2,403 matches
-
că nu. Nu încape îndoială că cele două romane trebuie analizate separat arătîndu-se plusurile și minusurile fiecăruia. În schimb, manualele, istoriile literare și studiile monografice trebuie să facă referire la toate fațetele operei (chiar și la cele mai dezagreabile pentru posteritatea lui Preda) scriitorului spre o justă situare a acestuia în sistemul de elemente al literaturii române. În felul acesta ar trebui rezolvată și problema antisemitismului lui Cioran, a textelor legionare ale lui Eliade sau a colaboraționismului cu regimul comunist al
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
la trei astfel de cazuri. Se numesc Ahile, Olympia și Galateea. Ahile a ales: o viață scurtă, însă glorie eternă. Totuși, cîți Ahile nu-s, pe lumea asta, pe care nicicînd vreun Homer nu i-a cîntat?!... Ba, să vezi, posteritatea este încă și mai dreaptă: în mentalul colectiv, bine alimentat și stimulat de texte paraliterare, Ahile a rămas faimos nu atît fiindcă a adus o contribuție decisivă - și cu viața lui plătită - la victoria aheilor, într-un moment în care
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
europene, dar mai erau și garantul unei anumite ordini legate direct de mitul imperial. Secvența III Atmosfera din Bucureștii deceniului trei, efervescentă și contradictorie, oferea și din punct de vedere cultural tentații diverse și, de multe ori, chiar adverse. Alături de posteritatea lui Grigorescu, pîndită serios de clișee și de toate mecanismele epigonatului, se manifestau numeroși artiști cu o mare forță de exprimare, precum și o mulțime de tendințe avangardiste, de spirite neliniștite și contestatare. Pe jumătate însetat de informație și de experiențe
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
mobilier, arte "minore", la nivel extraordinar - dar n-avea poezie. În schimb, de cealaltă parte a Rinului, în Germania, Providența se arătase mult mai darnică. La 1800 trăiau în această țară o pleiadă de artiști și de gînditori pe care posteritatea le-a calificat drept genii: în anul 1800 erau contemporani Goethe, Schiller, Hölderlin, Novalis, Von Kleist, frații Humboldt, frații Schlegel, Kant, Hegel, Beethoven, Haydn - și lista poate continua, lăsîndu-ne cu răsuflarea tăiată. Miracole s-au petrecut nu doar în Germania
Scrisori portugheze - Coincidențe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14295_a_15620]
-
care mă fascinează la el: e nemaipomenit de normal, de firesc. Toți care-l vor juca pe Caliban peste 200 de ani îl vor avea în minte pe Rebengiuc. Lui nu-i e teamă că nu va fi prins de posteritate. Se bizuie pe ceva ce noi nu știm și nici nu avem cum să știm. Rebengiuc e dincolo de cărți, de cuvinte. Nu se lasă niciodată atins de ele, pentru că ele nu îl pot atinge. Ce să spui despre Victor Rebengiuc
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
Liana Tugearu Un cronicar este un martor, dar nu mai puțin un comentator, dator să consemneze pentru posteritate despre cele cunoscute și trăite, cu speranța, oricât de infimă, că, încă din vremea sa, argumentele legate de comentariu vor fi luate în seamă. În ultimele două luni, cam de la jumătatea lui aprilie până la jumătatea lui iunie, evenimentele din lumea
Evenimente din lumea dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/15051_a_16376]
-
și de la organizarea strictă a imaginii la viziunea largă, integratoare. Ca viziune și ca tip de sensibilitate el nu poate fi asociat decît cu doi artiști plastici contemporani, unul de o discreție aproape autistă, celălalt uitat prea repede de o posteritate instalată prematur. I-am numit pe Florin Mitroi și pe Geta Năpăruș. Cu primul, Ilie Boca are în comun sensibilitatea, rafinamentul unic al privirii și un interes profund pentru un anumit gen de livresc al imaginii, pentru sursele fruste ale
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
de la UATC - provocarea adresată celor interesați de a scrie teatru - se situează în spațiul larg dintre nevoia de real și dragostea pentru caii verzi de pe pereți. Constatările întristate cu privire la absența dramaturgiei românești contemporane de pe scenă - volumele cu piese tipărite, destinate posterității, în prezent par niște fete bătrâne la nunțile altora - sunt înlocuite de dorința tinerilor artiști de a verifica textul prin scenă. Oricât de valoros ar fi premiul sponsorizat de Fundația Rațiu (atrasă în acest proiect), cea mai prețioasă promisiune mi
Însemnări disparate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15159_a_16484]
-
