82 matches
-
Leipzig. După o ședere îndelungată la Berlin, B. se stabilește la Leipzig. Pe cât de diverse sunt domeniile de investigație ale cunoscătorului lumii romanice în vasta ei extensiune geografică, pe atât de strâns legate sunt aceste domenii între ele. Cercetător și popularizator al fenomenelor românismului cultural, B. este preocupat mai ales de evoluția limbii române populare și literare, precum și de istoriografia cercetărilor dedicate vorbirii și scrierii românești. În conexiune cu aspectele lingvistice sunt cele privind geneza cultural-spirituală a românilor, dezvoltarea literaturii lor
BAHNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285543_a_286872]
-
mereu. Bat din palme și când nu trebuie. Din rândurile lor apar lingușitorii. Lichelele. Ca ciupercile. Otrăvitoare. Îmbâcsesc societatea. Fac aerul irespirabil. Sunt pâinea și sarea dictatorului, faraonului, tiranului. Sunt mediul său social. Lăudătorii lui pe toate cărările. Lătrătorii săi popularizatori în toate răspântiile vieții, ajunsă repede la agonie. Exact cum spune Sfântul Apostol Pavel: “...gâtlejul lor este un mormânt deschis. Se slujesc de limbile lor ca să înșele; sub ele au venin de viperă”. (Romani 3, 12-18) Coloane vertebrale de gelatină
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
se purta altfel cu el - o nerăbdare nouă față de stilul lui low-tech, popular și anecdotic, un apetit pentru un tip mai penetrant de cercetare -, chestiile alea sexy cu imagistică de proporții, care despicau creierul în bucăți. El era doar un popularizator. Și încă un popularizator exploatator. După o săptămână de anhedonie, își descoperi o slăbiciune-surpriză pentru lichiorurile italienești cu etichete exotice de secol nouăsprezece, de parcă ar fi fost un bețiv nostalgic din generația a doua care se întoarce la patria-mamă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el - o nerăbdare nouă față de stilul lui low-tech, popular și anecdotic, un apetit pentru un tip mai penetrant de cercetare -, chestiile alea sexy cu imagistică de proporții, care despicau creierul în bucăți. El era doar un popularizator. Și încă un popularizator exploatator. După o săptămână de anhedonie, își descoperi o slăbiciune-surpriză pentru lichiorurile italienești cu etichete exotice de secol nouăsprezece, de parcă ar fi fost un bețiv nostalgic din generația a doua care se întoarce la patria-mamă. Nu se putea concentra la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Tudor Arghezi îi publică trei proze în paginile Cugetului românesc. „Preavangardismul” nostru de dinaintea Primului Război Mondial se reduce la firave pusee de frondă postsimbolistă, vag antiacademistă și la cîteva timide manifestări de simpatie declarativă față de cubism și futurism (simple consemnări publicistice, vag popularizatoare). Nimic comparabil - ca forță, virulență și articulare - cu formismul polonez sau cu activismul maghiar din aceeași perioadă (spre exemplu). Și totuși: anumite cercuri și grupuscule literare și artistice, racordate superficial la pulsul sensibilității novatoare occidentale și reactive față de inerțiile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Roll deplasîndu-se, alături de Voronca, spre imagismul suprarealist în momentul în care vor simți nevoia delimitării față de fascismul ideologic al futuriștilor italieni. Constructivismul programatic al Contimporanului - afin cu stilul Art Deco al anilor ’20 - este moderat, eclectic și sintetic, afirmativ și popularizator, vizînd, la modul „pedagogic”, emanciparea unei culturi resimțite drept minoră și provincială. Ecourile dadaisto-futuriste din numărul unic al revistei 75 HP, cu experimentalismul său „pictopoetic” insurgent, au un caracter aprés coup, căci, la acea dată, dadaismul era deja mort și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
22 februarie-7 martie al revistei Țara noastră din Sibiu, care, atrăgînd atenția asupra unor „exagerări” (punctul despre distrugerea muzeelor și propozițiile misogine), sublinia, nu fără unele inexactități, caracterul fundamental diferit și chiar opus al futurismului față de simbolism și decadentism. Un popularizator entuziast al noului curent este poetul Ion Minulescu; în numărul din 25 octombrie 1909 al oficiosului liberal Viitorul - unde lucra ca secretar de redacție -, acesta republică manifestul în traducere proprie, mult mai fluentă și mai fidelă decît cea din Democrația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
