213 matches
-
cultura popoarelor, Rădulescu-Motru avansează ideea că pașoptiștii s-au înșelat: "împrumuturile făcute în Vest sub diferite forme împrumuturi de idei și de bani au fost folosite pentru ca beneficiile personale să fie fructificate și nu în sprijinul productivității culturale a țării". Poporaniștii și țărăniștii conservatori și progresiști impun o dezbatere. Provocarea a fost relevată și o interogare în privința originilor dezvoltării și trăsăturilor acestei burghezii naționale atît de defăimată devine necesară. În această confruntare de idei din jurul existenței, a caracterelor și a rolului
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
împarte două tabere, din una făcînd parte Crainic, Nae lonescu, Pamfil Șeicaru, Mircea Eliade toți adunați în jurul lui Nae lonescu -, iar din cealaltă tinerii intelectuali de la Criterion, atrași de străinătate, care refuză închiderile naționaliste de genul celor profesate de revista poporanistă de stînga Viața Românească, de directorul său Mihail Ralea și de bătrânul socialist Stere (pe care îl consideră o epavă). Dacă există o radicalitate a împărțirilor și a apartenențelor ideologice, aceasta este marcată de multiplicitatea de imagini pe care o
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
extremiste și radicale: la dreapta, Garda de Fier obține 2,4% din sufragii, Liga Antisemită a profesorului Cuza, 5,3% din voturi, partidul poetului naționalist Goga, 3,6%. Stînga "țărănistă" s-a împărțit în Partidul Țărănesc al doctorului Lupu, partidul poporanistului Stere, Partidul Socialist Independent etc. Rivalitățile dintre persoane apar în prim-planul scenei: Titulescu, de care regele are nevoie datorită bunelor sale relații cu Franța și cu mediile presei franceze, trebuie să renunțe la înființarea unui cabinet de uniune națională
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
amare, se simte că observatorul venit din Est nu percepe traumatismul suferit de Franța și încearcă să interpreteze în termeni de decadență o atmosferă îndoliată care-i este străină. Totuși, aceste reacții spontane poartă marca unei tradiții a preocupării Estului poporanist pentru Vestul democrat și burghez. Încă din 1848, exilatul rus Alexandru Herzen respingea burghezia franceză și își imagina că această capacitate de mișcare aparținea Rusiei, țăranului rus... Stînga românească din anii '30 rămîne fidelă poporanismului aflat în căutarea unei căi
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și spiritul burgheziei. Această mutație presupune ca burghezia să fie încadrată de stat. Ea a eșuat în misiunile care revin elitelor națiunii, în practica economică și socială, ca și în reflecția asupra acestei practici. Gînditorii burghezi, ca Zeletin, burghezii agrarieni poporaniști, ca Stere, Madgearu, n-au fost capabili să măsoare corect relațiile dintre orașe și sate, și nici raporturile României cu străinătatea. Experiența istorică a burgheziei române este scurtă: în mai puțin de un secol, ea a realizat trei etape ale
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
sărăciei satelor, punînd burghezia în serviciul colectivității naționale a statului. Este necesar ca elitele să se îngrijească de mase; această grijă se înscrie într-o tradiție de binefacere inițiată de boieri. Interesul purtat maselor nu relevă nicăieri, cum au crezut poporaniștii, acordarea votului universal, care nu este decît o amăgeală mascînd manipularea și aservirea. Principiile de bază avansate de Manoilescu autoritatea regelui și a statului, încadrarea în ordine ierarhică naturală și corporația, desprinderea de principiile universaliste ale Occidentului, chemarea la susținerea
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
CULTURA, revistă apărută la Constanța bilunar, între 1 februarie 1905 și 1 februarie 1906. Este redactată de cercul literar Cultura din Constanța, având ca președinte pe C.P. Demetrescu, iar ca vicepreședinte pe Marius Bunescu. Cu un program vag poporanist (totuși e concepută o copertă în stil art nouveau), fundamentat pe un ideal clasic („călăuziți de ideea adevărului, binelui și frumosului”), publicația are scopul de a înlesni membrilor grupului „Cultura” „mijloacele pentru îmbogățirea cunoștințelor literare și științifice și de a
