443 matches
-
unei stări de grație, și Alex Ștefănescu are libertatea să-și republice un text fără mențiune, dînd satisfacții columbiene recenzentului și palpitații gratuite împătimitului întru Nichita Stănescu. Ca să ne convingă că Nichita Stănescu a existat, Alex. Ștefănescu recurge la artificii portretistice cu ascendență ilustră (N. Iorga, G. Călinescu), pentru care nu duce lipsă de farmec. Ne-o imaginăm cu satisfacție pe frumoasa necunoscută care îi aduce covrigi calzi poetului de la simigeria de peste drum, pe rusoaica frumoasă și de viță care a
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
de viță care a fost mama poetului, pe Nichita însuși jucînd fotbal și îndrăgostindu-se de sora unui coleg și credem (pînă la proba contrarie) în imaginea idilică a generației '60. Cît document și cît monument se află în rețeta portretistică a lui Alex. Ștefănescu e o problemă, dar rămîne oricum o minciună frumoasă. Cu tot aerul lor desuet asemenea ceremonialuri de inițiere au o importanță de netăgăduit și familiaritatea pe care o induc nu cred că e un lucru rău
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
este organicitatea devenirii criticului Lovinescu - totul trebuie demonstrat din aproape în aproape, cât mai aplicat pe text. Sunt urmărite cele mai mici variațiuni, importanța lor fiind demonstrată convingător. Foarte interesant este capitolul "Arta criticului", unde un loc important îl ocupă portretistica lovinesciană; exemplele sunt savuroase - analizele didactice ale unui anume Botez intră într-un mic dialog parodic: Dar nu găsiți acest dialog profund caracteristic?" - îl găsim. "Și cât e de sugestiv dialogul acesta..." - e, într-adevăr, sugestiv. Nu e oare acest
O reeditare binevenită by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17296_a_18621]
-
culoare, un plus de subiectivitate (în sens călinescian). Există, însă, din fericire, și multe pagini care contrazic această observație, de pildă ideea de a vedea, în Eliza Petrăchescu "un Edward G. Robinson feminin", sau paginile de temerară și personală paralelă portretistică Jean Georgescu-Paul Călinescu. "Istoria" cucerește prin seriozitatea cu care construiește un punct de sprijin solid pe marea nisipurilor mișcătoare, prin corectitudinea evaluărilor, prin precizia axiologică, prin exactitatea diagnosticelor (ex. despre Ion Cantacuzino: "Mai puțin fermecător decît Suchianu, pune în lucru
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
este un dar pe care Altă Victoria Dobre îl face colegilor săi și marelui public, adunînd amintiri din 43 de ani, unele ținînd nu doar de atmosfera, ci și de istoria teatrului. Partea substanțială a cărții o constituie cea de portretistica, autoarea făcîndu-i fiecărui coleg un portret amplu, de cele mai multe ori, punîndu-se mereu în relație cu celălalt. Nu e ușor să găsești cuvinte pentru a creiona, altfel, chipul unor titani. În fond, acest capitol intitulat Viața, voința, victorie. Portrete subiective este
Chipuri si destine de aur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17971_a_19296]
-
ale nepoților săi Ionel Pop, Zaharia Boilă și ale strănepotului Matei Boilă. Obiectivitatea nu are ce căuta în aceste portrete de interior. Rostul lor e surprinderea și dezvăluirea unor ipostaze intime, mult necesare cunoașterii din interior a ilustrei personalități. Amintirile portretistice ale lui Ionel Pop și Zaharia Boilă sînt, din acest punct de vedere, cu deosebire caracteristice, cele ale dlui Matei Boilă fiind lipsite de fapte relevabile, mereu puține și neconcludente. Ionel Pop i-a fost lui Maniu nepot de sora
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
ai Voronețului, ai lupoaicei, în fine, ai lui Ceaușescu și ai soției sale, mai tîrziu. Acestora și mai ales ultimei teme li se alătură la sfîrșitul anilor ’60 Eugen Barbu și Adrian Păunescu (Eugen Barbu avea însă antecedente în genul portretistic, comparase cu cîțiva ani înainte fruntea lui Lenin cu cea a lui Socrate!). Versurile tuturor acestora sînt nediferențiate și pot oricînd umple paginile unei antologii rizibile. De remarcat că producția acestui tip de literatură nu încetează practic niciodată pînă în
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
pp. 43 - 50), fie atunci când sunt consemnate tensiunile dintre acesta și mult capriciosul Călinescu. Cel mai adesea însă E. Lovinescu apare pervaziv, ca lider al cenaclului din strada Câmpineanu. El însuși participant la întâlnirile săptămânale ale Sburătorului, Bârna trasează contururi portretistice ținând totdeauna seama de prezența, undeva în fundal, a maestrului. De la acest protocol ierarhic nu face excepție nici chiar Ion Barbu, introdus în scenă tot sub falduri lovinesciene. Secvența e memorabilă: „Cunoștința cu autorul Jocului secund datează din anii 33-34
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
