218 matches
-
artei : „nu am spus niciodată că reprezentarea ar fi guvernată exclusiv de convenții”3. Așadar, inversând perspectiva, putem porni deopotrivă de la primatul referinței și al reprezentării cărora li se subordonează convențiile și tehnicile discursive. Impasul poate fi așadar depășit prin postularea unui armistițiu provizoriu între natură și convenție. Din moment ce se poate vorbi de o relație de coapartenență (și nu de opoziție pur și simplu) între cei doi termeni, înseamnă că există totuși - dincolo de ansamblul de imagini prefabricate, de stereotipuri și reziduuri
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cel care impune trauma propriei sale prezențe, generând perplexitate și angoasă. În plus, trebuie să precizăm că un rol important în subminarea distincției amintite revine, în cadrul modelului propus de Bottiroli, trecerii de la „global” la „local”, renunțării la articolul hotărât și postulării unei viziuni adverbiale asupra realului (perspectiva creează, la urma urmelor, obiectul). Dificultățiile și confuziile - generate în primul rând de tendința de a nu ne specifica propriul sistem de referință, (considerându-l de la sine înțeles, atunci când ne aparține) - s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
adverbiale asupra realului (perspectiva creează, la urma urmelor, obiectul). Dificultățiile și confuziile - generate în primul rând de tendința de a nu ne specifica propriul sistem de referință, (considerându-l de la sine înțeles, atunci când ne aparține) - s-ar putea elucida prin postularea unei condiționări reciproce a observatorului și sistemului observat. Într-un cuvânt, complexitatea realului nu poate fi concepută decât în termenii unei interacțiuni 74. Din cele spuse până acum ne dăm seama că principalul paradox pe care orice dezbatere asupra mimesis-ului
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
89. Oricum ar fi, meritul cel mai însemnat al tezei enunțate de Frye în Anatomia criticii constă în faptul că, deși pornește de la distincția între „ordinea naturii” și „ordinea cuvintelor”, reușește totuși să evite - chiar dacă recurcând la o ipoteză „slabă” - postularea unei alternative rigide. Este mai puțin important, din perspectiva noastră, faptul că „natura reprezintă pentru el o ordine obiectiv determinată, pe când limbajul este o ordine determinată doar de actul liber al imaginației”90, decât acela că autorul Anatomiei criticii lansează
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
adevărul, falsitatea sau veridicitatea reprezentării, pe scurt al cuvântului cu universul reprezentat. În acest cadru, ficțiunea ne apare fie ca înșelătoare, fie ca emblematică pentru orice tip de reprezentare a raporturilor noastre cu lumea. Într-o manieră mai puțin radicală, postularea unor similitudini între arta interpretului de literatură și cea a ghicitorului/vânătorului, reintroduce o doză de irațional în semnele deja prea tocite și restabilește, indirect, o legătură între mimesis, anagnorisis, istorie și mit. Obiecția principală care se ivește este dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
remediul cel mai potrivit, ce ar putea conduce către un armistițiu provizoriu. În primul rând pentru că, după părerea sa, în acest fel teoria poate da socoteală nu numai în privința lumilor care - asemenea straniului desen din covorul eudossian - sunt generate prin postularea unui posibil-în-fiecare-clipă, ci chiar pentru lumile imposibile, paradoxale, conflictuale. Cu alte cuvinte, pentru acele lumi populate cu cercuri pătrate și cavaleri inexistenți 155. În mod similar, Lubomir Doležel în lucrarea sa consacrată universurilor ficționale 156, se distanțează în egală măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de contact (...) este numai partea inițială a funcției de apel”210 și, deopotrivă, a celei metalingvistice (făcând remarca, esențială din perspectiva demonstrației noastre, că „între lucrurile pe care limbajul le poate reprezenta găsim și limbajul”211, nejustificându-se, în consecință, postularea unei funcții metalingvistice, distinctă de funcția reprezentativă. Cu privire la așa-zisa funcție poetică, Eugen Coșeriu emite un punct de vedere tranșant, spulberând prejudecata existenței unei formule universale, a unei esențe atemporale a poeziei: Am observat că nu există o funcție poetică
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lang="ro-RO">că </spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">a avut un </spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>caracter strict moralizator,</b></spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> bazat pe postularea </spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">unor</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> idei care permiteau detașarea clară de ideologia comunistă și de gândirea de stânga, în general. </spân></spân></p> Este un discurs
Realism socialist și gen - Despre dreptul de a privi și interpreta arta trecutului recent dintr-o perspectivă feministă locală () [Corola-website/Science/296130_a_297459]
-
