777 matches
-
și un rest de încredere că totul va fi răcoare și răgaz de reculegere încă din această viață ce-ți rezervase bune surprize. Mi-am promis să trec zîmbitor printre micile bîrfe ce aduc totuși un farmec anume zilelor noastre posomorîte. Mi-am promis să fiu eu însumi aproape de nerecunoscut în călătoria aceasta veșnică de care mă simt tot mai atașat, ca un bagaj al timpului la umărul timpului generației mele. Filtrul prin care înțelegi viața Ezit să pășesc mai departe
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
Bună-vremea, om bun, zise ea. - Să-mi bag introduc genunchiul în vâjoiul pârâul cui știu eu, mătușă, zise țăranul îndrăcit întristat de năcaz... - Dar ce, Doamne iartă-mă ești așa măscărăgios obscen, măi omule, zise baba femeia de vârstă înaintată posomorâtă. Nu ți-i oarecum să vorbești așa, de față cu o bătrână ca mine? - D-apoi cum să mai vorbesc și eu, mătușă stimată doamnă, când vezi cum ș-a făcut Dumnezeu râs de a ironizat Dumnezeu muncușoara mea. Da
“Povestea pulei”, varianta pentru prețioși și pudici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21191_a_22516]
-
să fi înregistrat vreun incident. Epava era aproape rasă, la nivelul fundului mării, conform contractului, pentru a reda canalului navigabilitatea în timpul mareei joase. Nu mai rămânea decât să fărâme și pupa, împreună cu toată încărcătura ei de muniții. Era duminică. Cer posomorât și rece, dar calm. De la o vreme, sfârșiră prin a nu mai ține seama de distanța de siguranță în timpul exploziei. Ajuseseră să stea la cinci sute de metri și, cum tot nu se întâmpla nimic, mai reduseră încă și din
Agenda2004-34-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282777_a_284106]
-
m), ocupând cea mai mare suprafață a culoarului către Bran. Imaginea încătușării tectonice a munților din preajmă l-a inspirat pe elevul Dan Barbilian, poetul Ion Barbu de mai târziu, care și-a petrecut la Rucăr o parte a copilăriei: „Posomorâta lor înlănțuire/ Nu e decât un spasm încremenit/ -Suprema încordare de granit,/ Rămasă dintr-o altă întocmire“; Rucărul de altădată îl putem redescoperi amintindu-ne (dintr-un album) și unele tablouri pictate de Nicolae Grigorescu la fața locului - „Bâlciul de la
Agenda2004-23-04-turism () [Corola-journal/Journalistic/282514_a_283843]
-
feminin și masculin ale genezei (Yin și Yiang, într-o altă mitologie); nimfele apelor dulci rătăcesc prin umbra Partenonului, Orfeu, Poseidon și Helios sunt convocați să cheme vântul „din largul plin de insule“ și să trimită razele lungi peste ochii posomorâți ai oamenilor, vorbindu-le despre dragoste, despre locul în care începe lumea, al îndrăgostiților „din prima generație“: perechea ce începe lumea calcă pe covoarele de iarbă de pe „malurile Lethei“. Aceste teme, explorate și în cărțile anterioare, sunt ale unei lirici
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
A fost pasionată de literatură și artă, de flori și de a găsi o vorbă bună pentru oricine. De animale, de politică și de adevărata istorie a când ați plecat spre ceruri, lumea parcă este Neamului Românesc. mai tristă, mai posomorâtă. Vă ducem dorul, Soție perfectă, mamă desăvârșită și faceți ceva și coborâți-vă sufletul preoteasă ideală, Dna. Zoe Vasiliu a fost o persoană de mare credință, bunătate și dumneavoastră bun printre noi. Plecată amabilitate, inteligentă și generoasă, care și-a
In memoriam ZoeVasiliu (1937-2010) I. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_84]
-
făcut imediat auzite. Conducerea muzeului a fost nevoită să angajeze o altă firmă de arhitectură - Diller, Scofidio &Renfo - pentru a reevalua decizia. În ianuarie 2014 a venit verdictul, neschimbat. Diller și Scofidio, renumiți pentru modul în care au reînvigorat spațiul posomorât și îmbătrânit înainte de vreme de la Lincoln Center, n-au reușit să găsească o soluție viabilă pentru a salva o clădire veche de numai 12 ani. În dorința de a face decizia demolării cât de cât acceptabilă, MoMA a anunțat o
Evenimente la MoMA by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2508_a_3833]
-
să pui de cafea // când dorința femeii plecate / e bucata de carne într-un sandviș // peste buza rujată a ceștii / aburii cred că în a doua venire”... La alte pagini se revine la gravitate, în recompunerea unui interior modest și posomorât, pus totuși sub titlu pseudotensionat: „lumina s-a umplut cu uși și ferestre / preșuri scaune mese / haine răstignite pe umerașe / blestemă claustra // frigiderul sforăie / ca un fumător bătrân / piunezele din pereți / au rămas fără rost / sertare închise în sine // până
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
