64 matches
-
În secolele XI-XII, Anna Comnena, în "Alexiada" închinată lui Alexios I Comnenul, vorbește despre valahii de pe ambele maluri ale Dunării, făcând oficiul de călăuză pentru trecerea acesteia. Într-o geografie în versuri din secolul XIII, Rudolf Ems numește fluviul Dunowe. Portulanul lui Marino Sanudo cel Bătrân, din secolul XIV, numește Dunărea amonte de deltă fiume d'Vicina ul'de Danubio și desemnează cu mare precizie șase guri: Grossida (azi Vadu, în sudul complexului lagunar Razelm-Sinoe), Straviqui (probabil Portița, cu acces la
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
să luăm, de exemplu, papura. Vreau să zic că e un falus arhetipal evident. Tu ce zici, Ge? — Papura? întrebă Gaskell, holbându-se neajutorat la o hartă marină. Papura mie nu-mi spune nimic. Nici hărțile, din câte se pare. — Portulanele, dragă, portulanele! — Ce preț are un nume? — Chair în clipa asta are unul al dracului de mare! Am ajuns fie în Frogwater Reach, fie la Fen Curve. Habar n-am care din ele. Pe mine du-mă de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Bun, așadar eu o să dorm pe punte. Trebuie să ne trezim devreme dacă vrem să ieșim o dată dracului din afurisitul ăsta de banc de nisip. Oare nu căpitanul Pringsheim ne-a băgat în el, dragule? — E din cauza afurisitelor ăstora de portulane! Hărți maritime! Măcar dacă ar preciza cu exactitate adâncimea! — Dac-ai ști unde suntem, probabil ai descoperi că așa și fac. Nu-ți folosește la nimic să știi că sunt doi metri... Doi stânjeni, iubito, doi stânjeni... — ...doi stânjeni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Loughlin, Regionalism and Ethnic Nationalism in France: a Case-study of Corsica (Florența: European University Institute, 1989) și E. Bernabu-Casanova, Le Nationalisme Corse: Genése, succés et èchec (Paris: L'Harmattan, 1997). 22 Jean-François Gravier, Paris et le désert français (Paris, Le Portulan, 1947). 23 Există studii numeroase despre această mișcare. Un studiu clasic îl constituie lucrarea lui J. E. S. Hayward, "From functional regionalism to functional representation of France", Political Studies, vol. XVII, martie 1969, pp. 48-75. Vezi de asemenea, Michel Nicolas
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
în sud cu stațiunile 2 Mai și Vama Veche iar în vest cu localitățile Limanu și Albești. Orașul Mangalia a fost declarat municipiu în anul 1995. PAGINI DIN ISTORIA ORAȘULUI Localitatea este menționată sub numele de Pangalla sau Pancalia în portulanele genoveze din secolul al XIII-lea. Forma "Mangalia" apare prima dată în anul 1593. Asemănarea cu denumiri tătărești din Bugeac (Coștangalia, Șamangalia, Gioltaigalia) și prezența, de multe veacuri, a unei importante comunități de tătari în oraș, atestă originea tătărească a
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2953]
-
cu denumiri tătărești din Bugeac (Coștangalia, Șamangalia, Gioltaigalia) și prezența, de multe veacuri, a unei importante comunități de tătari în oraș, atestă originea tătărească a denumirii. Anterior secolului al XIII-lea, localitatea apare sub numele antic de Callatis (Callata în portulanele genoveze, uneori între paranteze sub Pangalla sau Pancalia). Callatis a fost o colonie a cetății grecești Heraclea Pontica (azi Ereğli în Turcia) din secolul al VI-lea înaintea erei noastre. Portul și jumătate din orașul din Antichitate sunt acum acoperite
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2953]
-
în sud cu stațiunile 2 Mai și Vama Veche iar în vest cu localitățile Limanu și Albești. Orașul Mangalia a fost declarat municipiu în anul 1995. PAGINI DIN ISTORIA ORAȘULUI Localitatea este menționată sub numele de Pangalla sau Pancalia în portulanele genoveze din secolul al XIII-lea. Forma „Mangalia” apare prima dată în anul 1593. Asemănarea cu denumiri tătărești din Bugeac (Coștangalia, Șamangalia, Gioltaigalia) și prezența, de multe veacuri, a unei importante comunități de tătari în oraș, atestă originea tătărească a
