349 matches
-
știe nimic despre lucrările din această perioadă, fie pierdute cu totul, fie rătăcite anonim prin vreo colecție particulară sau chiar păstrate cu discreție în familie. Că faptele stăteau chiar așa, cum o spune pictorul, că dobîndise adică o ,,faimă de portretist", este un adevăr incontestabil. Primul argument ar fi acela că, înzestrat cu o îndemînare ieșită din comun pentru desen, Baba nu putea să nu-și folosească această calitate pentru a face cu precădere lucruri ce se bucurau de o atenție
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
că ar mai avea nevoie și de alte argumente. Dimpotrivă, ea însăși poate fi invocată ca argument în cazul oricăror observații și evaluări exterioare. Insistența asupra acestui moment are, însă, o valoare particulară pentru că identificarea și autoidentificarea lui Baba ca portretist, dar ca unul cu totul special, este cheia înțelegerii întregii sale opere și chiar calea de acces către intimitatea unei profunde meditații asupra existenței și a condiției umane. Autoportretul din 1922 și Portretul mamei din 1927 sînt, în acest sens
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
zbaterile lui efemere. Dacă tuturor acestor elemente le mai adăugăm și unele motive exterioare, cum ar fi, de pildă, boicotul din perioada comunistă, care avea în vedere faptul că pictorul a fost literalmente unul de curte, adică apropiat, măcar ca portretist, Curții regale și aristocrației românești, acelei aristocrații căreia, de fapt, îi aparținea el însuși, cvasianonimatul său postum poate fi înțeles în termeni relativ corecți. Dar dacă Eustațiu Stoenescu nu a reușit să trăiască deplin în istoria vie a artei și
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16148_a_17473]
-
și unor modele mentale, nu înseamnă că locul său în arta românească poate fi obiectul vreunei dispute. Iar, în această perspectivă, două sunt în mod cert meritele sale cele mai importante. Mai întîi, el este un prodigios și un solicitat portretist. Fie că portretele sale privesc existențe comune și personaje oarecare, fără o identitate precisă și o notorietate publică în măsură să justifice un interes explicit (Portret de femeie, Tînăr cu carte în mînă, Rochia verde, Portret cu basc, Portret de
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16148_a_17473]
-
se încheie în plină confuzie", recunoaște autorul după ce pune pe două coloane ceea ce vorbește în favoarea, respectiv în defavoarea lui Morand. La 25 de ani de la moarte, e redescoperit eseistul, criticul din Jurnal inutil, unul din cei mai buni din literatura franceză, portretist și judecător inegalabil. Altfel spus, cititorul din Morand. Spre deosebire însă de Wilde, beneficiar al liberalizării moravurilor și al unei alte concepții despre drepturile omului, Morand continuă să plătească un tribut foarte mare pentru antisemitismul și colaboraționismul său. Ba chiar
Wilde și Morand by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16345_a_17670]
-
Vasiliu e, cu propria-i vorbă, un personaj din romanele lui Balzac sau, mai bine, un Moș Nichifor Coțcariul, ajunși într-un loc unde-i preocupă, deopotrivă, peisajul, lumea contrastelor, dar și fizionomiile întîlnite: acut simț al observației, talent de portretist, mijloace ale unui prozator adevărat. Cambei în China (cuvîntul din titlu, victimă a unui joc de cuvinte imediat sesizabil, înseamnă, în fapt "Noroc", "Sănătate", "La mulți ani") este cartea unei experiențe culturale profunde, singulară, cu totul specială. Lucian Vasiliu, Cambei
O experiență culturală by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16536_a_17861]
-
Acestea sunt, de fapt, și extremele viziunii sale portretistice, iar între ele se așază o plajă imensă de variațiuni. În al doilea rînd, Eustațiu Stoenescu este unul dintre puținii artiști români cu o reală circulație dincolo de granițele naționale. Înzestrarea de portretist și cunoașterea exactă a artei europene, și nu numai, a timpului, dublate de o mare capacitate de adaptare la stiluri și la formule diferite, i-au facilitat accesul atît în sălile de expoziții, cît și la multe comenzi în diverse
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16134_a_17459]
-
intenția encomiastică dăunînd efectului estetic. În schimb, acolo unde Nicolae Radu renunță la tămîieri spre a descrie alura pitorească a cîte unui personaj (cum se întîmplă în capitolul dedicat lui Niculae Gheran), paginile prind savoare. În genere autorul e bun portretist, cu un acut simț de observație, și cu lexic precis, pe care știe să-l mînuiască lesne. Păcat de mania agasantă de a încondeia orice rudă sau orice cunoștință de pe meleagurile natale. Acolo conformismul evocării displace prin intenția vădită de
Fără cinisme by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2652_a_3977]
-
