450 matches
-
puternic poseda, voință de parvenire, cu carul. Nici măcar nu se putea spune că era prost - firește, în comparație cu analfabeții din jurul lui Pingelică. Să mai facem un pas, trecând peste decembrie 1989. Nu știu ce-a făcut Mona Muscă în primii ani postrevoluționari, cel puțin până la înființarea Partidului Alianței Civice. Pe Năstase, în schimb, îl regăsim în primele rânduri ale puterii: ministru de externe, fiu favorit al lui Iliescu, mare sforar în interiorul partidului de extracție comunisto-kaghebistă. Fără nici o piedică, el continuă o carieră
Tandemul securist-turnător by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10341_a_11666]
-
dat un singur critic, și acela cu ghilimele (Dan-Silviu Boerescu). În aceste condiții, era aproape obligatorie - pentru buna funcționare a câmpului literar, pentru indispensabila lui autoreglare - nașterea, fie și cu forcepsul, a unei noi generații de cronicari, sincronă cu literatura postrevoluționară, aptă s-o urmărească și s-o înțeleagă. Și iată că acest nou eșalon s-a format și s-a dispus în teren, numărând azi suficiente nume de încredere și crescândă autoritate. Paul Cernat, Andrei Terian, Mihai Iovănel, Antonio Patraș
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
societatea noastră - ci, dimpotrivă, de exploatarea în interes personal a colapsului național. Dacă toate ar merge bine și lumea românească ar funcționa normal, asemenea "patrioți" ar dispărea de la sine... Să nu pierdem însă din vedere a doua componentă a demagogiei postrevoluționare: discursul mai inteligent și mai articulat, dar la fel de malign, al europeniștilor "fini", cărora tot ceea ce este național, tradițional, rural le miroase urât. În loc să se simtă responsabili, măcar în parte, pentru locul nu prea măgulitor pe care îl ocupăm în Europa
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
1989, aptitudinea de a face scandal, în lungi și obositoare certuri cu părinții lor (și ei mereu nemulțumiți și surescitați din cauza sărăciei generalizate din țară). Sau mi-i închipui constituindu-și un mod nevrotic de-a fi în anii imediat postrevoluționari, când, sub conducerea nefastă a lui Ion Iliescu, istoria a stagnat și a format o baltă în România. Dar toate aceste eventuale explicații nu-i scuză. Ei trebuie să respecte anumite reguli ale jocului sau să nu ia parte la
A lovi cu pumnul în tabla de șah by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10567_a_11892]
-
stilistica a fost destul de largă, pînă la variantele extreme comunismul și fascimul) și destui sînt și astăzi cei convinși că politica nu poate fi gîndită în afara termenilor acestui binom maniheist. Firește la nivelul vieții politice (chiar și în peisajul autohton postrevoluționar) au existat grupuri care se autodeclarau "a treia cale", dar care nu au convins niciodată că ar fi o alternativă viabilă la bipolaritatea stînga vs. dreapta, iar membrii lor au sfîrșit adesea lamentabil prin afilierea, în schimbul unor posturi călduțe, la
Fascinația terțului inclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10569_a_11894]
-
proporționale împliniri spirituale. Obiectivele culturale ale vechiului regim erau unele cu semnul minus: arta trebuia deposedată de cât mai multe dintre dimensiunile și valențele ei, pentru a se mortifica, îngheța ideologic. Cu atât mai firesc, mai natural a fost dezghețul postrevoluționar, în care vechi poncife, tabuuri și clișee propagandistice au fost exuberant dinamitate. Tarabele gemând de reviste și cărți pornografice editate pe hârtie proastă, mâinile tremurătoare și ochii sticlind de plăcere ai cumpărătorilor de toate vârstele (de la puberul timid cu fața
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
săpând fiecare propriul tunel și nereușind să se întâlnească. Ernesto Sabato: Tunelul. Editura Humanitas, București, 2004. Preț: 150 300 lei. Ghid la timpul trecut Tom Gallagher a sistematizat o cantitate enormă de informație referitoare la tulburea viață politică a României postrevoluționare, foarte folositoare atât istoricului, cât și celui ce dorește pur și simplu să știe. Americanul a vizitat România și a ajuns să o cunoască în amănunt. A vorbit cu oameni simpli sau cu oameni importanți de stat, a coborât în
Agenda2004-50-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283163_a_284492]
-
rămas din cele multe visate atunci, la începutul anilor ’90. Astăzi, membrii colectivului de redacție, alături de ceilalți colegi și de toți prietenii apropiați, vor închina o cupă de șampanie pentru a sărbători așa cum se cuvine aniversarea celui mai vechi săptămânal postrevoluționar și, totodată, publicația cu cel mai mare tiraj din vestul României. În aceste momente de bucurie, nu putem uita nici o clipă că toate realizările și succesele le-am dobândit grație aprecierii cititorilor. Suntem conștienți că vom putea continua să existăm
Agenda2005-07-05-general1 () [Corola-journal/Journalistic/283382_a_284711]