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]
-
cu denumiri tătărești din Bugeac (Coștangalia, Șamangalia, Gioltaigalia) și prezența, de multe veacuri, a unei importante comunități de tătari în oraș, atestă originea tătărească a denumirii. Anterior secolului al XIII-lea, localitatea apare sub numele antic de Callatis (Callata în portulanele genoveze, uneori între paranteze sub Pangalla sau Pancalia). Callatis a fost o colonie a cetății grecești Heraclea Pontica (azi Ereğli în Turcia) din secolul al VI-lea înaintea erei noastre. Portul și jumătate din orașul din Antichitate sunt acum acoperite
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]
-
Travaux et recherches de prospective", nr. 20, Paris, La Documentation française. George Pierre (1968), "Les villes-métropoles", în Aménagement du territoire et développement régional, 1966-1965, Grenoble, Institutul de Studii Politice, 1968. Gravier Jean-François (1947), Paris et le désert français, Paris, Le Portulan. Gravier Jean-François (1949), Mise en valeur de la France, Paris, Le Portulan. Guichard Olivier (1965), Aménager la France, Paris, Genève, Laffont-Gonthier. Guichard Olivier (1976), Vivre ensemble, Raport al Comisiei de dezvoltare a responsabilităților locale, Paris, La Documentation française. Lavau Georges (1969
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
George Pierre (1968), "Les villes-métropoles", în Aménagement du territoire et développement régional, 1966-1965, Grenoble, Institutul de Studii Politice, 1968. Gravier Jean-François (1947), Paris et le désert français, Paris, Le Portulan. Gravier Jean-François (1949), Mise en valeur de la France, Paris, Le Portulan. Guichard Olivier (1965), Aménager la France, Paris, Genève, Laffont-Gonthier. Guichard Olivier (1976), Vivre ensemble, Raport al Comisiei de dezvoltare a responsabilităților locale, Paris, La Documentation française. Lavau Georges (1969), "Le problème urbain et l'aménagement du territoire", în L'homme
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
aménagement du territoire". Am găsit textul prescurtat al acestei comunicări în revista Urbanisme, nr. 1-2, 1950, pp. 7-13. 81 Câțiva geografi tind să impună în 1947 o nouă disciplină: "geonomia". 82 Jean-François Gravier, Paris et le désert français, Paris, Le Portulan, 1947. 83 Jean-François Gravier, Mise en valeur de la France, Paris, Le Portulan, 1949, p. 248. 84 François Aballea, "La ville et l'aménagement du territoire", în Recherche sociale, nr. 54, aprilie-iunie 1975. 85 Georges Lavau, "Le problème urbain et l
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Urbanisme, nr. 1-2, 1950, pp. 7-13. 81 Câțiva geografi tind să impună în 1947 o nouă disciplină: "geonomia". 82 Jean-François Gravier, Paris et le désert français, Paris, Le Portulan, 1947. 83 Jean-François Gravier, Mise en valeur de la France, Paris, Le Portulan, 1949, p. 248. 84 François Aballea, "La ville et l'aménagement du territoire", în Recherche sociale, nr. 54, aprilie-iunie 1975. 85 Georges Lavau, "Le problème urbain et l'aménagement du territoire", în L'homme et la ville dans le monde
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
informează că noul han nu a lăsat să-i scape de sub control nici un oraș important, producător de veniturile din comerț până la Vicina din Dobrogea. Tamgaua tătărască flutura la Vicina, ca și la Licostomo, Chilia, Cetatea Albă sau Tana, după un portulan alcătuit în 1318 de Petru Visconti din Veneția. În vâltoarea acestor evenimente, trupe auxiliare de bulgari de pe Volga, din oastea emirului de la Cetatea Albă, au ucis la începutul anului 1314 pe călugărul franciscan Angelo de Epoleto. Faptul nu a fost
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
