16,876 matches
-
la greu, marxismul cu social-democrația și istoria cu un joc pe calculator? Ai uitat de milioanele de marxiști care proslăveau totalitarismul în numele credinței nestrămutate în Marx? Ai uitat de Sartre și de nostalgicii lui epigoni care și azi dorm cu portretele lui Marx și Lenin îngemănate, deasupra capetelor!? Ce te face să crezi că marxismul nu stă mai mult în ei decît în tine și-n duzină de naivi care-ți împărtășesc crezul? 4.“Comunismul, așa cum a fost teoretizat de Marx
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
nu același lucru se poate spune despre discuția teoretică, care suferă printr-o oarecare lipsă de originalitate și prin confuzie: autorul afirma că baza demersului sau e relația utopie/distopie pentru ca apoi să împrumute (fără a da nici un motiv) trăsăturile portretului fiziologic al utopistului scriitorului de distopii. Deși volumul are avantajul unei bibliografii consistente (după cum menționează toți cei trei critici citați pe a doua copertă), anvergura ei nu trebuie supraestimată. Dincolo de nume ce revin pe tot parcursul lucrării (Trousson, Suvin, Servier
Utopia/distopia bibliografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14691_a_16016]
-
nu ne-am mirat. Când a ieșit vorba: opt șantaje, opt etaje - iar nu. Dar mărturisim că ne-am mirat foarte când am văzut cu ochii noștri în "Curentul Magazin", o cronică literară semnată de d-sa." Fragmentul citat pregătește portretul lui Pamfil Șeicaru din "Azi", iar aceasta nu face decât să completeze seria, ca de colecție, a crochiurilor puse în circulație și de alte publicații, printre care și "Hiena", propriul ziar de polemică a lui Pamfil Șeicaru, întemeiat împreună cu Cezar
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
decât să completeze seria, ca de colecție, a crochiurilor puse în circulație și de alte publicații, printre care și "Hiena", propriul ziar de polemică a lui Pamfil Șeicaru, întemeiat împreună cu Cezar Petrescu. Toate cuprind suficiente trăsături care să-i amplifice portretul și să i-l îngroașe. Asemenea trăsături adâncesc și acuză până la exces modelul uman, unul și același, în personaje literare ca Bartolomeu Zălaru, zis Bică, datorat lui Tudor Mușatescu, Borcea, directorul ziarului "Deșteptarea", datorat lui Mihail Sebastian, din Ultima oră
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
Vorbe despre teatrul meu și despre vorbele altora, dar și schimbul de replici cu Kenneth Tynan din The Observer), fragmente de jurnal, mărturisiri despre unele dintre piesele proprii (Cîntăreața cheală, Scaunele, Jacques, Amedeu sau Cum să te de descotorosești, Rinocerii), portrete ale lui Caragiale, Brâncuși, Schneider. Textele datează de la începutul anilor '50 pînă la începutul deceniului următor și, în ciuda caracterului lor fragmentar, sînt străbătute de obsesii constante care le dau cel puțin aparența de unitate. Ionescu cel din Nu e încă
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
dar nu se regăsește în el, i se pare străin și ostil, un univers cu desăvîrșire lipsit de atractivitate sau de poezie. Voiam să spun cîteva cuvinte despre om. De cîte ori l-am vizitat, mi-a venit în minte portretul făcut de Călinescu lui Goga în Istorie, ca întruchipînd finețea unei rase străvechi de țărani. Stancu venea din altă ruralitate decît aceea ardelenească. El era chiar fiu și nepot de țărani. Avea, în trăsăturile somatice, aceeași extraordinară frumusețe pe care
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
serie de caracteristici perfect vizibile într-una dintre cele mai nereușite piese ale autorului, și anume Mioara, se regăsesc una câte una în tot teatrul lui Camil: excesul narativ, lungimea adeseori exagerată, lipsa funcționalității dramatice, comicul și absurdul involuntar, stereotipia portretului, precizia maniacală și discursul poetic paralel cu replica. Spune Cipriana Petre: ""totalitatea didascaliilor se conturează în-tr-un text coerent, nu subordonat, ci paralel cu textul replicilor, pe care, astfel, îl concurează. Un text secund revendicându-și nu doar egalitatea, ci, mai
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
discreți și fără morgă, deloc scorțoși, bon viveuri scăpărători și inteligenți, artiști prin felul însuși de a fi, se ghicește în trăsăturile sale. O generație care, în plus, stăpînea la perfecție și ceea ce se cheamă "arta conversației"". Am citat superbul portret pe care Cristian Bădiliță îl face unui "monument" al emigrației românești din capitala Franței, în volumul Captiv în lumea liberă. Deși poate părea paradoxal, tușele artiste ale lui Cristian Bădiliță confirmă, într-un fel, imaginea acelui Theodor Cazaban schițat în
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
