109 matches
-
s-a umplut de capodopere, de opuri care se bat de maluri necitite, ignorate și atunci se simte, bietul, un fir de nisip pe fundul acestei ipotetice mări. E o neputință descurajantă, aceea de a nu mai putea anticipa o postumitate ... glorioasă, reparatorie. În plus, fenomenul de globalizare a dus la crearea unei elite scriitoricești continentale (universale) care a luat locul literaturilor naționale, l-au trimis la colț pe scriitorul care se voia bardul sau povestașul unui neam. Că zice cititorul
Întoarcerea la literatură by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4306_a_5631]
-
niciodată ...! Nu auzise nici de „Vatra”, nici de „Echinox”. Ce cultură poate insufla elevilor săi acest (sub-) produs al sistemului educațional universitar de azi? Dar gata cu văicărelile, scriitor român! Înapoi la masa de scris! Pentru ce, pentru cine? Pentru postumitatea pe care ți-o poți închipui cît vrei tu de mare, de recunoscătoare. Că și Eminescu, în Epigonii, sugera că în România putem vorbi de prezentul unui trecut fără viitor. Dar s-au mai găsit resurse pentru încă un veac
Întoarcerea la literatură by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4306_a_5631]
-
de dificultatea unei evoluții care totuși se dovedește cu putință. Iluzoria „simplitate” a autorului Amintirilor din copilărie e mult provocatoare. Diferit de Caragiale în destule privințe, neavînd cu teatrul nici o legătură scriptică decît un proiect neîmplinit, Creangă posedă, inclusiv în postumitate, o fibră actoricească. Cu o justă intuiție, Adrian Dinu Rachieru își propune a desluși în fenomenul Creangă cu precădere „spectacolul disimulării”: „Creangă devine un spectacol: intră în rol, se prostește, se plînge că ar fi «greu de cap», își exhibă
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
zi, ceea ce mai rămăsese din el a fost aruncat la gunoi, fiind alterat de căldurile mari ale verii toride care s-a întîmplat să fie în acel an. Imaginea este teribilă dacă luăm seama că acesta e fost destinul din postumitatea imediată a cele mai strălucite minți dintre cîte a trăit pe aceste tărîmuri pare-se, totuși, românești. Însă nu avem de ce să ne indignăm prea tare de meschina întîmplare postumă, întrucît ființa poetului se sustrăgea deja vicisitudinii ingrate a oamenilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
a demonstrat-o Maiorescu), siluirile gramaticale, la care e supusă limba română în trăncăneala de la radio și televiziune, reprezintă un pericol public. (Vezi citatul reținut din preambulul la Raport!) Cu atât mai mult cu cât Caragiale a rămas în posturile postumitate cu o dublă victorie: o dată, că n-a fost contrazis de evoluția ulterioară a Miticilor săi; a doua oară, că perisabilitatea operei sale, sumbru profetizată de Lovinescu, nu s-a confirmat. Pe de altă parte, nu se poate susține că
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
de ani: actualizînd bibliografia, omițînd și adăugînd pasaje, rescriind eventual totul, într-un nou context cognitiv. E dreptul său de autor viu, ba chiar datoria sa de cercetător și gînditor (dimpotrivă, nici un editor nu-i mai poate schimba textul în postumitate). La fel de stranie e descrierea presupusului plagiat - acuzația cea mai gravă, căreia i s-a răspuns în primul rînd, pe larg și definitiv, în presă. Și aici, pare să se ignore total diferența dintre o notă introductivă la un text editat
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
Gheorghe Grigurcu Fără putință de tăgadă, cea mai virulentă negație a lui Titu Maiorescu în postumitate a fost operată de "realismul socialist", care s-a dezlănțuit furibund împotriva "idealismului", "cosmopolitismului", atașamentului său "burghezo-moșieresc", în numele artei cu tendință atît de precis diagnosticată de mentorul Junimii. Un preludiu (să precizăm: palid) al atitudinii în cauză, care s-a
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
boală incurabilă. Îmi aduc aminte privirea ta. Știu că n-a fost un spectacol plăcut. Am plecat de lângă tine plin de regrete și cu sentimentul că am lăsat totul neterminat. De data aceasta plec fără regrete. Am descoperit uzul eternității. Postumitatea mi-a adus un cadou neașteptat: o idee, o cauză, o provocare. De ce crezi că am fost ales să călătoresc prin stele? De ce crezi că am fost ales să merg până la capătul lumii? Pentru că eram cel care-și dorea cel
Vincent Fatalistul by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7740_a_9065]
-
mimetic în măsura în care devine rival și ni se pune în drum". Cartea lui Lazăr Popescu e o eminentă lucrare de seminar la o catedră ideală a lui René Girard, care, nu ne îndoim, va fi apreciată ca un segment distinct al postumității exegetice argheziane, încă plină de surprize.