În acel moment, candidatul era girat de alți doi afaceriști. Unul, de pomină, în persoana șefului serviciului secret de altădată, dl Virgil Măgureanu, proprietarul viloiului despre care se scrie atîta în ziare, plus celelalte învîrteli și dl peunerist Valeriu Tabără, posomorîtul personaj bine-cunoscut. Drăgănescu lui Caragiale se transformase doar într-un biet, deși detestabil, inspector de poliție. Pe cînd acest domn important din fața noastră, cu barbă și mustăți abundente, din care se cască, spre noi, doi ochi bolnăvicioși de atîta absurd
Psiho-candidați by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16686_a_18011]
-
fost întrebat, la conferința de presă a juriului de la Cannes, Luc Besson, cineastul francez cu cele mai spectaculoase performanțe în această direcție. Dar pînă și Luc Besson nu s-a aventurat să dea vreo soluție și, cu un aer brusc posomorît, s-a limitat la un convențional : "Nu cred că pot răspunde la un subiect atît de vast." Un subiect atît de vast... Știați că nici unul din filmele italiene prezentate anul trecut la Mostra venețiană n-a ținut afișul mai mult
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
regele nostru Carol al II-lea, bășcălios cum era, le-ar fi zis: Domnilor, regret, dar ați sosit prea devreme! Nicăieri atracția feminină nu este mai deplină. Înțelegi farmecul slav. Dacă și Balzac... Fără poloneze, istoria Europei ar fi mai posomorâtă. Ele făcură să scapere imaginația bărbaților politici, artiștilor. La Varșovia, în subsolurile clădirilor încă avariate, văd pe ferăstruici lumini aprinse. Înăuntru ard sfeșnice cu lumânări. Câteva descinderi, de probă... În subsolul unui edificiu, cu mobilă stil franțuzească, prin miracol rămasă
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
tare, atît de înalt pentru ea, încît îi atîrnau picioarele drepte, țepene, ca și cum ar fi avut pulpe și glezne de fier, neatingînd dușumeaua, cu aerul de furie neputincioasă și inertă pe care-l au picioarele copiilor, și vorbind cu vocea posomorîtă, hărțuită, uimită, pînă cînd în cele din urmă ascultarea însăși avea să se renege pe sine și simțul auzului avea să se recunoască învins de la sine și obiectul de demult mort al zădărniciei ei neputincioase și totuși neîmblînzite avea să
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
pe viu", tragismul și umorul, fac parte din O casă la capătul lumii un roman de bună calitate literară. (A.R.) În primăvara aceea, părinții noștri au dat o petrecere pentru a sărbători reîntoarcerea soarelui. Fusese o iarnă lungă și posomorîtă și, acum, primele margarete sălbatice își împingeau căpșoarele printre mormintele din cimitirul de lîngă casa noastră. Sindrofiile părinților noștri erau reuniuni de oameni stilați. Prietenii lor, profesori cu toții, aduceau sticle de vin. Oameni cu carte din Ohio. Deși trudeau la
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
de viață al naturii - „Ziua scade, noaptea crește“ -, când pădurea își pierde podoaba coroanei, iar crizantemele „absorb fără să rețină ninsoarea apoasă“ și se apleacă spre pământ, căutând culcușul frunzelor putrede ale rândurilor. Iată debutul unei ierni timișene - „blândă și posomorâtă“ (Elena Teodoreanu - „Muzele și vremea“), pe care o evocă scriitorul Sorin Titel: „Și căzu prima zăpadă... râul cel mare al orașului îngheță, era o ninsoare timpurie, frunze mari aurii și aproape transparente, strălucind în soarele înghețat, cădeau în zăpada vineție
Agenda2003-3-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280603_a_281932]
-
nu se poate să iubești fără să urăști? „Cel ce-și iubește viața o va pierde; dar cel ce-și urăște viața în lumea aceasta, o va păstra pe cea veșnică” (Ioan). I-ar plăcea lui Dumnezeu astfel de oameni posomorâți? Nu i-ar prefera pe unii care știu să se bucure? Oricum, nu-mi doresc o religie care încearcă să-mi impună un gând ca acesta, schopenhauerian. (Când recitesc. În privința urii, rămân la ce spuneam. În a iubirii, cred că
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2581_a_3906]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI Era spre miezul zilei, o zi nici posomorâtă dar nici din cale afară de frumoasă. Era zi de început de toamnă iar berzele își fâlfâiau aripile, cătând spre soare și spre zare, în zborul lor de întoarcere spre țările mai calde unde le mâna dorul. Erau 31. Își terminaseră
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
