58 matches
-
Și m-am întors printre timpuri, pe unde-am scoborât, Și în odaia goală din nou mi-a fost urât.” (T. Arghezi, 73) „Iară de-a avea noroc, ș-a veni calul tău mai întâi, și mi-a aduce cele poruncite, să știi că merg cu tine oriunde mi-i duce...” (I. Creangă, 244) CIRCUMSTANȚIALUL TEMPORAL (DE TEMPORALITATE)TC "CIRCUMSTAN}IALUL TEMPORAL (DE TEMPORALITATE)" Are ca regent: • verbe (locuțiuni verbale): „Peste zi stătea cu oaspeții și mai ieșea, mai ales fără
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
1 op. cit., p. 129 - 130 2 op. cit., p. 131 3 op. cit., p.150 44 oglinzi de iatac ci de mulțimi de plugari istoviți, de cosașii tăind incomensurabil poloage paralele, de milioanele conaționalilor „clăcași”, văzuți la un loc, sub osânda muncii poruncite, masă inumerabilă de robi ai pământului a cărei suferință, a cărei revoltă, a cărei speranță de eliberare e vuiet secular de codri și ape, nu susur intimist.”1 Urmându-l pe E. Lovinescu (criticul sburătorist scrisese: „Versuri declamatorii? Poate. Însă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
și al libertății ca bucurie. Și, deși poate e excesiv să ne poarte gândul așa, se înfățișează pe sine ca eliberat și fericit chiar în insulă. În insula unde își petrecuse, jumătate în chinuri și jumătate într-o exuberantă, chiar dacă poruncită, desfășurare a înzestrărilor lui, douăzeci și patru de ani. Ar putea să fie un foarte grațios rămas-bun, pentru că își cântă libertatea nu către nemărginirea unor spații, ci chiar acolo unde și-o redobândise prin bunătatea și renunțarea unui om. Și în insula
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
unor instrumente a căror cizelare (notabilă, întrucât autorul a fost practic lipsit de experiențe preexistente) nu poate fi conciliată cu imaginea - propusă adesea - a scribului mărunt ce proferează doar blesteme și își consumă, pe hârtia menită să adăpostească o invectivă poruncită, rația cotidiană de cerneală îndoită cu venin. Contemplarea și moralizarea se desfășoară sub supravegherea unui cod etic ce definește și starea de idealitate (instaurată printr-o veritabilă preceptistică a armoniei, pusă în mișcare de faptele Cantacuzinilor care au, toate, atributele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
Domnul și Stăpânul" meu să fac? Dragostea nu se poruncește, Maria, se dă... au nu! "Nu dai nimic, dacă nu te dai pe tine însuți" e o mărturisire de credință ce mi-a marcat viața. De nu vine din tine... poruncită nu face nici cât o ceapă degerată. Și... și așa crezi tu? îngână Maria înghițindu-și lacrimile. Chiar.. chiar crezi că nu... că nu ți-am dat nimica... nimica?... Ștefan tace, tace, apoi, cu glas domol, trist chiar: Poate... poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la Caffa pentru harem, dus la corabie la Stambul, furtun pe mare, ucis la turc, aruncat ancora la Cetate Albă, cerut oblăduir la Măria Ta. Ce facut cu ei? Câți 'talieni, neamțule? Mai mult una sută cinci zeci 'talieni. Ce poruncit facem Măria Ta? Ștefan se gândește câteva momente. Măria mea poruncit: 'talieni oaspete drag la Moldova este. Dus la Suceava. Slobozit la Italia. Care rămas, dat fata frumos la el, moldovean făcut. Aista poruncit Măria mea! Jawohl! răcnește el pocnind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mare, ucis la turc, aruncat ancora la Cetate Albă, cerut oblăduir la Măria Ta. Ce facut cu ei? Câți 'talieni, neamțule? Mai mult una sută cinci zeci 'talieni. Ce poruncit facem Măria Ta? Ștefan se gândește câteva momente. Măria mea poruncit: 'talieni oaspete drag la Moldova este. Dus la Suceava. Slobozit la Italia. Care rămas, dat fata frumos la el, moldovean făcut. Aista poruncit Măria mea! Jawohl! răcnește el pocnind din cărâmbi. Da' cu boambele celea cum fu, neamțule? îl scormonește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bun, cu câștig. Pot veni în Moldova cu inima ușoară, că n-au a se teme de vreo sminteală: drumurile-s sigure, vămile după pravilă, și negoțul cinstit"! Mi-am pus obrazul!... Și iată! Măria ta! intră Mihail spăsit, ploconit. Poruncit-am să fie stârpiți tâlharii din Țara Moldovei?!?! Da au ba?! exclamă sever Ștefan. Și când se încruntă Măria sa... Tăutu îi sare în ajutor, cu glas moale: În vreme de zurbă, tâlharii scot capul... Scot capul... se agață Mihail de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vânătoare atât de spornică, să ne bucurăm de ea. Oamenii sunt Înghețați și flămânzi și câteva Îmbucături calde le-ar prinde bine. O Înghițitură de vin de-asemenea. Întârziem doar vreun ceas, carnea e fragedă și e gata Îndată. Dacă porunciți, trimit un om Înainte să dea de veste că ajungem curând. Se lăsase pe un genunchi Înaintea ducelui și vorbea supus și cu respect. Dar mie nu mi-au plăcut vorbele lui mieroase și spaima mea a fost și mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