fi canonizați.” Fiecare dintre prieteni are o poveste și felul în care arhimandritul Tihon le regizează apariția în „filmul” cărții ne arată că avem de-a face cu un prozator talentat, într-o mai mult decât onorabilă descendență cehoviană, excelent portretist și autor al unor certe capodopere de proză scurtă, pe care le veți recunoaște cu siguranță. Între zidurile Mănăstirii Pecerska din Pskov există (sau se formează) monahi excepționali, care-și ascund harismele sub vălul unei vieți aparent banale, și pe
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
concursuri. Copiii sunt invitați să construiască păpuși, să devină maeștri origami, să deseneze și să modeleze împreună cu artiștii plastici, dar și să participe la experimente distractive și întreceri sportive. În chioșcul central, micuții sunt așteptați la face-painting și la coafor. Portretiști și caricaturiști le vor imortaliza figurile și le vor oferi desenele în dar. Spre încântarea celor mici, iepurași, ieduți și porcușori de Guineea pot fi admirați și hrăniți într-o zonă special amenajată între Chioșcul Central și Podul Mare. Timp
Idei pentru Ziua Copilului () [Corola-journal/Journalistic/26278_a_27603]
-
mănîncă zilele, cea mai înțeleaptă soluție fiind aceea de a te ține deoparte, sfat cu atît mai straniu cu cît vine din partea unui dregător căruia viața i-a dospit tocmai sub drojdia intrigilor. Suțu e întîi de toate un iscusit portretist, atîta doar că ochiul său nu are nici o intenție de a-și menaja adversarii, de aici tenta malițioasă a încondeierilor. Sub unghi literar, paginile sînt spumoase, chiar dacă istoric verdictele pe care le rostește ridică îndoieli. Că Suțu e iremediabil turcofob
Prevaricatorul Emerit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2598_a_3923]
-
cu o deplină stăpînire a mijloacelor. Capitolele sunt nuclee narative acribios construite de un autor perfect stăpîn pe mijloacele sale. Descrierile, siguranța dialogurilor, fastul imaginativ, viziunea cinematografică oferă lectorului senzația de bine și frumos. Prozator adevărat, Val Andreescu este un portretist sans peur et sans reproche, care are nevoie doar de cîteva tușe pentru realizarea personajului. Astfel, acest al treilea roman ai ciclului întregește portretul lui Ștefan Giroveanu, personajul principal și atît de complex, om de afaceri, devenit acum senator, precum și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92550_a_93842]
-
zbor spre eclipsă“ despre ce înseamnă, din punct de vedere fotografic, documentarea unei eclipse totale de Soare. Fotografiatul eclipselor are partea sa de secrete și tehnici pe care cei interesați trebuie să le știe și să le stăpânească. Așa cum un portretist își studiază subiectul în cele mai mici detalii, și la acest tip de fotografie trebuie cunoscută „fizica“ din spatele spectacolului cosmic, tocmai pentru a surprinde toate etapele acestui fenomen unic și irepetabil. Foarte mulți fotografi au avut ocazia să imortalizeze eclipse
Cătălin Beldea, „vânătorul de eclipse“, prezintă la F64 secretele fotografierii unui fenomen impresionant [Corola-blog/BlogPost/94146_a_95438]
-
mare român „prin liberă opțiune”. S-a născut la Sankt Petersburg, în 1897. Descinde din ramura regală a regelui Frederic al III al Danemarcei și Norvegiei. În 1914-1917 a urmat Școala de Belle Arte din capitala Rusiei, devenind un talentat portretist și scenograf, afirmându-se concomitent ca o personalitate artistică fascinantă și complexă și în alte ramificări ale artei (este cunoscut ca actor, balerin, poet, întemeietorul primului teatru profesionist de păpuși din România). Revoluția bolșevică l-a găsit în Basarabia, unde
FIRUL ARIADNEI A READUS PITORESCUL ŢĂRANULUI ROMÂN LA CERNĂUŢI [Corola-blog/BlogPost/94207_a_95499]
-
tensionate, pline de neprevăzut, altele visate, sperate și parcurse cu toată hotărârea înspre atingerea țelului propus, respectiv demascarea și pedepsirea celor ce au făcut atât de mult rău familiei, celor ce au făcut ca părinții ei să piară. Foarte bun portretist și narator, autorul nu uită să ne înfățișeze natura în diferite anotimpuri ori momente ale zilei, de câte ori fata călătorește pentru a-și recăpăta dreptul de a studia, de a-și realiza visul. În același timp, ne înfățișează sentimente, dialoguri de
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
istorice a lui Bălcescu este, cred, mult mai vechi și ne duce la originile istoriografiei europene. Dintre toți marii istorici ai Antichității, stilul lui Bălcescu își găsește cele mai adînci afinități cu acela al lui Tacitus: același uimitor talent de portretist care populează narațiunea cu zeci de figuri variate și pitorești, surprinse, fiecare, sub semnul unei trăsături dominante; aceleași discursuri apocrife puse în gura personajelor principale, gata să-și exercite talentul oratoric în ajunul bătăliilor ori al confruntărilor decisive; dar, mai
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
