39 matches
-
acestea constituiau tot atâtea "cauze" care trebuiau să aibă "efecte"; altfel spus, trebuiau să se "realizeze" într-o nouă existență, aici, pe pământ, sau într-o altă lume. Concluzia se impunea de la sine; după ce s-ar fi bucurat de o postexistența beatifică ori nefericită, într-o lume extraterestră, sufletul era constrâns să se reincarneze. Este legea transmigrației, samsăra, care, o dată descoperită, a dominat gândirea religioasă și filosofică indiană, atât "ortodoxă" cât și heterodoxă (buddhismul șjjainismul). Termenul samsăra apare doar în Upanișade
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
el locuiește în inima omului, ceea ce implică identitatea dintre " Șinele" adevărat și Ființa universală, într-adevăr, la moarte, ătman-ui "celui ce știe" se unește cu Brahman; sufletele altora, ale neiluminaților, vor urma legea transmigrației (samsărd). Există mai multe teorii cu privire la postexistență fără reîntoarcere pe pământ. După unii, cei care au înțeles simbolismul ezoteric al celor "cinci focuri"37, traversează diversele regiuni cosmice până în "lumea Fulgerului". Acolo ei întâlnesc o "persoană spirituală" (purusa mănasah, adică "născută din spirit"), și aceasta îi conduce
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mai bună pentru oameni ar fi să nu se nască, sau, o dată născuți, să moară cât mai repede posibil 2^ Moartea, totuși, nu rezolvă nimic, întrucât ea nu aduce extincția totală și definitivă. Pentru contemporanii lui Homer, moartea era o postexistența diminuată și umilitoare în beznele subpământene ale Hadesului, locuit de umbre palide, lipsite de forță și memorie (Ahile, căruia Ulise reușește să-i evoce fantoma, declară că i-ar plăcea să fie mai degrabă, pe pământ, sclavul unui om sărac
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
eroilor sunt încărcate de redutabile puteri magico-religioase. Mormintele, relicvele lor, cenotafurile operează asupra celor vii timp de secole. Într-un anume sens, se poate spune că eroii se apropie de condiția divină grație morții lor; ei se bucură de o postexistență nelimitată, care nu este nici larvară, nici pur spirituală, ci constă într-o supraviețuire sui generis, pentru că ea depinde de rămășițele, urmele sau simbolurile trupurilor lor. Într-adevăr, contrar obiceiului general, rămășițele eroilor sunt înmormântate în interiorul cetății; ele sunt admise
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din nou, săvârșind învierea trupurilor. Acest lucru presupune o nouă Creație, indestructibilă, incoruptibilă. După cum vestește Yast, 19: 90: "Lumea materială nu se va stinge f. J. Minciuna va pieri". 111. Călătoria sufletului după moarte Riturile funerare, mitologiile morții, concepțiile în legătură cu postexistența sufletului se schimbă încet, în ciuda reformelor și convertirilor. Adică numeroase informații furnizate de textele avestice și pehlevi sunt valabile și pentru epoca prczarathustriană. Ritul atestat în Iranul occidental, anume, incinerarea trupurilor și înmormântarea cenușii într-o urnă, s-a răspândit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
umane. Omul din pământ a fost luat și în pământ se va întoarce (Facerea, 3: 19). O viață lungă este bunul său cel mai de preț. Ca în atâtea alte culturi tradiționale, moartea este degradantă: ea reduce omul la o postexistență larvară în mormânt sau în șeol, regiune întunecată și înfricoșătoare în adâncurile pământului. Deoarece moartea este prin excelență negarea operei sale, Iahve nu domnește în șeol. Prin urmare, moartea este lipsită de raporturi cu Dumnezeu, ceea ce constituie pentru credincios cea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de acestea („Cân din fluier oi sufla/ Toate uăile-or cânta” ; cf. 47, p. 117) nu trebuie înțelese cu mentalitatea omului modern, ca fiind simple imagini poetice. Pentru mentalitatea omului arhaic, testamentul ciobanului exprimă dorința și relevă credința acestuia într-o postexistență efectivă. Revenind, am să trec în revistă aspectele care decurg din felul în care ciobanul cere să fie înmormântat : învelirea trupului cu gluga (bundița, șuba, guba, sumanul), expunerea deasupra pămân- tului, relația defunct-paltin, supraviețuirea post-mortem. Sunt aspecte pe care le-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
