167 matches
-
Lionel. — Ăla, arată ea spre singurul televizor din încăpere. Ca să te iert că nu mi-ai spus. Te-am iertat. Iese. Lionel se uită după ea perplex. E ora 9.40. La ușă sună cineva. Lionel se miră de operativitatea portăresei. Se uită pe vizor și-l vede pe Gérard. Despre Gérard Gérard e și el băiat bun. Ceea ce e foarte rău pentru un ziarist. Un ziarist, ca să fie băgat în seamă, trebuie să fie rău, să scrie contondent, să n-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cheia de la casă. — L-aș ține eu, dar mi-e frică să n-o latre. Să n-o sperie. Liftul vine. Liliane îl ia și coboară. Lionel vede ce oră e și strigă în casa scării: — Madame Agnès! Madame Agnès! Portăreasa, care se uita la televizorul primit de pomană și chiar se mira că inginerul ieșise din cadru, îl aude. Iese în casa scării: — Da, Lionel. — Vrei să urci până sus? — O clipă, să pun ceva pe mine. Agnès, știind că
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fost grozav de discret. Cât să înflăcăreze imaginația tuturor cititorilor dincolo de ce-am făcut noi. Adriane, te pupic! Părerea lui madame Agnès Nu e ușor să fii văduvă. Mai ales văduva unui bețiv. Cu pensia mea și cu salariul de portăreasă, de-abia mă descurc de la o lună la alta. Credeți că mă dau în vânt după cușcuș? Dar la cât a ajuns kilogramul de carne de vițel, n am altă soluție. De atâta cușcuș, e normal că m am îngrășat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Îl exhalau trupurile lor tinere și vlăguite. A părăsit clădirea cu mâinile În buzunare, fără să-i pese de strigătele fetelor rătăcite pe coridoare sau sub dușuri după ce stătuseră o noapte Întreagă cu lumânări aprinse pe Dealul Mitropoliei. Îi spusese portăresei „Cristos a-nviat”. Ea Îi răspunse „Adevărat c-a-nviat”, apoi, conform regulamentului și consemnului, Începu să strige: Săriți, hoțul! N-o auzi nimeni. Strada era pustie. Pe la casele lor, oamenii mâncau cozonac și ciocneau ouă roșii. Era luna mai și mieii crescuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
puteai face să ia înapoi banii cu care înecau piața. Se duce el la București să vadă ce mai era cu apartamentul pe care îl cumpărase pentru Tanți și să afle noutăți de la dna Scipione. Apartamentul era în bună regulă. Portăreasa blocului, o unguroaică tînără, se ducea o dată pe săptămînă să deschidă ferestrele și să încerce robinetele. Partea asta de cartier nu era în calea rușilor, dar nici prea departe. Se mai rătăceau pe aici, cîte doi, trei, cînd se întorceau
Amorașii din tavan by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7282_a_8607]
-
prin finețe și receptivitate. A postat pe propriul site 87 de mesaje ale cititorilor cărții, ce reflectă impactul dublu al cărții sale, emoțional și intelectual, asupra unui public extrem de divers. Cum să explici inexplicabilul? Romanul alternează două voci: Renée Michel, portăreasa unui imobil de lux cu locatari ce aparțin marii burghezii, și Paloma Josse, fata de 12 ani, mic geniu, dintr-o familie foarte bogată. Confesiunea portăresei și jurnalul adolescentei dezvăluie drama comună: amândouă sunt foarte inteligente, își ascund și inteligența
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
unui public extrem de divers. Cum să explici inexplicabilul? Romanul alternează două voci: Renée Michel, portăreasa unui imobil de lux cu locatari ce aparțin marii burghezii, și Paloma Josse, fata de 12 ani, mic geniu, dintr-o familie foarte bogată. Confesiunea portăresei și jurnalul adolescentei dezvăluie drama comună: amândouă sunt foarte inteligente, își ascund și inteligența greu de înțeles și de acceptat de cei din jur, ca și apetitul vorace pentru cultură, pentru filosofie îndeosebi, ca și fascinația față de Japonia. Trăiesc vieți
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
vorace pentru cultură, pentru filosofie îndeosebi, ca și fascinația față de Japonia. Trăiesc vieți paralele până când un japonez le silește să-și arate adevărata lor natură, să fie ele însele. Romanul are un fundal social consistent: cei modești ca avere sunt portăreasa Renée și amica ei menajeră, Manuela Lopez, cei foarte înstăriți - toți locatarii imobilului. Privirea atentă a portăresei îi scrutează și le înregistrează stupiditatea ori snobismul, pretențiile de cultură înaltă și greșelile de limbă, moravurile și educația, preocupările și iluziile, forme
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