ore de toate cele ce ne stau pe cap - sarcini, munci neîndeplinite, telefoane și mailuri. Uite-așa am ajuns pe terasa oarecum ascunsă de priviri indiscrete a Uzinei de Cocktailuri, locul unde ne place să ne înecăm amarul în zilele posomorâte, sau din contră, să ne veselim și să chefuim în weekenduri însorite. În caz că sunteți curioși, da, ne-a ieșit! Pentru că The Soviet are darul de a face orice problemă să dispară. Antidotul? Cele mai grozave băuturi pe care le-ați
The Soviet [Corola-blog/BlogPost/99263_a_100555]
-
Livu era un tip mai tot timpul zâmbăreț. Și beat, și treaz, și sănătos, și bolnav, oriunde îl întâlneai te întâmpina cu un zâmbet, ușor tâmpit, pe buze. Ei bine, când a murit Oane, toată lumea l-a văzut trist și posomorât. Ai fi zis că Oane, când a plecat pe cele meleaguri, a luat cu el și o parte importantă din sufletul lui Livu. Ședea, amărâtul, abătut pe prispa casei și se certa cu sufletul lui Oane plecat către ceruri: —Ce-
CÂND A MURIT OANE... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384146_a_385475]
-
Bună-vremea, om bun, zise ea. - Să-mi bag introduc genunchiul în vâjoiul pârâul cui știu eu, mătușă, zise țăranul îndrăcit întristat de năcaz... - Dar ce, Doamne iartă-mă ești așa măscărăgios obscen, măi omule, zise baba femeia de vârstă înaintată posomorâtă. Nu ți-i oarecum să vorbești așa, de față cu o bătrână ca mine? - D-apoi cum să mai vorbesc și eu, mătușă stimată doamnă, când vezi cum ș-a făcut Dumnezeu râs de a ironizat Dumnezeu muncușoara mea. Da
E ok să folosim cuvinte ca “retardat”, “cretin”, “idiot”? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18232_a_19557]
-
Opinii Salut Brașov | Pe 20 martie a fost Ziua Internațională a fericirii și s-a nimerit să fie la Brașov o zi ploioasă, posomorâtă. Am privit chipurile oamenilor care stăteau zgribuliți sub umbrele. Erau încruntate sau, mai rău, fără expresie. Uneori parcă am fi niște roboți, facem lucrurile mecanic fără să simțim. În trafic mulți nervi, pietonii se simt ofensați de șoferii care nu
Fericirea e acum [Corola-blog/BlogPost/96820_a_98112]
-
în vaierul vântului. Un fior rece îi trecu pe șira spinării de parcă moartea s-ar fi atins de el. Zâmbi. Poate că totuși se vor întâlni... Începu din nou să meargă cu gândul rătăcind în amintiri. Toamna îl însoțea la fel de posomorâtă. O bufnitură puternică strică liniștea ce se înstăpânise peste oraș și un țipat lung îi sfâșie auzul, acompaniat de ploaia care începu deodată să muște din asfalt rece și dușmănoasă. Simți un junghi și grăbi pasul cu o presimțire sumbră
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
de care scriitorul nu se desparte nicio clipă, o tot răsucește printre degete". Lăudarea pipei îi smulge lui Barbu "primul zâmbet". Conversația însă tot lâncezește până ce același admirator al pipei lui Barbu aduce vorba despre Groapa, lău-dân-- d-o. Brusc posomorâtul Eugen Barbu devine alt om, își dă drumul la gură, spune glume în doi peri ("doamna să mă scuze!"), povestește despre vecinul de apartament Haralamb Z., și el scriitor, dar care lui îi este indiferent, despre "Jean Maurer" care va
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
decembrie, în plină perioadă de post. Prima oară l-am văzut ieșind de la Precupeții Vechi. Ce să caute un bărbat ca el la biserică? În mod normal nici nu mă uit spre lumea care iese din tinda albă. Sunt oameni posomorâți ori veniți să tocmească nunți-botezuri-înmormântări. El arăta ca și cum ar fi ieșit de la baia turcească: descheiat la paltonul negru, a cărui glugă se pleoștise somnoroasă pe-un umăr. Venea spre mine și nu-mi dădeam seama dacă mă vede ori dacă
Bărbatul ca o acadea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8586_a_9911]
-
de gențile doldora de hârtii decât de idei benefice pentru popor, grăbiți, încuiați, incapabili să privească drept în față pe omul de rând, preocupați parcă numai de gândul de a nu se abate cumva de la "linia partidului": "Niște domni totdeauna posomorâți, purtând sub braț genți grele de hârtii, scurți la vorbă cu toți cei care formează simplul public, cu pasul tare și grăbit, cu privirea încărcată de gânduri negre" (Aristocrațime sovietică - 1928). Paul Zarifopol a fost printre primii intelectuali români care
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
Gheorghe la rude. Plecă tot noaptea, cu același tren. Îl conduse numai Petrache, Lucica rămânând cu cei mici, care adormiseră de mult. Orașul era în beznă. Un vânt rece, un peron pustiu și... nimic în rest. Capitolul 5 Un milițian posomorât, a cărui vârstă cu greu ai fi putut-o intui, purtând o uniformă lustruită și decolorată, lâncezea pe un scaun, în fața unei uși imense, duble. Au terminat? Nu mai rezist, iar o să mă bată nebunul meu! Și bine-mi face
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]