56 matches
-
vor sta la putere. După 7 luni, oamenii vor înțelege că nu există miracole. Că orice se poate construi în această țară se poate face cu oameni responsabili, care spun adevărul, nu cu demagogi precum cei de la USL. Nu cu populiști precum aceștia” , a spus ea. Udrea a adăugat că după 7 luni PDL-ul se va întoarce la guvernare. După 7 luni, PDL se întoarce la guvernare. Merită să fi acolo. Avem primul test de trecut pe 10 iunie, adică
Udrea: După 7 luni cu USL,PDL se va întoarce la guvernare () [Corola-journal/Journalistic/44893_a_46218]
-
serie, luate în ultimele zile. Autodesemnându-se ba țărăniști, ba liberali, ba democrați, actualii "ordonatori de credite" (cum le place să se alinte reciproc!) nu sunt decât o adunătură de comuniști de cea mai joasă speță - adică cinici și iresponsabili -, niște populiști ce speră să cumpere voturile unui lumpenproletariat aflat în prăpastia mizeriei. Am mai scris despre trecerea în mâinile jandarmeriei, poliției, serviciilor de informații și armatei a așa-numitelor "locuințe de serviciu" - între care cele "cu îmbunătățiri secrete", adică faimoasele "case
Țara cantoanelor părăsite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16905_a_18230]
-
Arvunescu Victor Cotidianul german Der Spiegel a realizat un top cu totul inedit. ”Top zece al celor mai periculoși politicieni ai Europei” sau ”zece populiști” care agravează criza zonei euro, potrivit b1.ro Lista de zece politicieni europeni considerați periculoși are drept criteriu de selecție și departajare declarațiile agresive care agravează criza zonei euro. Astfel, publicația germană arată că cei zece aleși recurg la o
Top zece cei mai periculoși politicieni ai Europei realizat de Der Spiegel by Arvunescu Victor () [Corola-journal/Journalistic/57741_a_59066]
-
austriece despre care se spune că au tendințe de extremă dreapta. A avut cuvinte dure și despre Uniunea Europeană, la care s-a referit drept ”Statele Unite ale Europei.” 9. Geert Wilders, liderul Partidului Libertății din Olanda - reprezintă un model pentru mulți populiști din Europa de nord și agită împotriva mai multor minorități din Olanda, inclusiv musulmanii. Apelează la sentimentele anti-europene pentru a câștiga puncte la alegeri. Și acesta a cerut reintroducerea drahmei în Grecia. 10. Viktor Orban, premierul Ungariei - personaj cunoscut și
Top zece cei mai periculoși politicieni ai Europei realizat de Der Spiegel by Arvunescu Victor () [Corola-journal/Journalistic/57741_a_59066]
-
Covrig Roxana Europarlamentarul Cătălin Ivan a trimis o scrisoare către publicația britanică The Guardian. El a propus organizarea unui eveniment comun prin care să se "restabilească adevărul despre români" și care să "repare daunele provocate de populiști". Europarlamentarul PSD își exprimă mâhnirea cu privire la faptul că "ziarele britanice de calitate nu fac nimic pentru a expune frauda și înșelăciunea de care politicienii extremiști și populiști se folosesc". Cătălin Ivan suține că "politicieni din Marea Britanie și jurnaliști de la alte
Ce propunere a făcut Cătălin Ivan cotidianului The Guardian by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34111_a_35436]
-
și rezultatele lor. Un astfel de eveniment ar putea fi o excelentă ocazie de a restabili adevărul despre români și, de asemenea - pentru o instituție de presă respectată precum The Guardian - o ocazie de implicare pentru repararea daunelor provocate de populiști și, totodată, de pasivitate".
