124 matches
-
Cosmin Ciotloș Surpriza, în ce privește formele, o reprezintă dramaturgia. Practic, fiecare perioadă conține câte un tablou de grup al autorilor reprezentativi. După Iordache Golescu (inclus alături de fratele său în capitolul Doi pionieri) și Hasdeu (înscris, lângă Odobescu, în câmpul eclectic numit Postromanticii. Proza academică și savantă. Teatrul), asemenea cazuri de hibridare vor dispărea cu totul, lăsând locul secvențelor sintetice de tipul Dramaturgia la 1900 (Alexandru Davila, Mihail Săulescu, Ronetti-Roman, Mihail Sorbul) ori, pentru interbelic, Dramaturgia (G. Ciprian, cu o treaptă valorică peste
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
cu cinci-șase ani mai tineri drept un grup marginal, cu o poetică interesantă, experimentală, dar care data iremediabil.” Adina Dinițoiu glosează în mai multe rînduri pe marginea acestei evaluări. Într-adevăr, textualismul combină adesea o estetică avangardistă cu un ethos postromantic. E interesantă estetica, scrie Cărtărescu, dar e datată expresia izolării, a retragerii din „universalul reportaj” care e literatura burgheză. Merită să ne oprim aici. Ar fi fost bine ca Adina Dinițoiu nu doar să ajungă la aceste observații, ci să
Best of 80’s, remasterizat by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4895_a_6220]
-
Pentru că, atunci cînd cuprinde cu centura tablouri textuale pentru a scoate în față cuvinte sau sintagme care pot fi măsurate, Barthes nu caută o formulă de uz general, ci un inconștient al formei. Or, întreprinderea aceasta vine dintr- o viziune postromantică, esențialistă (dar în mod estetic) și morală asupra literaturii. Ce vreau să spun? În primul rînd că, spre deosebire de formaliștii ruși, Barthes nu caută să deosebească în limbaj un regim de discurs literar de altele nonliterare (prin criteriul obiectivității). Eforturile de
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
artistul care știe a pune în valoare declamația melodică în spiritul verbului german; dispune de o sensibilitate de natură intelectuală ce orientează sensul cuvântului. Terenul de acțiune oferit de compozitor dispune de o impresionantă vastitate spirituală. Mahler convertește viziunii sale postromantice lumea poeților chinezi, o asociază meditației sale asupra vieții care se pierde absorbită fiind de eternitatea naturii. În seria recitalurilor găzduite de Ateneul Român, cele suținute de organistul Valentin Radu, de pianistul Viniciu Moroianu, se disting dată fiind coerența, experiența
Muzică de larg consum și muzică by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5102_a_6427]
-
fie de religie. Evreul devine ținta principală a excluderii fiindcă e considerat străin din ambele perspective. Astfel definită, identitatea națională dă naștere rasismului și antisemitismului. Înainte, doar religia provocase discriminări. Războaiele religioase nu fuseseră și războaie naționale. În această accepție postromantică, naționalismul apare la noi sub pana lui Eminescu, aproape cu un deceniu înaintea maurrasismului în Franța. Un rol îl joacă și factorul economic: evreilor li se refuză cetățenia pentru "vina" de a încerca să acapareze comerțul și, în general, mediul
Ce este identitatea națională? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6614_a_7939]
-
înflorește ca o plantă de cameră. Care e relația Monicăi Patriche cu ființa umană? Interiorizată, vădind o predilecție pentru materia neînsuflețită, d-sa ilustrează acea izolare a locuitorilor metropolei contemporane, cu o populație atomizată de solitudine. E o dureroasă reacție postromantică la formulele masificării, ale tehnicizării excesive, ale automatizării ce riscă a șterge particularitățile individuale, a pune în paranteză sufletul. Un postromantism care, sub aspectul său mizantropic, ascunde comizerația: „Eu nu aduc laudă omului. // Omul e împărat uzurpator / al propriului tron