erori ce constau în fond în "confuzia punctelor de vedere", dacă nu în predispoziția la a ceda "legendelor negre" (p. 206). În Eminescu incorect politic, Theodor Codreanu ajunge la performanțe certe, remarcabile. Bunăoară, este elocventă respingerea la care el supune postularea, din considerente de oportunism politic, a unei opoziții între "corectul politic" Caragiale și "incorectul" Eminescu, arătând că cei doi sunt uniți în stigmatizarea demagogiei și că opera dramaturgului este "cea dintâi creație majoră a eminescianismului" (p. 23). Mai plastic spus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
timp, nici nu vrem să se observe că nu dorim să fie remarcate. De aceea, „înțelegerea” nu este un scop absolut al limbajului, ci numai unul dintre ele, chiar dacă noi îl postulăm ca fiind cel mai important. Dar și această postulare este manipulativă în înalt grad. L.A.: Vrei să spui că suntem nu numai victimele unei politici a haosului cu sistem, ci și ale capacității noastre de a crea lumi paralele fanteziste și, astfel, victimele propriei perversiuni? D.G.: Exact. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
se referă propoziția (obiectul denotat) poate fi un singur termen (primul președinte al Statelor Unite) sau o colecție complicată de termeni (orice republican); dar putem avea de asemenea și concepte denotative care nu denotă nimic. Pasul important în explicarea generalității este postularea funcțiilor propoziționale ca entități nedefinibile care se află într-o relație particulară cu propozițiile. Teoria denotării nu mai este suficientă în acest punct, iar Russell caută să o depășească în articolul "On Denoting". Teoria prezentată în acest articol este o
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
mitologia, nici meditația teoretică sau canonul științific modern. Faptul că Vaihinger imaginează biologia ca sursă a activității ficționale, dar și a gândirii logice, după cum Ioana Em. Petrescu vedea „geometria scrisului” condiționată de „geometria trupului” și de „ritmurile sângelui”, pledează pentru postularea, comună teoriei ficționalității vaihingeriene și cosmologiilor, a unei surse comune a conștiinței teoretice și a conștiinței ficționale, metaforice, sursă imaginală ce ar constitui punctul de adâncime la care se articulează modelele cosmologice. „Un nou gnosticism” anunță Culianu În analiza sa
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
1. Ipostaze Mitul gnostic funcționează pe bază de ipostaze. După cum arată autorii articolului „Ipostaziere” (Hypostasierung) din Reallexicon für Antike und Christentum, ipostazele apar prin „zeificarea/personificarea unor concepte abstracte, prelucrarea unor părți sau puteri divine care devin entități active, sau postularea și sistematizarea unor entități abstracte, generative, care vor funcționa ca arkhai, constituenți sau factori de reglare pentru cosmosul nostru și ontologia sa”1. Acea parte a mitului gnostic pe care Hans Jonas a intitulat-o geneză transcendentală constă din multiplicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
egida unui sfânt ocrotitor, protector al unei profesii sau al alteia, al unui sector de activitate sau al altuia. Când avem de-a face cu acest gen de festivități, poate fi stabilită o legătură între interiorul și exteriorul întreprinderii prin postularea unei continuități culturale. A studia riturile în industrie înseamnă, pentru Noëlle Gérôme, a demonstra ancorarea populară a culturii muncitorești care se manifestă și în întreprinderi. Ancorare populară, așadar, prin opoziție cu o cultură dominantă pe care o posedă structurile superioare
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
sferei economice un statut determinant în raport cu celelalte domenii de activitate socială. Respingerea acestui economicism se manifestă foarte adesea sub forma refuzului de a lua în considerare schimbările economice în conceptualizarea problematicilor și a metodelor de cercetare. Această poziție echivalează cu postularea autonomiei ireductibile a socialului sau a unui sector oarecare al acestuia (activitatea artistică sau culturală, de exemplu) față de sfera economică. Ea se condamnă în acest fel la rigidizarea dihotomiei clasice economie / social și la baricadarea în ficțiunea din ce în ce mai fragilă a
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
și al Sfântului Bernard, iar de cealaltă parte pe al lui Ioan Damaschinul și Loyola. Austeritatea cisterciană, vitraliile monocrome și straiul alb, și flamboaiantul gotic (a se vedea, în post-baroc, excesul churrigueresc). Între cele două, există o dublă și permanentă postulare. Să fie ținut erosul sub supraveghere fie și să nu se cedeze ispitei trupești. Dar nici să nu se rupă legăturile cu Economia și Praxisul. Imaginea este economică fiindcă scurtează demonstrațiile și explicațiile "un crochiu bun are mai multă valoare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
reprezentantul unei școli scandinave, daneză și suedeză, racordată la această mișcare de amploare europeană, dar și moștenitoare a unor precise, nu mai puțin controversate tradiții literare scandinave, relativ contemporane cu tentativele lui Leibniz de asumare științifică a mitului Babel prin postularea originii „scitice” a limbilor, anume tradițiile reprezentate de Olof Rudbeck sau Jacob Brucker, în ale căror scrieri Wikander putea vedea rădăcinile viitoarei științe a religiilor 1. Convertirea consecințelor descoperirii unei religii contemporane în disciplină academică s-a însoțit - mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
