521 matches
-
însăși. La ora actuală, xenofobia pare - mai degrabă - spațiul invizibil, dureros, în care sunt dresați, ca într-o crescătorie de rinoceri, pachidermele mileniului care se află la doi pași de noi. Într-o asemenea conjuctură, destinul umanității seamănă unui clovn posac, lăudîndu-și în arenă abilitatea, marea pălăvrăgeală, amenințînd mai cu seamă viitorul. Actualele manevre politice datorate lui Jörg Haider vorbesc de la sine despre caracterul maladiv, obsesional, anacronic, ilustrat - cu smile-ul și carisma de rigoare - prin ideile propagate de extremistul austriac care
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
mai slabă de înger șterge cîteva lacrimi. Ceilalți îl privesc și-l fericesc în gînd, că s-a îndurat soarta și l-a chemat din această vale a plîngerii". Ce a rămas, nemistuit din cadavru, e sortit corbilor, care așteaptă posaci sfîrșitul ceremoniei. Cenușă e dăruita Gangelui sfînt. De la Benares se îndreaptă spre India Centrală, pe aceeași căldură toropitoare. Aici la Molo, din apropierea Altahabadului, orașul e blocat de patru milioane de pelerini veniți să asiste la procesiunea celor cincizeci de mii
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
din comun, unui ceremonial plin de mistere pentru omul de afară, este un loc privilegiat care trăiește asemenea unui organism viu. El poate fi primitor sau circumspect, locvace sau tăcut, animat de neobosite bucurii ludice ori, din contră, îngîndurat și posac. Extravaganța, agitația baroca sau stridenta expresionista pot fi și ele des întîlnite, după cum ordinea desăvîrșită, hieratismul și atmosfera aseptica se regăsesc de asemenea în configurația să. Spațiul pe care Ion Dumitriu și l-a compus cu multă grijă, căruia i-
Atelierul fără Artist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17540_a_18865]
-
bigot din punct de vedere moral. Manipularea codurilor artistice, vocația de prestidigitator în relația cu limbajul, scepticismul polemic și memoria culturală, demonstrațiile silogistice și ironia implicită, fac din el un postmodern în cel mai exact înțeles al cuvîntului. Iar spiritul posac al unui eventual muzeu, încă fidel unor principii îmbătrînite, are în Onisim Colta, sub aparența inofensivă a unui mimetism verificat, unul dintre cei mai radicali factori de perturbare. Un adevărat distrugător de tabuuri și un contemporan greu de îmblînzit. P.S.
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
sept. 1976. La granița italo-helvetă, privirile oamenilor se schimbă. Curios, în Franța nu observasem acest lucru. Îl observ abia în mica localitate de trecere italiană. Oamenii devin normali cu toții. Nu mai par a fi inspectați cu rele intenții... cu aerul posac, suspicios... La Siena, timpul s-a oprit. Piața înclinată pe care aveau loc în Evul Mediu cursele de cai... Scânteile ce le scoteau cu potcoavele atingând aplecați în viteza lor pietroaiele de granit ale pavajului, neschimbat de atunci. Italianul din
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
multă lume curioasă. Nimeni însă habar n-avea cam unde s-ar fi putut afla acel bulevard, important, al capitalei lor. Alții și alții se adunau în spatele celor opriți, interesîndu-se ce se întîmplase. Dintre toți inșii ce mi se păreau posaci, incomunicabili, doar unul o rupse oarecum pe franțuzește, socotindu-mă vreun urmaș al "banditului" de Napoleon, care ocupase Madridul, la începutul secolului al nouăsprezecelea, punînd la conducere un mareșal de-ai lor... Atîta mi-a trebuit! Să fiu luat drept
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
în câteva dintre intervențiile la discuția din Dilema, altfel atât de oportună, cum spuneam. Intră apoi în joc, stricându-l, aroganța unor tineri literați, deloc simpatică, deși ar fi putut fi, pentru că trădează o înverșunare întunecată și mai degrabă bătrânească, posacă decât tinerească, senină. Critica lor, dacă poate fi numită astfel, și-l ia drept țintă mai mult pe Eminescu decât deformarea acestuia de către nechemați, îl insultă, îl nedreptățesc." La fel de civilizate și nuanțate sunt reacțiile lui Gabriel Dimisianu la discuțiile despre
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
se trage din Mausol, spune S., un Mausol înmormîntîndu-se singur încă din viață... În timp ce ședința înaintează în ritualul ei stalinist, S. se uită insistent în oglinda venețiană înaltă cu rama barocă, aurie. Să fi fost un impuls, doar, dat de posaca fantezie a lui S., punînd în mișcare un mecanism întreg de comparații, deducții, asocieri?... Nu mai urmăresc ședința reală. Mă uit atent la cealaltă, la ședința din oglinzile paralele, la încăperea virtuală în care fizionomiile participanților au și suferit o
