18,106 matches
-
a prelungi viața oamenilor, de aceea imaginea lor era prezentă peste tot, amintind binefacerea, sacrificiul. Citesc din nou din Cartea neliniștii de Pessoa și traduc pentru mine, din franceză, aceste rânduri tulburătoare: Știind bine cu câtă ușurință lucrurile cele mărunte posedă arta de a mă tortura, fug în mod conștient de contactul cu ele, cât de mici ar fi ele. Când sufăr, cum fac acum, pentru că un nor trece prin fața cerului - și cum să nu sufăr de această obscuritate, de această
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
poetici traumatofile trebuie înțelese și ultimele rânduri ale lucrării: "Vorbind sau scriind, câteodată începem să ezităm: căutăm un cuvânt mai edificator, mai restrictiv...". E. Jünger distinge între o "limbă a cuvintelor" și o "limbă a sunetelor". Pe lângă "limba cuvintelor" omul posedă o "limbă sonoră pură [...], care cuprinde "limba cuvintelor" și o pătrunde. O pătrunde în așa măsură, încât de fiecare dată când o persoană vorbește, sensul sunetului intensifică sensul cuvântului." În această concepție se află germenii unui nou mod de receptare
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
încă cu demnitate, stilul, amprenta arhitectului - care le scoate din anonimat și banalitate - se încăpățînează să nu lase să se risipească o lume, o atmosferă, parfumul de altădată. Și suferă cînd intră pe mîna unor neisprăviți cu bani, care le posedă în modul cel mai abrupt și grosolan, ca într-un viol. Am încercat să îi cunosc pe cîțiva dintre arhitecții care au gîndit cîndva un București armonios, purtător al unor embleme importante ale acestui tip de limbaj vizual. Și nu
Memorie și identitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15377_a_16702]
-
implică în prealabil o imersiune, cu alte cuvinte o inexistență materială în timp și spațiu." Și cum această emergență este o repetiție, se impune ideea unei memorii transpațiale, fără vreo engramă; se impune, deci, un sistem dinamic, un proces creativ, posedând în el o complexitate a lui, procesuală, neavând câtuși de puțin nevoie să treacă prin cinematica, galvanoplastia engramelor ca să producă actul structural al memoriei... Revoluția adusă de Bergson în interpretarea memoriei seamănă cu teoria relativității a lui Einstein, în sensul
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
independență față de aceste divinități, față de Muzele cu pricina, căci, la urma urmei, ele nu sînt altceva decît o simplă creație a Omului". E limpede că suprarealismul aparține tipului al doilea. Cu toate că demonia sa nu e decît aparent nihilistă, orbește desființatoare, posedînd, după cum am văzut, un substrat edificator, acea tendință de dezvăluire a "vieții absente" (Rimbaud), ascunse în obscure profunzimi, a feței invizibile, precum cea selenară, a ființei umane. Drept care n-avem impresia că ar avea dreptate nici cei ce clatină din
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
parlamentare își satisface nevoile pe loc, lăsând prostimea să viseze la viitorul de aur al omenirii. Când vine însă vorba de profesorime, lucrurile intră în ceață. Având ghinionul unor lideri sindicali fie vânduți puterii, fie prostănaci, angajații din învățământ, deși posedă cea mai multă școală, sunt cel mai ușor de dus de nas. Probabil că intră în cauză și bunul simț mai pronunțat al acestei categorii. Presimțind apropierea furtunii, păpușarii Dâncu și Gușă ne-au pregătit câteva exemple de "grave infracțiuni
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
mai rămas în țara asta nenorocită. Mădălin Voicu a făcut de curând o propunere care dacă ar fi venit din partea unui "majoritar" ar fi fost imediat taxată drept "antidemocratică": ca la funcțiile publice să nu aibă acces decât cei care posedă o avere de peste cinci sute de mii de dolari. Nu-mi dau seama cum i-o fi trecut prin cap d-lui Voicu această idee. Probabil contemplând căsoaiele cu turnulețe de pe la Strehaia sau din Banat. Chestiunea e că acei cinci
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
grobianismului, cît și într-un fel de axis mundi al guberniei. În jurul ei și în ea se petrec situații semnificative: din ea coboară, aproape inepuizabil, lanțul mituitorilor, Hles-takov dă buzna cu ea în casa Primarului și tot în ea o posedă pe fiică, înaintea nunții promi-se. Gag-ul, o altă marcă Goga, este lungit uneori prea tare, iar o reducere a dimensiunilor ar fi sporit tensiunea pe ici, pe colo. Efectele cinematografice împrumutate din filmul mut, proiecțiile unor texte - comentariu pe
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