Primul inaugurează seria autoportretelor care nu se va încheia decît spre sfîrșitul vieții, iar cu cel de-al doilea începe ampla galerie a portretelor individuale care se întinde și ea pînă în deceniul nouă. Vreme de șaptezeci de ani, această portretistică va înregistra constant ritmurile unei istorii exterioare dezlănțuite, cu personajele, caracterele, miturile și dramele ei, dar și prefacerile interioare ale pictorului însuși, mișcările mai încete sau mai alerte ale conștiinței sale, victoriile și eșecurile provizorii, luptele încleștate și aspirațiile utopice
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
fragmentul de roman caracteristică și chiar memorabilă. Ca și figura lui Felix Barla, cofetarul Iașilor de atunci, care "a introdus, în Moldova toată literatura zaharului". Iar personajele celor cinci tineri aflați la o masă a "confeteriei" dovedesc, din partea autorului, har portretistic. Critica naratorului despre modul defectuos cum a fost adoptată, la noi, civilizația apusului îl trădează pe autor ("am luat luxul, corupția și formele exterioare a Europei, dar și ideile de dreptate"). Fragmentul de roman se încheie tocmai cînd e adusă
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
pînă la a ajunge de nerecunoscut. Scrisorile găsite întîmplător (ale unei femei către altă femeie, citite de o a treia - în Marea), monologurile adresate de diverse personaje-femei personajului-narator (Femei, între ele etc.), "microromanele" (Romanul Adrianei, Femeia în fața oglinzei, Balaurul), textele "portretistice" (volumele Desenuri tragice, Romanță provincială) sînt etapele despre care vorbeam, strategiile narative de disimulare a eului cîștigînd în cantitate și rafinament. Concluzia ar fi deci că teoria conform căreia insistențele lui Ibrăileanu și mai ales ale lui Lovinescu ar fi
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
său printr-o poveste iar "portretele" se transformă pe nesimțite în mici proze cu eroi. În "discuția" pe care o poartă cu Golopența, personajul care îi urmărește îndeaproape scrisul - de fapt, un alter ego al autorului - scriitorul îi împărtășește "poetica" portretisticii sale: "Mai întâi și-ntâi, mă concentrez cât pot asupra persoanei în cauză, caut să-mi amintesc toate faptele și întâmplările legate de ea, să-i refac în minte trăsăturile feței, gesturile. La unii constat că am foarte multe lucruri
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
Pavel Șușară În acest spațiu al ficțiunii securizante și al abstracțiunii morale, Eustațiu Stoenescu poate să facă, fără a da senzația vreunei slăbiciuni sau problematici predilecte, orice: portretistică, compoziții, peisagistică naturală și citadină, naturi statice, pictură bisericească etc. în cele mai variate stiluri și maniere: academiste, pleneriste în sens larg, intimiste, tașiste, impresioniste, spaniole, grigoresciene, andreesciene, luchianiene, amaniene și chiar tonitziene. Această bogată putere de acoperire, în măsură
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16148_a_17473]
-
injustiție, ignorare, marginalizare. Îmi place să-mi reamintesc că patronul Sburătorului îi contrazicea (la persoana a treia, a lui Anonymus Notarius) pe acei comentatori care "au văzut în aceste "neîmpliniri" izvorul unei amărăciuni personale, prin care s-ar explica incisivitatea portretisticei lui, uitînd că insuficiența voinței se unește cu o conștiință de sine ce-l face să privească pe oricine într-un sentiment de egalitate și de nepăsare istorică". Cum vă simțiți la vârsta de acum? Vă mărturisesc că nu-mi
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
socialist, ca ilustrări exemplare ale ,,esteticii" oficiale, sînt integrate nu numai tardivele Constituirea gospodăriei colective și Oțelarii, ci și marile și mai vechile sale compoziții, de la Cina la Popas și de la Somnul la Odihna la cîmp, precum și o parte din portretistica sa. Fără ca Baba să-și propună, și, cu atît mai mult, să caute această apropiere, între pictor și ideologia artistică oficială se stabilește o relație strînsă prin același mecanism psihologic, bizar și complicat, pe care l-am invocat și în
Inventarea unui nou realism (o schiță istorică) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16072_a_17397]
-
un atât de dispersat obiect este fără doar și poate sensibilitatea abisală a epocii (s-a vorbit despre existența unui homo psychologicus) - motiv pentru care volumul face uz de foarte multe fișe biografice. Pe cât de econom ca stil, autorul exultă portretistic - trecând de la figurile celebre (prea numeroase spre a da exemple) la destine care completează discret, dar solidar o situație culturală (adeseori mult mai interesante prin omenescul lor decât cele canonizate). Un interes autohton pentru spațiul central-european există, cu siguranță, și
Viena, sau sentința de muncă interdisciplinară by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16094_a_17419]
-
de principiu, Portretul profesorului Jean Paul Laurens (1924) și Amatorul de gravuri (Muzeul Național de Artă), iar în registrul spontan și alert, Portretul arhitectei H. Delavrancea-Gibory și Portretul lui Stuart Steven Brody. Acestea sunt, de fapt, și extremele viziunii sale portretistice, iar între ele se așază o plajă imensă de variațiuni. În al doilea rînd, Eustațiu Stoenescu este unul dintre puținii artiști români cu o reală circulație dincolo de granițele naționale. Înzestrarea de portretist și cunoașterea exactă a artei europene, și nu