Ce propunere a făcut Cătălin Ivan cotidianului The Guardian by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34111_a_35436]
-
de la lună la lună, incapabile să-și plătească măcar curentul. In schimb, Dan Puric face săli pline, inducând idei și sentimente care ne-au mai băgat în belea și acum câteva decenii. Literatura main-stream e asediată de la extrema dreaptă de populiști care-și închipuie că invocarea din două în două fraze a lui Dumnezeu reprezintă calea de salvare a României, iar de la extrema stângă de-o tânără generație pe cât de lipsită de valoare, pe atât de dornică de măriri obținute prin
Lecția de limbă și literatură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6288_a_7613]
-
desemnată să "abată atenția" populației de la aceste scopuri. Mobilizarea în țările comuniste și în țările lumii a treia Din cauza nevoii de a obține sprijinul populației în acest mod, partidele au avut o importanță crucială pentru liderii autoritari egalitari și cei populiști. În consecință, poate, liderii "carismatici" care au format partide populiste nu s-au preocupat prea mult de alte aspecte ale rolului partidelor nu au fost nerăbdători să vadă organizațiile create de ei sau moștenite de la predecesorii lor implicându-se prea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
fie "progresivă", fie "regresivă"), cât și aria domeniului guvernamental asupra căreia se manifestă această dorință de schimbare (Blondel, 1987: 87-97). PRIMA DIMENSIUNE Menținere Schimbare moderată Schimbare masivă A DOUA DIMENSIUNE Sfera de cuprindere largă SALVATORI Moise Churchill De Gaulle PATERNALIȘTI/ POPULIȘTI Bismarck Stalin Șahul Iranului mulți lideri din lumea a treia IDEOLOGI Mao Lenin Hitler Sfera de cuprindere moderată (aspectul unui sistem) OCROTITORI Eisenhower LIDERI CARE "REDEFINESC" Kennedy Reagan Thatcher REFORMIȘTI F.D. Roosevelt Sfera de cuprindere specializată (arie de politică) MANAGERI
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
farsori, trântori, gardiști, sinecuriști, contrabandiști, propagandiști...; morții votează cu toți; întruniri cu pocniri, interpuși, bătăuși, puși, ascunși, ascultând, vociferând, bătând, raportând la stăpâni liberali, venerali, vandali, șacali: vor reușită mituită, plătită, ieșită cu sânge... Opoziția unită, cinstită, independenți, fervenți, naționaliști populiști, socialiști, unioniști, porniți la muncă cinstită. Trânteală, bușeală, repezeală, oblojeală, primită, gratuită, sărăcită de opoziția unită." După un asemenea declamatoriu, cu iz de bâlci, ca la iarmarocul de la Banca unde se difuza „Curierul de la Banca", Ardeiul, după ce urzica cu aluziile
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
muncitorilor a fost puternic afectat. Inflația a fost stopată prin reforma economică din 1924, iar până în 1929 în Germania s-a înregistrat o creștere economică globală. Sprijinul bancherilor și oamenilor de stat americani și britanici, preluarea puterii de către Stresemann și "populiști" au creat condiții favorabile salvării mărcii. Reforma economică inițiată de Hans Luther, ministrul finanțelor, prin crearea unei noi monede Rentenmark a câștigat rapid încrederea populației, și o severă politică deflaționistă a permis reducerea masei monetare și restabilirea echilibrului bugetar. A
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
tirani, adesea nevăzuți și nerecunoscuți ca atare, ai democrației imature și fragilizate. Ei reprezintă cu succes disprețul față de cei care nu sunt aidoma lor, iar tuturor ei le opun nepăsarea, neimplicarea, indiferența cea mai crasă; ei pot fi demagogi și populiști pentru că acestea sunt profitabile; ei pot fi și servili la nevoie față de mai marii zilei pentru că oricum aceștia pot fi atunci sau după aceea "coborâți" prin ridiculizare; ei sunt cei care nu critică puterea, și nici nu se revoltă precum
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Cas Mudde Cristóbal Rovira Kaltwasser Capitolul 1 Populismul și democrația (liberală): un cadru de analiză Cas Mudde și Cristóbal Rovira Kaltwasser În general, mai cu seamă în Europa și America Latină, mișcările populiste sunt privite ca amenințări la adresa democrației. Totuși, noii populiști susțin, în mod explicit, că sunt adevărați democrați care reclamă puterea pentru popor. (Canovan, 2004: 244) Introducere Neîndoielnic, populismul este unul dintre termenii de care se uzează și se abuzează cel mai des, atât în interiorul spațiului academic, cât și în afara
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
clientelare, însă acest lucru nu înseamnă că populismul este în mod necesar legat de aceste tipuri de legătură (Filc, 2010; Mouzelis, 1985; Weyland, 2001). 1.1 Definirea populismului Unul dintre motivele pentru care numeroși politicieni, altfel diferiți, au fost numiți populiști, ține de faptul că există un număr considerabil de mare de sensuri și de întrebuințări ale termenului populism. Unele sunt extrem de generale și de vagi, incluzând aici întrebuințările curente care echivalează populismul cu campaniile politice (campaining), cu demagogia sau cu
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ale succesului mesajului conservator 7. Însă, mai mult decât cei din Statele Unite, conservatorii din Canada au trebuit să recurgă la teme populiste pentru a depăși suspiciunea exprimată de numeroși votanți cu privire la elitele corporatiste, suspiciune care fusese identificată și de primii populiști. În egală măsură, recursul la aceste teme a reprezentat o condiție necesară a succesului partidelor conservatoare, atât în Canada, cât și în America, deoarece toate formațiunile politice trebuie să utilizeze ethosul egalitarist care situează politica de centru și pe cea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
