156 matches
-
că și retorica pe care o profesa el îi oferea tot mai puține satisfacții. Adeziunea la neoplatonismul creștin fusese pregătită și de lectura unor cărți ale autorilor neoplatonici. Nu se știe dacă era vorba de cărți ale lui Plotin sau Porfiriu și nici de care anume. Oricum, acestea fuseseră traduse în latină de Marius Victorinus sau, după alții, de Manlius Theodorus, un literat și om politic milanez, filosof și creștin. Aceasta, însă, nu înseamnă, așa cum au presupus unii, că, de fapt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fundal ca o osatură invizibilă”; într-adevăr, opera se adresează și persoanelor cultivate, adică acelor păgâni care, posedând anumite cunoștințe de filosofie, mai ales neoplatonică, găseau o explicație rațională - însă nu religioasă - a existenței creștinismului și mergeau pe urmele lui Porfiriu din Tyr care susținuse că Isus Cristos nu era altceva decât un om foarte învățat. Și pentru că păgânii, tot conform învățăturii lui Porfiriu, subliniau contradicțiile existente în povestirile din Evanghelii, Augustin explică faptul că există un esențial Consens între Evangheliști
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ales neoplatonică, găseau o explicație rațională - însă nu religioasă - a existenței creștinismului și mergeau pe urmele lui Porfiriu din Tyr care susținuse că Isus Cristos nu era altceva decât un om foarte învățat. Și pentru că păgânii, tot conform învățăturii lui Porfiriu, subliniau contradicțiile existente în povestirile din Evanghelii, Augustin explică faptul că există un esențial Consens între Evangheliști (De consensu Evangelistarum). Urmează noi opere de combatere a maniheilor pe care putem doar să le menționăm: Contra epistolei lui Mani pe care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Despre distrugerea Romei (De excidio urbis Romae). Mai puțin înflăcărate și mai științifice sunt discuțiile purtate de Augustin în unele din epistolele-tratat: prima poartă numărul 102 și examinează șase chestiuni care fac obiectul unei polemici cu păgânii (mai ales cu Porfiriu), iar celelalte (nr. 132, 136, 137) sunt adresate unui păgân nobil și cultivat, Volusian, care adusese mai multe critici creștinismului. Însă el reia toate aceste chestiuni, în acea manieră sistematică și enciclopedică ce-i este atât de caracteristică, mai cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
perioada petrecută la Milano. O inteligentă istorie a filosofiei este materia cărților următoare: ea se încheie cu paginile în care Augustin acordă o atenție particulară platonismului subliniindu-i meritele, chiar în cazul unor gânditori care au combătut creștinismul, cum e Porfiriu. El polemizează însă și cu platonicienii, cum sunt Porfiriu și Apuleius, a căror amintire era foarte vie în Africa, pentru a arăta ce le-a lipsit ca să ajungă să înțeleagă noua religie. Urmează, începând cu cartea a unsprezecea, expunerea privind
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este materia cărților următoare: ea se încheie cu paginile în care Augustin acordă o atenție particulară platonismului subliniindu-i meritele, chiar în cazul unor gânditori care au combătut creștinismul, cum e Porfiriu. El polemizează însă și cu platonicienii, cum sunt Porfiriu și Apuleius, a căror amintire era foarte vie în Africa, pentru a arăta ce le-a lipsit ca să ajungă să înțeleagă noua religie. Urmează, începând cu cartea a unsprezecea, expunerea privind cetatea din ceruri, creată de Dumnezeu: este interpretată istoria
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
noi nu am ezitat să-i considerăm scriitori creștini, tocmai pentru că asta au vrut ei înșiși să fie. La fel ca Sinesius, și Boethius are o producție filosofică cu conținut exclusiv „păgân”, pentru că e alcătuită din comentarii la Aristotel și Porfiriu, din tratate de muzică și matematică. Nu numai atât: opera sa cea mai semnificativă și mai cunoscută, Mângâierile filosofiei (Consolatio philosophiae) este, în esența sa, profană, în sensul că abordează exclusiv prin prisma filosofiei problemele centrale ale vieții omului, iar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru că era maestru al acelei discipline). Când începe să studieze opera lui Aristotel, Boethius nu-și ascunde nemulțumirea pentru abordarea prea puțin științifică a predecesorului său, iar dacă Marius Victorinus tradusese în latină Introducerea (Isagoge) la logica aristotelică, scrisă de Porfiriu, o traduce Boethius cu intenția declarată de a face un lucru mai bun. Această traducere a lui Boethius face parte din programul de lucru al filosofului; un program foarte vast care ar fi descurajat pe oricine și pe care nici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
