82 matches
-
lui G. se desfășoară mai ales în plan muzical. După ce între 1932 și 1939 fusese pianist în formația Trio Boniș, începe, odată cu lucrarea Din muzica și viața compozitorilor (1942), prefațată de Ionel Teodoreanu, o îndelungată carieră de muzicolog și de popularizator al muzicii culte. Îi vor apărea, în continuare, studiul monografic despre creația enesciană Un muzician genial: George Enescu (1944), manualul Inițiere muzicală (1946), precum și numeroase cronici muzicale în publicațiile „Credința”, „Lumea românească”, „România”, „Azi”, „Cuvântul liber”, „Muzică și poezie”, „Contimporanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
o povestim aici pe românește, ținând seama nu atât de textul străin, cât și de firea limbii noastre și, prin urmare, de priceperea românului’’. Rezultă limpede că marele nuvelist nu-și revendică nici titlul de traducător, nici măcar pe acela de popularizator. Mai puțin atent la textul străin, el dorește, așadar, ,,a spune’’, ,,a povesti’’ ,,năzdrăvănia’’ despre care a aflat, ținând seama ,,de firea limbii noastre’’, adică ,,de priceperea românului’’. Mai nimerit ar fi însă să discutăm, în spiritul direcției inaugurate de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ALR, 518-531; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969, 172-191; Sașa Pană, Ilarie Voronca - amintiri, „Albina”, 1970, 43; Caraion, Duelul, 236-247; Piru, Varia, II, 365-368; Sașa Pană, Născut în ’02, București, 1973, 175-177; Zaciu, Ordinea, 273-287; Constandina Brezu, Ilarie Voronca popularizator al literaturii românești, MS, 1974, 2; Crohmălniceanu, Literatura, II, 405-420; Evelin Fonea, Ilarie Voronca sau Dramaticul optimism al lui Eduard Marcus, RCM, 1975, 440; Barbu, O ist., 24-30; Tașcu, Incidențe, 74-102; Balotă, Arte, 162-171; Negoițescu, Analize, 184-189; Pop, Transcrieri, 125-140
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
la împământenirea unor forme fixe. Poemul în proză, cultivat la „Literatorul”, este încercat, după model francez, în Aquarele și poezii în proză (1894) și în câteva Sanguine românești, anexate Sanguinelor traduse din Catulle Mendès (1889). F. a fost un conștiincios popularizator al literaturii franceze, iar prin intermediul francezei a asigurat rubrica de tălmăciri din „Portofoliul român”, „Povestitorul”, „Duminica”, „Literatorul”, „Biblioteca familiei” cu texte din Alexander Pope, Ronsard, Voltaire, Molière, Alfred de Musset, H. Murger, W. Scott, J.L. Runeberg, J-M. de Hérédia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287029_a_288358]
-
București se adaugă — abia În 1936 — o catedră de limba și literatura engleză celor de limba și literatura franceză, germană și italiană; devenit În 1940 titularul ei, Dragoș Protopopescu (autorul volumului de eseuri Fenomenul englez, 1936) a fost printre primii popularizatori ai culturii engleze În România. Printre tinerii de familie bună Începe să se manifeste o oarecare Înclinare spre Anglia. Se Înmulțesc traducerile: Dickens, venind din urmă, dar mai ales scriitorii contemporani la modă, precum W. Somerset Maugham și A.J.
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Arhivele Statului Iași, Isprăvnicia de Neamț, dosar 74/1829. 6 Idem, Secretariatul de Stat, dosar nr. 943/1842. 7 P. Pruteanu, op. cit., p. 15. 8 Gh. Crăinicianu, Literatura medicală românească, București, 1907,p. 25. 9 L. Wasserman, Neculae Kiriacopol, un popularizator al obstetricii și puericulturii, în vol. Chipuri și momente din istoria educației sanitare, București, 1964, pp. 53-60. 10 N. A. Bogdan, Societatea medico-naturalistă și Muzeul istorico-natural din Iași, Iași, 1919, pp. 4-40. 11 P. Pruteanu, Iacob Czihak, București, 1966, pp. 45-98
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
articole despre actorii cunoscuți în copilărie, strânse în volumașul Amintiri din teatru (1918) -, „Biblioteca copiilor și a tinerimei” și la „Renașterea”. Câștigat de orientarea scientistă, A. a propovăduit-o la noi cu pasiune și abnegație. Conștient de la început că un popularizator al științei trebuie „să fie dublat de un literat”, el a căutat să dea expunerii limpezime și a preferat să integreze explicația tehnică într-o narațiune - Romanul cerului (1912), Povestea științei (1916) - sau într-o biografie - Giordano Bruno (1911), Newton
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285364_a_286693]
-
canonice. Există contradicții flagrante între versiunile miturilor chiar în Antichitate, de multe ori la același autor (un exemplu relevant fiind Euripide Homer încă nu era canonizat, precum în modernitate). Fenomenul este paradoxal doar la o privire superficială, căci perpetuatorii și popularizatorii mitului, poeții, aezii, dramaturgii, repovesteau ceea ce deja narase un altul, dar niciodată în același mod ("poet" vine din latină, unde derivă din grecescul "poietes" și care înseamnă "făcător", deci poetul este un important creator și interpret de mituri).31 Poeții
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
