129 matches
-
și bijuterii la care se analizează 4 (patru) până la 8 (opt) componente (inclusiv): brățară (gliduri, fantezie, de ceas etc.), medalion, lanț, lănțișor, broșă, colier (diferite modele), ochelari, monoclu, cataramă, portpahar, copertă de carte, vază, ceainic, bombonieră, zaharniță, creion mecanic, portțigaret, pipă, tabacheră, apărătoare plasă, casetă, stilou, etui, pudrieră, colan, cordon, breloc, pinten, zăbală, frâu, mâner, ripidă, baston, cârjă de cult (episcopală, arhierească etc.), coroană, hanuchia, pieptar, cunună, făraș, suport ulei-oțet, flacon, ramă de tablou, perie, ștampilă, sigiliu, blazon, stemă nobiliară
ORDIN nr. 150 din 24 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/255695]
-
Nelli hăhăie.) (Pristanda face o poză cu camera de pe trepied și cu un flash chimic. Apoi se atașează și el șirului, care iese prin ușa mare, hăhăind și chirăind. Zoe rămâne singură un moment. Își aprinde o țigară într-un portțigaret, vizibil afectată de „tandemul” Nelli-Tipătescu) Scena 8 ZOE, CETĂȚEANUL TURMENTAT (Intră, tot din grădină, prudent, Cetățeanul Turmentat - care nu mai e așa turmentat. Aduce două pahare cu șampanie.) CETĂȚEANUL TURMENTAT: Sluga! O mie de ani pace! ZOE (chipul i se
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
sfârșit, după ce mulțimea de șepci și de batice brodate ieșise din bârlog, îl conducea până în piață. Sub salvele clopotelor, în timp ce Destinat își punea mănușile din piele de ied - avea mâini delicate ca ale unei femei și degete subțiri ca niște portțigarete - își spuneau tot felul de nimicuri, dar pe un ton de oameni versați, unul cunoscând sufletele, celălalt fiind trecut prin cele lumești. Baletul se încheiase. Apoi se întorcea acasă și nimeni nu și-ar fi putut închipui singurătatea lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se întoarse într-o parte, am observat că avea pe obraz o cicatrice dintr-un duel. Ce mai e pe la Berlin? întrebă el liniștit, oferindu-ne câte o țigară din cutia lui. Pe a lui și-o potrivi într-un portțigaret din lemn de trandafir care semăna mai mult cu o pipă și care ținea țigara vertical, în unghi drept față de chipul său. I-am răspuns: — Liniște. Dar asta pentru că toată lumea își ține răsuflarea. Chiar așa, spuse el și flutură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
din Berlin, atunci asta ar face ca lucrurile să fie mai dure și pentru ei. Poate pentru evreii din toată Germania. — S-ar putea să fie ceva în asta, admise el, luând altă țigară și înșurubând-o în micuțul său portțigaret. Dar o să ia mult timp pentru a organiza o astfel de investigație. Normal, presupun că Heydrich va asigura întreaga cooperare a Gestapoului. Cred că cel mai ridicat grad de supraveghere este garantat, ce spuneți, Kommissare? — În mod sigur asta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Fiodor pleca la Moscova ca să fie reprimit în Partidul din care fusese exclus prompt. „E vorba de două zile”, i-a spus el Charlottei, care îl petrecea la gară. Când s-a întors acasă, ea a observat că își uitase portțigaretul. „Nu-i grav, s-a gândit ea, peste două zile...” Și momentul acela foarte apropiat (Fiodor va intra în încăpere, va vedea portțigaretul pe masă și, lovindu-se ușor cu palma peste frunte, va exclama: „Ce prost sunt! L-am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Charlottei, care îl petrecea la gară. Când s-a întors acasă, ea a observat că își uitase portțigaretul. „Nu-i grav, s-a gândit ea, peste două zile...” Și momentul acela foarte apropiat (Fiodor va intra în încăpere, va vedea portțigaretul pe masă și, lovindu-se ușor cu palma peste frunte, va exclama: „Ce prost sunt! L-am căutat peste tot...”), da, dimineața aceea de iunie va fi prima dintr-o lungă perindare de zile fericite... Aveau să se revadă peste
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
exclama: „Ce prost sunt! L-am căutat peste tot...”), da, dimineața aceea de iunie va fi prima dintr-o lungă perindare de zile fericite... Aveau să se revadă peste patru ani. Iar Fiodor nu avea să-și mai regăsească niciodată portțigaretul, schimbat de Charlotte, în plin război, pe o pâine neagră. Cei mari vorbeau. Televizorul, cu actualitățile lui radioase, cu ecourile ultimelor performanțe ale industriei naționale, cu concertele de la Bolșoi, oferea un fundal sonor liniștit. Votca atenua amărăciunea trecutului. Iar eu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