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
lui Gordon Pym, romanul lui Edgar Poe (1809- 1849), americanul atât de admirat de Jules Verne. Primele trei nu au concurență. Comentând în „Le Monde des Livres” ediția, Philippe Sollers remarcă faptul că Jules Verne este, dintre toți contemporanii săi postromantici, singurul pentru care Răul nu există decât în măsura în care e nevoie de el pentru ca Binele să învingă: „Jules Verne e Poe fără perversitate, Baudelaire fără florile răului, Lautréamont fără Maldoror, Melville fără diavolul Achab, Rimbaud fără anotimpul în infern.” Recidivă inofensivă
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4617_a_5942]
-
de Paganini, o lucrare amplă căreia tânărul pianist i-a împlinit proporțiile, i-a conferit substanțialitate spirituală. Cealaltă lucrare pianistică oferită melomanilor bucureșteni, un opus practic foarte rar abordat și acesta, „pe viu”, în concert, este cel semnat de compozitorul postromantic german Max Reger, anume Varițiuni și Fugă pe o temă de Telemann; este o elaborare componistică pe cât de amplă pe atât de savantă, în parte fastidioasă, o elaborare ce conciliază stilul monumental organistic cu scriitura pianistică de mare spectaculozitate. Tocmai
Lumea solistului muzician... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5640_a_6965]
-
obscur e dat în versuri de o dezarmantă „simplitate”, ce se dispensează de orice truc formal, înfățișîndu- se într-un continuum foarte greu de spart. Această dificultate e mai ușor de acceptat în cazul poemelor (volumelor întregi) respirînd un aer postromantic și întreținînd o atmosferă gotică (de la Către Ieronim la Crini pentru domnișoara mireasă). Ea e însă „inacceptabilă” atunci cînd o constatăm la texte tranzitive, la poezii scrise, aparent, în formele discursive ale comunicării obișnuite. Cotidianul, prozaicul, uzualul, socialul (ca includere
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
încă altele. Cel mai adesea, însă, spaima lăuntrică rămîne ascunsă, nedeslușită. Personajele comice ale lui Caragiale - cum am văzut - nu ating decît rareori limita de sus a temerilor care-i macină. Ne găsim în fața unui fenomen caracteristic întregii literaturi europene postromantice care înregistrează agravarea sentimentului de insecuritate al individului, în raport cu o lume care și-a pierdut încrederea în credință ca și în idealitatea pură. Surprinderea acestui recul în fața unui context social dominat de egocentrismul structurilor existențiale moderne și de efectele pierderii
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
stinse din suflete-ostenite" ( Cînd vioarele tăcură, I). Limbajul lui Petică s-a compus pe baza unei atente selecții a cîmpurilor semantice: ele sunt ale „luxului", „muzicii", „aristocraticului"; li se adaugă o arie figurativă proprie, radical schimbată față de limbajul romantic ori postromantic. Cu Petică, plonjăm în ceea ce zona metaforică are mai specific, în sinestezie, pentru care poetul manifestă o predilecție nețărmurită: „Și ca să dau avînt visărei, Din flaut note argintii Se-nalță-n seara parfumată Strălucitoare și zglobii" (Fecioara în alb, XIV
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
împărăție, față de viața mea, searbădă, redusă la o simplicitate fără culoare, înfrântă de mult, de puteri uriașe și oarbe.” (59)1 În mai multe rânduri, Leonid Dimov a tematizat opoziția dintre existența reală și existența onirică, clamând, ca un adevărat postromantic și post-suprarealist, supra-eminența celei de-a doua asupra celei dintăi: “Vezi, există lumea noastră reală, comună, plictisitoare. Și există lumea din noi ireală, frumoasă, diversă. Există - vreau să spun - lucrurile care se întâmplă aievea și lucrurile care se întâmplă în
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