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
mea, am avut noroc că am avut cîțiva prieteni, eram cîțiva prieteni care ne confruntam critic. Ca, după aceea, să-ți creezi tu însuți exercițiul de confruntare critică". Sau o asemenea superbă recuzare a posibilelor defecte: Dacă voi avea o postumitate adevărată, atunci toate defectele mele sunt defectele unui creator". Sau o intenționalitate demiurgică: "spiritul meu a fost orientat către Operă, spre un continent enorm, în care nu mai contează fragmentele, cizelarea sau perfecțiunea, în care contează efortul mare de cuprindere
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
altă "valoare" decât valoarea lui intrinsecă? Cum constată Dana Pârvan-Jenaru, "după 1883 - ne demonstrează studiul lui Iulian Costache -, comunicarea literară pierde teren în favoarea comunicării extraliterare" (p. 10, coloana 2). Dar nu Eminescu însuși intuise și profetizase cu tristețe că, în postumitate, viața va disloca opera? (Vezi penultimul pasaj de versuri din Scrisoarea I). însă nici unul dintre studiile de după 1990 nu propune o relectură critică a operei lui Eminescu, constată, împreună cu Nicolae Manolescu, Bianca Burța-Cernat: "nimeni nu a mai propus, de la Ion
O dezbatere profitabilă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/7699_a_9024]
-
Gheorghe Grigurcu Cioran e, la ora actuală, probabil cel mai comentat autor român. Cum s-ar putea explica imensa vogă de care se bucură într-o postumitate ce are alura de-a răscumpăra deceniile în care se vedea, în propria-i patrie, fie pus la index și "interpretat" printr-o univocitate a respingerii dirijate, fie publicat cu maximă parcimonie, împins spre marginea atenției? Mai întîi se cuvine
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
în primul rând, dar și ceilalți, au tăinuit talentul lor poetic, lăsând poeziile în manuscris sau tipărindu-le în publicațiile brașovene („Foaie pentru minte, inimă și literatură”) sau blăjene („Organul luminării”) cu pseudonime încifrate, greu de decriptat, și numai în postumitate pe baza corespondenței lor publicate în corpusul epistolar G. Bariț și contemporanii săi. Așa este cazul acestui atât de puțin cunoscut Ioan Rusu (1811-1843), un „Cârlova al Blajului”. Pentru cercetătorii literaturii didactice românești, numele lui era cunoscut ca autorul unui
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
azi? Accentul, după cum observați, pică asupra sintagmei „vremurile de azi”. E vorba aproape de un paradox, într-adevăr, cum poate avea succes poezia în vremurile atît de agitate pe care ne-a fost dat să le trăim? Pentru mulți dintre condeieri, postumitatea lui Grigore Vieru e neverosimilă... Dacă unii dintre confrați, de aici sau dincolo de Prut, îi contestă valoarea, mulțimea continuă să fie fascinată de poezia și de personalitatea lui Grigore Vieru. Tind să cred că destinul său postum a început să
Cîteva considerații pe marginea postumității lui Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5430_a_6755]
-
specială prețuire, în primul rînd, firește, de către cei ce l-au cunoscut, de colegii de generație peste creștetele cărora adie în răstimpuri că un duh tutelar... E impresionantă strădania confraterna a lui Adrian Ălui Gheorghe de-a se ocupă de postumitatea lui Aurel Dumitrașcu. Putem gasi în masivă, înfrigurata lor corespondență o explicație (desigur nu exhaustiva) și anume experiență unei tinereți comune, consumate sub semnul unei anume complicități, în decorul unei epoci triste, în care e foarte probabil ca plicurile în
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
cronici de carte, poeme, frînturi de roman, eseuri, editoriale, glose: ce-i mînă pe ei în luptă?” Răspunsul e evident, îl știm cu toții, și de altfel îl spune chiar autorul în rîndurile de mai sus: vanitatea, slava deșartă și iluzia postumității literare. Iar finalul epistolei aduce a autoflagelare: „Iată, publicînd acest text în Familia, mi-am adus și eu modesta contribuție la flecăreala națională.” Regizor român despre Maroc În ADEVĂRUL LITERAR ȘI ARTISTIC din 23 martie, Ana-Maria Onisei semnează un excelent
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4776_a_6101]
-
a dedicat, la anii maturității, o autoexegeză (publicată, precaut, sub pseudonim), Ilie Constantin își recitește critic, la vârsta de 70 de ani, opera. Dincolo de telos-ul bilanțier al demersului, există însă, ca o îngrijorare vălurită de un surâs, preocuparea pentru propria postumitate literară. Scriitorul caută nu atât să-și facă ordine axiologică în „biblioteca” personală (acțiune de care s-a ocupat și se va ocupa, oricum, critica literară), cât, mai ales, să-și explice parcursul creator. Volumele de versuri din „întâia viață
Privind înapoi, pentru înainte by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4364_a_5689]
-