însă atitudinea sa critică față de creștinism depinde, așa cum s-a demonstrat, de tradiția polemică antiiudaică și de precedenții polemiști anticreștini, în primul rând de Discursul adevărat al lui Celsus (despre care cf. vol. I din această lucrare, pp. ???-???) și de Porfiriu din Tyr; însă Iulian, totodată, se poate referi la experiența precedentelor decenii în care s-au înregistrat instaurarea și consolidarea unor strânse raporturi între creștinism și politica imperială (astfel, de exemplu, referirea la intoleranța creștinilor față de religia tradițională, și chiar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de cinci zile. Au fost făcute diverse tentative de identificare a acestei scrieri: a fost propus Philalêthês, operă a lui Hierocle din Bitinia (anii 307-310), deja criticat de Eusebiu de Cezareea, însă s-a insistat în special asupra filosofului neoplatonic Porfiriu din Tyr de la care ne-au rămas numeroase fragmente care ar face parte dintr-o scriere în 15 cărți contra creștinilor unde se găsesc practic toate obiecțiile filosofului din Apokritikos. A. Harnack, de pildă, s-a gândit că Macarie n-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
au rămas numeroase fragmente care ar face parte dintr-o scriere în 15 cărți contra creștinilor unde se găsesc practic toate obiecțiile filosofului din Apokritikos. A. Harnack, de pildă, s-a gândit că Macarie n-ar utiliza direct opera lui Porfiriu, ci o culegere în două cărți cuprinzând extrase din aceasta. În acest caz, însă, ar trebui să admitem că Macarie n-a știut cine este adevăratul autor al acestei critici a creștinismului utilizate de el pentru că într-un pasaj (III
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
două cărți cuprinzând extrase din aceasta. În acest caz, însă, ar trebui să admitem că Macarie n-a știut cine este adevăratul autor al acestei critici a creștinismului utilizate de el pentru că într-un pasaj (III, 42) îl citează pe Porfiriu pentru a-și combate adversarul. Sub numele lui Macarie ne-au parvenit, în două manuscrise ottoboniene din Biblioteca Vaticana unele fragmente exegetice despre Facere. Însă G. Schalkhausser a demonstrat că trebuie considerat autentic doar un alt fragment care apare în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nici o anume subtilitate, iar un alt motiv ce ne trezește interesul constă în faptul că aici este folosit pentru prima oară pentru textul sacru termenul de „introducere”, utilizat deja pentru opere analoage din filosofia păgână, cum e cazul introducerii lui Porfiriu la logica lui Aristotel. Criteriile exegetice ale acestui scriitor necunoscut par, oricum, să fie apropiate de cele ale școlii antiohiene pentru că Adrian pledează pentru evitarea interpretărilor prea îndrăznețe și pentru o lectură prudentă. Cine a fost acest Adrian, așa cum am
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Tăutu, Al. Donici, G. Crețeanu, Gh. Sion, I. Ianov, I. V. Adrian, C. D. Aricescu, N. Istrati, Sofia Cocea, Iorgu Caragiali, Gr. Serrurie. Alte nume sunt mai puțin cunoscute: E. Cobălcescu, D. Idieriu, D. S. Miclescu, Ioan Pavlov, G. Nichitache, Teodor Porfiriu. O baladă populară (Ștefan Vodă și Vlădica Ion) publică viitorul folclorist At. M. Marienescu. În același timp S.D. a menținut atenția asupra mișcării literare prin câteva rubrici („Științi și arte”, „Literatură”, „Bibliografie”) și prin câteva articole și recenzii, între colaboratori
STEAUA DUNARII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289894_a_291223]
-
că și retorica pe care o profesa el îi oferea tot mai puține satisfacții. Adeziunea la neoplatonismul creștin fusese pregătită și de lectura unor cărți ale autorilor neoplatonici. Nu se știe dacă era vorba de cărți ale lui Plotin sau Porfiriu, și nici de care anume. Oricum, acestea fuseseră traduse în latină de Marius Victorinus sau, după alții, de Manlius Theodorus, un literat și om politic milanez, filozof și creștin. Aceasta nu înseamnă însă, așa cum au presupus unii, că, de fapt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe fundal ca o osatură invizibilă”; într-adevăr, opera se adresează și persoanelor cultivate, acelor păgîni care, posedînd anumite cunoștințe de filozofie, mai ales neoplatonică, găseau o explicație rațională - însă nu religioasă - a existenței creștinismului și mergeau pe urmele lui Porfiriu, care susținuse că Isus Cristos nu era altceva decît un om foarte înțelept. Și pentru că păgînii, tot conform învățăturii lui Porfiriu, subliniau contradicțiile existente în relatările din Evanghelii, Augustin explică faptul că există un esențial Consens între Evangheliști (De consensu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
