83 matches
-
secretarul confidențial al următorului rege al Italiei, Berengar al II-lea, marchiz de Ivrea, căruia i-a devenit apoi cancelar și de către care a fost trimis în 949 într-o ambasadă la curtea bizantină a împăratului Constantin al VII-lea Porfirogenetul. Dat fiind că atât tatăl, cât și tatăl vitreg al lui Liutprand fuseseră ambasadori la Constantinopol și că Liutprand însuși se pregătea pentru a învăța limba greacă (nu foarte cunoscută în Occidentul secolului al X-lea), Liutprand părea cel mai
Liutprand de Cremona () [Corola-website/Science/324907_a_326236]
-
acestei ultime culturi este lipsa obiectelor care să facă vreo legătură cu caii în mormintele descoperite. Cele mai timpurii situri ale curturii Bijelo Brdo au fost datate cu ajutorul monedelor descoperite ca fiind din timpul domniei împăratului Constantin al VII-lea Porfirogenet, adică pe la mijlocul secolului al X-lea. Cimitire timpurii ale acestei culturi au fost descoperite la Beremend și Csongrád în Ungaria, la Dévény și Bešeňov în Slovacia și la Vărșand și Moldovenești în România, la Vukovar și Kloštar Podravski în Croația
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Rastislav al Moraviei, care era în coflict cu Ludovic, i-a angajat pe unguri să atace Francia Răsăriteană. Arhiepiscopul Theotmar al Salzburgului afirmă într-ol scrisoare de pe la anul 900 că moravii se aliau des cu ungurii împotriva germanilor. Împăratul Constantin Porfirogenet a notat că ungurii, mai înainte să plece în acțiunea de cucerire a Câmpiei Panonice, au locuit într-un teritoriu pe care îl numeau " „Atelkouzou”". El localizează acest teritoriu pe cursurile râurilor "Barouch", "Koubou", "Troullos", "Broutos" și "Seretos". Deși identificare
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
sunt atribuite ungurilor și sunt datate mai înainte de invazia Bazinului Panonic However, these tombs may as well be dated to the 900s.. Ungurii au fost organizați în șapte triburi unite într-o confederație. Acest număr este menționat de împăratul Constantin Porfirogenet. Autorul Cronicii pictate de la Viena a păstrat denumirea confederației tribală "„Hetumoger”" („Șapte Unguri”) pe care nu pentru a numi confederația tribală ci pentru a-i numi colectiv pe cei „șapte conducători”, care ar fi purtat împreună acest nume. Confederația "Hetumoger
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Huba și Tétény, dar Simon din Kéza și Cronica pictată îi nemesc pe Árpád, Szabolcs, Gyula, Örs, Künd, Lél și Vérbulcsú. Sursele contemporane sau apărute la câteva decenii după eveniment atestă prezența în fruntea triburilor maghiare a lui Álmos (Constantin Porfirogenet), Árpád (Ghiorgios Amartolos și Constantin Porfirogenet), Liountikas (Constantin Porfirogenet) și Kurszán (Ghiorgios Amartolos). Cronica pictată de la Viena notează că Álmos, tatăl lui Árpád, a fost ucis în Transilvania, nepermițândui-se să intre în Panonia. Interpretarea modernă a episodului este aceea că
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Kéza și Cronica pictată îi nemesc pe Árpád, Szabolcs, Gyula, Örs, Künd, Lél și Vérbulcsú. Sursele contemporane sau apărute la câteva decenii după eveniment atestă prezența în fruntea triburilor maghiare a lui Álmos (Constantin Porfirogenet), Árpád (Ghiorgios Amartolos și Constantin Porfirogenet), Liountikas (Constantin Porfirogenet) și Kurszán (Ghiorgios Amartolos). Cronica pictată de la Viena notează că Álmos, tatăl lui Árpád, a fost ucis în Transilvania, nepermițândui-se să intre în Panonia. Interpretarea modernă a episodului este aceea că Álmos era "kende", conducătorul spiritual al
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