său, după ce s-a ascuns ani întregi de teama albilor, ajuns la sapă de lemn, s-a predat într-o zi de bună voie exterminatorilor tribului său. Credea că-i vor rezerva aceeași soartă. L-au sărbătorit. El n-avea posteritate, era într-adevăr ultimul. Omenirea odată distrusă sau pur și simplu stinsă, ne putem imagina un supraviețuitor, unicul, care ar rătăci pe pământ, fără măcar să aibă cui să se predea...) Pasajul e bazat pe un fapt real: povestea ultimului amerindian
Ultimul yahi by Bogdan Suceavă () [Corola-journal/Journalistic/15182_a_16507]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Așa cum s-a afirmat adesea, prea variatele-i preocupări - filosofice, matematice, științifice, teologice, istorice, juridice și diplomatice - constituie fără doar și poate una dintre cauzele substanțiale pentru care Leibniz nu a putut oferi posterității o operă majoră în care să-și expună, cu o detaliere suficientă, propriul sistem filosofic. Ideile sale importante rămân dispersate - și nici titluri de primă referință precum Noi eseuri asupra intelectului omenesc (1705) ori Teodiceea (1710) nu reușesc să-și
O premieră editorială by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15240_a_16565]
-
sau lovea bila sonoră a cărei muzică o am și acum în urechi. La "răscruci", cobora și schimba șina cu o tijă de fier. Dacă-i făceai semn, te lua și din mers. Patriarhal mijloc de transport! Patriarhală lume! (N.M.) Posteritate kitsch Am citit în Cotidianul o relatare despre o conferință de presă de la Teatrul Național din București. Cu ce prilej s-a organizat conferința de presă? Cu prilejul premierei unei piese a d-lui Mircea Radu Iacoban. Dl Mircea Radu
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15249_a_16574]
-
cu muzele succesive, cu "leoaică tânără, iubirea", cu votcile, cu pupăturile, cu "măi bătrâne"... Toate acestea trebuiau să vadă luminile rampei și încă demult. Despre Eminescu nu s-au scris piese? Într-adevăr, cum să lipsească piesa de teatru din posteritatea kitsch în care, ca și Eminescu, poetul Necuvintelor este tras cu atâta ardoare? Nu putea să lipsească și nici nu va lipsi, după cum sunt semnele.
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15249_a_16574]
-
lui Arghezi), dar îi condamnă pe alții să pară a fi scris în spiritul lui (Viața la țară a lui Al. Depărățeanu). Sînt poeți care nu mai există astăzi decît în parodiile lui Topîrceanu. Eu cred că Topîrceanu merita o posteritate mai bună.
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
Ewing și Digger Barnes și nici în cel real (dar, la rîndul lui, televizat) al lui John Fitzgerald Kennedy. Cu toate acestea, faima lui Tolkien nu este departe de cea a serialului regizat de Leonard Katzman în anii '70, iar posteritatea operei sale literare e cel puțin la fel de complicată ca aceea politică a președintelui american asasinat în 1963. Astăzi, J.R.R. Tolkien este considerat, nici mai mult, nici mai puțin, decît unul din cei mai importanți autori de universuri imaginare din istoria
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
Cristian Măgura Nu am întâlnit încă și nu cred că voi întâlni vreodată autorul a cărui operă să-mi solicite interesul în mod egal. Întotdeauna va fi o carte (sau mai multe) care-i poartă numele în posteritate făcându-i carieră, iar alta(altele) va zăbovi, adunând fire de praf, pe raftul celor necitite. Destinul nu este însă implacabil și poate fi deturnat, spre exemplu, de relecturile ample, exhaustive pe care le presupune un studiu monografic. Dacă judecățile
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
specificitatea curentului realist. Din capul locului trebuie spus că, din perspectiva timpului trecut, opera lui Liviu Rebreanu se dovedește o nucă foarte tare. Nici revizuirile din perioada regimului comunist, nici cele de după 22 decembrie 1989 nu schimbă mare lucru în ceea ce privește posteritatea clasicului. Locul lui Rebreanu în „tabloul mendeleevic” al literaturii române nu este pus nici o secundă în discuție. O evidentă stabilitate se face simțită și la nivelul ierarhizării interioare a operei. Indiferent de regimurile politice în care au scris, criticii sînt
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
a unor intelectuali străluciți ca C. Rădulescu-Motru sau Lucian Blaga. (Poate că va fi spus ceva în însemnările din 1948 care, curios, lipsesc din Jurnal). Asupra lui Sadoveanu va reveni cu o apreciere critică, ceea ce îl mai reabilitează în ochii posterității. Conformismul scriitorului și teologului, să precizăm totuși, este în mare măsură de suprafață, aparține unui biet figurant. Nu sunt puține momentele când el își afirmă demnitatea și exprimă fără ocol adevărul despre noua orânduire importată cu sila din Răsărit. La
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