destinate mai ales cititorului tânăr. Membru în conducerea Uniunii Scriitorilor (1955-1971), va fi, din 1959, și redactor (pentru proză) la revista „Neue Literatur”. Emigrează în Germania, stabilindu-se în 1972 la Berlin, unde trăiește ca scriitor liber profesionist, publicist și popularizator al literaturii (în cadrul unor forme de învățământ pentru adulți: universitate populară, cursuri pentru deținuți). Pe lângă transpuneri din versurile lui Tudor Arghezi și din cele ale lui Nichita Stănescu și a unei piese de teatru (Neamurile de Teofil Bușecan), S. a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289559_a_290888]
-
pe care o va exprima despre nuvela Duduca Mamuca de B.P. Hasdeu. În Schițări de literatură română (1859) ori în Schițe de istoria literaturei române (1885), în articole, ca și în conferințele de la Ateneul Român, U. se manifestă ca un popularizator entuziast al mișcării literelor autohtone, al perioadei vechi cu deosebire, opinii teoretice mai largi, dar de un eclectism dezarmant, aflându-se în De clasicism, romantism și realism (1865). Afirmațiile exagerate, bombastice privind valoarea unor scriitori români, inflamația retorică, confuziile, inadvertențele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
opiniei publice. Mărturisesc că, În momentul În care am fost solicitat pentru o emisiune În această direcție, am ezitat, nu pentru că n’aș fi avut nimic de spus, cât pentru mijlocul de a o face. Am oscilat Între extrema sentimentală, popularizatoare, la Îndemâna/Înțelegerea oricui și cea riguroasă, rațională, aproape de neînțeles. Și am ales altceva: nu popularizarea, propaganda și nici rigoarea. Ci, pentru că decizia privind viitorul mediului aparține opiniei publice, care trebuie să fie În cunoștință de cauză, am ales mediatizarea unor
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
în desemnarea bazei de la care o anchetă poate fi considerată „istorică”, există și accepțiunea comună de „trecut” dată istoriei. într-o tradiție dialectică marxist-hegeliană văzută într-un sens al său „bun”, există o definiție care armonizează sensul „peiorativ” dat istoriei popularizatoare cu cel academic: „in both everyday usage and the language of scholarship, history is commonly used as a synonym for the past, historical studies are usually written in the past tense, they are normally presumed to refer to past events
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
adesea în această medicație aplicată disciplinei istoriei. O idee inedită este „diviziunea sistematică a muncii între specialiști în descifrarea izvoarelor («sursologi» - sic!) și istorici care își asumă analiza, interpretarea și articularea în context a informațiilor din izvoare («interpretatori»)” și eventual „popularizatori” (p. 59). Din aceste direcții de îmbunătățire a situației cititorul poate completa diagnosticul, și așa grav, pus de Bogdan Murgescu prin câteva alte elemente. Istoricii au o foarte mică dorință de comunicare între ei sau de intrare în dialog cu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Ion Simionescu, Ilarie Chendi, Ion Gorun, G. Barițiu ș.a. Activitatea de istoric literar a lui N. este îngemănată cu cea a istoricului sociopolitic și cultural și nu poate fi definită făcând abstracție de activitatea sa prodigioasă de animator, orator și popularizator de succes al istoriei. Descinzând din familia spirituală a luminătorilor transilvăneni, N. perpetuează, în plin secol al XX-lea și în vremuri potrivnice, militantismul lor național și patosul pedagogic (alimentat, în cazul său, și de formația de dascăl), ca și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]
-
memoriei acestui om remarcabil, prețuit și stimat de toți cei care au avut norocul să-l cunoască. MIRCEA FLONTA iulie 2010 I. Introducere REVOLUȚIA DARWINIANĂ CA SCHIMBARE A „OCHELARILOR GÂNDIRII“ Thomas Henry Huxley, prietenul mai tânăr al lui Charles Darwin, popularizatorul și apărătorul cel mai elocvent și spiritual al teoriei formulate în Originea speciilor, ar fi spus, după ce noua perspectivă asupra istoriei vieții pe pământ i-a devenit familiară: „Cât de prost am fost să nu mă gândesc la asta!“ Este
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
doar în caracterul lui populațional, probabilistic și antiprogresivist, dar și în respingerea sugestiilor că, într-o lume în care există o adecvare adesea admirabilă a mijloacelor la scopuri, va trebui să căutăm și să descoperim un sens. Cercetători contemporani și popularizatori ai evoluționismului cred că sunt în spiritul lui Darwin afirmând că în lumea vie, exceptând lumea omului, nu există nici un plan, nici o intenție, nu există rău sau bine. Darwin a considerat că și reproducerea sexuală are drept consecință posibilitatea schimbării
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