Tortura pe înțelesul tuturor al fostului său coleg de la Radio, Florin Constantin Pavlovici, în care identifică, pe bună dreptate, un "memorialist de mare talent", "un scriitor în adevăratul înțeles al cuvântului, mai ales în privința stilului, a talentului descriptiv și de portretist". Și "totul pe fondul sumbru al lagărelor prin care a trecut". Printre "aparițiile neașteptate", Liviu Grăsoiu înscrie și opere sau autori stimabili, ca Ovidiu Drimba, cunoscut om de cultură universalist și comentator al lui Blaga, ca prozatoarea Maria-Luiza Cristescu, lăsând
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
plasează în ariergarda avangardei", fiind unul din reprezentanții de seamă ai generației '60. Pentru E. Simion jurnalul și memoriile sunt opere de autoficțiune (le-a dedicat și o lucrare teoretică), idee împărtășită și de C. Coroiu, care-l admiră pe portretistul remarcabil de tradiție lovinesciană, ca și pe acerbul polemist cu așa-zișii "demolatori" Gh. Grigurcu și Alexandru George. Un alt articol substanțial din volumul despre care scriu este acela consacrat lui Gabriel Dimisianu, ca memorialist, pe care-l surprinde foarte
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
paginile subtile și necruțătoare despre viața intelectuală a vremii, despre moda reprezentată de valul de convertiri ce au urmat Primului Război Mondial, unele dintre ele o adevărată farsă (haosul lăuntric al lui Maurice se altoiește pe haosul epocii). Frapează marele talent de portretist; puțini autori de secol XX au fost atît de înzestrați la acest capitol. Cu o fină paletă de nuanțe, sunt surprinși Cocteau, idolatrizat inițial, apoi privit cu răceală, Gide, de care ar dori să fie apreciat, soții Maritain, cu bunătatea
Mult chinuitul Maurice Sachs by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6959_a_8284]
-
unor modele mentale, nu înseamnă că locul său în arta românească poate fi obiectul vreunei dispute. Iar, în această prespectivă, două sunt în mod cert meritele sale cele mai importante. în primul rînd, el este un prodigios și un profund portretist, iar noțiunea de portret nu se referă doar la chipul uman, ci și la chipul tuturor motivelor pe care le identifică în lumea exterioară, și, în al doilea rînd, el este unul dintre puținii artiști români cu o adevărată carieră
Eustațiu Stoenescu, rememorarea unui caz by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6980_a_8305]
-
la chipul tuturor motivelor pe care le identifică în lumea exterioară, și, în al doilea rînd, el este unul dintre puținii artiști români cu o adevărată carieră internațională și cu o operă distribuită pe un spațiu, practic, indeterminabil. înzestrarea de portretist și cunoașterea exactă a artei europene, și nu numai, a timpului, dublate de o mare capacitate de adaptare la stiluri și la formule diferite, i-au facilitat accesul atît la sălile de expoziții, cît și la comenzile internaționale. Participarea la
Eustațiu Stoenescu, rememorarea unui caz by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6980_a_8305]
-
1947), bebeluș de câteva luni: fetița este adorabilă: un cap de Christ flămând, cu părul blond, ochii albaștri, nasul cârn - un năsturel, și obrajii de măr domnesc în toată regula" (14 martie 1948). Dinu Pillat se relevă ca un remarcabil portretist (va cultiva genul cu entuziasm și în eseurile sale de critică și istorie literară), va reveni asupra chipului Monichei, văzând-o și ca suavă și delicată adolescentă, la primii ei pași spre poezie: "Și-a păstrat absolut nealterate până acum
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
din ce am spus până acum, că numai dimensiunea indignării, a revoltei este de urmărit în textele lui Andrei Pippidi, niște manifeste. Atrăgătoare, ba aș spune captivantă, este verva lor epică. Andrei Pippidi este un narator plin de farmec, un portretist, reconstituind biografii ale unor oameni de odinioară și ale caselor în care au trăit. Trecem nepăsători adesea pe lângă ele pentru că nu le știm istoria, nu știm cine și când le-a construit. Mai e apoi istoria străzilor și a numelor
Solidar cu Andrei Pippidi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4294_a_5619]
-
ținea seama de nicio opreliște”, un mod de a „cocheta cu nemulțumirea”. De a cocheta, e adevărat, și nu de a face opoziție. Mai mult decât de altele cititorul va fi atras, în această memorialistică, de portrete. Gheran este un portretist redutabil în sensul cel mai propriu, adică de temut. Surprinde și pune în lumină mai cu seamă defectele contemporanilor, slăbiciunile, ce e rău în alcătuirea unuia sau altuia și o spune fără ocoluri, repede și uneori prea repede. Alteori e
Despre o lume apusă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4457_a_5782]
-
și Andrei Terian recenzând, desigur, Viață literară I. Dar, lucru care se întâmplă cu adevărat rar, avem ocazia de a-i vedea pe toți aceștia dându-și la lumină, cu naturalețe, metoda. Fie că se aduce în discuție arta de portretist a lui Dan C., fie că se pune problema vocației de cercetător atent întâlnindu-se fericit cu un spirit călinescian, fie că i se asociază o postură demnă de Robert de Niro, din toate aceste note marginale aflăm de fapt
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]