complicat al lui Nae Ionescu - avînd, mutatis mutandis, un corespondent în evoluția ideologică a italianului Giulio Evola, pictor dadaist, futurist, apoi doctrinar al tradiționalismului ezoteric antimodern - îi putem adăuga exemple mai mult sau mai puțin notorii, de la publicistul Emil Riegler-Dinu, popularizator al futurismului la Contimporanul, la Mircea Eliade (care a preluat ceva din mentalitatea futuristă prin intermediul lui Giovanni Papini) și la tînărul Emil Cioran din Schimbarea la față a României (1936): mitologia tinereții, biologismul agresiv, cultul corpului și al sportului, elogiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca o simfonie neprogramatică. Îmi pare, deci, că abstractismul e formula picturei pure, a picturei pentru pictură”. Fără a face distincții între variatele curente ale artei abstracte (cubism, suprematism, constructivism), Vinea va scrie despre ea la Contimporanul comentarii cu caracter popularizator și polemic. Nu e cazul textului „Arta lui Marcel Iancu“, unde prima expoziție românească a colegului său este „cronicată” entuziast și aplicat (încercînd să-i traducă poetic limbajul plastic, va scrie însă și o scurtă proză poetică, „Danțul pe frînghie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
informație, propagandă și acțiune socială muncitorească care apare la Lyon”, cu un număr special dedicat locuințelor muncitorești și cu „un bun placat de propagandă antimilitaristă a lui Moholy Nagy”. În ultima perioadă a revistei, colaboratorul Sandu Russet semnează cîteva articole „popularizatoare” legate de Uniunea Sovietică: „O concepție a lumii. Materialismul istoric“ (comentariu favorabil despre ediția franceză a lucrării Pagini de istorie de prof. Pokrovskz, președintele Academiei din Rusia bolșevică, în Contimporanul, nr. 88, 8 dec. 1929) și o amplă recenzie despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lăutari), lăutarii, care transmiteau și uneori modificau și dădeau o anumită culoare acestor poeme supuse, astfel, unui rapid proces de folclorizare. La 1852 versurile lui Conachi și ale Văcăreștilor deveniseră cîntece de mahala. Pann este el Însuși un intermediar, un popularizator, mai aproape de gustul publicului de jos decît autorii dinaintea lui. Corectările aduse de el poemelor merg În acest sens. Luniță luminătoare este un veritabil cîntec lăutăresc. Stilul acela isteț și imperativ, pe care Îl vom afla peste un veac În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o povestim aici pe românește, ținând seama nu atât de textul străin, cât și de firea limbii noastre și, prin urmare, de priceperea românului’’. Rezultă limpede că marele nuvelist nu-și revendică nici titlul de traducător, nici măcar pe acela de popularizator. Mai puțin atent la textul străin, el dorește, așadar, ,,a spune’’, ,,a povesti’’ ,,năzdrăvănia’’ despre care a aflat, ținând seama ,,de firea limbii noastre’’, adică ,,de priceperea românului’’. Mai nimerit ar fi însă să discutăm, în spiritul direcției inaugurate de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
pierdut pe Théodore Fix, judiciosul autor al Observațiilor asupra, clasei lucrătoare; în 1847 pe Eugène Daire, căruia cititorii noștri îi cunoșteau savantele adnotații la Colecția principalilor economiști; în 1848, pe Rossi, acest spirit atât de minunat și de flexibil, acest popularizator atât de abil al teoriilor lui Malthus și Ricardo; în 1849, pe Fonteyraud, această vie și fermecătoare inteligență, una dintre cele mai scumpe speranțe ale economiei politice; în sfârșit, în data de 24 decembrie 1850, moartea i l-a răpit
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să piară. Rolul său în știință a fost scurt, dar strălucitor. Înainte de el economia politică poseda fără îndoială inteligențe de prim ordin; ea avut spiritele sale creatoare, precum Quesnay, Turgot, Smith, Malthus, Ricardo, J.-B. Say; a avut de asemenea popularizatorii săi savanți și abili, cei precum Dupont de Nemours, Baudeau, Morellet, Droz, Rossi; dar i-a lipsit unul dintre aceste mari spirite care știa să ofere un tur atrăgător și original adevărurilor științifice; i-a lipsit un artist. În secolul
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a devenit ea însăși un fel de școală și încă o școală bazată pe realitățile cele mai vii ale vieții noastre sătești” (Stoian, 1942, p. 246). Ce rol a jucat „educația cooperativă” în școala noastră, în perioada interbelică? Unul dintre popularizatorii modului de viață cooperatist identifică astfel influența cooperativismului asupra modului de educație: școala trebuie să fie „organizată ca o comunitate”, iar această comunitate „trebuie să se întemeieze pe o libertate activă și disciplinată, care să ducă la învățământul solidarității” (Ionescu-Pașcani
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
și căile ur mate de judecată reprezintă uneori noi experiențe pe care le vor duce cu ei în satele de unde au venit, vor povesti pă țaniile prin care au trecut, vor da sfaturi novicilor. Fiecare împricinat poate fi un potențial popularizator al practicii judiciare. Flecăreala la cârciumă, la clacă sau la biserică difuzează rapid informațiile transmise, or, experiența unui proces este un lucru demn de reținut. Mahalagiii din București cunosc mai bine aceste practici și pentru că se află în imediata apropiere
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
memoriei acestui om remarcabil, prețuit și stimat de toți cei care au avut norocul să-l cunoască. MIRCEA FLONTA iulie 2010 I. Introducere REVOLUȚIA DARWINIANĂ CA SCHIMBARE A „OCHELARILOR GÂNDIRII“ Thomas Henry Huxley, prietenul mai tânăr al lui Charles Darwin, popularizatorul și apărătorul cel mai elocvent și spiritual al teoriei formulate în Originea speciilor, ar fi spus, după ce noua perspectivă asupra istoriei vieții pe pământ i-a devenit familiară: „Cât de prost am fost să nu mă gândesc la asta!“ Este