le lipsește capetelor ilustre... câte o ureche, nasul rupt, ochiul de marmură holbat, pleznit de cine știe ce lovitură. Fizionomii roase de timp, desfigurate, lucrate de timp ca de propozițiile scurte, nervoase ale lui Tacit înmuindu-și stiletul în apă tare, umanizând portretul printr-un defect, sau când singulariza caracterul printr-un verb picat în frază ca trăznetul, adăugându-i culoarea epatantă a adjectivului... Arta romană, pe urmă Piramidele chinezului. (Va urma)
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
lui Arghezi în cîmpul artelor plastice este una majoră, atît prin nenumăratele cronici pe care le-a scris în lunga sa carieră, cît și prin contribuția directă la fondul de imagini al artei noastre plastice. Se știe bine faptul că portretul cel mai bun care i s-a făcut vreodată poetului este... binecunoscutul autoportret. Dacă ar fi să venim cu inventarul și mai încoace, să-l aducem la zi, este suficient să ne reamintim că poetul Sabin Opreanu și-a organizat
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14755_a_16080]
-
în Underground Emir Kusturica a fost acuzat de șovinism - și se prefigurează chiar o nuntă între o pacientă, pînă atunci îndrăgostită de... Bryan Adams, care chiar își joacă în film propriul rol, si un cecen. Imaginați-vă un spital răvășit, portretul lui Boris Eltin atîrnînd strîmb pe un perete, pacienții realmente bolnavi și pe Bryan Adams cîntînd într-un tren superb luminat If You Ever Love a Woman și încercați să vă apropiați de această lume care a devenit Rusia după
Venetia sub semnul Șarpelui by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/14779_a_16104]
-
ar fi zis că era chiar acesta, mai tînăr numai, costumat în urîtul port boieresc de acum o sută de ani. - E străbunicul meu, zise Pașadia. Fiind din familie singurul pentru care am simpatie nu i-am ars ca celorlalți portretul. Fu un Bergami. Mîndrețea lui, aureolată de prestigiul ce înveșmîntă în ochii femeilor pe aceia care au ucis, îl făcu să treacă de la coada butcei Domniței Ralu, la dînsa în pat. Primi drept plată Măgura și topuzul armășiei. Cum vezi
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
Cum vezi dar, surceaua n-a sărit departe de trunchi și cred că și starea sa sufletească trebuie să fi fost la fel cu a mea pentru ca el, în floarea vîrstei, să fi lăsat, cu știrea lui, să fie otrăvit. Portretul acesta e unul dintre puținele lucruri ce-mi aparțin, restul e tot cu chirie." Personajul căruia Povestitorul îi descoperă cu uimire desăvîrșita asemănare cu un străbunic a cărui istorie o află de îndată e inconfundabil: Pașadia Măgureanu. Portretul străbunicului a
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
fie otrăvit. Portretul acesta e unul dintre puținele lucruri ce-mi aparțin, restul e tot cu chirie." Personajul căruia Povestitorul îi descoperă cu uimire desăvîrșita asemănare cu un străbunic a cărui istorie o află de îndată e inconfundabil: Pașadia Măgureanu. Portretul străbunicului a reținut de mai multe ori privirea criticii, o singură dată pe cea a Povestitorului. " Fu un Bergami", spune Pașadia privindu-și străbunicul și sonoritatea numelui ar trebui să surprindă auzul cititorului și să-l mire pe Povestitor la fel de
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
de mai multe ori privirea criticii, o singură dată pe cea a Povestitorului. " Fu un Bergami", spune Pașadia privindu-și străbunicul și sonoritatea numelui ar trebui să surprindă auzul cititorului și să-l mire pe Povestitor la fel de mult ca asemănarea portretului cu Pașadia. Pentru a ne reprezenta corect scena trebuie să vedem două personaje aproape identice. Unul mai tînăr, cum repede observă Povestitorul. Și o altă diferență, oarecum simetrică. Cel de dincoace de portret poartă haine europene - nemțești li se spunea
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
mire pe Povestitor la fel de mult ca asemănarea portretului cu Pașadia. Pentru a ne reprezenta corect scena trebuie să vedem două personaje aproape identice. Unul mai tînăr, cum repede observă Povestitorul. Și o altă diferență, oarecum simetrică. Cel de dincoace de portret poartă haine europene - nemțești li se spunea totdeauna în epocă, însă Mateiu Caragiale nu folosește niciodată cuvîntul - și un nume oriental. Celui de dincolo de portret, îmbrăcat în "urîtul port boieresc de acum o sută de ani", i se atribuie un
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
tînăr, cum repede observă Povestitorul. Și o altă diferență, oarecum simetrică. Cel de dincoace de portret poartă haine europene - nemțești li se spunea totdeauna în epocă, însă Mateiu Caragiale nu folosește niciodată cuvîntul - și un nume oriental. Celui de dincolo de portret, îmbrăcat în "urîtul port boieresc de acum o sută de ani", i se atribuie un nume cu sonoritate italienească. Dacă Pașadia își trage numele de la o cetate orientală, cel al străbunicului - ne spune Barbu Cioculescu (Barbu Cioculescu, Studiu introductiv la
