44 matches
-
și Răsai asupra mea... Surpriza antologiei lui Ion Buzași este Al. Macedonski, reprezentat de 20 de poeme (p. 78-96), cele mai multe cu care figurează un autor. Testamentul poetului (publicat în România literară, nr. 47 din 2004), dezvăluie un cuvios nebănuit. Poezia posteminesciană e bine reprezentată prin: Șt. O. Iosif (6 poeme), Al. Vlahuță (3), G. Coșbuc (13), O. Goga (11). Despre generoasa reprezentare a poeziei religioase interbelice am vorbit anterior. Singura observație pe care aș face-o e că, la Radu Gyr
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
volum raportat la întreaga creație poetică a lui Goga. Acesta se recunoaște la cel puțin două nivele de discuție: unul tematic și structural, prin afirmarea specificului poeziei sale, și celălalt, la nivelul noutății pe care o propune Goga în istoria posteminesciană a poeziei românești. Pentru primul aspect, poemele se distribuie în poezie socială, cu puternice accente mesianice și militante, specifice, după istoricii literari, semănătorismului (Rugăciune, Clăcașii, Plugarii, Dascălul, Dăscălița, Casa noastră, Bătrâni), poezie de evocare a locurilor și atmosferei familiale (Oltul
Octavian Goga la Budapesta by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/11255_a_12580]
-
romantic cu răzvrătirea, înfrângerea elanurilor sufletului cu înălțarea în lumină. Această dublă stare a dus în poezia lui Goga la întâlnirea armonioasă dintre elegia eminesciană și meditația blagiană. Din această perspectivă, Goga este poate poetul cel mai reprezentativ pentru momentul posteminescian și un precursor al meditației existențiale blagiene. Mesianismul, ca formă a poeziei active, de implicare, înseamnă înzestrarea superioară a cântecului poetului cu datul orfic al libertății interioare. În numele acestei libertăți, întoarcerea la trecut, pentru recuperarea vârstei originare, duce la proiecția
Octavian Goga la Budapesta by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/11255_a_12580]
-
compusă din patru "moduli": Eminescu, "ultimul (mare) romantic" al Europei, creator al limbajului poetic românesc și matrice a întregii modernități literare în România. Mainstream-ul modernist (moderat) reprezentat de cei patru "mari" din interbelic: (1) Arghezi, ca autor al primei "revoluții" posteminesciene a limbajului poetic (revoluție de tip "baudelairian": estetica urâtului, lărgirea sferei poeticității etc.) - (2) Bacovia: reprezentant al simbolismului târziu, în faza de "autocritică" (precum Paul Laforgue în Franța), cu deschideri spre existențial și social - (3) Barbu: autor al celei de-
O explicație by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/8773_a_10098]
-
revoluție de tip "baudelairian": estetica urâtului, lărgirea sferei poeticității etc.) - (2) Bacovia: reprezentant al simbolismului târziu, în faza de "autocritică" (precum Paul Laforgue în Franța), cu deschideri spre existențial și social - (3) Barbu: autor al celei de-a doua revoluții posteminesciene a limbajului poetic (în sensul "poeziei pure" mallarmeene) și introductorul temei "balcanice" tratate în aceeași cheie - (4) Blaga, care transfigurează modern mentalitatea tradițională, arhaică, iar prin ecourile din Expresionismul german recheamă setul de influențe care, în alt moment, modelaseră personalitatea
O explicație by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/8773_a_10098]
-
sa despotică, al limbii de lemn, precum o expresie a facultății creatoare... Cuvîntul lor de ordine este libertatea. Din care pricină și îndepărtarea de Nichifor Crainic, resimțit de Nae Ionescu și de învățăceii săi, după cum remarcă Dan Ciachir, drept "un posteminescian și un neo-sămănătorist" și chiar (aci credem că intervine, în actualizare, un exces de asprime!), "un Ioan Alexandru al zilelor sale" sau (horribile dictu!) un Adrian Păunescu avant la lettre. Învinuirea, adusă, între alții, de Alexandru George, cum că Nae
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