filozofie, mai ales neoplatonică, găseau o explicație rațională - însă nu religioasă - a existenței creștinismului și mergeau pe urmele lui Porfiriu, care susținuse că Isus Cristos nu era altceva decît un om foarte înțelept. Și pentru că păgînii, tot conform învățăturii lui Porfiriu, subliniau contradicțiile existente în relatările din Evanghelii, Augustin explică faptul că există un esențial Consens între Evangheliști (De consensu Evangelistarum). Urmează alte opere de combatere a maniheilor, pe care putem doar să le menționăm: împotriva epistolei lui Mani pe care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Despre distrugerea Romei (De excidio urbis Romae). Mai puțin înflăcărate și mai științifice sînt discuțiile purtate de Augustin în unele din epistolele-tratat: prima poartă numărul 102 și examinează șase chestiuni care fac obiectul unei polemici cu păgînii (mai ales cu Porfiriu), iar celelalte (nr. 132, 136, 137) sînt adresate unui păgîn nobil și cultivat, Volusian, care adusese mai multe critici creștinismului. Augustin reia toate aceste chestiuni, în acea manieră sistematică și enciclopedică ce-i este atît de caracteristică, într-o operă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din perioada petrecută la Milano. O inteligentă istorie a filozofiei este materia cărților următoare: ea culminează cu paginile în care Augustin acordă o atenție particulară platonismului, subliniindu-i meritele, chiar în cazul unor gînditori care au combătut creștinismul, cum e Porfiriu. El polemizează însă și cu platonicienii, cum sînt Porfiriu și Apuleius, a căror amintire era foarte vie în Africa, pentru a arăta ce le-a lipsit ca să ajungă să înțeleagă noua religie. Urmează, începînd cu cartea a unsprezecea, expunerea privind
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
filozofiei este materia cărților următoare: ea culminează cu paginile în care Augustin acordă o atenție particulară platonismului, subliniindu-i meritele, chiar în cazul unor gînditori care au combătut creștinismul, cum e Porfiriu. El polemizează însă și cu platonicienii, cum sînt Porfiriu și Apuleius, a căror amintire era foarte vie în Africa, pentru a arăta ce le-a lipsit ca să ajungă să înțeleagă noua religie. Urmează, începînd cu cartea a unsprezecea, expunerea privind cetatea din ceruri, creată de Dumnezeu: este interpretată istoria
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
urmare, noi nu am ezitat să-i considerăm scriitori creștini, tocmai fiindcă asta au vrut ei înșiși să fie. La fel ca Synesius, și Boetius are o producție filozofică cu conținut exclusiv „păgîn”, fiind alcătuită din comentarii la Aristotel și Porfiriu, din tratate de muzică și matematică. Mai mult, opera sa cea mai semnificativă și mai cunoscută, Mîngîierile filozofiei (Consolatio philosophiae) este în esență profană, în sensul că abordează exclusiv prin prisma filozofiei problemele centrale ale vieții omului, iar această filozofie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru că era maestru al acelei discipline). Cînd începe să studieze opera lui Aristotel, Boetius nu-și ascunde nemulțumirea față de abordarea prea puțin științifică a predecesorului său, iar dacă Marius Victorinus tradusese în latină Introducerea (Isagoge) la Logica aristotelică, scrisă de Porfiriu, o traduce și Boetius, cu intenția declarată de a face un lucru mai bun. Această traducere a lui Boetius face parte din programul de lucru al filozofului; un program foarte vast, care ar fi descurajat pe oricine și pe care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de neoplatonism, însă atitudinea sa critică față de creștinism depinde, așa cum s-a demonstrat, de tradiția polemică antiiudaică și de polemiștii anticreștini precedenții, în primul rînd de Discursul adevărat al lui Celsus (despre care cf. vol. I, pp. 321-323) și de Porfiriu din Tyr; însă Iulian, totodată, se poate referi la experiența precedentelor decenii, cînd s-au instaurat și consolidat raporturi strînse între creștinism și politica imperială (de exemplu, referirea la intoleranța creștinilor față de religia tradițională și chiar față de „ereticii” lor: VI
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dialog de cinci zile. S-au făcut diverse tentative de identificare a acestei scrieri: a fost propus Philalêthês, operă a lui Hierocle din Bitinia (anii 307-310), criticat de Eusebiu de Cezareea, însă s-a insistat în special asupra filozofului neoplatonic Porfiriu din Tyr, de la care ne-au rămas numeroase fragmente care par să facă parte dintr-o scriere în 15 cărți contra creștinilor, unde se găsesc practic toate obiecțiile filozofului din Apokritikos. A. Harnack, de pildă, s-a gîndit că Macarie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
rămas numeroase fragmente care par să facă parte dintr-o scriere în 15 cărți contra creștinilor, unde se găsesc practic toate obiecțiile filozofului din Apokritikos. A. Harnack, de pildă, s-a gîndit că Macarie n-ar utiliza direct opera lui Porfiriu, ci o culegere în două cărți cuprinzînd extrase din aceasta. în acest caz însă ar trebui să admitem că Macarie n-a știut cine este adevăratul autor al criticii creștinismului utilizate de el, pentru că într-un pasaj (III, 42) îl
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]