50 matches
-
printr-o tematică bogată ancorată prin rădăcini adânci în operele înaintașilor români și internaționali, Valeriu Pantazi a probat cu argumente incontestabile, a fi un adept al picturii clasice. Asemenea iluștrilor săi înaintași Dărăscu, Petrașcu și Pallady, maeștri ai impresionismului și postimpresionismului, Valeriu Pantazi a reușit să integreze prin acumulări esențiale și substanțiale stiluri, tehnici și abordări din opere pe care timpul le-a rezervat un spațiu magic, fără riscul de-a păcătui prin fraudarea lor. Împătimit pescar în Delta Dunării și
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
culori acolo unde-i este locul și într-o bună vecinătate cu celelalte. Totul se conjugă în final într-un izvor de lumină plină de vrajă și mister. Asemenea iluștrilor săi înaintași Dărăscu, Petrașcu și Pallady, maeștri ai impresionismului și postimpresionismului, Valeriu Pantazi a reușit să integreze prin acumulări esențiale și substanțiale stiluri, tehnici și abordări din opere pe care timpul le-a rezervat un spațiu magic, fără riscul de-a păcătui prin fraudarea lor. Împătimit pescar în Delta Dunării și
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
să picteze un tablou înfățișând o muncitoare citind ziarul "Scânteia". În anul 1954, pe 9 februarie, a murit subit, la vârsta de 84 de ani. A abordat toate stilurile sfârșitului de secol al XIX-lea, înregistrând influențe din academism, impresionism, postimpresionism ori simbolism, curente cu care a luat contact în timpul studenției ori ulterior, în anii maturității artistice. Pe lângă multitudinea de picturi de șevalet create de-a lungul vieții, a contribuit și la pictarea a două biserici:
Constantin Artachino () [Corola-website/Science/321563_a_322892]
-
istoriei ca un impresionist. Realizările sale artistice se pot cataloga a fi clasicizante în compoziție și portret, iar peisajele lui au păstrat o armonie a culorilor și o consistență a formelor care le apropie mai mult de tendințele realiste ale postimpresionismului, mai mult decât de o orice altă viziune. A fost mândru de legătura pe care a găsit-o cu arta italiană și a fost animat de poezia senină a lui Nicolae Grigorescu. A fost atras prin aspirațiile sale către pictura
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
istoriei ca un impresionist. Realizările sale artistice se pot cataloga a fi clasicizante în compoziție și portret, iar peisajele lui au păstrat o armonie a culorilor și o consistență a formelor care le apropie mai mult de tendințele realiste ale postimpresionismului, mai mult decât de o orice altă viziune. Printr-o analiză sumară sau uneori aprofundată, se poate observa că tușa pe care a practicat-o chiar în cadrul aceluiași tablou, este caracterizată de o consistență unitară, chiar și în cazul în
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
un an, la Academia de Arte Decorative din Budapesta, cu pictorul maghiar Rippl-Ronai , apoi, din 1903, la Academia Regală din München, unde a studiat cu Wilhelm von Rümann (1850-1906), și Baltasar Schmitt (1887-1942), oscilând în arta sa între art nouveau, postimpresionism și fauvism, expresionism abstract, figurativ stilizat și constructivism. Din respect pentru tatăl său vitreg, a adoptat în anul 1904 numele de Teutsch, pe care l-a atașat numelui său de naștere, Mattis. În anul 1908 a început activitatea didactică la
Hans Mattis-Teutsch () [Corola-website/Science/303743_a_305072]
-
imagini fixate în ateliere cu aer îmbâcsit. Ieșeau în aer liber și pictau peisaje adevărate. Contemporanii îi numeau ironic „impresioniști”, deoarece adesea reproduceau doar anumite impresii dintr-o imagine. „Amprenta” lui Pisarro a fost aproape decisiva în adoptarea paletei coloristice. Postimpresionismul reprezintă ansamblul curentelor artistice care, după sfârșitul secolului XIX, s-au separat de impresionism. Fiecare dintre pictorii acestui curent prezintă propriile subiecte unice, personale, având o formă proprie de exprimare, deși împărtășea idealurile stilistice ale celorlalți postimpresioniști. Postimpresioniștii au extins
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
pictura franceză de la începutul secolului al XX-lea, care reprezenta lumea concretă în culori violente, folosind tonuri pure și renunțând la perspectivă. El se situează între mișcarea dada și neofauvismul. Considerat de mulți istorici ai artei un capitol aparte al postimpresionismului, fauvismul a fost unul dintre cele mai interesante și influente curente artistice europene, cu o puternică doză de originalitate și principii cromatice surprinzătoare, ce marcau o ruptură de impresionism, deschizând drumul spre noi forme artistice. Gauguin și van Gogh au
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
opuneau Confucianismului și structurilor tradiționale ale stilurilor literare și artistice japoneze. Grupul punea mai ales accent pe idealism, umanism, individualism, opunându-se naturalismului, moda dominantă a literaturii japoneze din epoca Taisho. "Shirakaba-ha" a studiat îndelung estetica occidentală (îndeosebi expresionismul și postimpresionismul), considerând că este de datoria lor să răspândească ideile artei și literaturii occidentale în Japonia. Spre deosebire de alte grupări literare, Shirakaba-ha nu s-a limitat numai la literatură, evoluând și în alte forme artistice. Cu toate acestea, grupul a rămas profund
Shirakabaha () [Corola-website/Science/330869_a_332198]
-
1861, Galleria d´Arte Moderna, Florența). A pictat câteva capace de cutii pentru trabucuri. Colacicchi îl numește "pictorul cel mai clasic" printre neoclasicii și romanticii secolului al 19-lea din Italia. Pe tot parcursul vieții a fost împotriva impresionismului și postimpresionismului. În 1891 a scris o polemică împotriva pointilismului.