împărăție, față de viața mea, searbădă, redusă la o simplicitate fără culoare, înfrântă de mult, de puteri uriașe și oarbe.” (59)1 În mai multe rânduri, Leonid Dimov a tematizat opoziția dintre existența reală și existența onirică, clamând, ca un adevărat postromantic și post-suprarealist, supra-eminența celei de-a doua asupra celei dintăi: “Vezi, există lumea noastră reală, comună, plictisitoare. Și există lumea din noi ireală, frumoasă, diversă. Există - vreau să spun - lucrurile care se întâmplă aievea și lucrurile care se întâmplă în
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
la Boosey & Hawkes, o celebră editură de note muzicale. Cuvintele de prezentare ale fiecărui lied ar fi prea sărace față de ceea ce poate face audiția unei astfel de îngemănări măiastre dintre muzică și poezie. Se poate spune că sunt ultimele licăriri postromantice din muzica unui mare compozitor. A compus liedurile în 1948, un an înainte de a muri (septembrie 1949). Solistă va fi soprana Sorina Silvia Munteanu. Concertul simfonic se va încheia cu simfonia a VII-a a lui Antonin Dvořak. Simfoniile VII
FILARMONICA „BANATUL” Avancronica de concert [Corola-blog/BlogPost/93485_a_94777]
-
demitizare și deziluzionare pentru a se apropia de realul ca atare.” (Ștefania Mincu) „Lirica Aurei Christi s-a format și s-a modelat iute, ferm, cu o îndrăzneală și o gravitate rară a tonului, mai ales în jurul poeziei de meditație postromantică, de la Rilke la Țvetaieva, de la Blaga la Nichita Stănescu. Necăzând pradă ispitelor culturale și mondene post-decembriste, între care așa-zisul post-modernism românesc, ce afișa cu o anume suficiență refuzul valorilor clasice și moderne în favoarea unei lirici descompuse și uneori barbar
OPERA LITERARĂ A SCRIITOAREI AURA CHRISTI ACCESIBILĂ ÎN FORMAT DIGITAL de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363796_a_365125]
-
intrată în atenția mentalului colectiv, mărturisește poetul. Din deschiderea acestui interviu, se face o apreciere generală a operei poetice dorcesciene, ceea ce a determinat, cu siguranță, așezarea lui la începutul sumarului: „Din punct de vedere semiotic, vă aflați într-o paradigmă postromantică. Toate simbolurile sunt negate, sfărâmate în mii de bucăți și reconfigurate. Poezia nu se oprește la inversarea polilor, ci revalorizează unitatea acestora: [...] În poezia Dumneavoastră se amestecă femininul cu masculinul, când, cum. De exemplu: lupul Dumneavoastră e puternic, superior, masculin
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
citabile: “...atât de vesel sunt că port în mine/ un mânz ce galopează ne-ncetat” (Bolnav de poezie, 27). Pe Ioan Vasiu, poezia, Zâna și Doamna sa, l-a făcut fericit, l-a făcut și îl face să trăiască frumos - străjer postromantic, la porțile maiestuoasei și nepieritoarei cetăți: “am în priviri două fântâni săpate/ în firea mea duminică-i mereu/ de-ar fi să port toți norii albi în spate/ tot nu m-aș plânge cuiva că mi-e greu” (Bolnav de
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI IOAN VASIU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367443_a_368772]
-
numele, violonist, pianist, compozitor, dirijor, profesor în domeniu, un unicat pe plan mondial și care a ridicat componistica românească la gradul cel mai înalt al muzicii universale. În creația sa realizează o sinteză genială, apreciază experții muzicologi. Pornind de la orientarea postromantică (Brahms, Wagner) și de la cuceririle simfonismului francez (Franck, Faure) el ajunge la maturitate la o surprinzătoare originalitate de limbaj, bazată pe valorificarea potențelor expresive ale cântecului românesc. Citând în continuare: două rapsodii române pentru orchestră, trei simfonii, trei suite de
GEORGE ENESCU, CINCIZECIŞIOPT DE ANI DE LA MOARTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365071_a_366400]
-