in 2012 cu un mandat de 4 ani. Este al doilea municipiu al litoralului, fiind situat la 40 km sud de Constanța și la 14 km de granița cu Bulgaria. Localitatea este menționată sub numele de "Pangalla" sau "Pancalia" în portulanele genoveze din secolul al XIII-lea. Forma „"Mangalia"” apare prima dată în anul 1593. Asemănarea cu denumiri tătărești din Bugeac (Coștangalia, Șamangalia, Gioltaigalia) și prezența, de multe veacuri, a unei importante comunități de tătari în oraș, atestă originea tătărească a
Mangalia () [Corola-website/Science/296976_a_298305]
-
cu denumiri tătărești din Bugeac (Coștangalia, Șamangalia, Gioltaigalia) și prezența, de multe veacuri, a unei importante comunități de tătari în oraș, atestă originea tătărească a denumirii. Anterior secolului al XIII-lea, localitatea apare sub numele antic de Callatis ("Callata" în portulanele genoveze, uneori între paranteze sub "Pangalla" sau "Pancalia"). "Callatis" a fost o colonie a cetății grecești "Heraclea Pontica" (azi Ereğli în Turcia) din secolul al VI-lea înaintea erei noastre. Portul și jumătate din orașul din antichitate sunt acum acoperite
Mangalia () [Corola-website/Science/296976_a_298305]
-
frecvent în evul mediu și utilizată de constructorii bizantini la diverse edificii din Peninsula Balcanică dar și în Țările Române la Cetatea Neamțului, biserica Sf. Nicolae Domnesc de la Curtea de Argeș și la bisericile moldovenești ctitorite de Ștefan cel Mare. În urma studierii portulanelor din secolele XIII - XIV, localitatea care apare sub numele de "Bambola" sau "Pampolo" a fost identificată cu cetatea Enisala. Aceasta a fost pentru prima dată menționată cu numele de "Yeni-Sale" în secolul al XV-lea, în cronica lui Sükrüllah. După ce
Enisala, Tulcea () [Corola-website/Science/301837_a_303166]
-
numele de Ruso-Vlahia, adică "țara românească dinspre ruși", prin analogie cu Ungro-Vlahia, anume "țara românească dinspre unguri". În Țara Românească, Muntenia mai era numită și Megali-Vlahia, Valachia Maior sau Grosse Valachei, iar Oltenia: Mikri-Vlahia, Valachia Minor sau Kleine Valachei. În portulanele genoveze de la Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi din București, Moldova mai apare și sub numele de Velacia Bogdana, în timp ce Transilvania apare sub numele de Velacia Interiore iar Țara Românească sub numele de Velacia Bassaraba. Există și o opinie
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
latitudinii și a longitudinii, cu ajutorul astrolabului, cunoscut de bizantini și arabi și perfecționat de europeni și al tabelelor de declinație solară. S-au făcut progrese în redarea imaginii geografice a lumii, în ce privește Europa, Orientul Apropiat și Africa de Nord, corect înfățișate în portulanul catalanului Angelino Dulcert în 1339, în atlasul catalan din 1375 sau în harta lui Fra Mauro. Imaginea regiunilor îndepărtate rămânea la fel de deformată. Potrivit hărții din 1474 întocmite de astronomul-geograf florentin Paulo Toscanelli, distanță, în linie directă, de la est spre vest
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
fost printre primele utilizate de către omenire, ea constând în păstrarea vasului în timpul călătoriei tot timpul aproape de coaste, voiajul luând astfel alura coastei, de unde și numele de "navigație costieră" (de coastă). O astfel de navigație cerea o hartă costieră, aceasta fiind portulanul, inventat de italieni, și pentru utilizarea căruia nu era nevoie decât de o busolă și eventual un rutier, adică o lucrare indicând natura și profunzimea fundului mării sau oceanului ca și accesul la porturi. La apariția lor, în secolul al
Portulan () [Corola-website/Science/310178_a_311507]
-
italieni, și pentru utilizarea căruia nu era nevoie decât de o busolă și eventual un rutier, adică o lucrare indicând natura și profunzimea fundului mării sau oceanului ca și accesul la porturi. La apariția lor, în secolul al XIII-lea, portulanele erau desenate pe pergament, uneori chiar de către marinari, corectate și aduse la zi în permanență. ul indica distanțele dintre principalele porturi și puncte de acostare, situând aceste puncte cu ajutorul rozei vânturilor, ale cărei rumburi sunt prelungite prin linii.