CULTURA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286577_a_287906]
-
versuri de la șaisprezece ani, unele patriotice. Se impune cu volumul Sânge de țăran (1936), prefațat de Demostene Botez, care observă că poetul „prezintă ceva nou: viața de țăran cu toată cruzimea ei primitivă. Nimic factice.” Se încadra bine în programul poporanist de demistificare a țăranului văzut romantic sau sămănătorist. De aceea și stilul versurilor din primele volume e intenționat „inestetic”, „urât”, cuvintele „sunt aspre, zgrunțuroase, arhitectura este bățoasă și sfidătoare”, cum remarcă tot acum Demostene Botez: „Versurile nu sunt lucrate, nici
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
fiecare număr de Sandu Pop, Alex. Alexandrescu, Miron Negrea. Din O vorbă înainte reiese intenția „idealistă” a editorilor, doritori de „încurajarea tinerelor talente”, urmând „calea de mijloc”, care în numerele următoare se arată a fi un anticitadinism moderat, de sorginte poporanistă (sunt, astfel, primite extrem de favorabil nuvelele lui Vasile Demetrius, cu accent pe „obidita noastră țărănime”). În numărul 2-4 se publică o listă a colaboratorilor, printre care Zaharia Bârsan, Demostene Botez, I. Al. Brătescu-Voinești, Al. Cazaban, Nichifor Crainic, Vasile Demetrius, Liviu
CRINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286494_a_287823]
-
Mărgărint bețivul, La poarta spitalului ș.a.). Verismul acestor proze nu-și refuză un arsenal al literaturizării. Ceea ce nu le anulează substanța de „documente omenești”. Cu o viziune nedisimulat tezistă, confruntând două „lumi aparte”, nuvela Datorii uitate se clădește pe complexul poporanist al vinovăției. Registrul patetic alternează cu secvențe umoristice, în care, cu o inventivă, dar cam apăsată expresivitate a amănuntului, se conturează o tipologie grotesc-malignă. Nuvela pendulează între palpitul caritabilității și încruntarea malițioasă. Ființe modeste, insignifiante în aparență, la cheremul unor
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
aici la problema populației, ci la mijloacele de subszistență), Gherea arăta că viitorul Rom(niei nu poate fi acela al unei țări eminamente agrare. Industrializarea Rom(niei era soluția ș( pentru (mbunătățirea vieții (n mediul rural prin creșterea productivității. Viziunea poporanistă găsea (n el un adversar hotăr(t. Poziția lui Gherea a rămas rectilinie ș( după revoluția din 1917 din Rusia. El se (ntreba (n 1920: "Să organizezi (n mod socialist foametea ș( sărăcia lucie?" De altfel, Gherea dădea el (nsuși
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
extern; în același timp, adepții acestui model consideră legitimă dezvoltarea organică a societății, înrădăcinată în tradiție, stăpânirea pământului, așezămintele vechi, ortodoxia etc. Printre susținătorii cei mai avizați ai reprezentării tradiționale a modernității susținute de solidarități specifice se numără fondatorii sociologiei poporaniste și țărăniste C. Stere (1865-1936) și V. Madgearu (1887-1940). Teza fundamentală a sociologiei poporaniste și țărăniste o constituie ideea că „evoluția agriculturii urmează calea ei proprie”, iar societățile cu un mediu social pregnant agrar-țărănesc vor urma forma de organizare economică
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
în tradiție, stăpânirea pământului, așezămintele vechi, ortodoxia etc. Printre susținătorii cei mai avizați ai reprezentării tradiționale a modernității susținute de solidarități specifice se numără fondatorii sociologiei poporaniste și țărăniste C. Stere (1865-1936) și V. Madgearu (1887-1940). Teza fundamentală a sociologiei poporaniste și țărăniste o constituie ideea că „evoluția agriculturii urmează calea ei proprie”, iar societățile cu un mediu social pregnant agrar-țărănesc vor urma forma de organizare economică de tip familial, care nu utilizează forța de muncă salariată și căreia îi corespunde