îndesată cu piciorul, într-o câblă se socoteau 5 ferdele în loc de 4, fânul două care în loc de unu și recoltat numai din grădini, uscat bine și frumos. Ofițerii nu aveau limite în exploatarea iobagilor, prin pretenția și primirea de imense daruri poruncite. Valoarea darurilor era direct proporțională cu înălțimea gradului militar, dar existau și grade mai mici, plutonierii de exemplu care pe motiv că descindeau din familii nobiliare consumau cât zece grade înalte. Ba ofițerii încartiruiți în această zonă mai primeau și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nimeni ieși fără a se supune fierului. Cei care au răzbit prin luncă după ce au tăiat-o cu săbiile, au dat de alte bălți. Au năzuit mai departe și i-au întâmpinat vânători de oameni care-i așteptau la locuri poruncite. Din toată armia aceea soarele de a doua zi nu a mai luminat decât ghemuri spârcuite. Unele au fugit cătră Ionășești la vadul Siretului și de acolo cătră Oblucița, altele s-au plecat ostașilor moldoveni. În unii prinși au lucrat
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
românești": "El scrie să fie auzit nu de o cititoare plimbându-se leneș printre oglinzi de iatac ci de mulțimi de plugari istoviți, de cosașii tăind incomensurabil poloage paralele, de milioanele conaționalilor "clăcași", văzuți la un loc, sub osânda muncii poruncite, masă inumerabilă de robi ai pământului a cărei suferință, a cărei revoltă, a cărei speranță de eliberare e vuiet secular de codri și ape, nu susur intimist." Urmându-l pe E. Lovinescu (criticul sburătorist scrisese: "Versuri declamatorii? Poate. Însă cu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
cucerirea spațiului cosmic. N-au rămas mărturii scrise de el însuși sau consemnate de alții în vremurile la care se referă incriminările ulterioare. Nu există nici confirmări documentare ale declarațiilor deținuților supraviețuitori. Nacht und Nebel, bezna nopții și a pâclei poruncite de Hitler pentru ca să nu se deslușească nimic și-a îndeplinit sarcina de a șterge urmele. In cazul lui von Braun, cel puțin, e cert că a funcționat. Judecata retroactivă devine imposibilă. Wayne Biddle a simțit totuși nevoia de a semnala
După ștergerea urmelor by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6144_a_7469]
-
trezit duhul lui Cir, împăratul Perșilor, care a pus să se facă prin viu grai și prin scris vestirea aceasta în toată împărăția lui: 2. Așa vorbește Cir, împăratul Perșilor: "Domnul, Dumnezeul cerurilor, mia dat toate împărățiile pămîntului și mia poruncit să-I zidesc o casă la Ierusalim în Iuda. 3. Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el, și să se suie la Ierusalim în Iuda și să zidească acolo Casa Domnului, Dumnezeului lui Israel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
împăraților, și s-a dedat la răscoală și la răzvrătire. 20. Au fost la Ierusalim împărați puternici, stăpîni peste toată țara de dincolo de Rîu, și cărora li se plătea bir, dar și drept de trecere pe drum. 21. Ca urmare, porunciți să înceteze lucrările oamenilor acelora, și să nu se mai zidească cetatea aceasta pînă ce nu vor avea o învoire din partea mea. 22. Vedeți să nu vă abateți de la porunca aceasta, ca să nu crească răul acela spre paguba împăraților." 23
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
pomenitele sate,după care a lor nedreaptă arătare au luat cartă împuternicitoare a lua mahalalele acelui târg nu însă și satele.Și devreme ce acești casapi necruțând nici ca cum haractirul arhieresc au căutat pâră nedreaptă al arăta de sâlnic.Porunciți dumv. Ca pe acei casapi săs depărteze de a ține căsăpiile și să răspundă și paguba ce să va fi întâmplat orândatorilor acelor sate care în orânda lor au luat și căsăpiile acelor sate,dar încă poruncim dumv. ca acei
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