pictată îi nemesc pe Árpád, Szabolcs, Gyula, Örs, Künd, Lél și Vérbulcsú. Sursele contemporane sau apărute la câteva decenii după eveniment atestă prezența în fruntea triburilor maghiare a lui Álmos (Constantin Porfirogenet), Árpád (Ghiorgios Amartolos și Constantin Porfirogenet), Liountikas (Constantin Porfirogenet) și Kurszán (Ghiorgios Amartolos). Cronica pictată de la Viena notează că Álmos, tatăl lui Árpád, a fost ucis în Transilvania, nepermițândui-se să intre în Panonia. Interpretarea modernă a episodului este aceea că Álmos era "kende", conducătorul spiritual al ungurilor în momentul
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
secolele III-V, în Itinerarium Antonini; Καρσω-Carso-Carsus, mijlocul secolului V, la Priscus Panaites; Καρσος-Carsos, prima parte a secolului VI, la Hierocles; Καρσω-Carso, mijlocul secolului VI, la Procopius; Carsion, secolul VII, la Geograful din Ravenna; Καρσος-Carsos, în secolul X, la Constantin Porfirogenetul), fortificația romană Carsium este aproape necunoscută arheologic. O vină majoră o are cercetarea defectuoasă: o campanie în anul 1939 pe zidurile de nord; o alta în anul 1943 pe incintele de vest; alta campanie în anul 1963 pe suprafața platoului
Castrul roman Carsium () [Corola-website/Science/314436_a_315765]
-
Constantinopolul, să se reîntoarcă în patrie, deoarece „popoarele barbare și sălbatice” le puneau în primejdie călătoria spre casă. Identificarea „popoarelor barbare și sălbatice” ca fiind aceleași cu triburile maghiare nu a fost acceptată de către toți istoricii. Constantin al VII-lea Porfirogenet a consemnat în „De Administrando Imperio” faptul că haganul și hagan bekul hazarilor i-a cerut împăratului Teofil să le cedeze cetatea Sarkel. Această cetate le era necesară datorită apariției la frontierele statului a unui nou inamic, iar singurul popor
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
(în greacă: Θεοφανώ, "Theophanō") a fost o împărăteasă a Bizanțului. Ea a fost nora lui Constantin al VII-lea Porfirogenet, soția lui Romanos al II-lea, soția lui Nicefor al II-lea Focas, amanta lui Ioan I Tzimiskes și mama lui Vasile al II-lea, Constantin al VIII-lea și a prințesei Ana "Porfirogeneta", care mai târziu s-a căsătorit
Theophano () [Corola-website/Science/315149_a_316478]
-
terestră de franci și longobarzi și cu o flotă de croați ("Sclavini"). În februarie 871, citadela a capitulat, iar Sawdan a fost capturat și dus în lanțuri la Benevento. Consemnarea din "De Administrando Imperio" a lui Constantin al VII-lea Porfirogenetul potrivit căreia bizantinii ar fi jucat un rol major în cucerirea orașului Bari este probabil o născocire. Istoria Islamului în sudul Italiei
Emiratul de Bari () [Corola-website/Science/324605_a_325934]
-
Drept exemplu se pot cita: "galeria Losiacos" din latura de sud-est a grădinilor, spre apele Mării Marmara și sala numită "Chrysotriclinium", cea mai frumoasă sală a tronului, cu porți de argint, lucrate sub diriguirea împăratului enciclopedist Constantin al VII-lea Porfirogenetul. Apartamentele private ale familiei imperiale se întreceau în eleganță și lux cu spațiile oficiale. Unele erau destinate pentru locuirea de vară, iar altele pentru cea de iarnă, la fel ca în Orient. Adesea împăratul în exercițiu abandona locuința predecesorului și
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
pentru cea de iarnă, la fel ca în Orient. Adesea împăratul în exercițiu abandona locuința predecesorului și își amenaja alta. Printre acelea, cea a lui Vasile I-ul Macedoneanul, "Cenurgion", a fost descris de eruditul împărat Constantin al VII-lea Porfirogenetul drept o revărsare de artă a mozaicului și a bogăției. "Chrysotriclinium" era un adevărat sanctuar al cultului imperial, amintind de o biserică, fiind construit de împăratul Justin al II-lea(565-578). Avea o sală centrală cu plan octogonal, acoperită de
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