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
democrații rurale” specifice, necapitaliste (Stere, 1996, pp. 36-75). Referitor la acest aspect, Stere aprecia: „calea progresului social nu poate fi deschisă pentru noi decât prin realizarea unei adevărate democrații rurale românești” (Stere, 1996, p. 74). Sunt cuprinse aici principalele idei poporaniste care au constituit nucleul doctrinar al viitoarei sociologii țărăniste, de după primul război mondial: teza „formațiunii sociale deosebite” a societății românești, întemeiată pe un autentic „intermundium” țărănesc, concepția structurii necapitaliste a economiei agrare familiale, teza trăiniciei gospodăriei familiale țărănești și a
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
necapitalistă, bazată pe „proprietatea de muncă” țărănească de tip familial, care nu utilizează forța de muncă salariată și căreia îi corespunde o psihologie și o concepție specifice despre profit, salariu, rentă (Madgearu, 1936). O formulare sintetică sugestivă a crezului sociologic poporanist întâlnim și la unul dintre discipolii lui Stere, M. Ralea (1896-1964). Acesta susținea că „suntem o țară în majoritate de țărani și istoria ne arată că toate societățile manifestă fizionomia elementelor lor dominante în producția lor economică. Simpatic sau antipatic
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de țărani și istoria ne arată că toate societățile manifestă fizionomia elementelor lor dominante în producția lor economică. Simpatic sau antipatic, țăranul e o realitate” care trebuie acceptată de oricine o examinează dintr-un unghi sociologic (Ralea, 1928). Evaluând modelul poporanist și țărănist asupra structurii și direcției de evoluție a societății românești, Eugen Lovinescu (1881-1943) și Șt. Zeletin observau, nu fără temei, caracterul său hibrid, dualismul său structural: o structură social-economică medievală pe care s-a altoit o formulă de democrație
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
său structural: o structură social-economică medievală pe care s-a altoit o formulă de democrație politică revoluționară (Lovinescu, 1972, pp. 314-315); „sus” instituțiile democratice ale burgheziei capitaliste, „jos” viața economică a vechiului regim (Zeletin, 1991, p. 19)! Gânditorii de orientare poporanistă și țărănistă au introdus în circuitul de idei o seamă de conceptualizări privind mecanismele dezvoltării sociale, rolul și funcțiile instituțiilor politice, culturale în cristalizarea poziției clasei sociale țărănești. Cercetările personale de mare probitate științifică, dar și datele furnizate de monografiile
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
lui V. Madgearu să formuleze aprecieri nuanțate și originale privind interdependența între suprapopulația agricolă relativă, densitatea rurală, nivelul de trai al gospodăriilor țărănești și structura socială a țării, care infirma, nu de puține ori, presupozițiile teoretice ale sociologiei sale. Sociologia poporanistă a constituit „prima critică radicală a evoluționismului sociologic marxist” și cea dintâi afirmare a „rolului evoluționar al clasei mijlocii” (Bădescu, Dungaciu și Baltasiu, 1996, p. 82). Evaluând recent contribuția teoretică a sociologilor poporaniști și țărăniști, I. Bădescu apreciază efortul lor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
ori, presupozițiile teoretice ale sociologiei sale. Sociologia poporanistă a constituit „prima critică radicală a evoluționismului sociologic marxist” și cea dintâi afirmare a „rolului evoluționar al clasei mijlocii” (Bădescu, Dungaciu și Baltasiu, 1996, p. 82). Evaluând recent contribuția teoretică a sociologilor poporaniști și țărăniști, I. Bădescu apreciază efortul lor de a regândi legea standard a evoluției capitaliste și de a formula, cu circa cinci decenii în avans față de neoevoluționiștii americani, ideea „potențialului evoluționar” al societăților țărănești, invalidând „mitul evoluționismului unilinear” (ibidem, pp.