-
da în folosință localul micropoliclinicii Întreprinderii mecanice din Timișoara, cuprinzând cabinete de medicină generală, chirurgie, stomatologie, laboratoare și un staționar pentru cazuri deosebite“. (Drapelul Roșu din 19 februarie 1980). 5 ani „«Agenda» în sărbătoare. Astăzi, «Agenda», cel mai vechi săptămânal postrevoluționar din România, publicația cu cel mai mare tiraj din Vestul țării, împlinește zece ani de existență“. (Agenda din 12 februarie 2000). „Ansamblul de interes național la Timișoara. Unul dintre primele normative emise în acest an are ca obiect, la zece
Agenda2005-07-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283379_a_284708]
-
balcon. Superb procedeu! Nu ezit s-o spun, cu atât mai mult cu cât, probabil ca foarte mulți dintre cei exasperați de "realizările" deocamdată dezolante ale societății noastre, sunt în permanență ispitit să probez în oglindă, la raionul de recuzită postrevoluționară, blana lupului care poftește la frăgezimea de ied a inocenței atotacuzatoare. Că mie, personal, lașitățile mărturisite de domnul Funeriu îmi par întrucâtva exagerate nu are nici o importanță, importantă este doar valoarea lor subiectivă - or pentru domnia-sa ele fac cât
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
dar al blândului climat de ianuarie, a întărit opinia omului de rand că cine da cu părul primește leafa. În lipsă de păr, se pot smulge scânduri din gardul vecinului. Și, desigur, în ceasul în care cel mai auster buget postrevoluționar îngheață propriu-zis salariile/pensiile și amâne sine die problemă protecției sociale. Politologul de ocazie privește spre Răsărit, de care ne desparte un râu și unde salariile/pensiile nu se achită cu lunile/anii, într-o amorțeala pe care nu o
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
temeinic, e de înțeles retractilitatea scriitorilor în a valoriza literar momentul. Se pare că, dintre toate bornele istorice memorabile, 1989 este condamnat să fie sărit, adică interpretat fie prin ce a fost înainte, fie după el. Cele mai bune cărți postrevoluționare despre aceste etape vorbesc. În sine, 1989 pare definitiv condamnat la uitare. Ori cel mult proiectat în zona resemnată a conspiraționismului. Se prea poate ca o parte a imaginarului incomplet să vină și dinspre occidentali, incapabili să înțeleagă cu adevărat
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
un caracter autobiografic pronunțat, și aici vorbim de povestea debutului, a oamenilor care i-au ghidat primii pași în literatură (Nora Iuga, Sânziana Pop, Paul Goma), a anilor studenției, repartiția postului de redactor al Editurii Politice, prima slujbă, până la anii postrevoluționari, un grav accident de mașină din 1991, GDS-ul, „obsesia jurnalisticii, obsesia politicii”, așa cum se intitulează unul dintre capitole. Amplu, cuprinzând mai multe capitole, este „romanul familial”, povestea Adameștenilor, cum le spune autoarea. În Frații Adameșteni, Linia gorjeană, Destine de
Forța memoriei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2426_a_3751]
-
G. Călinescu" din București, ce avea să fie și ultimul său an de viață, antologia de texte privind omul și opera călinesciane a avut de așteptat până la apariție un sfert de veac, ultimele două lustre înscriindu-se tocmai în perioada postrevoluționară, de-a lungul căreia s-a discutat îndelung și contradictoriu pe seama personalității și operei acestuia. Datorăm lui George Muntean repunerea pe rol a lucrării, cu o doctă prefață lămurind nu numai tribulațiile cărții, ci și relațiile speciale de la magistru la
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
DEX, ca "a realiza un profit, un venit". De fapt, în intensa folosire a familiei lexicale a producției se percep două tipuri de conotații: o mai veche înnobilare ironică prin preluarea limbajului oficial al muncii organizate, dar și o reducere postrevoluționară la mecanismul profitului (sintagmele apărînd din această perspectivă ca eliptice). Se observă de altfel, în domeniul dat, concurența între mai multe cîmpuri lexicale din care s-a extras terminologia eufemistică: lexicul industrial (a produce), cel birocratic (a rezolva) și cel
Producție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15935_a_17260]
-
să-și publice cărțile abia după '90. Așa ia naștere un fel de viață dublă a scriitorului: pe de o parte este recuperat cu experimentele sale literare scrise cu zece ani înainte; pe de altă parte, intră în publicistica buzoiană postrevoluționară, producînd un gen aparte de texte. Pînă și un "supertextuant" și experimentator ca Gheorghe Ene a fost copleșit de o febră extraestetică. Cu binecunoscutele sale arme (jocul de cuvinte, mai ales) autorul s-a "placat" cu ironie pe real, pe
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