o scădere de 34,57%. La alegerile din 2012, spre deosebire de 2008, au participat două alianțe electorale: USL (PSD + PNL) și ARD (PDL + FC + PNȚCD). În 2008 PNL, PSD și PDL au candidat separat. Tendința de a simplifica alegerea votanților, prin postularea unui clivaj ideologic stânga-dreapta, a făcut ca cele două alianțe să se adreseze în special votanților moderați, fără opțiuni extreme din punct de vedere politic. Această tendință a fost contracarată de apariția unui nou partid, PPDD. Mișcarea spre centru a
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
luarea în discuție a celor trei poli care-l configurează: viziunea despre lume, viziunea despre cunoaștere și viziunea despre om. 2.2. Caracteristici 2.2.1. Viziunea transdisciplinară despre lume Unul dintre conceptele-cheie ale viziunii transdisciplinare despre lume îl constituie postularea faptului că Realitatea este în același timp și unitate deschisă, și pluralitate complexă. Autoconsistența (principiul bootstrap al autoconsistenței) sugerează faptul că la nivelul realității există un principiu al organizării informaționale care e totodată un principiu structurant al nivelurilor de Realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
automatizată a creierului. Iar mentalul este cel care diferențiază, care operează fragmentări, care menține ruptura om-natură și-l determină pe om să cucerească natura în loc să respecte necesitatea unei cooperări armonioase cu ea (B.N., 2002a,p. 139). Pe de altă parte, postularea unității dintre Subiect și Obiect (dată de zona comună de non-rezistență) face posibilă emergența unui nou tip de cunoaștere. Fiecare nivel de Realitate trebuie perceput de la un anumit nivel de percepție dinlăuntrul nostru. De pildă, nivelul cuantic nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
structuraliste poate fi foarte bine înțeles de îndată ce ne raportăm la ideea centrală a concepției lui Saussure: principiul arbitrarietății semnului. Dacă Saussure impunea sistemul limbii pornind de la arbitrariul (imotivarea) semnului lingvistic, semiologii structuraliști procedează invers. Ei instituie pur și simplu prin postulare și prin analogie cu limba caracterul de sisteme semnificante al formelor și manifestărilor culturii și îl verifică apoi prin demonstrarea caracterului arbitrar, deci caracterului de semn în accepție 38 saussureană, al elementelor fiecărui sistem analizat. Principiul arbitrarietății semnului semiologic devine
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și anume, aceea care are ca obiect marile unități transfrazice ale discursului și sistemele semnificante cu semificație translingvistică, cum sunt veșmântul (moda), alimentația (bucătăria), automobilul, mobila, sistemele de comunicare în masă - cinema, televiziune, publicitate - și arhitectura. Pentru Levi-Strauss și Barthes postularea identității de natură dintre sistemele semnificante, pe care le interoghează, și limbaj se manifestă pozitiv în consecința arbitrarietății semnului semiologic. Este acceptabilă această arbitrarietate și pentru Goldmann? Afirmată explicit, ideea arbitrarietății semnului semiologic nu este prezentă în concepția lui Lucien
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și temeiuri metafizice. Odată atinse, aceste fundamente sunt aduse în lumina vederii generale, sunt expuse, așezate în deschisul clarității ce evidențiază, sunt dăruite privirii generale, cortina ce le învăluia fiind retrasă. Din ascunse ele devin fățișe adică sunt evidențiate prin postularea în prim-plan, prin aducerea expozitivă în față. Grație acestui demers interpretativ, adesea temeiuri, ce pulsează tainic în profunzimi nebănuite inițial, sunt dezvăluite și înfățișate publicului larg prin ecourile retorice sau scrierile elaborate. Așadar, interpretul mijlocește aici comunicarea și comuniunea
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ecourile loviturilor de baston alb ce pipăie ciocnitor pământul ca pe o lume dibuită în absența luminii, conștiința mea poate fi cucerită de efluviile compasiunii. Izbucnirea unui asemenea seism al conștiinței reprezentat de compasiune are drept efect asumarea unei noi postulări a ego-ului propriu în raportarea sa la cel lipsit de vedere. Astfel, dacă înainte de survenirea compasiunii sinele meu se postula, își așeza propria prezență drept o identitate solidă, dură, necasantă chiar și în actul inițial al deschiderii spre cel suferind
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
însăși enunțarea existenței a ceea ce urmează să se ascundă, prezenței corpului celest ce va fi eclipsat. Pentru toate formele de ascundere, se pare că este vitală prestația unui proto-început, fiind imposibil să se ascundă ceva înainte ca să îi fie declarată postularea identității de ființă. Dogma religioasă reprezintă o declarație ce postulează identitatea de ființă a zeului, situată constant în preajma omului, întru mister, și faptul că aceasta se arată, se relevă doar credincioșilor. Această existență-însoțire este una ascunsă, ea nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]