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16134_a_17459]
-
se va instala la Discoland sâmbătă, 10 mai, la ora 22, iar până la ora 23 intrarea este gratuită pentru studenți și domnișoare. ( S. P.) l Sala Clio a Complexului Muzeal Arad (str. Horea nr. 10) găzduiește expoziția „Personalități arădene în portretistica anilor 1760-1918“. ( N. I.) l DeeJay invită amatorii de manele la petrecere duminică, 11 mai, de la ora 22, la Discoland. ( S. P.) l La Casa „A. M. Guttenbrunn“, luni, 12 mai, de la ora 15, membrii Universității Populare germane pot urmări filmele
Agenda2003-19-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280995_a_282324]
-
Malraux, cu Focillon și cu alții de același calibru, fiecăruia schițându-i un portret. De portrete încă mai bogate se bucură desigur conaționalii, Goga, Cella Delavrancea, Noica, Gala Galaction care-i este și părinte confesor. Vreau să spun că în portretistica sa Alice Voinescu nu se împiedică în convenții, că vede de multe ori „altfel“ cutare personaj care dobândise , prin perpetuarea unor locuri comune despre el, o anumită imagine consacrată. De multe ori aceasta e înlocuită cu alta de semn contrar
Jurnalul clandestin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2796_a_4121]
-
social. Universul Martei Petreu din acest volum viu, polemic în intenție - cum bănuiesc că a fost gândit, lumea, deci, a scriitoarei, are ceva carbonic, de răceală resemnată. Nici măcar rememorările pozitive nu vindecă hotărât starea de inconsistență afectivă. Există incandescență în portretistica Martei Petreu, dar și infinită melancolie. Firește că cititorii fideli ai Martei Petreu știu că nu e nimic nelalocul lui, căci poezia ei, la fel excelentul roman, stau sub semnul unei sofisticate poetici a morbideții. Biblioteci în aer liber subliniază
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
constatare a Simonei Sora: atunci când comentează, aprins, marile corespondențe (ale lui Eminescu, Cioran sau, mai recent, Caragiale), Dan C. Mihăilescu ajunge să le devoreze cu o patimă care e mai mult a destinatarului decât a cercetătorului. Citind așa, implicat și portretistic, autoarea acestor „biograffiti” nu face însă anchete morale. Faptul că ține la investigația inclusiv biografică (cele trei capitole ale cărții se și numesc, de altfel, Bio, Biblio și Bio-biblio) nu înseamnă, deloc, că e tentată de reconstituiri globale (și deci
Cronică literară and beyond by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2727_a_4052]
-
limbii grecești în Moldova, în schimb generalul Kiseleff e privit ca un binefăcător care a adus un suflu de civilizație peste barbaria autohtonă, motiv pentru care anexarea Basarabiei de ruși nici nu e pomenită. Cele mai reușite pagini conțin o portretistică patetică, cu accente de pamflet, în care elanul de a-și vitupera adversarii pînă la a-i preschimba în monștri dă lecturii un plăcut ingredient estetic. Condiția ca un portret să fie izbutit e ca pana să-ți fie călăuzită
Prevaricatorul Emerit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2598_a_3923]
-
aspect. Din tabloul de epocă nu rămâne decât un punct de vedere. Voit discret, fals apolitic și, în totului tot, neconvingător. Cea de-a doua diviziune a cărții, Prietenii și prietenele poetului, deși mai structurată, nu se ridică la înălțimile portretistice preconizate. Cunoscuții intimi ai lui Celan sunt, în marea lor majoritate, persoane publice, de la deja menționații Ov. S. Crohmălniceanu - Mony Cahn - sau Nina Cassian până la Marcel Aderca sau Alfred Margul-Sperber. Iubirile pasagere au - în răstimpuri - parte de transcrieri pasagere. O
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]
-
chiar dacă pe o poziție similară se situează și Nicolae Manolescu, care, mergând și mai departe, îl face pe Petru Dumitru răspunzător de reprezentarea greșită, în conștiința publică românească, a istoriei naționale). După opinia mea, valoarea (extraordinară) a trilogiei constă în portretistică și satira de moravuri, care departe de a ilustra o aliniere a autorului la ura față de protipendadă promovată de partidul comunist, constituie expresia profundei sale mizantropii și a geniului de pamfletar. Aceasta nu înseamnă însă că studiul lui Ion Simuț
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
aceasta recuperatoare, ar fi dispuși să parieze pe centrul de interes al cărții. Nu triumfă nici indiscrețiile specifice epistolarelor amoroase, așa cum se întâmplase în cazul intens discutat al relației dintre Eminescu și Veronica Micle. Nu are câștig de cauză nici portretistica universitar-academică, nici măcar atunci când în discuție sunt personalități majore, ca, de pildă, Vianu sau Călinescu. Nu întâlnim nici vreo formă subtilă - și pertinentă, dacă ne gândim la faptele întâmplate - de denunț intimist, pe propria piele, al ororilor comuniste. E ceva de
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]