117 matches
-
monumente, statui, basoreliefuri, dar, mai ales, busturi), pe mai tot arealul banatic, precum și în Portugalia ori Serbia. Acestora li se adaugă o serie importantă de portrete (aproximativ 50) ale unor personalități (multe în viață), majoritatea din aceeași zonă geografică. Cei portretizați sunt, cu precădere, scriitori, slujitori ai bisericii, muzicieni, actori, plasticieni, dar și medici, profesori, juriști, publiciști. Dintre busturile (destinate locurilor publice) și dintre portrete, aș reține: 1. Istorie, Politică (12 busturi): A. I. Cuza, Regina Maria, Al. Mocioni; 2. Fețe bisericești
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
ea, fata îndrăgită, îl poartă. Privirea adoratoare a bărbatului se identifică cu oglindirea chipului ei în lamura apei: “Ce privești zâmbind în unde?/ Ești frumoasă, se-nțelege. (Lasă-ți lumea ta uitată) El, bărbatul versurilor erotice eminesciene, este mai întâi portretizat spiritual în Floare albastră, nu fizic, întrucât ea,”Mititica”, îl percepe ca spirit gânditor, preocupat de tainele cosmosului și ale istoriei. În poezia Făt Frumos din tei apare și conturul fizic al eroului masculin, care se conformează prototipului folcloric:“De
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
cel mai modest nivel cu putință. Nimic mai străin lumii ortodoxe românești, decât de a produce pentru piața liberă, de a participa la acumularea primitivă de capital și a face investiții, cum fac călugării și credincioșii occidentali. Nici credincioșii ortodocși portretizați nu sunt altfel, ci după chipul și asemănarea celor care îi păstoresc, cu toții contemplă, așteaptă răbdători un miracol, pe care numai ei îl cunosc. Așa au supraviețuit ei toate năvălirile barbare o mie de ani, așa sunt ei o enigmă
ON EARTH AS IT IS IN HEAVEN de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341481_a_342810]
-
de reguli de conduită pe care orice creștin ar trebui să le cunoască și să le respecte, convins fiind că biserica a fost și rămâne un reper permanent în viața comunității. Întreaga comunitate a Ruginoasei, obștea în integralitatea ei, este ”portretizată” prin linii sigure și culori variate, prin istoria, credința ei, care a fost liantul de veacuri al oamenilor, cultura materială și spirituală a locului. Biserica, Palatul Cuza, Centrul Cultural, Școala, oamenii locului, alcătuiesc, cu trecutul și prezentul lor, Ruginoasa, al
MARIAN MALCIU LA A DOUA INCURSIUNE ÎN CĂUTAREA LIBERTĂȚII INTERIOARE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374480_a_375809]
-
fără personalitate și fără importanță majoră, dar ele dau o anumită culoare romanului. Alături de personajele principale, ele aduc o susținere narațiunii și o întregesc în definirea ei plenară. Marii jucători de pe scena romanului sunt, în acest fel, mult mai bine portretizați și caracterizați în contextul sociopolitic al vremii. Autorul nu are intenția de a crea super eroi. Eroii lui sunt oamenii obișnuiți situați printre noi. Sunt oamenii care au avut această nefericită experiență în timpul totalitarismului. Mediul rural nu lipsește cu desăvârșire
„ÎNTOARCEREA” SAU „ROMANUL EVOCATOR AL DURERII” DE ION CATRINA de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345436_a_346765]
-
de epocă), Radu Ionescu se decide să Înceapă povestea și Îi introduce unul câte unul În scenă pe „frumoșii noștri cavaleri”, craii cu nume aiuritoare: Terez Gogor, Alexandru Paloti, Colan, Lelio Tofan, Toni Burton, Costică Tavari, Fumurescu, Bolborescu, Forfanteron. Primul portretizat e un tânăr de 28 de ani, răsturnat leneș pe un pat, cu veșminte dintre cele mai ciudate: „Pantalon larg de flanelă albastră, cu bande de șnur galben zig-zag, cizme de casă de saftian auriu, căptușite Înântru cu blană albă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
adresat de George Enescu, cu prilejul unei treceri prin Cluj (1923): „Menirea sfântă a muzicii este să stingă urile, să potolească patimile și s-apropie inimile, așa precum a-nțeles-o măreața Antichitate creând mitul lui Orfeu”. Sunt omagiați și portretizați Ion Creangă, Panait Cerna, N. Gane. Se realizează medalioane ale membrilor Academiei Române și ale unor personalități ale vieții artistice și culturale din Transilvania, dar și din întreaga țară: Gheorghe Lazăr, Agatha Bârsescu, Teodor T. Burada, Traian Grozăvescu. Se manifestă aici
CULTURA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286574_a_287903]
-
epice. Conform obișnuinței sale de a grupa pe o temă câte două-trei cărți, romanul Au fost ca niciodată (1987), cu sugestie de basm, dar cu ambiția de a-și proiecta personajele în mit, narează viețile pitorești ale unor oameni bine portretizați, atunci când schița nu e inundată de culoare suprasaturată. Sunt urmărite familiile preotului Ion Predoiu (un episod reușit este cel al operațiilor magice făcute de vrăcioaice ca s-o dezlege pe nevasta stearpă, la fel e transformarea povestitorului scenei în om-copac
CONSTANTINESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
întunecă umorul, de bună calitate uneori, și face să treacă pe un plan secundar virtuțile de poet satiric ale lui Orășanu, altfel deloc neglijabile. Scriitorul recurge adesea la portretul satiric în proză sau versuri, îngroșând însă trăsăturile negative ale celor portretizați. F. devine astfel, spre deosebire de revistele scoase de Orășanu înainte de 1875, o foaie strict personală, ilustrând inimicițiile redactorului. R.Z.
FARFARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286960_a_288289]
-
1911 și 1912 este reluată într-o plachetă, sub titlul Din umbră (1913). În Cuvinte despre oameni (1916) strânge mai multe portrete ale unor scriitori și oameni politici, cu scopul de a realiza o „imagine” culturală a Iașilor. Printre cei portretizați se numără G. Ibrăileanu, ale cărui cursuri de literatură le frecventase, M. Sadoveanu, profesorul de drept Matei Cantacuzino, Al. A. Bădărău. Ariana și Miros de iarbă, două scrieri dramatice, au fost de asemenea publicate în volum, ambele în același an
HEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287424_a_288753]
-
Povești/ Povestiri pentru Dinu, scris în memoria fiului pierdut timpuriu. „Rampa” și „Universul” i-au publicat, în 1928, traducerea (după o versiune franceză) a piesei onirice În larg de Sutton Vane, montată la Teatrul Național din Cernăuți în același an. Portretizată de E. Lovinescu, în Memorii, sub numele metaforic Aurora Furtună (Poeta cu soț irascibil), S. a lăsat amintirea unei femei cu fizic maiestuos și spirit cultivat (o preocupa astronomia, iar la revista „Sburătorul” ar fi trimis inițial versuri în franceză
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
portretele celor mai importanți domnitori sunt realiste, în dimensiuni normale, cu lumini și umbre, alcătuite prin acumularea de trăsături esențiale deduse din faptele și atitudinile lor sau relevate direct de autor, totul fiind ordonat în funcție de o dominantă a caracterului celui portretizat. Criteriul principal de apreciere este patriotismul, eficiența faptelor în favoarea țării. Cu toate că U. detestă și condamnă cruzimea, violența, samavolnicia, în cazul când cei vinovați de asemenea păcate întreprind acțiuni benefice pentru Moldova, defectele lor sunt privite cu mai puțină asprime. Astfel
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
Gala Galaction, cu articolul Edițiile Sfintei Scripturi (12/1937) și, mai ales, a lui E. Lovinescu, autor în 1937, în afara a două articole publicate sub genericul Probleme de limbă, a trei episoade din serialul memorialistic intitulat Iorgaica, al cărui protagonist, portretizat tăios în aqua forte, este istoricul N. Iorga (serialul va fi interzis de cenzură). Au mai colaborat Lucia Demetrius, Șerban Cioculescu, N. Carandino, Mia Frollo, C. Cristobald. I.M.
POPULARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288973_a_290302]
-
tinerilor scriitori români”, în cuprinsul primului tom fiind anunțat și un roman al lui Mihail Sadoveanu, Frații Potcoavă. De asemenea, alături de ediția de lux pe hârtie satinată, revista este scoasă și în ediție populară. Rubricile obișnuite sunt „Figuri literare” (sunt portretizați Haralamb G. Lecca, D. Nanu, A. Steuerman-Rodion, G.Tutoveanu), „Note de călătorie”, unde scrie Radu D. Rosetti, „Revista revistelor” și „Știri literare și artistice”. Sub titlul generic „Opere noi” se fac scurte comentarii despre Fecioara în alb de Ștefan Petică
PAGINI ALESE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288607_a_289936]
-
unor subiecte de studiu, precum filozofia sau istoria religiilor, ar trebui făcută în alt spirit și cu ajutorul altor manuale decât cele aflate până astăzi în uz. Tendința apologetică de caricaturizare a filozofilor păgâni sau de satanizare a fondatorilor altor religii - portretizați ca niște simpli rătăciți sau dușmani necondiționați ai „dreptei credințe” - s-ar cuveni abandonată 1. Studiul acestor discipline istorice merită făcut doar în condițiile unei neutralități epistemologice (nelipsite, desigur, de discernământ spiritual). Fără să avem o curiozitate genuină față de alteritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Cecilia, Prudenția, bătrânele din povestirile târgoveței din Bath și ale fratelui cerșetor, soțiile din fabliau-uri, Dorigena) nu doar vorbesc, se fac auzite, ci folosesc această libertate foarte eficient. Personajul feminin se găsea într-un fel de claustrare, așa cum apare el portretizat atât în operele boccaccești cât și în cele chauceriene, de aici și dorința intrinsecă de libertate care se manifestă permanent, prin toate actele pe care le întreprind. Trădarea soțului devine o formă de manifestare a libertății și poate de aceea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care alcătuiesc acest grup reprezintă o îmbinare echilibrată între persoane reale și simboluri. Sunt asemănători cu nimfele din Ameto, care întruchipează doamne distincte ale Florenței, dar în același timp și virtuți abstracte, deoarece au calități emblematice. Dioneo, cel mai bine portretizat, caută plăcerea și este inteligent și comic, Filostrato este serios și grav, Emilia ni se înfățișează meditativă și timidă, Pampinea - înțeleaptă și senină. Nu știm cine erau în realitate, dar prin amănuntele pe care autorul le oferă în legătură cu relațiile de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