le silește să-și arate adevărata lor natură, să fie ele însele. Romanul are un fundal social consistent: cei modești ca avere sunt portăreasa Renée și amica ei menajeră, Manuela Lopez, cei foarte înstăriți - toți locatarii imobilului. Privirea atentă a portăresei îi scrutează și le înregistrează stupiditatea ori snobismul, pretențiile de cultură înaltă și greșelile de limbă, moravurile și educația, preocupările și iluziile, forme variate ale teatrului vieții, de la comedia de limbaj la tragedia comunicării. La rândul ei, Paloma fură cu
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
în jur și cu lumea. Combinație extrem de rară... Cuceritoare și sofisticate Din primele pagini, două autoportrete ți se impun ca avertisment să eviți orice tentativă de idealizare. Renée își precizează numele, vârsta de 54 de ani, statut social și domiciliu (portăreasa imobilului de la nr. 7 din rue Grenelle) și apoi datele esențiale: "Sunt văduvă, scundă, urâtă, dolofană, am bătături la picioare și, dacă e să mă iau după unele dimineți mai neplăcute, o răsuflare de mamut. N-am studii, am fost
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
Dar motanul se numește Leon (ca Tolstoi!), iar observațiile ei arată o inteligență tăioasă, spirit ascuțit, gust artistic sigur și precis în tot ce ține de cultură. Și-a găsit o ascunzătoare perfectă, și-a construit o fațadă convingătoare de portăreasă, se cenzurează mereu și totuși de mai multe ori se trădează, dar ceilalți nu sesizează nimic, ghidați doar de obișnuințe și de aparențe. Are umor și sensibilitate, ironia salvează reflecțiile filosofice de ariditate, iar subtilitatea purifică efuziunile de patetism. Și
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
surorii mai mari. Rolurile sociale asumate grijuliu nu reușesc să înlocuiască golul care face din toți o sumă de indivizi și prea puțin o familie: le lipsește dragostea, căldura sufletească, autenticitatea. Un roman psihologic exploatat discret se conturează din biografia portăresei: constanta ei grijă de a se ascunde, a se apăra, distanțarea de lumea celor avuți de care se ferește are drept o explicație o nenorocire din viața familiei și viața surorii mai mari și incredibil de frumoase, care a traumatizat
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
noi, vreau să zic Clémence și eu... s-au făcut treizeci de ani, dacă socotesc... treizeci și doi de ani asta presupune respect... Un imobil care are treizeci și doi de ani înseamnă ceva! Căcăstoarele curg, ascensorul nu mai urcă, portăreasa e fără vrăjeală bunică... Vă caut o comparație... uzura... Ce departe e prima zi când ne-am văzut... Eu am memorie, gravez lucrurile, nu pot uita nimic... Asta nu-i o dovadă de inteligență... Memoria nu-i un motiv de
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
prima dată de absența mamei ca s-o șterg de acasă. Mama pleca la serviciu către ora nouă seara și nu se întorcea mai devreme de două dimineața. La prima mea escapadă, aveam pregătită o minciună pentru cazul în care portăreasa m-ar fi surprins în casa scării. I-aș fi spus că trebuia să mă duc să cumpăr un medicament de la farmacia din piața Blanche. Adesea îmi era frică și, ca să mă simt în siguranță, mi-ar fi plăcut să
PATRICK MODIANO - În cafeneaua tinereții pierdute () [Corola-journal/Journalistic/4425_a_5750]
-
alte seri, neliniștea dispărea și așteptam nerăbdătoare plecarea mamei ca s-o șterg de acasă. Coboram scara, cu inima tresăltându-mi în piept, de parcă m-aș fi dus la o întâlnire. Nu mai era nevoie să-i spun vreo minciună portăresei, să găsesc scuze sau să cer voie. Cui? Și pentru ce? Cunoscusem o fată puțin mai mare decât mine, care se numea Jeannette Gaul. Într-o noapte, m-a apucat o migrenă și am intrat în farmacia din piața Blanche
PATRICK MODIANO - În cafeneaua tinereții pierdute () [Corola-journal/Journalistic/4425_a_5750]
-
o mare bucurie de a privi lumea. Partitură pe două voci, romanul este construit din împletirea discursurilor de jurnal a două personaje care „nu fac deloc eforturi pentru a se integra în hora semenilor lor”: Renée Michel, 54 de ani, portăreasă de aproape trei decenii într-un imobil dintr-un cartier parizian de bogătași, și Paloma Josse, 12 ani, fiica mai mică a uneia dintre familiile care locuiesc în acest imobil (tatăl - om politic important, mama - doctor în literatură, dependentă de
Gustul orezului cu ceai verde by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5673_a_6998]
-
celebra, cu întreaga familie, memoria adevăratei bunici, între timp dispărută. Se mănâncă icre negre stropite cu vodkă, piroști, bline, kulibiak de somon, se vorbește rusește, invitații primesc cadouri. Cu orice prilej, Triplu B distribuie bani în dreapta și în stânga, neuitând menajera, portăreasa, vecinii, fără să ceară sau să aștepte ceva de la ei. Nimic nu o intrigă, nimic n-o dezamăgește pe nepoată. Dimpotrivă, totul o stârnește și îi stimulează reveria. Ar vrea să știe de unde se trage bunicul de împrumut și n-