al celui de al doilea volum al unei proiectate Trilogii a secolului XX. Călătoria numită dragoste Deși e fondatoarea feminismului italian, prin autobiografia publicată în 1906, O femeie, a cărei sinceritate șocantă a stîrnit scandal, Sibilla Aleramo (1876-1960) își datorează posteritatea unui bărbat: Dino Campana, poet de valoare universală, autor al unui singur volum, Cîntece orfice, publicat pe speze proprii în 1916. Cu doi ani înainte de a fi internat într-un azil psihiatric, unde a mai trăit cu mințile rătăcite pînă
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
citească. Faptul că există recenzii plictisitoare și neclare e o fatalitate a meseriei de critic, așa cum sînt fatalități în toate meseriile. Dv., inginerii opticieni, n-aveți, cum să zic, orbii dv.? Nedreptățile criticii nu se repară, de obicei, decît în posteritate: cînd se impune o altă judecată decît aceea „greșită” de criticul cu pricina. Am pus ghilimelele, fiindcă noțiunea de greșeală este relativă în aprecierile criticilor. Poate că ar trebui să folosim alt cuvînt. Opinia „corectă” e aceea pe care talentul
SCRISORI CATRE EDITORIALIST by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13585_a_14910]
-
Crohmălniceanu. În spațiul însemnărilor de față mă voi limita la prezentarea a doar trei dintre studiile, de altfel care mi se par și cele mai pline de interes și anume: O ușă se închide, alta se deschide („Condiția umană” și posteritatea lui Malraux), Spărgătorul și complicele (Soljenițîn și Tvardovski) și Pentru cine bat clopotele (Drama lui Ov.S. Crohmălniceanu), o evocare a bunului prieten și nu mai puțin o analiză a activității și atitudinilor sale contradictorii. S. Damian relatează, după alți comentatori
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
propriu-zis cu un enorm bagaj de informații biografice și de istorie literară, a vorbit foarte deschis cu această ocazie despre intenția de a pune astfel capăt legendelor țesute în jurul conviețuirii cuplului Celan, cu alte cuvinte despre voința de a transmite posterității imaginea reală asupra rolului extraordinar jucat de Gisèle Celan ca iubită și parteneră în creația soțului ei. În spatele acestui program s-a putut descifra însă și un semnal important pentru cercetare, căci s-a putut de aici înțelege și că
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
ale vieții. Istoria dolarului Cînd George Washington a pozat pentru portretul ce avea să împodobească bancnota de un dolar (tipărită în 14 miliarde de exemplare), suferea de o durere de dinți, ceea ce explică poate zîmbetul înțepat, cu buzele strînse, lăsat posterității. Hîrtia de doi dolari ar fi fost respinsă fiindcă în epocă acesta era tariful prostituatelor. Dixieland a devenit sinonimul Sudului american, fiindcă pe bancnota de zece dolari, folosită mult de negustorii care navigau pe Mississippi, era scris în franceză cuvîntul
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
-l trezească, îi țin isonul." Cronicarul nu are un răspuns pentru mirarea lui Cornel Nistorescu, ci o întrebare. Cine să-l trezească pe Adrian Păunescu? Fiindcă, la o adică, și președintele Iliescu le putea transmite admiratorilor săi să lase pentru posteritatea sa botezul străzii, dacă își vor mai dori și atunci acest lucru. l Pînă și premierul Năstase a ajuns la concluzia că legea care îi obligă pe români să plătească taxa radio-tv fiindcă au curent în casă e stupidă. Premierul
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
descoperă o ascultă și îi notează individualitatea. În acest spațiu generos acordat analizei, Dan Buciumeanu compară texte, cercetează variante, se apleacă asupre registrului metric, asupra structurii prozodice, cunoaște voluptatea descoperirii limbii lui Dosoftei și odată cu aceasta, etapele îmbogățirii lexicului. Cu Posteritatea operei poetice a lui Dosoftei. Ecourile ei în literatura română, Dan Buciumeanu pune explicit în lumină ce datorează epocile de literatură română articulării în poezie a solemnității emblematice a textului dosofteian. Carte de gândire și cultură, adună în ea mai
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
ființe neînsemnate. Nu putem intra în pielea cititorilor de la 1900: este sigur însă că lor li s-au părut originale povestiri precum Lupul, Vârvoara sau Miluc. Ceea ce ne frapează pe noi astăzi este însă sadovenismul lor. E ca și cum în ochii posterității, Sadoveanu l-ar fi deposedat pe Agârbiceanu de toată seva nouă și viguroasă a prozei sale de început. La o scară mai mică, un lucru similar s-a petrecut cu Samson Bodnărescu, pe care nu-l mai putem citi altfel
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]