aparținut chiar palatului ridicat de Constantin cel Mare. Intre "Palatul Sacru" și mare se ridica "Biserica Nouă", cu cinci cupole, datorată lui Vasile I-ul Macedoneanul și descrisă pentru lux și frumusețe tot de împăratul erudit Constantin al VII-lea Porfirogenetul(912-959). La sud de "Palatul Daphne", către Marea Marmara se alătura "Palatul Porphyr", cu încăperile acoperite și dalate cu porfir roșu, loc destinat nășterii împărăteselor. Chiar pe țărmul Marii Marmara se afla "Palatul Bucoleon" numit și "casa lui Homisdas" sau
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
restabilită, iar înțelegerea cu papalitatea de la Roma s-a reînnoit. Dinastia macedoneană (867-1057), fondată de un țăran grosier, dar energic și inteligent, Vasile I-ul (867-886), a purtat imperiul spre apogeu. Leon al IV-lea și Constantin al IX-lea Porfirogenetul, au fost mari legiuitori, iar Romanos I-ul Lecapene, Nikephoros al II-lea Phokas și Ioan I-ul Tzimiskes, au fost mari războinici, care au recucerit vaste regiuni de la arabi. Vasile al II-lea (976-1025), dinast înzestrat cu mari calități
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
împărăteasa Irina Ducas, soția lui Alexie I Comnenul, aștepta să nască în apartamentul Palatului Sacru, care se numea "Camera Purpurei" și în care o veche tradiție voia să vină pe lume copiii imperiali, cei care pentru acest motiv erau numiți "porfirogeneți". Momentul era aproape, dar basileul, reținut de războiul împotriva normanzilor, era absent din Constantinopol. Atunci tînăra femeie avu un gest frumos; cum simți primele dureri, făcu semnul crucii peste pântece: "Mai așteaptă, copilașule, până ce se va întoarce tatăl tău". Mama
Ana Comnena () [Corola-website/Science/308761_a_310090]
-
atunci posibilă pe brațul ulterior denumit Sulina, pe atunci mai întortocheat de meandre și mai neînsemnat ca debit decât azi. La capitolul „istoriei dovedite și scrise”, documentele prezintă Sulina începând cu perioada bizantină, prima mențiune datorându-i-se lui Constantin Porfirogenetul care, în lucrarea sa "De Administrando Imperii", îl pomenește cu numele de "Solina". Tot cronicile bizantine menționează că flota grecească a trecut pe aici în cadrul expedițiilor de apărare împoriva Bulgarilor, premergătoare bătăliei de la Ongal (anul 680). Apoi, Sulina poate fi
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]
-
VI-lea. La moartea lui Leon al VI-lea, Constantin al VII-lea, născut în camera de purpura, era minor. Timp de un an a domnit Alexandru, fratele lui Leon al VI-lea. Abia în 913, Constantin al VII-lea Porfirogenet și-a început domnia. L-a numit ca Marele Drongar pe Roman I Lecapenos. În perioada domniei co-împăratului Roman I, Constantin al VII-lea s-a ocupat mai mult de activități intelectuale, fiind constituit și un cerc de intelectuali la
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de asemenea omorât la puțin timp la Hastings în confruntarea cu vikingii normanzi. i făceau dese incursiuni spre Constantinopol, de comerț sau de pradă, folosind bărci construite dintr-un trunchi de copac și foloseau cursurile râurilor Nipru și Nistru. Constantin Porfirogenetul a menționat că de la gura de vărsare a acestor râuri, varegii navigau numai pe lângă malul mării, făcînd escale la Aspron (Cetatea Albă) apoi la Sulina fiind urmăriți îndeaprope de pecenegi. La fiecare escală, varegii debarcau și se păzeau de atacurile
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]
-
doar câteva insulițe în Italia, departe de a fi slăbit, își găsește o noua omogenitate. El cunoaște a doua epocă de aur după veacul lui Iustinian. Împărații din această dinastie au fost: Dinastia Macedoneană a avut mai multe ramuri colaterale (Porfirogenet, Lecapenos) care au fost mai mult sau mai puțin înrudite cu ramura principală.