Portulan () [Corola-website/Science/310178_a_311507]
-
general și în navigație în special. Cerințele navigatorilor se extind și asupra preciziei hărților. Astfel, hărțile mănăstirești și cele de tip TO nu mai răspund exigențelor vremii. Locul lor este luat treptat de un alt produs cartografic cu adevărat valoros, portulanele. Acestea erau un tip de hărți regionale care permiteau identificarea liniilor de coastă și calculul distanțelor. În general, portulanele erau asociate unor “cărți” (înscrisuri), care conțineau descrierea zonelor costiere și timpii de navigație. Astfel, portulanul (harta + cartea) devenea un instrument
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
de tip TO nu mai răspund exigențelor vremii. Locul lor este luat treptat de un alt produs cartografic cu adevărat valoros, portulanele. Acestea erau un tip de hărți regionale care permiteau identificarea liniilor de coastă și calculul distanțelor. În general, portulanele erau asociate unor “cărți” (înscrisuri), care conțineau descrierea zonelor costiere și timpii de navigație. Astfel, portulanul (harta + cartea) devenea un instrument nu numai o imagine simbolică, alegorică și metaforică. Împreună cu busola, portulanele permiteau calculul distanțelor dintre două porturi (sau timpul
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
produs cartografic cu adevărat valoros, portulanele. Acestea erau un tip de hărți regionale care permiteau identificarea liniilor de coastă și calculul distanțelor. În general, portulanele erau asociate unor “cărți” (înscrisuri), care conțineau descrierea zonelor costiere și timpii de navigație. Astfel, portulanul (harta + cartea) devenea un instrument nu numai o imagine simbolică, alegorică și metaforică. Împreună cu busola, portulanele permiteau calculul distanțelor dintre două porturi (sau timpul de navigație în funcție de viteza și direcția vântului). Suporturile pe care erau executate portulanele puteau fi diverse
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
liniilor de coastă și calculul distanțelor. În general, portulanele erau asociate unor “cărți” (înscrisuri), care conțineau descrierea zonelor costiere și timpii de navigație. Astfel, portulanul (harta + cartea) devenea un instrument nu numai o imagine simbolică, alegorică și metaforică. Împreună cu busola, portulanele permiteau calculul distanțelor dintre două porturi (sau timpul de navigație în funcție de viteza și direcția vântului). Suporturile pe care erau executate portulanele puteau fi diverse. Spre exemplu puteau fi utilizate piei de animale (piele de capră sau piele de vițel). În
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
de navigație. Astfel, portulanul (harta + cartea) devenea un instrument nu numai o imagine simbolică, alegorică și metaforică. Împreună cu busola, portulanele permiteau calculul distanțelor dintre două porturi (sau timpul de navigație în funcție de viteza și direcția vântului). Suporturile pe care erau executate portulanele puteau fi diverse. Spre exemplu puteau fi utilizate piei de animale (piele de capră sau piele de vițel). În general, construcția unui portulan era făcută pornind de la o linie care unea 16 puncte (cum este cazul hărții pisane) dispuse de
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]