Giovanni Fattori () [Corola-website/Science/337219_a_338548]
-
în România. În 1899 această societate își închide activitatea dar numele ei este preluat de o revistă de artă, la care Luchian este un colaborator activ. Datorită lui Luchian pictura românească va trece de impresionism apropiindu-se din ce în ce mai mult de postimpresionism. În 1901 pictorul realizează o lucrare deosebită numită „Safta florăreasa” ce are o încărcătură melancolică, fiind realizată în contururi lineare ce închid ferm suprafețele de culoare. Luchian realizează peisaje, portrete, naturi moarte, compoziții cu personaje dar și un număr important
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
momente de timp și de aceea el a lăsat în urmă o operă care oferă un spectacol dintre cele mai eclectice din pictura românească. Întreaga creație poate fi catalogată pe trei mari direcții: realismul secolului al XIX-lea, impresionism și postimpresionism. Adept al impresionismului în unele lucrări de gen sau în peisajele pe care le-a realizat, Apcar Baltazar s-a înscris în fapt pe o linie de ripostă contra acestuia. Procedeul pe care l-a urmat pentru depășirea esteticii specifice
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
plein air"-istă, cum sunt "" și "". În același timp a pictat lucrări opuse impresionismului cu sorginte mitologică, așa cum este cea intitulată "". Întreaga creație în domeniul picturii poate fi catalogată pe trei mari direcții: realismul secolului al XIX-lea, impresionism și postimpresionism. De foarte multe ori cele trei curente care-l reprezintă, se întrepătrund și se combină în proporții diferite; de exemplu caracteristicile impresionismului au avut nevoie de cele ale realismului, pentru crearea atmosferei înconjurătoare prin raportul de lumină și culoare în
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Naivă a Muzeului Județean de Artă Argeș, Pitești; „Transparențele de ton și decorativizarea suprafețelor de culoare aminteau de prețiozități sugerate de maramele muscelene. În creația medicului stomatolog devenit pictor trăim însă și savoarea unor întâlniri cu arta unui Pallady, cu postimpresionismul, cu lecturile studenției. Dar nimic, sub aspectul citatelor imagistice, nu îndreptățește referiri la unul sau la altul din prestigiile artei franceze sau românești de la începutul veacului. În pofida acestei evidențe, I. Gh. Grigorescu dezvolta cu originalitate calități paralele. Portretele compoziționale: Toamna
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
Naivă a Muzeului Județean de Artă Argeș, Pitești; „Transparențele de ton și decorativizarea suprafețelor de culoare aminteau de prețiozități sugerate de maramele muscelene. În creația medicului stomatolog devenit pictor trăim însă și savoarea unor întâlniri cu arta unui Pallady, cu postimpresionismul, cu lecturile studenției. Dar nimic, sub aspectul citatelor imagistice, nu îndreptățește referiri la unul sau la altul din prestigiile artei franceze sau românești de la începutul veacului. În pofida acestei evidențe, I. Gh. Grigorescu dezvolta cu originalitate calități paralele. Portretele compoziționale: Toamna
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
vară, de toamnă, de iarnă sau compoziții plasate in asemenea cadre, aproape întotdeauna picturalitatea acestora se încheagă din combinarea unor tușe mari, păstoase și aspre. Prin juxtapunerea lor se realizează acea atmosferă pâlpâitoare și labilă, specifică, în general, impresionismului și postimpresionismului de procedeele cărora pictura lui Mihai Cămăruț nu este străină. Se impune să subliniem că pictorul se relevă ca un remarcabil poet al naturii chiar și în unele naturi statice, prin mijlocirea cărora evocă, de fapt, peisajul, ambianța primară a
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
moderniști decât pentru postmoderniști. 7. Conceptul a fost utilizat cu mult înainte ca postmodernismul să se fi instaurat ferm în civilizația și cultura euroatlantice. John Watkins Chapman l-a utilizat încă din 1870 pentru a descrie evoluția artelor plastice. Analizând postimpresionismul, Chapman anticipa apariția unui „postmodernism artistic”. Federico de Onis a folosit în 1934 termenul postmodernismo, prin care desemna o reacție împotriva dificultăților și experimentalismului poetic modernist. Arnold Toybee a folosit, în 1939, conceptul de postmodernism pentru a desemna „sfârșitul modernității
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Edward Sava Centru MoMA, muzeul new yorkez, arta modernă începe la sfârșitul secolului al XIX-lea cu Cézanne și postimpresionismul și se termină cu creațiile secolului al XXI-lea. Două noi expoziții sunt dedicate unor creatori de la începutul și sfârșitul acestui interval de timp, prilej pentru vizitator de a construi asociații la care altfel poate că nu s-ar fi