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Camariano, Primele încercări literare ale lui C. Negruzzi și prototipurile lor grecești; D. Popovici, Ideologia literară a lui I. Heliade-Rădulescu și Santa Cetate. Între utopie și poezie; Ariadna Camariano, Influența poeziei lirice neogrecești asupra celei românești; G.C. Nicolescu, Ideologia literară poporanistă. În seria a doua au fost incluse mărturisiri literare (O. Goga și L. Rebreanu), cele mai multe apărând mai întâi în „Revista Fundațiilor Regale”, în 1941-1942. În seria a treia, „Bibliografii”, s-au tipărit bibliografia istorică, literară, politică, socială și economică a
INSTITUTUL DE ISTORIE LITERARA SI FOLCLOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287560_a_288889]
-
semnate de G. Ibrăileanu (Literatura de mâine, Literatura momentului, Literatura viitorului). Tot G. Ibrăileanu va sublinia rolul important al femeilor în viața socială, scriind pe această temă articolele Literatura și femeia, Femeia în literatura și Femeile și literatura, după cum înțelesul poporanist al mesianismului cultural își găsește expresia în articole că Literatura pentru popor, Cărți pentru popor, periodice pentru popor. Sub raport strict literar, revista pledează pentru realism (N.I. Popa, Conversiunea d-lui Teodoreanu la românul realist), luând atitudine față de invazia nonliteraturii
INSEMNARI IESENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287556_a_288885]
-
acest interval el nu-și conturase încă fizionomia. Tipărite postum în „Adevărul literar și artistic” (1933), aceste încercări eșuează atunci când sunt plasate în registrul comic, în vreme ce schematismul le pândește pe cele cu accent melodramatic, unde sare în ochi înrâurirea ideologiei poporaniste. Însă cu nuvela Domnul de la Murano („Adevărul literar și artistic”, 1926), I. găsește formula, reflexiv-melancolică, în care își poate investi o interioritate frământată de incertitudini. Camil Petrescu, în „Cetatea literară”, îl remarcă numaidecât. Vor urma alte câteva scrieri, incluse în
IONESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287586_a_288915]
-
nouă”, l-au călăuzit până pe la 1900, când mișcarea socialistă se dizolvă. De altfel, între 1894, când încetează să apară „Evenimentul literar”, și 1906, când ia ființă „Viața românească”, I. nu mai scrie în presa culturală. Astfel că orientarea lui poporanistă coincide cu prima decadă a „Vieții românești” (1906-1916), de fapt până în 1920, când „Viața românească” reapare în a doua serie. Ultima etapă a scrisului său de până la sfârșitul vieții nu e nici prioritar estetică, nici impresionistă, ci mai degrabă eclectică
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
Scriitori, 241-244, 362-365; J. Neuman, Studiu psihanalitic al romanului „Adela”, București, 1934; G. Ibrăileanu], VR, 1936, 4-5 (număr special); Al. Epure, Contribuție la cunoașterea vieții și a începuturilor literare ale marelui critic G. Ibrăileanu, Roman, 1936; G.C. Nicolescu, Ideologia literară poporanistă. Contribuția lui G. Ibrăileanu, București, 1937; G. Ursu, G. Ibrăileanu și Bârladul, Fălticeni, 1939; Călinescu, Ist. lit. (1941), 586-591, Ist. lit. (1982), 662-667; Papadima, Creatorii, 247-254; Maria Cardinalli, Un romanziere romeno: G. Ibrăileanu, „Rassegna Italo-Romena” (Milano), 1942, ianuarie; Al. Piru
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
a procesului de modernizare pe verticală a societății românești; opoziția, vehementă adesea, față de prețul plătit pentru acest proces, care avea să antreneze un spectru social destul de larg; efectele contradictorii ale capitalismului în plan social-economic; cultura politică paseistă, cea sămănătoristă ori poporanistă, opuse celei burgheze, mult mai firavă; precaritatea morală a clasei politice, care a intrat, la sfârșitul ciclului interbelic, într-un proces accelerat de disoluție, la care se adaugă inconsistența asumării valorilor și a culturii politice democratice; soluțiile mesianice promovate de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]