Înlocuitorul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4079_a_5404]
-
profesoară, care luase doi la matematică la examenul de intrare la liceu și de abia trecea clasa, un fost coleg de gimnaziu, care era muncitor la turnătorie, o femeie de serviciu de la facultate, toate secretarele facultății, împreună cu administratorul, bibliotecara și portăreasa. Era în primul an după revoluția din 1989 și puțini oameni aveau o facultate absolvită. Alexandru dorea să-și verifice cursurile, să le completeze, pentru că lipsise de la un curs. O rugă atunci pe Alina, studenta care avea numai zece pe
“MAGIA UNEI VECHI FOTOGRAFII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385314_a_386643]
-
uniforma națională a văduvei evlavioase. O pereche de bigudiuri se ițeau de sub un batic roz care Îi acoperea părul, iar papucii de boatiné se asortau cu niște ciorapi trei sferturi de culoarea cărnii. Am considerat de la sine Înțeles că era portăreasa imobilului. — Prăvălia e de Închiriat? am Întrebat. — Nu pentru asta ați venit? — În principiu nu, dar nu se știe niciodată, poate că mă interesează. Portăreasa se Încruntă, cumpănind dacă să mă catalogheze drept un bețiv pe care l-a cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu niște ciorapi trei sferturi de culoarea cărnii. Am considerat de la sine Înțeles că era portăreasa imobilului. — Prăvălia e de Închiriat? am Întrebat. — Nu pentru asta ați venit? — În principiu nu, dar nu se știe niciodată, poate că mă interesează. Portăreasa se Încruntă, cumpănind dacă să mă catalogheze drept un bețiv pe care l-a cuprins dimineața sau să-mi acorde privilegiul Îndoielii. Am adoptat cel mai Îngeresc surîs. — E de mult Închisă prăvălia? — De cel puțin doișpe ani, de cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
băiete. Atunci, poate că l-ați cunoscut și pe fiul domnului Fortuny. — Julián? Păi, sigur. Am scos din buzunar fotografia arsă și i-am arătat-o. — Credeți că-mi puteți spune dacă tînărul care apare În fotografie e Julián Carax? Portăreasa mă privi cu oarecare neîncredere. Luă fotografia În mînă și Își aținti privirea asupra ei. — Îl recunoașteți? — Carax era numele de fată al maică-sii, nuanță portăreasa, cu o doză de reproș. ăsta-i Julián, da. Mi-l amintesc foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că-mi puteți spune dacă tînărul care apare În fotografie e Julián Carax? Portăreasa mă privi cu oarecare neîncredere. Luă fotografia În mînă și Își aținti privirea asupra ei. — Îl recunoașteți? — Carax era numele de fată al maică-sii, nuanță portăreasa, cu o doză de reproș. ăsta-i Julián, da. Mi-l amintesc foarte blonduț, cu toate că În poza asta parcă are părul mai Închis la culoare. — Mi-ați putea spune cine e fata de lîngă el? — Cine Întreabă? — Iertați-mă, numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-su voia să-l bage În armată, știți? Cred că maică-sa l-a luat cu ea ca să-l scape, sărăcuțul. Aici a rămas numai domnul Fortuny, la ultimul cat. — Știți dacă Julián s-a mai Întors vreodată la Barcelona? Portăreasa mă privi În tăcere. — N-ați aflat? Julián a murit chiar În anul acela, la Paris. — Poftim? — Zic că Julián a dat ortul popii. La Paris. La puțin timp după ce-a ajuns acolo. Mai bine s-ar fi băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ceva pentru el, să arunc. De ce faceți mutra asta? — Domnul Fortuny v-a mințit. Julián n-a murit În 1919. — Ce spuneți? Julián a trăit la Paris, cel puțin pînă În ’35, iar apoi s-a Întors la Barcelona. Chipul portăresei se lumină. — Atunci, Julián e aici, la Barcelona? Unde? Am Încuviințat, sperînd că În felul acesta portăreasa avea să se Însuflețească să-mi povestească mai multe. — Doamne, Maica Domnului... Păi Îmi faceți o bucurie, bine, dacă chiar trăiește, fiindcă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
murit În 1919. — Ce spuneți? Julián a trăit la Paris, cel puțin pînă În ’35, iar apoi s-a Întors la Barcelona. Chipul portăresei se lumină. — Atunci, Julián e aici, la Barcelona? Unde? Am Încuviințat, sperînd că În felul acesta portăreasa avea să se Însuflețească să-mi povestească mai multe. — Doamne, Maica Domnului... Păi Îmi faceți o bucurie, bine, dacă chiar trăiește, fiindcă era un copil foarte drăguț, nițel ciudat și foarte fantezist, asta așa e, dar avea un nu știu ce care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]