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
structuralist, pierzîndu-se nu o dată în spații contradictorii și chiar în simțămîntul unei zădărnicii. Reiau o frază a lui John Barth la care am apelat la începutul unui comentariu mai vechi închinat temei în cauză: "Termenul însuși, ca și cel de «postimpresionism», este stîngaci și evocă activitatea unui grup de epigoni întîrziați, sugerînd mai puțin o nouă direcție viguroasă sau chiar interesantă (...), cît mai degrabă sfîrșitul decepționant al unei piese după un act excepțional". Alți cercetători se arată incapabili de-a fixa
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
și americană Armory Show de la New York. Intervalul 1895-1916 este plin de asemenea „puncte critice”... Autorul vede în Theodor Cornel (alias Toma Dumitriu, 1873-1911), primul nostru critic modern de artă în adevăratul sens al cuvîntului. Întors în 1910 din Franța - unde postimpresionismul, fauvismul, primitivismul și cubismul post-cezannian țineau deja prim-planul -, în 1896 se expatriase în urma unui incident de presă (ulterior, realizase de unul singur o Révue Franco-Roumaine și trimisese în țară numeroase corespondențe de presă, inclusiv despre Afacerea Dreyfuss), fostul frecventator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
A proiectat numeroase imobile în stil cubist și constructivist (nu doar în București; sanatoriul din Predeal i se datorează în egală măsură), parte dintre ele reproduse fotografic și în Contimporanul, iar în plastică a practicat un amestec de abstracționism, realism, postimpresionism, cubism, expresionism și fovism. A fost, de asemenea, cel mai avizat teoretician și promotor al constructivismului în România. La începutul anilor ’30 face parte (ca și ex-avangardistul Ion Călugăru) din rîndul fondatorilor grupării Criterion. Urmare a prigoanei antisemite din perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de date, de Întâmplări, precum și un labirintic sistem de pseudonime, pentru a asigura secretul atât de delicatei operațiuni), el nu poate fi separat de opera „vizibilă” a scriitorului. Dimpotrivă, În nu puține cazuri, creația e altfel luminată prin lectura jurnalului. Postimpresionismul din unele romane ale Virginiei Woolf este perceput diferit prin prisma jurnalului care descrie cu o acuitate halucinantă raporturile autoarei cu lumea. „Tulburarea” peisajului narativ din Valurile sau din Spre far sunt contraponderea, În regimul fictivului, a unei imposibilități reale
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de familie, București, 1995. Ediții: Mihai Gafița, Studii de istorie literară, pref. Aurelia Batali, București, 1979; Sergiu Dan, Serviciul de noapte, pref. edit., București, 1980. Traduceri: Yves Berger, Călătorie în Virginia, București, 1972; Honour Hugh, Neoclasicismul, București, 1976; John Rewald, Postimpresionismul. De la Van Gogh la Gauguin, I-II, București, 1978; Klaus Rifbjerg, Anna, pref. trad., București, 1979; George Henderson, Goticul, București, 1980; Jacob Rosenberg, Criteriul calității în artă, București, 1980; J. Lippet, Biografie. Un model, București, 1983; Joseph Conrad, Agentul secret
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
afine de rezonanță. În articolul său, "Gustave Moreau", publicat în revista Rampa în 1911, D. Karnabatt distinge pictura lui Moreau, pe care nu o numește direct simbolistă, dar o asociază simbolismului, de pictura academică de inspirație greco-latină, de impresionism și postimpresionism, de pictura realistă, naturalismul unui Corot de pildă. Arta lui Moreau ar fi una intelectuală, idealistă și ezoterică, deschisă unei hermeneutici adecvate, presupunând un anumit estetism ermetizat. Anecdotica și alegorismul se văd înlocuite de simbol, ideismul pe care-l solicita
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din faptul că horticultura genitală păstrează nu doar speciile suave, ci mai degrabă pe cele monstruoase, sugestie în registrul vegetal al bolilor venerice. Surprinzător de asemănătoare este o compoziție a pictorulului maghiar István Csók (1865-1961), aflat mai degrabă sub influența postimpresionismului francez și a lui Renoir cu precădere. Câteva dintre nudurile sale, lasând la o parte influența lui Renoir, relevă un erotism problematic, cu o accentuată și înscenată senzualitate, care reverberează dincolo de climatul de buduoar. Hony i soit qui mal y
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]