-mă. TIMON Vorbește liber, tată. ATENIANUL Ai o slugă pe care-o cheamă Lucilius. TIMON Am. Ce-i cu el? ATENIANUL Nobile Timon, cheamă-l pe omul acela înaintea ta. TIMON E-n suită? Ei, Lucilius! LUCILIUS (înaintînd) Iată-mă, porunciți, Măria Ta! ATENIANUL Omul acesta, nobile Timon, această creatură a ta, frecuentează serile casa mea. Sunt un om // care de tânăr încă am căutat să tind mai sus, iar moșiile mele merită un moștenitor mai de seamă decât pe unul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rugam lângă Vasilica, care se stingea ca o lumănare, în acea cămăruță cu nr. 4 de la Butea... Cu martori doar lumânările tremurânde, și o rugam să mă ierte, și am plâns... Și ai venit Tu, Doamne, o clipă de miai poruncit, o clipă, doar o clipă fără seamăn, o clipă atât de plină, că încăpeau în ea și tot trecutul meu și al Vasilicăi, neasemuită cu altceva... Nu din mine ar fi putut izvorî asemenea deplinătate totală, ci din afara mea, de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
este predominant prescriptiv 2 și injonctiv 3, în sensul de a fi normat și normativ. Acest fapt vizează legea aspectului discursiv rezultat din ceea ce este religia ca produs al credinței umane. Credința în sine nu poate fi nici normată, nici poruncită. Dar ea este cea care conduce la acceptarea regulilor și, de aici, la formarea comunității oamenilor credincioși, creată după aspectul normat dorit și acceptat liber de către om. Altfel spus, credința, aflată în lăuntrul omului, este încadrată în anumite reguli acceptate
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
-i de zece, ci de unsprezece; l-am luat de la tatu-său și de la maică-sa drept argat, și-l plătim. Îi dai straie și încălțări, căciulă și manta. — Dar dacă ține ceața? Nu ține; mâni dimineață e o vreme poruncită. Culi tăcu; avea în el o mânie împotriva unor asemenea prostii și în același timp se întărâta, hotărând pieirea tuturor, ca într-un sfârșit de lume. Ana suspină. —Doresc să ne ducem, Culi. —Pregătiți-vă! răspunse paznicul cu îndârjire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
alte știri de la Laz, de la cuscrul Mitrea și de la cuscra Elisaveta, cum că s-au făcut rugăciuni de nouă zile și pomenirea de patruzeci de zile. Culi își încreți fruntea. Însă aceste știri trebuiau numaidecât cunoscute, căci, făcându-se rugăciunile poruncite, sufletul celor duși încetează de a mai rătăci prin preajma noastră și de a neliniști pe cei vii, căutându-și tihnă la scaunul Domnului Dumnezeu, la loc de verdeață și de bucurie. Când a început a se muia viscolitura din ianuarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de odihnă, faceți mâncare caldă. Noi venim prin desimea de sălcii, ca lupii. Nu se știa nici când vin, nici când se duc. Nu-i apuca ziua; nu-i apuca noaptea. Luni, în amurg, s-adună la un cocioc în loc poruncit; intră în luntre toți tovarășii. Dălcăuș îi cercetează pe sub sprâncene. Se duc ei pe cărările lor. Ies într-o margine de Olteniță. Mai era lumină la cârciumar. Dălcăuș a intrat singur, cu pușca. —Sus labele! Câți oameni au fost au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stăpânul o ridică în brațe. Cu un gest delicat și precaut, Vânătorul o apropie de obrazul Profesorului, adânc brăzdat de dunga roșie. Maimuțica arătă pe dată înțelegerea a ceea ce i se cere, gâlgâi câteva șuierături de acceptare a sensului misiunii poruncite și, făcând un salt dibaci, se micșoră cu rapiditate în cleștarul verzui al atmosferei pădurii, pe acolo, pe unde fluturi violeți înaintau în zvâcnete și zigzaguri cu efect de caleidoscop. În curând, se înapoie, smuncindu-și coada lungă după ea, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
încape-n buzunar! La care ar trebui adăugat: Nu-ți umple buzunarul cu ce-ți încape-n cap! Dar cum o fi chemând-o pe portăreasă?“ Se întoarse câțiva pași din drum. — Mai spune-mi ceva, femeie dragă, te rog... — Porunciți... Dar pe dumneata cum te cheamă? — Pe mine? Margarita. — Foarte bine, foarte bine... mulțumesc! — N-aveți de ce. Și Augusto își reluă drumul, ajungând în scurt timp pe bulevardul Alameda. Burnița contenise. Își închise umbrela și, împăturind-o, și-o vârî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
tare. — Mi-e frică, nu știu de cine, de tine, de mine. De orice! De Liduvina! Hai, du-te, du-te, dar o să mai vii, nu-i așa? O să mai vii? — Când vreți. — Și-ai să mă-nsoțești în călătorie? — Cum porunciți... — Du-te, du-te acum! Și femeia aia... Augusto se năpusti asupra fetei, care se și ridicase în picioare, o strânse la piept, își lipi buzele uscate de buzele ei și așa, fără să o sărute, rămase o vreme apăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]