trezit și au alergat la fereastră. Charlotte a auzit strigătul mirat al fiicei sale: - Ah! Toate stelele astea! Dar mișcă... Fără să aprindă lumina, Charlotte s-a dus lângă ei. În trecere, a zărit pe masă o vagă lucire metalică: portțigaretul lui Fiodor. Trebuia să se întoarcă de la Moscova în dimineața următoare. A văzut șirurile de puncte luminoase care lunecau încet pe cerul nocturn. - Avioane, a spus băiatul cu vocea lui calmă, care nu-și schimba niciodată intonația. Escadrile întregi... - Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
superbă. V-ați căsătorit destul de repede. Ce-ai făcut mai Întâi, te-ai prezentat sau i-ai cerut mâna? ― Cred că i-am cerut mâna. ― Cum arată? ― Arată... ca tine. ― Ei, dragă, precis nu atât de bine. Sourmelina Își duse portțigaretul la buze și trase un fum, privind prin mulțime. ― Săraca Desdemona! Auzi tu! Să se-ndrăgostească frate-său și s-o lase În New York. Ce face? ― Face bine. ― De ce n-a venit cu tine? Nu e geloasă pe soția ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ascultă. Sourmelina insistă să cheme un hamal care să le care bagajele la mașină: un Packard negru-maroniu. Îi dădu un bacșiș și se urcă la volan, atrăgând privirile. În 1922 șoferițele Încă mai erau o priveliște scandaloasă. După ce Își puse portțigaretul pe bord, trase șocul, așteptă cele cinci secunde necesare și apăsă butonul de contact. Capota de tablă a mașinii se trezi la viață și Începu să tremure. Scaunele de piele se porniră să vibreze și Desdemona Își apucă soțul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Nu. Ați venit aici la cură? — Da. — E prima dată când veniți la Vichy? — Mi s-a mai Întâmplat să trec prin oraș cu mașina. — Niciodată ca să vă Întâlniți cu o anumită persoană? — Nu. Lecoeur puse o țigară Într-un portțigaret, o aprinse și rămase un moment tăcut. — Știți, presupun, motivul pentru care v-am adus aici? Omul se gândi, cu fața la fel de calmă, dar Maigret Înțelesese deja. Acel calm, acea lipsă a expresiei, nu erau atât stăpânire de sine, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
întrerupe acest punct mort în care s-a ajuns, aprinzându-și țigara. Emirul spune că porțigaretul de argint al lui Gittens i-ar plăcea. Îmi pare rău, este un dar de la mama, încearcă Gittens. Cu toate astea, zice profesorul.... Odată ce portțigaretul se află în posesia sa, emirul este de acord ca un om numit Yusef, una din căpeteniile sale, să-i conducă la Fotseland. Emirul mai consimte să le vândă niște cămile la preț redus, ceea ce înseamnă că Yusef va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
brusc. Eva Wilt stătea în ușa dormitorului, îmbrăcată cu o pereche de pijamale copleșitor de galbene și cu pantalonii îngrozitor de evazați. Arăta extrem de grotesc și, ca să înrăutățească și mai tare lucrurile, fuma o țigaretă lungă și subțire, plasată într-un portțigaret lung și subțire, iar gura femeii era de un roșu sclipitor. — Dragul meu penis, murmură ea răgușit, unduindu-se. Vino-ncoace! Am de gând să-ți sug sfârcurile până când o să mă faci să am orgasm oral. Wilt se răsuci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
rangă, spuse Wilt, așezat pe un scaun în bucătăria familiei Braintree, în timp ce Peter Braintree îi desfăcea o sticlă de bere. Era beată și îmbrăcată într-o pereche de pijamale galbene oribile și fuma o țigară vârâtă într-un afurisit de portțigaret din ăla lung... — Și ce ți-a zis? — Păi... dacă tot vrei să știi, mi-a zis „Vino-ncoace, dragul meu...“ Nu, nu, e mult prea mult! Am avut și-așa o zi absolut idioată la Tehnic. Morris mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de ce un asemenea personaj burlesc este invitat cu fast În Anglia? În America? Cred că și aici i s-au oferit distincții dintre cele mai prestigioase, nu?... Christa clatină nemulțumită din cap, Întinde mâna după poșetă, scoate cu mișcări febrile portțigaretul și bricheta și Își aprinde țigara, fără să ia În seamă privirile mustrătoare ale soțului ei și fără să ceară voie. În timp ce ea trage repede primele fumuri și pe urmă tot mai rar, tot mai adânc, pe celelalte, Antonio se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Valiza cu fermoarul rupt o păstrez ca s-o repar. Te așteaptă aici să te Întorci s-o iei”, mi-a spus la plecare. — Doar nu Îți trece prin cap să te mai Întorci acolo! Christa Întinde mâna nervoasă după portțigaret: altă țigară. — Nu se mai Întoarce decât Împreună cu noi! Iar eu voi fi bodyguardul profesorului! Am de gând să iau, Încet-Încet, locul vărului Victor! strigă Antonio. — Nu prea te văd În stare! Mai ales când o să vină nota de platăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