în lirismul nostru. Un șoc. Mirela-Ioana BORCHIN: Tocmai tema aceasta vă definește ca Poet, vă individualizează. Eugen DORCESCU: Da. Dar eu, ca poet, abia acum îmi adun publicul. Mirela-Ioana BORCHIN: Din punct de vedere semiotic, vă aflați într-o paradigmă postromantică. Toate simbolurile sunt negate, sfărâmate în mii de bucăți și reconfigurate. Poezia nu se oprește la inversarea polilor, ci revalorizează unitatea acestora: „Ce ploaie luminoasă mi-e sângele!” Nu mai e vorba de opoziția feminin-masculin, care e axiologică în simbolismul
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
poloneza, poate și greaca. Sub domnia lui Vasile Lupu, el vine în Moldova cu onoruri. Prin urmare, aceste itinerarii polono-moldave, această formație iezuită, ancorarea politică în afacerile Moldovei, această limbă marcată de influența slavonei vor lăsa în memoria romantică și postromantică pasaje devenite bucăți clasice, cum ar fi portretul lui Ștefan cel Mare de Grigore Ureche. Povestea vieții lui Miron Costin se înscrie în acest mediu de deschidere. Născut în 1633, Miron Costin s-a format la colegiul iezuit de la Bar
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a Regelui Mihai, privindu-i absența: păstrarea intactă a memoriei Reginei mamă. Gest care ne dă speranțe într-o Românie nu întru totul alterată. 18 martie Intervenție în peisaj. Cum suna premonitor tema unei cîndva expoziții, care, la acea vreme "postromantică" părea mai mult o provocare textuală decît una pictural conceptuală, o îndrăzneală încă nepericuloasă, nu una de-a dreptul disolută, cum avea s-o cunoască sfîrșitul secolului XX. Dacă e vorba să ne lăsăm o secundă furați de rozul romantism
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În adâncul din tine: „...dinlăuntrul său trebuie privit În afară. Profunda oglindă sumbră e În străfundul omului. Acolo e clar-obscurul teribil...; el e mai mult decât imaginea, e simulacrul, iar În simulacru există ceva de spectru...” (Hugo). Cât despre literatura postromantică, ea rescrie mitul sub semnul modernității decadente, de la Wilde la Hofmannsthal și Rilke. De la André Gide, care Îl transformă Într-o „autobiografie poetică” În Le Traîté du Narcisse, la Paul Valéry, pentru care „mitul lui Narcis nu a Încetat să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ascundă pe artist”. Această propoziție pare să nege afirmațiile noastre anterioare privind fuga lui Wilde de estetismul pur și dur al epocii. Din fericire, autorul nu se oprește aici. Pentru el, artistul e cu totul altcineva - și altceva! - decât „inspiratul” postromantic sau adoratorul pozelor artificiale atât de bine cunoscut de la Gautier sau Baudelaire. Artistul nu e un creator propriu-zis, ci un „interpret” de gradul Întâi al unei realități de gradul al doilea. El e, direct spus, un critic, adică cel care
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care nu e frumosul acela fugitiv, efemer, al modernității. La tine efemeritatea e asociată cu esența, și viceversa; cele două merg mână În mână, sunt interdependente. Cornel Vâlcu: Există ceva care justifică termenul, care nici mie nu-mi place, de postromantic, de care vorbea Marius Jucan. Există un soi de tensiune În text, care e lirică - adică te poți ascunde În text cât vrei după stilul paulinic sau, normal, este postmodernitate, dai impresia că doar refaci un mod al scriiturii, dar
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
curent”, cu un program estetic riguros articulat, iar unicul criteriu de selecție este acela al valorii, R.F.R. devine în scurt timp de la apariție o oglindă fidelă a modelului cultural-literar românesc din perioada interbelică - un model eclectic, în care elementele tradiționaliste, postromantice coexistă cu trăsăturile, uneori agresive, ale unui modernism sincronizat european. Se publică în egală măsură roman, nuvelă, povestire, reportaj, poem în proză, jurnal, memorialistică sau corespondență. Texte tradiționaliste sau realiste coexistă cu proză existențialistă sau - grație preferințelor literare ale lui
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]