p. 1084, apud 46, p. 32). Consubstanțialitatea dintre om și arbore este o idee centrală în cadrul dendrolatriei în general și a celei românești în particular. Ea este materializată prin monumente dendromorfe care însoțesc omul în toate momentele existenței și chiar postexistenței sale : arbore de naștere, arbore de nuntă, arbore funerar, arbore de pomană etc. De data aceasta, consubstanțialitatea om-pom oferă primului termen șansa supraviețuirii. Este probabil că ne aflăm aici în fața unor aspecte care ar putea resemnifica atât de contro- versata
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
morții. Iată, de exemplu, un extraordinar text funerar glăsuit „de priveghi” de către „unchieși” mascați (strămoșii ?). Este un bocet cules în zona Vrancei, acum doar câteva decenii, care redă într-un mod cât se poate de plastic și de explicit ideea postexistenței defunctului, datorată consubstanțializării acestuia cu copacul : Omule-pomule, nu te milui, nu te jelui ; bucură-te bucură că rădăcina ta murind în pământ a prins în cer și lutul tău s-a încurat de unde-a venit în vis liniștit. Bucurați-vă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în chip misterios într-un loc necunoscut, unde cei vii nu pot îndeobște să ajungă. Viața omenească nu este simțită ca o scurtă trecere prin Timp, între două "neanturi", ci este precedată de o preexistență și se prelungește într-o postexistență. Se cunosc destul de puține lucruri cu privire la cele două etape extraterestre ale vieții omului, dar se știe cel puțin că ele există. Pentru omul religios, moartea nu înseamnă deci sfârșitul vieții, ci este doar o altă modalitate a existenței omenești. Toate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dacă acest lucru este posibil, Eul meu personal din timpul vieții nu Îl poate Înțelege, pentru că el Înțelege numai prin conștiința reflexivă, care-i revelează această stare. Viața este existență, iar dacă după moarte sufletul persistă, putem vorbi despre o postexistență sau despre o experiență de dincolo de moarte. Dar aceasta nu este decât o simplă presupunere, care nu a fost confirmată. O dublă existență În trup și În afară de trup rămâne o simplă reprezentare imaginară. Refuză oare Eul moartea, pentru că este ancorat
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Mitologie românească. Soarta este numită la români Menire, Noroc, Scris, Dat (Moira la greci și Fatum la latini); ea își exercită puterea asupra preexistenței, existenței (ființării) implicit umane (a comunităților etnice sau familiale și a individului luat în parte) și postexistenței cosmice (ceruri, pământ și subpământ). Soarta acționează sub două categorii de făpturi mitice: "împuterniciții" (Ursitorii sau Ursitoarele) și "acoliții ei divini" (Zânele bune și Zânele rele, Cale bună și Cale rea, Piază bună și Piază rea, Ceasul bun și Ceasul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
dispariția nașterilor biologice. Prin înlocuirea în mod hipertehnologic a organelor umane nefuncționale, conceptul vieții este extins până la desființarea noțiunilor umane de naștere și de moarte. Exemplificând idealul de transcendență prin intermediul tehnologiei, discursul stelarcian aderă la transumanism (vezi capitolul al treileaă. Postexistența substituie „părțile” (foste organeă afectate cu alte „părți” funcționale, astfel că cyborgul teoretizat de Stelarc posedă capacitatea de teleperformativitate și „reactivare” în procesul de adaptare la condiția imortalității. Pe de altă parte, arta cyborgică a lui Stelarc, ca și cea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
absența 237 M.Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, Editura Științifică, București, 1991, vol.1, p.19. 238 G.Iaru, op. cit., p. 22. 111 ideii de supraviețuire. „Această supraviețuire putea să fie pur «spirituală», cu alte cuvinte, concepută ca o postexistență a sufletului, credință coroborată cu apariția morților În vise. Dar unele morminte pot fi tot atât de bine interpretate ca o precauție Împotriva eventualei Întoarceri a mortului; În aceste cazuri, cadavrele erau În poziție ghemuită și poate legate cu sfoară”239. Mumificarea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]