Dinastia macedoneană () [Corola-website/Science/304197_a_305526]
-
897), care a fost patriarh ecumenic, a scris "Biblioteca I" - o colecție de cărți dedicată autorilor antici și părinților bisericii. A mai scris "Lexiconul", o culegere de expresii memorabile ale autorilor antici și ale părinților bisericii. Constantin al VII-lea Porfirogenet (905 - 959), împărat bizantin, a scris "Despre Administratia Imperiului" și "Despre ceremonialul curții bizantin"e. Mihail Psellos (1018-1096), unul din cei mai mari gânditori bizantini, platonician, a scris "Chronografia" (de la domnia lui Vasile al II-lea la Mihail al VII
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
la vizita făcută de Hamza pașa la Iași constituie o cronică amănunțită, scrisă cu talent narativ și descriptiv. Se dau multe amănunte pitorești, totul într-un stil precis, sistematic. Limba e corectă, meșteșugit folosită. Deși Condica... are modele bizantine (Constantin Porfirogenetul, Pseudo- Codinos), localizarea protocolului, numeroasele informații din epocă, datele etnografice și folclorice, utilizarea tradiției autohtone, inserarea unor fapte trăite conferă scrierii lui G. o anume originalitate. SCRIERI: Condica ce are întru sine obiceiuri vechi și nouă a prea înălțaților domni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287229_a_288558]
-
și zona din jur, restul teritoriilor sale fiind pierdute anterior; dar orașul rămăsese ca un simbol al romanității și bastion împotriva năvălitorilor turci. Orașul a fost prădat vreme de trei zile, iar locuitorii masacrați. Ultimul împărat, Constantin al IX-lea Porfirogenetul („cel născut în purpură”) a murit apărând zidurile. Mulți învățați greci s-au răspândit în Europa, declanșând fenomenul cultural numit Renaștere. Călugăreni (1595) - în sudul acestei localități, pe râul Neajlov, Mihai Viteazul (vezi Mihai Viteazul) a obținut o bătălie istorică
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
a fost deprinsă de literații români fără „mijlocitorul” sud-slav a dus la instalarea în sistemul „genurilor” literare practicate la noi a scrierii parenetice (care pe cărturarii de la sud de Dunăre nu îi interesase). După Synesios, Agapet diaconul, Vasile Macedoneanul, Constantin Porfirogenetul și Teophilact Hephaistos, șirul „sfaturilor pentru prinț” a fost continuat, în lumea postbizantină, de Neagoe Basarab cu ale sale Învățături... pentru Theodosie și apoi de Matei al Mirelor, autor al unor Sfaturi către Alexandru Iliaș. Întreaga cultură românească veche, mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
sunt pomeniți mai Întâi ca „valahii” sau „blacii” lui Gelu XE "Gelu" , din partea nord-vestică a Transilvaniei, care opun rezistență principelui maghiar Tuhutum XE "Tuhutum" , atras de bogățiile regiunii. Consultând o serie de izvoare istorice cum ar fi lucrările lui Constantin Porfirogenetul XE "Porfirogenetul" , Anonymus XE "Anonymus" , Simon de Kéza XE "de Kéza" , Thuróczi, Laurențiu Toppeltin XE "Toppeltin" sau Bonfini XE "Bonfini" , Kőváry reface traseul parcurs de maghiari din patria originară până În Ungaria și Transilvania, precum și conflictele ivite Între Gelu XE "Gelu
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]