-o sociologie, o viziune specifică autorului despre idealismul vieții la țară, îndatorată poporanismului și tolstoianismului. Hallipii Hortensiei Papadat-Benges-cu sunt studiați prin prisma biologică a degenerării ereditare, o viziune sumbră deloc străină de naturalismul zolist. Cozienii lui Petru Dumitriu verifică justețea marxismului, adică sunt obiectul de aplicație a unei politizări a socialului, din perspectiva
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
prin care-l exclude pe Minulescu dintre colaboratori. În mai puțin de-o lună, Minulescu este reprimit cu onoruri, și publică alături de Davidescu... Capul de afiș al presei literare îl ține ancheta „Luceafărului”, de la Sibiu (director era Goga), pe tema poporanismului. În 1909, Duiliu Zamfirescu rostise, la Academie, discursul de recepție Poporanismul în literatură, care aprinsese spiritele. Săgețile proaspătului academician zburaseră în toate părțile. Îi răspund, în „Luceafărul”, nume grele: Caragiale, Sadoveanu, Gherea (un fel de a spune, cu o eschivă
Anul literar 1910 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5740_a_7065]
-
de-o lună, Minulescu este reprimit cu onoruri, și publică alături de Davidescu... Capul de afiș al presei literare îl ține ancheta „Luceafărului”, de la Sibiu (director era Goga), pe tema poporanismului. În 1909, Duiliu Zamfirescu rostise, la Academie, discursul de recepție Poporanismul în literatură, care aprinsese spiritele. Săgețile proaspătului academician zburaseră în toate părțile. Îi răspund, în „Luceafărul”, nume grele: Caragiale, Sadoveanu, Gherea (un fel de a spune, cu o eschivă dibace), Lovinescu, Rădulescu-Motru, Chendi, Agârbiceanu, Slavici. Părerile sunt împărțite, de la credința
Anul literar 1910 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5740_a_7065]
-
plan beneficiind de studii de caz. Interesantă e atitudinea lui H.H. Stahl, rezervat în a vorbi, la bătrînețe, despre implicarea sa vehementă în elaborarea și implementarea Legii carliste a Serviciului Social... Autorul are dreptate să observe că Dimitrie Gusti - afin poporanismului antebelic și conservatorismului social - nu s-a arătat interesat de stimularea unei clase de mijloc urbane, ci doar de a uneia rurale, prin formarea unei elite devotate țărănimii. De altfel, pentru cei mai mulți intelectuali autohtoni, națiunea română era identificată, romantic, cu
Sociologia lui Dimitrie Gusti by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4877_a_6202]
-
o elită socială care nu cetea decît franțuzește. Jos un popor care nu cetea nimic". Convinși de necesitatea unei culturi care să-i includă și pe "umiliții și ofensații vieții" (formulă sadoveniană cu iz dostoievskian), întemeietorii Vieții românești recurg la "poporanism", un termen cu înțeles mai mult progresist decît estetic. Cu aerul său de "diletant superior" care aspiră la a scrie pe înțelesul cît mai multor cititori, Topîrceanu va fi considerat un colaborator de prima mînă al revistei și de C.