extraconjugale câte au și soții lor. Filostrato, așa cum ne așteptam, este iubitul nefericit, îndurerat; le cere celorlalți să spună povești triste de dragoste astfel încât ziua pe care o guvernează să reflecte fidel propriile sentimente. Aceștia trei sunt cei mai bine portretizați. Putem spune că Panfilo (<<toată dragostea>>) este asociat cu virtutea; nu face niciodată nicio remarcă ironică la adresa femeilor, și guvernează ultima și cea mai morală zi. Aceste personaje pot fi interpretate și ca diferite măști ale autorului și ale noastre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
George Lyman Kittredge, The Book of the Duchess, în Chaucer and His Poetry, Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1915, p. 37, text disponibil la adresa http://www.athensams.net., iunie 2007. (trad. n.) 633 Alciona este un model de donna angelicata, portretizată superlativ de către poet în text: „domniță preastrăluce”. Suferă nespus văzând că soțul ei plecat departe pe mări nu se mai întoarce, ajunge chiar în pragul nebuniei, se roagă Junonei, care i-l trimite pe Ceyx în vis, pentru a-și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Augustin înainte, ea a fost percepută ca o figură centrală pentru definirea eticii seculare și a ideologiei Romei, în special atenția exagerată acordată onoarei și faimei. Dante însă nu o plasează în Infern, personajul feminin cunoaște o existență oarecum binecuvântată, portretizată fiind în mijlocul unui cor care glorifică noțiunea de onoare. Dacă la începutul Evului Mediu credința și dorința ei disperată de a-și păstra onoarea au fost apreciate, pe parcurs însă intenția și alegerea finală au început să fie privite cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a întâlnit și în societatea cavalerească a secolului al XII-lea: modelul impus de dragostea curtenească în spațiul aristocratic favorizează feminizarea îndrăgostitului, înfățișându-l supus, firav, infantil, emotiv, sensibil.725 Donna angelicata rămâne, în general, o victimă, așa după cum apare portretizată în Legenda femeilor virtuoase, pentru că reprezintă un simbol al obedienței, al acceptării supremației masculine, al abordării tăcerii. Donna demonicata va fi mult mai vulcanică, mai pasională, nu va accepta să devină o sacrificată pe altarul orgoliului masculin. Personajul feminin negativ
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Cecilia, Prudenția, bătrânele din povestirile târgoveței din Bath și ale fratelui cerșetor, soțiile din fabliau-uri, Dorigena) nu doar vorbesc, se fac auzite, ci folosesc această libertate foarte eficient. Personajul feminin se găsea într-un fel de claustrare, așa cum apare el portretizat atât în operele boccaccești cât și în cele chauceriene, de aici și dorința intrinsecă de libertate care se manifestă permanent, prin toate actele pe care le întreprind. Trădarea soțului devine o formă de manifestare a libertății și poate de aceea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care alcătuiesc acest grup reprezintă o îmbinare echilibrată între persoane reale și simboluri. Sunt asemănători cu nimfele din Ameto, care întruchipează doamne distincte ale Florenței, dar în același timp și virtuți abstracte, deoarece au calități emblematice. Dioneo, cel mai bine portretizat, caută plăcerea și este inteligent și comic, Filostrato este serios și grav, Emilia ni se înfățișează meditativă și timidă, Pampinea - înțeleaptă și senină. Nu știm cine erau în realitate, dar prin amănuntele pe care autorul le oferă în legătură cu relațiile de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
extraconjugale câte au și soții lor. Filostrato, așa cum ne așteptam, este iubitul nefericit, îndurerat; le cere celorlalți să spună povești triste de dragoste astfel încât ziua pe care o guvernează să reflecte fidel propriile sentimente. Aceștia trei sunt cei mai bine portretizați. Putem spune că Panfilo (<<toată dragostea>>) este asociat cu virtutea; nu face niciodată nicio remarcă ironică la adresa femeilor, și guvernează ultima și cea mai morală zi. Aceste personaje pot fi interpretate și ca diferite măști ale autorului și ale noastre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
George Lyman Kittredge, The Book of the Duchess, în Chaucer and His Poetry, Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1915, p. 37, text disponibil la adresa http://www.athensams.net., iunie 2007. (trad. n.) 633 Alciona este un model de donna angelicata, portretizată superlativ de către poet în text: „domniță preastrăluce”. Suferă nespus văzând că soțul ei plecat departe pe mări nu se mai întoarce, ajunge chiar în pragul nebuniei, se roagă Junonei, care i-l trimite pe Ceyx în vis, pentru a-și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]