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
Dincolo de evidenta coincidență, povestea rămîne în roman numai a străbunicului, nu și a italianului de la curtea engleză, pentu că secvența mizează nu pe rezonanța unei istorii prea puțin știute, ci pe ecoul produs de sonoritatea numelui. E între acesta și portret un vădit contrast, pornind de la portul boieresc al primului dintre Măgureni, căruia i se adaugă lucrurile deja știute de cititor. Cînd Pașadia Măgureanu apare în roman, apare, spre deosebire de Pantazi, odată cu povestea evgheniei neamului său. Tot cea a străbunicului, balcanică însă
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
de ură, semne ce trecu urmașilor săi carii de nu s-ar fi prigonit între dînșii, dezbinați toată vremea, ar fi putut încă dura o casă puternică și vestită". Înd descoperă în cel mai împodobit salon al casei lui Pașadia portretul străbunicului acestuia, Povestitorul află pentru prima dată istoria armașului care a întemeiat neamul Măgurenilor, altfel povestea evocată de Pașadia în acel moment nu ar avea sens. Relatarea de la începutul romanului e prin urmare un caz tipic de prolepsă internă. Se
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
pentru prima dată istoria armașului care a întemeiat neamul Măgurenilor, altfel povestea evocată de Pașadia în acel moment nu ar avea sens. Relatarea de la începutul romanului e prin urmare un caz tipic de prolepsă internă. Se vede de altfel că portretul trupesc și sufletesc al armașului e citit de Povestitor în bună parte după semnele portretului din salon. Restul - e chipul lui Pașadia, căci stirpea coborîtoare din armaș, ni se spune, i-a moștenit felul și firea. Cu această constatare, diferențele
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
în acel moment nu ar avea sens. Relatarea de la începutul romanului e prin urmare un caz tipic de prolepsă internă. Se vede de altfel că portretul trupesc și sufletesc al armașului e citit de Povestitor în bună parte după semnele portretului din salon. Restul - e chipul lui Pașadia, căci stirpea coborîtoare din armaș, ni se spune, i-a moștenit felul și firea. Cu această constatare, diferențele dintre secvența de la început și cea care ni-i aduce în față pe străbunic și
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
înlocuit de o "poreclă", luată, după obicei valah, de la numele moșiei. Constatarea primei incongruențe e însă suficientă ca cititorul să se oprească asupra secvenței altfel decît vor Pașadia sau Povestitorul. Pe acesta din urmă îl putea uimi, în întîlnirea cu portretul străbunicului, contrastul dintre nume și costumul boieresc levantin, cam același peste tot în Balcani la începutul secolului al XIX-lea. Un occidental îmbrăcat în haine levantine, fie și fugar dornic să se ascundă în aceste părți, e un lucru destul de
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
pentru ochii oricărui cititor atent la contradicțiile dintre cele două fragmente peste lectura vieții autorului și mistificarea pe care pare să o încerce Pașadia devine mistificarea încercată de autor în propria viață. De altfel, Barbu Cioculescu aduce în discuție secvența portretului străbunicului și povestea legăturii dintre regina Marii Britanii și Bartolomeo Pergami, în contextul în care discută viața lui Mateiu Caragiale și "rîvna de a aparține aristocrației într-un moment istoric tîrziu". Dar dacă Bergami sugerează un nume nobiliar, neîndoielnic faptul se
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
îl opune pe balcanic apuseanului. În fragmentul de la începutul Crailor unde Povestitorul spune istoria lui Pașadia, cititorul găsește în scăpările de condei ale acestuia mai multe frînturi de poveste decît află Povestitorul de la Pașadia în secvența care îi aduce în fața portretului armașului. Fie și numai faptul că e vorba de un "îndoit omor", în timp ce Pașadia abia sugerează ideea de crimă. Cum nu știm mai nimic despre el, l-am putea bănui pe Povestitor stăpînit de curiozități balcanice, săpînd după trecutul lui
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
față textul cu propriile contradicții, într-o manieră poate prea tehnic-detectivistă, care i-ar supăra din plin pe mateini, din moment ce profanează un text a cărui savoare vine și din ambiguitate. E doar provizorie tehnica aceasta și convinsă de propriile limite. Portretul armașului, cititorul îl zărește de două ori. Odată la început, cu ochii Povestitorului, mai înainte de a afla că acesta l-a văzut la Pașadia. A doua oară la Pașadia, tot cu ochii Povestitorului, cînd portretul e Pașadia, cu amănuntul, aparent
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]