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10755_a_12080]
-
formula sa monarhică, este întemeiat prin aducerea unui Rege dintr-o dinastie occidentală - Carol; marile personalități interbelice cultivă relații privilegiate cu literatura și cultura franceză). Toate curentele noastre literare și cu mixtul de rigoare ne vin pe filieră occidentală (cu excepția poporanismului lui Constantin Stere și a proletcultismului, care proveneau, firește, de la răsărit). Lovinescu susține că legea imitației a fost un proces necesar pentru depășirea „diferenței de nivel cultural dintre noi și civilizația Apusului”. Nu e vorba de detașarea de trecut și
DE SINCRONISM... de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367582_a_368911]
-
Coșbuc, suferă și el la începuturi influența marelui înaintaș, apoi Octavian Goga sau Lucian Blaga nu ignoră nici ei lecția Eminescu, urmează apoi Bacovia, Arghezi și Ion Barbu care fac parte din aceeași „familie”, curentele care au urmat, semănătorismul și poporanismul și mai apoi simboliștii și postmoderniștii au ieșit și ei din mantaua poeziei eminesciene. Poetul Arghezi, după unii critici cel mai mare poet după Eminescu, s-a născut sub zodia genialității eminesciene. Deși a debutat sub auspiciile lui Macedonski, n-
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
juneții, din care se născuseră scrierile din volumul „Mi-a cântat cucu-nfață” (1910), par a avea o întârziere de câteva decenii. Deoarece aparține întru totul unei orientări caracteristice pentru presa aflată în descendența „Contemporanului”, pe traiectoria ce duce spre poporanism în faza lui inițială, prozatorul pivotează convins, cu un patetism nedisimulat, în interiorul tematicii sociale. Obsesive sunt pentru el oprimarea țăranului și ruina vieții de la sate; atitudine în care intră deopotrivă înduioșare, revoltă, protest. Tendința cată să devină demonstrație tezistă, limitând
Paul Bujor – un nume de rezonanță al orașului Berești () [Corola-blog/BlogPost/339948_a_341277]
-
de Mihai Ralea și George Călinescu. În acea perioadă „Viața românească” pune accentul pe autenticitate și specificul național înțeles ca dimensiune socială și europenizarea ca asimilare a spiritului național. În jurul acestei reviste se dezvoltă curentul literar cunoscut sub numele de poporanism. În cadrul redacției s-au dezvoltat mulți scriitori, printre care amintim pe Spiridon Popescu, Calistrat Hogaș, Jean Bart, Ionel Teodoreanu, Pătrășcanu, Mironescu, Sadoveanu, Topârceanu și alții. În perioada abordată disputele literare se duceau în jurul modernismului și al tradiționalismului. Modernismul denumește tendința
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]
-
n-a încetat să decepționeze și să neliniștească cînd cu violența ei primitivă, cînd cu conservatorismul său politic. Trecerea de la idealitatea națională la realitatea socio-politică a fost plină de deziluzii. Fiecare generație de intelectuali reînnoadă legătura cu trecutul, cu tradiția poporanismului apărut pe la 1848 și structurat abia la sfirșitul secolului al XlX-lea. Dar acest poporanism se află confruntat cu mizeria și cu subdezvoltarea sau, mai curînd, cu îmbogățirea egoistă de pe urma pămîntului, în mod constant, în ciuda pasivității țărănimii sensibile la tot
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
conservatorismul său politic. Trecerea de la idealitatea națională la realitatea socio-politică a fost plină de deziluzii. Fiecare generație de intelectuali reînnoadă legătura cu trecutul, cu tradiția poporanismului apărut pe la 1848 și structurat abia la sfirșitul secolului al XlX-lea. Dar acest poporanism se află confruntat cu mizeria și cu subdezvoltarea sau, mai curînd, cu îmbogățirea egoistă de pe urma pămîntului, în mod constant, în ciuda pasivității țărănimii sensibile la tot felul de propagande. Echilibrul între mistica națională țărănească și practica politică poporanistă este, prin urmare
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
socialismului românesc, C. Dobrogeanu-Gherea. Provenit dintr-o familie evreiască din Ekaterinoslav, el își urmează studiile la Harkov, unde intră în legătură cu cercurile studenților nihiliști. Amenințat și arestat de poliție, el evadează și se exilează la Ploiești. Este, de asemenea, cazul părintelui poporanismului, C. Stere, născut la Soroca, format la Chișinău, apoi la Odessa. Deoarece s-a integrat în mișcarea tinerilor nihiliști, este arestat în 1883 pentru difuzarea de cărți interzise. Deportat în Siberia, apoi la Iamalsk, pe cercul polar, este eliberat în