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
doar în caracterul lui populațional, probabilistic și antiprogresivist, dar și în respingerea sugestiilor că, într-o lume în care există o adecvare adesea admirabilă a mijloacelor la scopuri, va trebui să căutăm și să descoperim un sens. Cercetători contemporani și popularizatori ai evoluționismului cred că sunt în spiritul lui Darwin afirmând că în lumea vie, exceptând lumea omului, nu există nici un plan, nici o intenție, nu există rău sau bine. Darwin a considerat că și reproducerea sexuală are drept consecință posibilitatea schimbării
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
că tocmai în anul 1844, atunci când Darwin pusese deja pe hârtie o schiță cuprinzătoare a teoriei sale despre originea speciilor, lumea naturaliștilor și a teologilor din Anglia era antrenată într-o discuție iscată de apariția cărții publicate anonim de un popularizator al științei din Edinburgh - Robert Chambers - sub titlul Vestiges of the Natural History of Creation. Ideea evoluției, de la evoluția cosmosului la apariția vieții, și apoi dezvoltarea progresivă a ființelor vii până la om, era înfățișată în mod accesibil și atrăgător în
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
cu titlul Selecția naturală nu este în contradicție cu teologia naturală, Darwin a fost încântat și a plătit jumătate din costul aducerii în Anglia a 250 de exemplare. Totodată, Darwin nu a aprobat tendințele anticlericale ale celui mai de seamă popularizator al ideilor sale în Germania, Ernst Haeckel. Îl avertiza pe Haeckel că disputele cu teologii vor provoca furie, „iar această furie îl orbește cu desăvârșire pe oricine“. Putem înțelege mai bine de ce prietenul și confidentul său, vicarul John Brodie Innes
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
din acei rari muritori cu care „poți avea diferențe de păreri și să nu simți nici o umbră de animozitate“), a dezaprobat ca „neînțelepte și violente“ unele remarci critice ale teologilor la adresa teoriei lui Darwin. Refuzând cererea lui Edward Aveling, un popularizator al evoluționismului cu înclinații seculariste și antireligioase, de a-i dedica o carte de studii despre teoria sa, Darwin îi scria: „Deși sunt un puternic susținător al gândirii libere asupra tuturor subiectelor, mi se pare (poate corect, poate greșit) că
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
până în prezent, profunde mutații, dar ideea că știința, în particular știința darwiniană, ar fi incompatibilă cu credința religioasă în genere are și astăzi susținători elocvenți și influenți. Probabil cel mai cunoscut dintre aceștia este unul din cei mai de seamă popularizatori contemporani ai evoluționismului, profesorul de la Oxford, Richard Dawkins. Dawkins este unul dintre acei cercetători ai naturii care scriu pentru un public larg. Ca orice autor, el scrie însă pentru oameni instruiți. Iar oamenii instruiți pot împărtăși, cum se știe, reprezentări
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
creator. Iată Rugăciunea-testament a medicului-filosof, Maïmonide : Realizările medicilor evrei se înscriu în triunghiul bizantino-iudeo-islamic și constituie premisele-aport la viitoarele cuceriri ale medicinei în lume. Medicii evrei din Evul Mediu au fost intermediari între medicina creștină și cea a Califatelor, fiind popularizatori în Europa ai culturilor asimilate. MEDICINA îN ASIA ANTICĂ Asia este un imens spațiu al contrastelor geografice, climatice, etnice, lingvistice, istorice și al enigmelor. O lume a lumilor sedentare și migratoare, a contemplației și acțiunii. 1. INDIA ANTICĂ Din timpuri
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
canonice. Există contradicții flagrante între versiunile miturilor chiar în Antichitate, de multe ori la același autor (un exemplu relevant fiind Euripide Homer încă nu era canonizat, precum în modernitate). Fenomenul este paradoxal doar la o privire superficială, căci perpetuatorii și popularizatorii mitului, poeții, aezii, dramaturgii, repovesteau ceea ce deja narase un altul, dar niciodată în același mod ("poet" vine din latină, unde derivă din grecescul "poietes" și care înseamnă "făcător", deci poetul este un important creator și interpret de mituri).31 Poeții
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de la Nae... Pot demonstra că ideile lui Sebastian provin, în proporție de măcar 90 la sută, din laboratorul de gîndire politică al lui Nae Ionescu. Nu avem, cu alte cuvinte, un ideolog original în persoana lui Sebastian. Avem numai un popularizator cvasicotidian și foarte talentat al ideilor - de extremă dreaptă - ale lui Nae Ionescu. Adesea, așa cum am arătat mai sus pentru ideea autarhică, cei doi funcționează în duet, basul interpretînd La potecă, tenorul îngînîndu-l voios La Balinț... Cel mai spectaculos duet
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]