romanul Familia lui Pascual Duarte (1942) și Călătorie în Alcarria (1945), s-a impus, în atmosfera rigidă de după războiul civil ca un scriitor cu o incontestabilă vocație a adevărului de substanță, în stare să spargă crusta retoricii oficiale tocmai pentru că, posedînd secretele tehnice ale "retoricii", refuză să se alăture, printr-o angajare îngustă, uneia sau alteia dintre cele două tabere, fie prin propagandă pentru "învingători", fie prin pamflet împotriva triumfalismului găunos. A simțit, în anii aceia de lipsuri și frustrări, cu
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
a unei umanități în suferință, confruntată permanent cu violența și cu o gamă extrem de variată de forme ale alienării, de ispite și de capcane insidioase. Povestirea pe care am ales-o pentru evocarea de față, deși scrisă "în stil vechi", posedă întreaga vibrație pe care orice artist autentic o imprimă tiparelor în care-și toarnă materia, expresie în mod fatal nouă și proaspătă. Camilo José Cela O povestire în stil vechi "...îmi umpleau memoria, care păstrează urma pașilor fericiți și nefericiți
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
puse față în față atitudinile politice față de proprietate, precizându-se că "eu vreau asta!" nu este politică, dar "eu am dreptul să vreau asta" este politică. Unele popoare nu cuprind încă în vocabular verbul "a avea", în sensul de "a poseda", ele înlocuindu-le cu locuțiuni posesive: "la mine, la tine... la noi, la voi" etc. Altfel spus, "dacă se află la mine, este al meu". Așa se justifică natural teritorii ocupate prin agresiuni, capturi de război, tezaure, a căror returnare
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
se întîmplă deseori într-un spectacol ca interpretările să fie atît de apropiate ca valoare. Fiecare actor poartă două măști, un fel de Ianus cu două fețe: una întoarsă dominator către o relație, alta, cuceritor către cea de-a doua. Posedă și sînt posedați. Mint și sînt mințiți. Aceasta este Hora iubirilor. Acesta este teatrul Nottara. Aceștia sînt, în acest dans, Felix Alexa, Diana Ruxandra Ion, Răzvan Vasilescu, Ada Navrot, Cerasela Iosifescu, Alexandru Repan, Dana Dogaru, Valeriu Preda, Ilinca Goia, Alexandru
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
într-un spectacol ca interpretările să fie atît de apropiate ca valoare. Fiecare actor poartă două măști, un fel de Ianus cu două fețe: una întoarsă dominator către o relație, alta, cuceritor către cea de-a doua. Posedă și sînt posedați. Mint și sînt mințiți. Aceasta este Hora iubirilor. Acesta este teatrul Nottara. Aceștia sînt, în acest dans, Felix Alexa, Diana Ruxandra Ion, Răzvan Vasilescu, Ada Navrot, Cerasela Iosifescu, Alexandru Repan, Dana Dogaru, Valeriu Preda, Ilinca Goia, Alexandru Jitea, Ioana Calotă
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
fost expuse cu claritate de Lazăr Șăineanu și reluate apoi de mulți, în forme mai mult sau mai puțin simplificate: "noțiunile rele sau neplăcute covîrșesc... pe cele bune"; "cele bune sînt de ordine mai mult materiale"; "mai toate aceste noțiuni posed între accepțiunile lor și cîte o nuanță ironică (cf. berechet) ce le face improprii pentru dicțiunea înaltă și solemnă" (Influența orientală asupra limbei și culturei române, 1900). Turcismele pot fi așadar ușor "ținute sub control". Elemente populare care trec neobservate
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
de pe timpuri. Nici o legătură, firește, între cinismul sintagmei lugubre și volumul lui Stoica plin de date interesante și de o viziune liberală luminoasă. Întâlnindu-ne, cu acea ocazie, Valeriu Stoica, un mare iubitor și cunoscător al Comediei umane și care posedă o memorie fenomenală, mi-a adus aminte de o vorbă de-a mea de demult, pe care o uitasem, și pe care aș fi rostit-o... Valeriu își cumpărase o casă umilă, țărănească, în satul Odăile de pe lângă București. Privind eu
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
dintre ele reproduse și în volumul Masca de fiere (Editura Polirom, Iași, 2000) - vor avea surpriza să descopere în Atlanticul imaginar un scriitor de sens contrar: calofil, plin de farmec, rafinat degustător al aromelor tari ale literaturii adevărate. Pentru că deși posedă un titlu de profesor universitar doctor și predă literatură engleză și americană la Universitatea de Vest din Timișoara, Mircea Mihăieș nu are nimic în comun cu scorțoșenia care face ilizibile cărțile anumitor universitari. Scrisul lui Mircea Mihăieș a păstrat intacte
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
în coruperea gînditorilor, în limitarea libertății altora, pe fondul nu al unui dispreț pentru intelectuali, ci din teamă pentru puterea glasului lor". Cuvinte nobile ce consună, peste meridiane, cu cele ale lui André Malraux: "Cuvîntul nu, opus în permanență forței, posedă o putere miraculoasă, care vine din adîncul secolelor. Toate marile figuri spirituale ale umanității au spus nu Cezarului. Prometeu domnește asupra tragediei și asupra memoriei noastre pentru că a spus nu zeilor. Sclavul spune întotdeauna da"... Dar cele mai pline de