De altfel, acest capitol semnalează relevanța a trei factori suplimentari care stabilesc gradul în care discursul populist poate reprezenta o amenințare la adresea calității democrației, fie că acesta este în opoziție sau la guvernare. Primul factor privește măsura în care populisții se bucură de un larg suport electoral. În timpul administrației lui AMLO, faptul de a controla legal numeroase instituții (legislaturile locale și așa numitele delegaciones, în particular) înseamnă că el nu a trebuit, decât foarte rar, să intre în conflict cu
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
pe López Obrador, acest capitol sugerează că personalitatea liderului populist este un element care contează. Ideologia rarefiată a populismului conduce la un stil personalizat de politică. Dacă populismul operează în marginea instituțiilor politice, poate spori vulnerabilitatea țării la acțiunea unor populiști lipsiți de măsură. De asemenea, politica populistă devine, în mod structural, impredictibilă: partidele populiste sunt vulnerabile la schimbarea de atitudine a liderului. Aceste partide ajung să fie expuse la oscilații mari de poziție prin contrast cu acele formațiuni al căror
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
marginalizate în funcții în stat, crea noi canale de acces și/sau folosi autoritatea publică pentru a propune politici care să fie în beneficiul material și simbolic al grupurilor anterior excluse din viața politică. În anii 1930 și 1940, mulți populiști latino-americani au extins spectrul drepturilor formale, printre care s-au numărat dreptul de vot și drepturi fundamentale privitoare la muncă, care fuseseră negate de multă vreme unor segmente importante ale populației (Collier și Collier, 1991). Populiștii contemporani au introdus reforme
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și de lățimi diferite, iar una dintre echipe includ[e] unsprezece jucători plus arbitrul, în timp ce echipa adversă abia dacă numără șase sau șapte jucători". Populismul de succes tinde să ducă spre autoritarism competitiv din câteva motive. În primul rând, mulți populiști sunt persoane din afara sistemului politic, care au puțină experiență de lucru cu, sau interes pentru, instituțiile democrației reprezentative. Cei mai mulți politicieni de carieră petrec mulți ani lucrând în interiorul partidelor, al legislaturilor, al tribunalelor și al guvernelor locale, ani în care acumulează
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Cu toate că Fujimori a mobilizat sărăcimea pentru campaniile sale electorale, și deși prima sa victorie a făcut sfara politică accesibilă pentru grupurile marginalizate anterior, a făcut puțin pentru "a crea canale partizate sau corporatiste instituționalizate" (Roberts, 1995:100). Ca mulți alți populiști, Fujimori nu a fost un creator de instituții, lăsând deci în urmă puține mecanisme de participare populară. Poate că cea mai limpede manifestare a impactului limitat al policilor incluzive ale lui Fujimori o reprezintă ascensiunea lui Ollanta Humala, un alt
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
lui Mečiar (un partener modest ca importanță, redus mult ca dimensiune față de cum era la începuturile sale) și pe SNS, ci și pentru că observatorii din Slovacia și de peste hotare au etichetat cu multă lejeritate pe Fico și guvernul său ca "populiști" (Krastev, 2007; Lewis, 2008). Mulți chiar l-au acuzat pe Fico că îi calcă pe urme lui Mečiar, că procedează exact ca acesta atunci când s-a afirmat (Bútora et al., 2009). La prima vedere, evidența ne spune că, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
se poate arăta că scăderile în cazul Slovaciei nu s-au datorat în general populiștilor aflați la guvernare în cadrul unei democrații neconsolidate, ci mai degrabă eforturilor lui Mečiar, care a combinat populismul cu naționalismul în scopuri autoritare, pe care alți populiști (printre care și Fico, probabil) nu le-au împărtășit. Ar putea fi de asemenea adevărat că și în situația în care populismul lui Fico era la fel de periculos pentru democrație ca cel al lui Mečiar, între timp Slovacia se transformase într-
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
să ducă la identificarea unor aspecte relevante ale unui fenomen (Keman, 2009: 77). De exemplu, în această carte s-a afirmat că lideri destul de diferiți, precum Vladimír Mečiar din Slovacia și Andrés Manuel López Obrador din Mexic, ar trebui considerați populiști. Desigur, ambii lideri sunt destul de diferiți în termeni de agendă și scopuri politice, dar au în comun o caracteristică importantă, care ne permite să-i analizăm făcând uz de același cadru conceptual. Aceasta înseamnă că definiția minimală propusă pentru populism
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de caz incluse în acest volum ridică semne de întrebare în privința validității acestei teze la modul general. În primul rând, nu toți populiștii sunt oameni din afara sistemului. Dacă, în general, așa stau lucrurile, există și o serie de exemple de populiști proveniți din rândul establishmentului politic. De exemplu, Bruhn arată în capitolul despre Mexic că lideri precum Cuauhtémoc Cárdenas și Andrés Manuel López Obrador nu pot fi etichetați ca "oameni din afara sistemului politic". Într-adevăr, ambii au fost politicieni bine pregătiți
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
pentru a-și restructura de o manieră radicală propriul partid" (2009: 34). Alternativ, populiști ca López Obrador și Haider pot fi considerați "elite din afara sistemului, aflați în legătură cu elitele, dar nu parte din ele" (Mudde, 2004: 560). În orice caz, mulți populiști nu sunt cu adevărat din afara sistemului; poate că sunt din afara establishmentului, dar sunt din interiorul jocului politic. Astfel, mulți populiști chiar au un soi de loialitate față de jocul politic, chiar dacă tind să se opună unor reguli și să concureze cu
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]