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fost publicate în 1893 în lucrarea intitulată Introducere în studiul dreptului constituțional. Ele ating o audiență și mai largă odată cu o serie de articole teoretice publicate, din august pînă în noiembrie 1907, în revista Viața Românească, la rubrica "Social-democrație sau poporanism". Cîteva rînduri, în deschidere, trimit la originile social-democrației, la Occident. "Știu, scrie Stere, că social-democrația română nu este decît palidul reflex al unei enorme mișcări occidentale". Fidelitatea față de cauza statului român și față de cea a țărănimii îl conduce pe autor
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
scrie Stere, că social-democrația română nu este decît palidul reflex al unei enorme mișcări occidentale". Fidelitatea față de cauza statului român și față de cea a țărănimii îl conduce pe autor la poziții naționaliste în tratarea problemei evreiești. Aliată, apoi adversară a poporanismului termenul este lansat de Stere la 1894 -, mișcarea socialistă a evoluat: militanții români se despart la sfîrșitul anilor 1880 în privința chestiunii socialismului legal. Grupul din Iași, soții Nădejde, intră în competiția electorală. La începutul secolului, un anumit număr de socialiști
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
lorga se întîlnesc cu punerea în discuție a sistemului de către politicieni care fac un pariu cu modernitatea, considerînd că parlamentarismul nu este adaptat la starea socială și economică a României. Aceasta este poziția lui Madgearu, care reprezintă unui din curentele poporanismului de după război. Întrebarea nu mai este: Ce trebuie să faci pentru a rămîne fidel romanității?, ci: Ce trebuie să faci pentru a scoate țara din întârziere? Reflecția politică trimite spre lectura tendințelor prezentului, nu spre cunoașterea trecutului. În 1923, Madgearu
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
la Moscova, este numit secretar general Alexandru Stefanski, membru al partidului polonez... Această istorie a unui militantism extrem de elitist și internaționalist nu este, cu toate acestea, total ruptă de o cultură politică și de mobilizarea concretă a stîngii: social-democrația, susținătorii poporanismului de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, caută calea unei mai mari dreptăți sociale" și a unei garanții a drepturilor democratice. Partidul Social-Democrat, format din elemente care au refuzat în 1921 afilierea la cea de-a III-a Internațională, se restructurează
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
unei tradiții a preocupării Estului poporanist pentru Vestul democrat și burghez. Încă din 1848, exilatul rus Alexandru Herzen respingea burghezia franceză și își imagina că această capacitate de mișcare aparținea Rusiei, țăranului rus... Stînga românească din anii '30 rămîne fidelă poporanismului aflat în căutarea unei căi specifice de dezvoltare, unei treceri spre modernitate care n-ar eradica tradiția, unui acces la profit care ar scuti de tarele sistemului capitalist burghez. Periculoasă poate, respingerea ideii de burghezie, visul unei democrații rurale antiburgheze
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
roumaine”. Spre deosebire de Junimea, societatea nu a fost refractară noilor tendințe literare, acceptându-i ca membri pe Șt. Petică, N. D. Cocea, Gala Galaction, D. Anghel. În ansamblu, alături de alte grupări literare, această societate a contribuit la apariția sămănătorismului și a poporanismului. Cum reuniunile ei au fost frecventate de mai toți scriitorii vremii, A.l. și a.r. a ajutat la formarea spiritului de breaslă în rândurile scriitorilor și artiștilor români de la sfârșitul secolului al XIX-lea. D.M.
AMICII LITERATURII SI ARTEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285319_a_286648]
-
Al. Cizek (Valori clasice și umaniste în „Istoria ieroglifică”), Dan C. Mihăilescu („Țiganiada” și „Istoria ieroglifică”), Marian Popescu (Măștile în „Istoria ieroglifică”). În cadrul rubricilor „Studii și documente”, „Discuții despre curente în literatura română din secolul XX”, semnează articole despre sămănătorism, poporanism și avangardism Al. Piru, Pompiliu Marcea, G. Ivașcu, I. Rotaru ș.a. (1968), iar despre personalități ale istoriei și criticii literare (E. Lovinescu, G. Călinescu, D. Popovici), Eugen Simion, Romul Munteanu și Ov. S. Crohmălniceanu (1969). Mai contribuie cu articole de
ANALELE UNIVERSITAŢII BUCURESTI. Seria Limba şi literatura română. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285341_a_286670]