desuet plutește asupra acestui novator. Aromanul trandafirului este mărturia unui eșec, a unei incapacități de adaptare care l-a urmărit pe autor de-a lungul întregului său parcurs artistic. Tocmai din acest motiv nu poți savura liniștit povara "trandafirilor" politici postrevoluționari, a simpaticelor personaje Rozel și Rozica, a vieții cotidiene dintr-o țară numită Totalomnia etc. Prizonier al propriilor invenții, cam acesta ar fi răspunsul după lectura jocului de-a publicistica. Gheorghe Ene, Aromanul trandafirului (proză scurtă), Editura Paralela 45, Colecția
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
certuri de uzură etc.). Surprinzător este că perspectiva din care sînt dezvoltate aceste stereotipuri este exclusiv una feminină. Diverse personaje-narator relatează din perspectiva lor experiențele proprii sau ale unor prietene. S-a vorbit mult despre faptul că ne lipsesc romanele postrevoluționare cu subiecte de dinainte de '89. Rodica Ojog-Brașoveanu ne oferă lumea de atunci fără mari crispări subversive (cum ne-au obișnuit "greii" noștri din punct de vedere estetic), fără a acorda mare atenție temelor mari (libertate de expresie etc.), ci aducînd
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
dar am refuzat. Făcusem politică înainte, cînd nu se putea, cînd a te opune nu era un lucru atît de simplu și nici numărul acestora nu era atît de mare, cum au lăsat să se înțeleagă victimele autodeclarate sau democrații postrevoluționari despre care nimeni n-a bănuit măcar că ar exista înainte de revoluție. În plus, pe lîngă faptul că aveam un "proiect de viață" în care politica nu-și găsea locul, mai știam cîteva lucruri printre care și faptul că în general
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
în cunoștință de cauză, nu sărăcia ne este piedica principală, ci ignoranța, suficiența, refuzul de a învăța și de a intra în dialog cu alții. Țara lui " Las' că știu eu!". În secunda în care au ajuns demnitari, diverse personaje postrevoluționare au lăsat să se înțeleagă că problemele țării și ale locului ei în lume s-au rezolvat de la sine. Oricum, se vede clar că ne facem singuri mai mult rău decît orice dușman. Am mai spus-o de atîtea ori
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
meritat războiul nebunesc cu cenzura, cu securitatea, dacă au avut vreun rost riscurile, nu puține, la care m-am supus, frica, durerile, toată agitație teribilă întinsă pe mai bine de patru decenii. Conștiința îmi zice da, realitatea culturală și politică postrevoluționară mă contrazice. Pînă voi ajunge la o concluzie, căci mă simt departe de un răspuns ferm, voi scrie doar pentru mine și fără gîndul de a mișca vreo conștiință, fie ea și a unui lector profesionist. Ambițiile mele n-au
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
mîna cărora aș merge. Am mari îndoieli și în privința lecturii, și a culturii în general, a celor ce s-au pronunțat cu atîta siguranță. Cînd vor fi avut timp acești tineri și nu numai tineri, dată fiind confuzia și agitația postrevoluționară, cînd marile energii s-au cheltuit pe străzi sau în gazetărie, să parcurgă întreaga literatură română? De asta să fi optat pentru unele cărți care, vorba Orianei Falacci, încap într-o pudrieră? Ca să te pronunți cu responsabilitate și respect pentru
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
nu puțini s-au murdărit între ei mai rău chiar decît a izbutit să o facă fosta securitate. Diverși scriitori nu sînt străini de valurile de ură și intoleranță care s-au abătut asupra unei populații zăpăcite în primii ani postrevoluționari. Și nici de imaginea falsă pe care o are o parte din lume despre slujitorii acestei profesii. Nu trebuie să uităm faptul că, la un moment dat, în Parlament, erau peste treizeci de scriitori, dar nici unul nu a propus vreo
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
inepții", nici chiar toate nepatriotice și neselective. G.C. pare să știe, în schimb, că "manualele alternative au fost, și toată lumea s-a convins de asta, de la profesori la elevi, de la politicieni la părinți, cea mai mare aiureală a învățămîntului românesc postrevoluționar..." Despre faptul că în toate țările civilizate, ca și în România antebelică, există, pentru fiecare clasă ori materie, mai multe manuale, G.C. iarăși n-are habar. Nostalgia diavolului unic de care suferă G.C. nu poate fi ușor explicată. Prozatorul G.C.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16306_a_17631]
-
folosesc cu bună știință termenul), iar a respinge socialismul în numele unui utopic liberalism democrativ nu înseamnă nimic altceva decît să fii naiv pînă la idioțenie. Vaclav Havel a fost și este unul dintre criticii cei mai articulați ai socialismului tîrziu, postrevoluționar. Însă luciditatea cu care a înțeles că nu capitalismul este forma ideală de a trăi o viață "întru adevăr" - oricît de remarcabilă sub aspect intelectual - l-a împins, pînă la urmă, spre ceea ce Slavoj Zizek numește, în cronica sa din
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]