indică geniul oboselii, iminența morții, regretul de a te fi născut. Unele provin din explicarea unor piste ca și imposibile, ca, de pildă, liricitatea asumată (Cioran credea că are suflet de poet, ceea ce s-a dovedit o iluzie la acest posteminescian, pentru care, așa cum zice, „sunt prea închis pentru ca să pot spune tot ce simt“), altele din fervoarea elogierii inutilității, ca izvor al comprehensiunii, chit că refuzul efortului pentru tine însuți se traduce, sec, în ipoteza întreținerii de către alții, așadar în ipostaza
Gândirea imprevizibilă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4836_a_6161]
-
la Noica. Cât de grea este viața literaturilor minore, eminamente poetice, într-o lume globalizată? N-ar trebui să luăm ad literam ceea ce disprețuia Cioran, și încă într-un eseu. Cioran însuși, în fibra lui intimă, este un poet, unul posteminescian. Expresivitatea scrisului său nu e filosofică ci literară. Ar trebui, dimpotrivă, să ne asumăm această natură "eminamente poetică" nu ca pe o pricină de peiorație ci ca pe o emblemă de noblețe. Dacă aceasta e originalitatea noastră, de ce să nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de Leon Volovici și Remus Zăstroiu, Editura Hasefer, București, 1998). Pe de altă parte, influența simbolistă și mai ales cea a lui Tudor Arghezi, cu aliajul de cruzime naturist-blasfemiatoare și disciplină formală, nu pot fi omise. Începuturile poetice simboliste și posteminesciene ale lui Fundoianu - descendent al familiei publicistului Moses Schwarzfeld, influențat deopotrivă de Eminescu și Arghezi, ca și de iudaismul poetului idiș Iacob Gropper - nu anunțau rupurile ce aveau să vină. Însă poemele scrise la sfîrșitul Primului Război Mondial, într-o Moldovă devastată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ei: N.D. Cocea, B. Fundoianu, Vinea însuși); primită cu rezerve la început (printre alții, de către E. Lovinescu), ea va sfîrși prin a se impune. Într-un articol mai vechi (nr. 29, 6 februarie 1923), Fundoianu făcea tabula rasa din poezia posteminesciană și preargheziană: „Toată poezia de la Coșbuc încoace s-a găsit brusc pusă sub interdicție și mutată la sanatoriu”, văzînd în poetul Agatelor negre cel dintîi „autohtonizator” autentic al sufletului modern („Arghezi“). Arghezi mai colaborează la Contimporanul și cu articole - de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
neagră și începu, cu o voce stinsă, poema corbului din Edgar Poe. Refrenul «Niciodată, niciodată» se pierdea abia șoptit, și ghitara tăcu...” 5) Citit în original, cu Romances sans paroles, Sagesse, Les Fêtes Galantes, Verlaine („Sărmanul Lelian”) e gustat de posteminescieni, pentru simplitatea și muzicalitatea sa. El trece, cum e și firesc, ca fruntaș al simbolismului și ca exemplu de „suprem poet”, neobosit șlefuitor al versului. Ștefan Petică îl așază în „marea treime” poetică franceză a anilor ’70: „Jules Laforgue, Paul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unul din termenii frecvenți în limbajul suferinței. Neconsolat de pierderea Elenei Negri, Alecsandri plînge cu anii: „Trecutau ani de lacrimi, și mulți vor trece încă”. înstrăinat, G. Crețeanu își udă „pîinea în lacrimi”, care sînt multe, „rîuri”. Romanțele din epoca posteminesciană au, de asemenea, o „hidrografie” bogată. Nu doar cantitatea de lacrimi e mare, ci și intensitatea lor. Se plînge, uneori pînă la istovire, cu „lacrimi înfocate” sau cu „lacrimi de sînge” (D. Th. Neculuță, Radu D. Rosetti ș.a.). Poet al
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