că tocmai în anul 1844, atunci când Darwin pusese deja pe hârtie o schiță cuprinzătoare a teoriei sale despre originea speciilor, lumea naturaliștilor și a teologilor din Anglia era antrenată într-o discuție iscată de apariția cărții publicate anonim de un popularizator al științei din Edinburgh - Robert Chambers - sub titlul Vestiges of the Natural History of Creation. Ideea evoluției, de la evoluția cosmosului la apariția vieții, și apoi dezvoltarea progresivă a ființelor vii până la om, era înfățișată în mod accesibil și atrăgător în
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
cu titlul Selecția naturală nu este în contradicție cu teologia naturală, Darwin a fost încântat și a plătit jumătate din costul aducerii în Anglia a 250 de exemplare. Totodată, Darwin nu a aprobat tendințele anticlericale ale celui mai de seamă popularizator al ideilor sale în Germania, Ernst Haeckel. Îl avertiza pe Haeckel că disputele cu teologii vor provoca furie, „iar această furie îl orbește cu desăvârșire pe oricine“. Putem înțelege mai bine de ce prietenul și confidentul său, vicarul John Brodie Innes
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
din acei rari muritori cu care „poți avea diferențe de păreri și să nu simți nici o umbră de animozitate“), a dezaprobat ca „neînțelepte și violente“ unele remarci critice ale teologilor la adresa teoriei lui Darwin. Refuzând cererea lui Edward Aveling, un popularizator al evoluționismului cu înclinații seculariste și antireligioase, de a-i dedica o carte de studii despre teoria sa, Darwin îi scria: „Deși sunt un puternic susținător al gândirii libere asupra tuturor subiectelor, mi se pare (poate corect, poate greșit) că
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
până în prezent, profunde mutații, dar ideea că știința, în particular știința darwiniană, ar fi incompatibilă cu credința religioasă în genere are și astăzi susținători elocvenți și influenți. Probabil cel mai cunoscut dintre aceștia este unul din cei mai de seamă popularizatori contemporani ai evoluționismului, profesorul de la Oxford, Richard Dawkins. Dawkins este unul dintre acei cercetători ai naturii care scriu pentru un public larg. Ca orice autor, el scrie însă pentru oameni instruiți. Iar oamenii instruiți pot împărtăși, cum se știe, reprezentări
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
care acționează prin atracție, nu prin agățare. El nu face teorii, ci transmite emoții. Nu te acostează dogmatic, ci te absoarbe sufletește. Iar pîrghia prin care te atrage e arma miracolului. Steinhardt e un agent uimitor al minunii cristice, un popularizator rarisim al miracolului în genere, dar un popularizator care, în loc să-și degradeze prin vulgarizare tema, îi surprinde fețe nebănuite. Pentru Steinhardt, taina e tot ce poate fi mai ilogic, mai imposibil mai incomod pentru mintea noastră. Taina, în fond, nu
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
nu face teorii, ci transmite emoții. Nu te acostează dogmatic, ci te absoarbe sufletește. Iar pîrghia prin care te atrage e arma miracolului. Steinhardt e un agent uimitor al minunii cristice, un popularizator rarisim al miracolului în genere, dar un popularizator care, în loc să-și degradeze prin vulgarizare tema, îi surprinde fețe nebănuite. Pentru Steinhardt, taina e tot ce poate fi mai ilogic, mai imposibil mai incomod pentru mintea noastră. Taina, în fond, nu e de nasul nostru, al bieților oameni devoratori
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
au stat la vremea respectivă pe același raft cu compilațiile despre "Scorpie" ale oricărui zodier. Dar mai există, în afara de cauza amintită mai sus, un aspect care pretează scriitura lui Weininger la acest mod de utilizare: un bizar ton de popularizator pe care îl putem detecta uneori chiar și în trimiterile sale cele mai savante. Fără să-mi pot explica pe de-a-ntregul de unde această impresie, îmi pare evidentă o anume apetență vieneză pentru observația comună sau pentru înțelepciunea colectivă, poate
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
de autori: știință este un domeniu fantastic, la care oricine are acces atîta vreme cît e însoțit de o călăuza înțeleaptă. Acesta este, de altfel, rostul tuturor cărților de popularizare a științei, cum sînt și cele publicate de editură Humanitas. Popularizatorii sînt un fel de ghizi turistici care organizează excursii de cîteva ore, în omnibuse simpatice și pitorești, prin imense și antice orașe. Nu-i iau cu adevărat în serios decît turiștii care se urca în omnibus. Nimic mai nociv pentru
Un tabel si o teoremă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18158_a_19483]
-
comerț", "tezaurul de vorbe populare", "stratul cuvintelor istorice", termeni cărora, de la ediția a doua, le dă și etimologia. I. L. Caragiale, care vedea în Șăineanu "unul dintre tinerii noștri învățați la care solidaritatea științifică se asociază cu un adevărat talent de popularizator", explică succesul dicționarului acestuia astfel: "el nu s-a mărginit în opera sa de a înregistra un singur factor de cultură, ci a căutat să îmbrățișeze toate manifestările vieții unui popor modern (...) Astfel acest dicționar universal oferă o imagine redusă
Lazăr Șăineanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7411_a_8736]