înțeles pentru o minte rațională. Se pare că legile mai mult sau mai puțin capricioase ale hazardului bîntuie și eternitatea. Din pricina aceasta pentru unii conu-i mumă, pentru alții ciumă. În fine, după această scurtă digresiune, să revemin și la subiect: postumitatea lui Mihai Ursachi. În comparație cu popularitatea de care s-a bucurat în timpul vieții, receptarea postumă a lui Mihai Ursachi mi se pare greu de acceptat pentru cei care l-au cunoscut îndeaproape și i-au urmărit parcursul literar... Poeții din generația
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
cultivat-o cu obstinație, șlefuindu-i detaliile la fiecare ieșire publică. Ei bine, privită peste un arc de timp postura aceasta a poetului nonconformist nu pare să-i mai impresioneze pe contemporani. Ea se întoarce acum ca un bumerang lovind postumitatea sa. În ce mă privește tind să cred că lipsa de receptivitate de care are parte în prezent opera ursachiană e un fenomen trecător. Probabil că timpul ne pune la încercare. „Există un milion de feluri de-a face poezie
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
nemaivorbindu-se, chiar dacă doar pentru un timp. E drept că, și în cazul campaniilor, rolurile se pot inversa, învingătorii făcându-ș i, de obicei, numele uitat iar învinșii reintrând în scenă. Dar pierderile sunt incomparabil mai mari, schimbarea producânduse adesea în postumitatea unora și altora. În a doua parte a anilor 1940, campaniile i-au vizat pe scriitorii considerați de dreapta sau care nu au aderat la comunism de la început. Cei mai mulți au dispărut din viața publică un deceniu și jumătate. Campaniile acelor
Polemică și campanie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3106_a_4431]
-
poezia d-lui Goga e atinsă de caducitate" și contează numai ca "valoare documentară". Scepticismele estetice, destul de vechi, nu sunt deci puține și nici neglijabile. În ce puncte mai solicită astăzi interesul estetic (nu doar istoric) o poezie păstrată de postumitatea scriitorului (săvârșit în 1938) într-un relativ con de umbră? Care sunt zonele ei de permanență? - iată întrebări legitime și obișnuite în posteritatea critică a unei opere viabile. Un răspuns scurt poate fi dat după un oarecare răgaz de meditație
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
de vedere nu o dată convențional, "adus din condei", dintr-un condei excesiv de generos, al criticii zise liberale. Reprezentînd o dovadă a unui spirit critic intestin în decursul "epocii de aur", le-a fost dat a ieși la suprafață abia în postumitate, precum o revanșă pe cît de tardivă pe atît de meritată. Am citat o opinie asupra aspectului "abil", "comercial" al lui Marin Sorescu. Iată o caracterizare a altui scriitor pe atunci aflat pe vîrful de val al carierei: "D. R.
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
Coroiu Împlinirea, la 1 octombrie, a 130 de ani de la debutul lui Ion Creangă, în Convorbiri literare, cu povestea Soacra cu trei nurori, îmi prilejuiește relectura unei cărți consacrate modului cum a fost receptat humuleșteanul de critica literară românească în postumitate. Regretatul critic Mircea Scarlat publica la Cartea Românească, în 1990, eseul Posteritatea lui Creangă, postfațat de profesorul autorului, criticul Nicolae Manolescu. L-am recitit cu aceeași plăcere ca acum mai bine de 15 ani când a apărut, dar într-o
Mircea Scarlat și posteritatea lui Creangă by Constantin Coroiu () [Corola-journal/Imaginative/10224_a_11549]
-
Un silențiu lugubru. O tăcere ca de cavou. Perfect suportabile, diavolește preschimbate-ntr-o bonomă siestă de porci. Regula de trei simplă: păi dacă unor morți iluștri, cu certificat de calitate validat occidental, li se poate strica în halul ăsta postumitatea în RO, atunci cu cariera noastră cum rămâne? Pune pază gurii și tastaturii față de orice putere! Lasă fundațiilor de import-export mișcarea civică și, în rest, fii complice: scrie, lansează, tăifăsuiește, umblă! Fiindcă prezentarea echipei studențești în PowerPoint zice multimedial că
POSTROMÂNISMUL (1) – DESPRE COPERTA ACESTEI CĂRŢI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355330_a_356659]
-
ultimii ani, interesante contribuții critice (P.F. Daniel, Ilie Șandru, Nicolae Băciuț, Florin Bengean, Ana Bantoș, Ion Buziași. Ioan Scurtu, Alin Spânu ș.a.) și evenimente culturale (Zilele Miron Cristea Toplița). Cartea lui Elie Miron Cristea apare în perioada de început de postumitate eminesciană când se discuta aprins despre ,,geniul romantic” și pesimismul metafizic eminescian (puse în temă de Titu Maiorescu în studiul Eminescu și poeziile lui, 1889, apărut după Direcția nouă în poezia și proza românească, 1872; abordate din altă perspectivă - psihologică
CATINCA AGACHE ELIE MIRON CRISTEA ȘI PRIMA TEZĂ DE DOCTORAT EMINESCU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369844_a_371173]