al lumilor înecate dinlăuntrul nostru, muzica legănătoare sau tumultuoasă a peisajului, mitul originilor și rosto golirea civilizațiilor, spectacolul orologeriei cosmice și al dezagregării universale, convocând astfel Subconștientul, Natura, Istoria, Transcendentul, Absurdul, personajele marii literaturi din toate timpurile“ (P. Cornea). - Romantismul posteminescian coexistă cu realismul, sămănătorismul, simbolismul (sfârșitul sec. al XIXlea și primele decenii ale sec. XX) și se manifestă, frecvent, ca epigonism eminescian. Reprezentanți notabili sunt G. Coșbuc, O. Goga, Al. Vlahuță, B. Șt. Delavrancea, Al. Macedonski. 3.1.2. Realismul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a depăși romantismul minor, epigonic și idilismul rustic promovat de sămănătoriști. - Prima etapă (1880-1904): perioada teoretizărilor și a experimentelor. Gruparea formată la revista Literatorul și la cenaclul lui Alexandru Macedonski se ridică împotriva academismului junimist, a clișeelor și retorismului romantic posteminescian; primele creații simboliste: Al. Macedonski - Excelsior, 1895, Ștefan Petică - Fecioare în alb, 1902, Dimitrie Anghel - În grădină, 1905. - Etapa a doua (1908-1914): perioada de afirmare a „simbolismului autohtonizat“, antisămănătorist și antipoporanist, în jurul revistei Vieața nouă, condusă de Ovid Densusianu, care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
așa lucrare este patrimoniul omenirii întregi, nu numai a unui neam." De multe decenii știu aceste texte pe de rost și le-am citat aici din memorie; recunosc în ele in nuce tot ce a dezvoltat mai bun cercetarea critică posteminesciană și, mai mult, capacitatea unui geniu de a-l recunoaște pe cel ce îi este asemeni... Și totuși, dacă ar fi să accept existența unui complot împotriva lui Eminescu, l-aș trece fără ezitare printre complotiști pe Caragiale care, am
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
circuitul european de valori). Directorul revistei se străduiește să facă din L. o școală, lecțiile de prozodie clasică și de artă literară urmărind să impună poeziei românești reguli, să fixeze limba și versul. Respingerea lirismului elegiac-intimist, care prolifera prin epigonismul posteminescian, se face de pe poziția poeziei sociale, o poezie „bărbată”, cugetată, izvorâtă din suferință, umanitară. Adevărate texte-manifest sunt poezia lui Macedonski Destul și prefața volumului său de poezii din 1882, apărute aici. În critică Macedonski va contesta poziția lui Titu Maiorescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
sursă de informație. La rândul lor, interpreți precum Monica Spiridon, Dan Mănucă sau Dumitru Irimia se disting prin depășirea analizelor vulgar-conținutiste și prin demersurile de circumscriere a spațiilor de convergență dintre poezia și publicistica eminesciană. Fenomenul de mitizare, specific generațiilor posteminesciene, continuă însă să împiedice dezvoltarea unei relații firești cu opera poetului și să favorizeze circulația unor etichete procustiene, devoțiunea pentru Eminescu sfârșind în cele din urmă într-o obnubilare. "Ne-am obișnuit să spunem că Eminescu este un geniu. Cu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și formulele de discurs bazate, toate, pe ideea de național, renaștere românească, mesianism istoric și politic, cu rădăcini, uneori explicite, în programele culturale ale lui Mihail Kogălniceanu și în dezideratele revoluției pașoptiste. Poemele din R.M. evoluează de la un romantism minor, posteminescian (Tiberiu Crudu, sub pseudonimul T. Mârza) până la clasicismul livresc (G. Tutoveanu), de la simbolism (George Voevidca), uneori de nuanță decadentistă, bacoviană, până la tradiționalism (G. Pallady), de factură pillatiană, prin invocarea universului copilăriei (V. Gh. Petrescu), sau „purist” (V. Voiculescu, Răsărit pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289233_a_290562]
-
soin des dilettantes, qui se șont toujours frayé le passage dans ce travail, qui enivre și facilement leș gens avec l'illusion de la création. " Notre traduction. C'est nous qui soulignons. 987 V. Idem, p. 114 : " [...] în cele câteva decenii posteminesciene, poeți precum Coșbuc sau Iosif au făcut multe traduceri, fragmentar onorabile, fragmentar de mântuiala, grăbite adesea. Coșbuc s-a întrecut uneori pe șine traducând pe Dante, dar fără largă respirație. Ștefan O. Iosif a tradus mult și onest, dar s-
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]