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
examen; presupunînd că, pe lumea ailaltă, ar fi fost examinatori și note care să aprecieze cum se cuvine sosirea defunctului pe tărîmul celălalt. Era ceva industrial. Un cortegiu mecanic, urît, definind însăși concepția săracă, lipsită de vreo imaginație a constructorilor posaci de deasupra care mai rămăseseră încă în viață, să desăvîrșească intrarea în viitorul paradis terestru... În vechime, bărbații căzuți în lupte erau înălțați pe scuturi, însoțiți de alaiul fecioarelor ce-i jeleau în hexametri... Nici moartea nu mai era ca
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
fiind ceva prea frumos ca să nu afle și alți cititori... După pilotul-șef, în bărbat avînd alura unei vedete, îl cunoscusem și pe navigant, un vechi radiofonist, iubitor de poezie, nu de romane, ținînd seama că sunetul... Navigantul era mai posac, părînd tot timpul distrat. Ne apropiam de munții Himalaia. Pilotul ațipise cu șapca lăsată pe figură. Intrasem în vorbă cu navigatorul. Ședeam amîndoi în picioare în cabina de pilotaj. La manșă trecuse pilotul-secund. Radiofonistul era ocupat cu stația și mesajele
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
frig./ Părerea mea greșită a fost că trece.../ Din frigul ăsta limpede și rece/ Ne tragem toți, zgârciți covrig”, zice în finalul poeziei “Comă”...”Și te-ai dus și m-ai lăsat/ Singură pe-o cracă,/Pasăre fără pereche/ Lăcrimând posacă.// Și de când te-ai izbăvit/ Mi-am uitat și ghersul/ Și pădurea s-a-negrit,/ Doru-i greu, fără sfârșit/, Piere universal”, lăsând în ceea ce zice titlul poeziei “Gol”....”Nu poți avea decât o moarte, numai una”, strigă poezia cu acest titlu, “ Dar
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
Dar tăcu. Mâncă pentru că îi era foame. Carmen așteptă să termine de mâncat, apoi îi aduse un pahar de suc de portocale făcut de ea și îi spuse: Am o veste trăsnet! Astăzi am aflat ceva formidabil, Cristi! Cristi privi posac la entuziasmul lui Carmen. — Nu știu, draga mea, dacă sunt dispus să ascult ceva, mă doare capul și am avut o zi grea. — Ai avut și o noapte grea Cristi, te-am auzit când ai sosit acasă. Dar vestea care
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384143_a_385472]
-
pe lângă stadion și că doar el a scăpat. A avut noroc cu o tanti, care i-a asigurat transportul în geantă până în Grigorescu. Dar tot nu e mulțumit. Vrea în altă parte, zice că gândacii de p'aici sunt cam posaci. Nu am apucat să îi zic mare lucru, că și-a terminat cafeaua și a zis că are treabă. M-am bucurat că și-a luat tălpășița și mi-am mai aprins o țigară. Holbându-mă la tavan, m-am
Aș fugi și eu mâncând pământul [Corola-blog/BlogPost/96963_a_98255]
-
-i zălog ramas Pe-aici pe pământ cu lut roșu frământat Crengile-s scheletice și-au mâini ridicate Pe vitralii-s desenate bucăți de suflete Grotești imagini și-n fulgere vezi moarte Asfințitul îi plin de-ntuneric e mut și posac Stelele-s altundeva.....pe cer-îs lujere de flori... Privește și imaginea mea de bătrână-n parc Curcubeul n-are culori-n noaptea cu lumânări Stâlpii de fier ruginiți au frunze verzi de smarald Covorul pământului are ochi diformi semănați.... Cuvintele
IMAGINI GROTEȘTI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383651_a_384980]
-
Ediția nr. 2352 din 09 iunie 2017. În ritm de dans se învârt oameni, Pe scena lumii au loc jocuri Din care nu lipsește nimeni... În lumini și umbre din cercuri, Se închid și deschid cortine, Aplauze curgând nesfârșite, Figuri posace sau blajine Dansând zilnic neobosite... Pe muzica vieții trec ani, Mereu, gânduri și existențe Se-mpart între iubire și bani, Între esențe și-aparențe, Răscolitoare momente reci Învingând calde clipe, tandre, Suflete dragi plecate pe veci, Zâmbind din stele-policandre... ~ Cristina
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
Cristina P. Korys ~ ( may.2017) ... Citește mai mult În ritm de dans se învârt oameni,Pe scena lumii au loc jocuriDin care nu lipsește nimeni...În lumini și umbre din cercuri,Se închid și deschid cortine,Aplauze curgând nesfârșite,Figuri posace sau blajineDansând zilnic neobosite...Pe muzica vieții trec ani,Mereu, gânduri și existențeSe-mpart între iubire și bani, Între esențe și-aparențe,Răscolitoare momente reciînvingând calde clipe, tandre,Suflete dragi plecate pe veci,Zâmbind din stele-policandre...~ Cristina P. Korys ~( may
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
sentimente ! Din tolba prea plină de vise mărunte. În vorbele spuse nu am complimente Iar doruri avute demult sunt cărunte. Aș vrea eu cumva să te regăsesc Chiar de-ai uitat un drum către noi. Iar trenul oprit de este posac Îl vom alunga acum amândoi. Și vine moment când tren va pleca Luând visul meu cu tot cu regrete. În urmă rămâne acum ca să stea Iubirea pe lauri dar și pe secrete. Privesc la noi doi ! ... Gonind sentimente ! Și-mi pare că