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
scriitorii mei frați, confrați și contrafrați. Numai talent să aibă! - Aveți o perioadă anume din cele 24 de ore când scrieți, sau o faceți doar când aveți inspirație? - Scriu dimineața, iar post meridian recitesc și corectez. Fiindcă-s condamnat să posed o caligrafie atât de nenorocită și ilizibilă, încât, de vreau să știu, neapărat, ce-am notat în vreo fișă, sunt nevoit să apelez la o prietenă farmacistă. Care-mi traduce însemnările, de multe ori, în grame sau miligrame, de cianură
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
lui O. Spengler pe care le deformează involuntar în propriile-i oglinzi de circ, purtate demonstrativ prin labirintul "orașului cosmopolit" cu oameni dezrădăcinați pe care metropola "îi atrage și îi suge". Aflat la un pas de expresionism, Cezar Petrescu nu posedă aparatul aperceptiv necesar potențării expresivității și ratează ieșirea din îngustul cerc obsesional al diferitelor medii, tratate mai degrabă în manieră sociologică. Dar tocmai aici se înregistrează un punct forte al demersului său scriitoricesc, constînd în ușurința, în lejeritatea (fie ea
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14472_a_15797]
-
o bună zi, pentru toate celelalte. Ultima pe tapet se numea Rosalie. Avea o față și un zâmbet de rozătoare, lucra la biroul de cumpărări, nu purta niciodată fustă și nu se încălța niciodată decât cu cizme. Înainte s-o posede, cu pantalonul colorat rulat în grabă peste pulpe, cu mâinile agățate de un enorm bol de plastic ce ținea loc de pubelă, și cu fundul bubos în vânt, se simțea obligată să strige ca să-și ia avânt, strigând din ce în ce mai tare
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
tânărului debutant. Si e drept să ne închipuim acest lucru, căci astăzi, după lectura celui de-al doilea roman intitulat " Moartea cotidiană", ne dăm seama că ne găsim în fața unui scriitor de frumoase resurse spirituale. într-adevăr, d. Dinu Pillat posedă toate elementele trebuitoare pentru a construi un roman. Si nu un roman oarecare, alcătuit la întâmplare și din orice material. D. Dinu Pillat e serios orientat în meșteșugul scrisului, pentru a realiza ficțiuni fără o semnificație umană. D-sa are
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
fi puternic stânjenite. Presupunând că alegerile prezidențiale se vor ține la timp, adică în toamna anului 2004, iar parlamentarele, după voia premierului, în toamna lui 2003, pe tabla de șah ar trebui să se afle doi jucători - Iliescu și Năstase - posedând atuuri inegale. Cum intervalul ulterior alegerilor înseamnă întotdeauna o perioadă de "cadouri" către populație, Năstase se așteaptă la o poziție bună în preferințele electoratului. Dacă între timp, cum e de presupus, va fi reales în fruntea partidului, ne putem imagina
Tactica somnolenței provocate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14535_a_15860]
-
Pavel Șușară Apolinic, generos, posedat de cultul stabilității. O privire epicureică, saturată de senzații și generatoare, la rîndul ei, de nesfîrșite voluptăți, trece dincolo de mirajul suprafețelor și se sprijină pe chipul netrecător al lucrurilor. Pictorul caută esențe, ciocănește coaja pentru a asculta, în străfunduri, ecoul
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
cu totul complexă, legată de un anume temperament (un datum structural) al scriitorului și alimentată de "dezordinea" unei lumi pe care o sondează (în linia caragialismului "simț enorm și văz monstruos"), atent și iscoditor, sub toate aspectele sale". O revoltă posedînd un substrat metafizic, însă cu o turnură estetizată, precum o formă de manifestare diferențială, prin magia (neagră) a cuvîntului. Conștiința de sine a poetului ca artifex dublează, ca într-o oglindă, postura sa morală, negatoare, ofensivă, implacabilă, coagulată în tulburătoarele
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
refuză istoria și practicile magice îl apără de ea. Tehnicile lui nu sunt dezvăluite celorlalți. Bărbații și numai ei, sunt chemați să participe la un ritual ale cărui taine le rămân necunoscute. Magia e un act individual al celui care posedă qualitas occulta de a-i manipula pe ceilalți angajați în scenariu. De aici mai departe naratorul însuși pare că și-a pus pe cap scufia vrăjită a magicianului, cititorul uită istoria sublimată, nu tocmai abil, în ficțiune și se lasă
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]