întreabă cu o politețe exagerată, aveți din întâmplare o țigară, iar eu îi spun, este interzis fumatul aici, dar el mi-o taie scurt, cine a zis că vreau să fumez, nu doresc decât o țigară. Eu scot din geantă portțigaretul vechi și i-l întind, însă el se înfurie, cine are nevoie de țigările tale jegoase, eu nu mă ating de așa ceva, iar eu revin la locul meu, îl aud urlând din nou, soră, soră, am nevoie de o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cât de rău îmi pare că trebuie să recunosc chiar în fața ta asemenea lucruri... — Da, uitatul în oglindă, da, e puțin... Silită de evidență să recunoască, à contre-cœur, tante Margot se așezase picior peste picior într-un fotoliu, își scosese portțigaretul, fuma, cu mâna stângă se juca neatentă cu șiragul de mărgele, lungi ca niște mătănii : două șiraguri de mărgele lungi, ce începeau să se poarte la aceste rochii foarte, foarte scurte, cu talia joasă, pe șolduri. — Și totuși, pe tine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mintea lui, Pierdut o dată, pierdut de tot, și atunci, în funcție de locul unde se află și de particularitățile situației lui, ori își risipește ultimii bani pe un bilet de loterie, ori aruncă pe masa de joc ceasul moștenit de la tată și portțigaretul de argint dăruit de mamă, ori pariază tot ce are pe roșu, deși a văzut că a ieșit de cinci ori la rând, ori iese singur din tranșee și aleargă cu baioneta întinsă spre mitraliera dușmanului, ori își oprește furgoneta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
al secolului Luminilor, e un iluminat - și trebuie să dați atenție acestor distincții, pentru că italienii Îi numesc iluminiști pe iacobini, În timp ce În alte țări cu acest nume sunt indicați adepții tradiției -, curioasă confuzie...“ Își sorbea Încet coniacul, scotea dintr-un portțigaret de metal aproape alb niște cigarillos de un format neobișnuit („mi le confecționează tutungiul meu de la Londra“, zicea, „ca și țigările de foi pe care le-ați văzut la mine acasă, serviți-vă, sunt excelente...“), vorbea cu ochii pierduți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
intre. Patta era așezat la masa de lucru, arătând de parcă tocmai venise de la o probă pentru un rol Într-un film. Una care-i reușise. Când intră Brunetti, acesta era ocupat să-și introducă una dintre țigările sale rusești În portțigaretul de onix, având grijă să le țină pe amândouă departe de masă, ca nu cumva să cadă pe ea cel mai mic fir de tutun și să diminueze cumva din perfecțiunea strălucitoare a pupitrului renascentist În spatele căruia ședea. Țigara dovedindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de tutun și să diminueze cumva din perfecțiunea strălucitoare a pupitrului renascentist În spatele căruia ședea. Țigara dovedindu-se potrivnică, Patta Îl lăsă pe Brunetti să aștepte În fața lui până când reuși s-o Îndese cu grijă În cercul de aur al portțigaretului. — Brunetti, zise el, aprinzând țigara și trăgând câteva fumuri precaute, de Încercare, căutând probabil să guste efectul aurului, am primit un apel telefonic foarte neliniștitor. — Sper că nu de la soția dumneavoastră, domnule, zise Brunetti pe ceea ce spera că era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
efectul aurului, am primit un apel telefonic foarte neliniștitor. — Sper că nu de la soția dumneavoastră, domnule, zise Brunetti pe ceea ce spera că era o voce umilă. Patta așeză țigara pe marginea scrumierei din malahit, apoi o prinse iute când greutatea portțigaretului o făcu să cadă Înapoi pe masă. O așeză la loc, de data asta poziționând-o În echilibru, cu capătul aprins și muștiucul balansate Înăuntrul și-n afara scrumierei rotunde. De-ndată ce-și luă mâna de pe ea, greutatea capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o făcu să cadă Înapoi pe masă. O așeză la loc, de data asta poziționând-o În echilibru, cu capătul aprins și muștiucul balansate Înăuntrul și-n afara scrumierei rotunde. De-ndată ce-și luă mâna de pe ea, greutatea capului portțigaretului o trase În jos. Capătul țigării alunecă afară și atât țigara, cât și port-țigaretul căzură, port-țigaretul cu un pocnet plin, În bolul scrumierei. Brunetti Își Împreună mâinile la spate și se uită pe geam, ridicându-se de câteva ori În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]