GOANA SENTIMENTELOR de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378171_a_379500]
-
de goală Ești pe dinăuntru și-afară de asemeni. Iar toate le vezi cu mare răceală Cu alții ai vrea acuma să semeni. Îmi tot sângerează de-o vreme încoace Secunda ce este doar a timpului. Pe fațăc îmi curg șioraie posace Din lacrimi ce sunt doar a ... dorului. Brăila, august 2016 Referință Bibliografică: LACRIMA DORULUI / Florin Cezar Călin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2054, Anul VI, 15 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florin Cezar Călin : Toate Drepturile Rezervate
LACRIMA DORULUI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378319_a_379648]
-
delegați să facă echipă cu el. Adversarii, ceilalți patru. Deși de la bun început Rabbit își creează un handicap, plasându-se la patru metri depărtare de coș, totuși situația e dezechilibrată. Nimeni nu-și bate capul să țină scorul. Tăcerea lor posacă parcă îl necăjește. Copiii se strigă monosilabic unii pe alții, dar pe el îl ignoră total. Pe măsură ce jocul se întețește, îi simte în jurul picioarelor lui, înfierbântați și înnebuniți, încercând să-i pună piedică, dar limbile continuă să le fie legate
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
Vaihinger, meticulosul profesor din Halle, a cărui orbire prematură nu doar că nu l-a împiedicat să vadă natură fictivă a conceptelor, dar chiar l-a ajutat să ia filosofiei șansa de a fi o cunoaștere sigură, dacă acest erudit posac ar fi avut prilejul să citească textele lui Bohr, și-ar fi descrețit fruntea într-o gest de triumf tardiv: limba e o colecție de noțiuni cărora le lipsește putința de a surprinde ceva din realitate, fiecare termen fiind o
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
târșind piciorul și alignind, parcă punea fasole tot timpul. Asta, însă, nu-l împiedica să fie optimist, îngrășându-se pe zi ce trecea din glumele zvârlite în dreapta și în stânga cu nemiluita, zicând despre sine c-o să "aburce suta" pentru că "numai posacii se trec repede" și el "har Domnului" avea atâta haz în el, să mai dea și altora. Chiar zău? Nu știați?! N-ați primit veste? Nu ți-am spus? De la Tudor. Dacă asta-i vestea, mi-a adus-o Tudor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
odată ce s-a urcat pe cal, cel mai intreprid, ca și cel mai iscusit surugiu din întreaga lume". "Vizitii ca, cei moldovalahi, credeți-mă, nu se găsesc nicăieri. Orice călător, până și cel mai indiferent, cel mai îngândurat, cel mai posac, nu poate să nu se învioreze văzând îndemânarea, verva, antrenul, filozofia, rapiditatea, veselia vizitiului său moldo-valah". Retragerea treptată a trupelor ruse din Moldova și Țara Românească, a fost înlocuită cu ocupația turco-austriacă. Din aprilie 1854, Austria a ocupat Principateleăpână în
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
mic pentru sensibilitatea autoarei, căci în paginile cărții se observă prezența descrierilor atmosferei străzilor orașului de provincie, așa cum Hortensia Papadat-Bengescu le prezenta în scrisorile sale, este excepțional zugravită în capitolul trei, “Strada”: “Din când în când Manuela pleca din liniștea posacă a orașului de provincie”. Dar ea nu vedea nimic din spațiul fizic în care se manifestă, căci ea “strămuta melancolia îngândurată a sufletului pustiu...și oglinda reflexurilor interioare, în decorul zgomotos și indiferent al capitalei”. Ea se substituie planului real
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
atît de simple. Poate și pentru că îi place „să complice” totul... În suflet i se insinuează încet neliniștea în fața unui viitor incert. De când se întâlnesc mai rar, iar trupul ei iubit se îndepărtează treptat de mângâierile lui, devine tot mai „posac” și, culmea!, chiar și suspicios! Îi vine greu să se recunoască în „omul serios” (?!), gata să asculte vocea ciudată ce îl tot sâcâie după fiecare discuție cu Teodora: dacă ea nu a făcut decât să-l „folosească”, din dorința de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
parcă nici țancurile munților, nici cascadele cu multicolorele lor jocuri de ape, nici vulturii care se legănau peste culmi nu mai aveau farmecul dinainte. Nimic nu-i mai atrăgea așa de mult. Iar dintre toți, cel mai tăcut și mai posac devenise Nuțu. Mergea în urma tuturor, preocupat parcă de teama ca nu cumva vreo mînă străină să fure păstrăvii din bulboană și să-l vitregească de-o bucurie atît de mare, ca cea despre care povestise Bărzăunul. Era aproape amiază și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]