64 matches
-
de ascultat și Radio Europa Liberă, cu volumul dat la maximum, că aparatul era vechi și pârâia. Când era criticat regimul, iar blocul bubuia de vocile apocaliptice ale speakerilor, stătea lăsat pe spate în scaunul lui cu brațe rotunde, cu potcapul lăsat pe sprâncenele stufoase, care nu voiau să albească în întregime. Duminica, însă, blocul se transforma în biserică. Bătrânul asculta liturghia de la Europa Liberă în picioare: capul plecat, potcapul în pumn, pumnii proptiți pe masă. La spatele lui, scaunul îmbrățișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
stătea lăsat pe spate în scaunul lui cu brațe rotunde, cu potcapul lăsat pe sprâncenele stufoase, care nu voiau să albească în întregime. Duminica, însă, blocul se transforma în biserică. Bătrânul asculta liturghia de la Europa Liberă în picioare: capul plecat, potcapul în pumn, pumnii proptiți pe masă. La spatele lui, scaunul îmbrățișa aerul cu brațele înnegrite de vreme. Asta până când îl reclama vreunul din vecinii care îi trecea pragul. Securitatea venea, îi răsturna biblioteca, i-o punea cu fundul în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
începu să-i așeze hainele și giulgiul cu dantelă. Bătrânul purta veșminte preoțești galbene cu broderii albastre. Mergea împodobit la întâlnirea cu Dumnezeul pe care-l cinstise toată viața. Ceilalți prinseră și ei curaj. Cornel se apropie și-i aranjă potcapul, nu înainte de a i-l împinge nițel pe o ureche, așa, ca să-i dea un aer ștrengăresc. Nepoții se strânseră fascinați de culoarea de lumânare a Bunicului. Îl atinseră sfioși, apoi luându-și-o în cap, începură să se joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Bunicului se întunecă. Părea că, pentru prima dată, ezită. Unde-l duceau? Să nu mai vadă el minunățiile firii pe care o iubise atât? Ce se va întâmpla cu preuteasa? L-au pus jos, în fața cavoului. Au Fixat capacul sicriului. Potcapul îi venise pe ochi, buzele se despărțiseră dând la iveală scrâșnetul dinților. Sufletul bătrânului preot fâlfâi scurt, dădu ocol adunării, se năpusti în cavou, apoi ieși la lumină și se pierdu peste plopii cu ciori, în direcția soarelui cu colți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dinspre Vaideei unde, aproape peste drum de conacul arendașului Buruiană, ședea popa Nicodim Grancea, într-o casă arătoasă, cu multe acareturi și o ogradă cât o grădină. Îl găsiră ajutând de zor la descărcatul unui car de dovleci. Era în potcap, cu o rasă cafenie soioasă, suflecată în față peste genunchi. Avea o barbă mare albă, cam înnegrită de murdărie. Se ținea verde, deși trecut de șaptezeci și văduv de douăzeci de ani. Doar că nu mai vedea bine. Astfel și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai aștepți, părinte? Nu vezi că în horă nu e niciun bărbat? Of, de ce nu mai am eu anii sfinției tale?... Stasuc încurajat de strigături și de îndemnul moșneagului, s-a prins în horă, așa cum era, cu sutana neagră și potcapul pe cap. Cea din dreapta lui a strigat: - Foaie verde busuioc, joc cu popa la mijloc! Uiiu, uiiu!... Popa a luat-o de mână și a trecut la mijloc. Apoi fiecare din ele voia să fie onorată de popă și să
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
colț portretul litografic al Domnului țării, Mihail Grigore Sturza, și într-un colț, într-un cadru aurit, lucrat în olei, bustul în mărime naturală a Mitropolitului Moldovei și a Sucevei, {EminescuOpVII 294} Kyrio Kyr Veniamin Kostaki, cu rasa neagră peste potcap, cu barba lungă și albă, pe piept ordinul sântei Ana în briliante. Fața era bine lucrată, dar rasa călugărească acoperea cu desăvârșire conturele corpului, numai mînele foarte fine și mici păreau mai mult de damă decât de prelat. Dar să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nostru, iar el îl secunda cu gagagaga!. Când popa se-ncurca rău și oamenii se-ntreba: "Ci Doamne! oare ce-o fi zicând ", palamarul răspundea categoric: "Tăceți, mă, nu vedeți că părintele cântă grecește? Asta impunea. - Foarte frumos îi ședea potcapul părintelui Ermolachie, cam pe ceafă, pentru că era larg, da-i ședea, nu glumă. Gândeai că-i un rus cu coadă. Când cetea, potcapu-i cădea peste ochi și popa suduia urât. În biserică, ne-n biserică, puțin îi păsa... "Dăă! mi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Ermolachie, cam pe ceafă, pentru că era larg, da-i ședea, nu glumă. Gândeai că-i un rus cu coadă. Când cetea, potcapu-i cădea peste ochi și popa suduia urât. În biserică, ne-n biserică, puțin îi păsa... "Dăă! mi cădea!... potcapul ° dracului! Cu totului deosebit în felul său, om cu duh și cu multă cunoștință de ale lumei, era dascălul Pintilie Buchilat. El era foarte moque * p[e] popă pentru că-l suduia-n biserică așa cum nu se cuvine nici în crâșmă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o să fac, încuviință Maca, dar palma de ascultat era departe. O potecă ducea spre baracă. Acolo unde pașii nu bătătoriseră pământul, creșteau portolaci, petunii și reginanopții. Peste tot era liniște, ceasul clopotarului mergea, firește, fără să ticăie, iar popa, cu potcapul pe ceafă, se îmbăta pe tăcute. Altminteri, era trist, clătina din cap și ofta din rărunchi. Vederea lui Maca îl consolă oarecum. — De unde vii, fiule ? îl întrebă, privindu-i barba și părul. — Din biserică, răspunse Maca. — Din care parte ? — De pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lăsă popa. Așa n-o să mai aveți neînțelegeri. Ai venit să te spovedești ? Maca ridică din umeri. — Poți să te spovedești și pentru ce-o să faci ? întrebă. Popa întrebase din cu totul alt motiv. Și din același motiv își ținu potcapul să nu cadă și îl aduse mai spre frunte. — În ultima vreme nu prea mai vin oamenii la spovedit. Lumea cade în păcatul de nemoarte, când uiți că ești muritor adică. Își mai turnă un pahar, dar nu se atinse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu are leac. — Cu afurisenii ai încercat ? Popa ezită. — Sigur nu bei vinul ăla ? întrebă, ca să câștige ceva timp. Maca dădu din cap, atunci popa întinse mâna după pahar și luă o sorbitură. — Pe cine să afurisesc ? întrebă, scoțându-și potcapul și ștergându-și broboanele care se înmulțiseră. Pe cine să cadă afuriseniile mele ? — Pe mine, de pildă. Și tu, fiule, ce să faci cu ele ? — Nimica, le dau și eu mai departe. — Cui ? — Cui s-o nimeri. Cum își dau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
imaginare. Ceea ce nu-l ajuta prea mult. — Vrei să-mi iei pâinea de la gură, fiule... mai spuse, înainte ca lupta brațelor și a pleoapelor cu gravitația să fie definitiv pierdută. Maca rândui paharele de o parte și de alta a potcapului care se rostogolise. Capul popii căzuse pe masă, cu nasul și gura lipite de pata rubinie lățită pe mușama. Pe față i se întipărise un zâmbet de o mulțumire nostalgică. — Uite, îi arătă Jenică, în curtea aia stătea gagica. Avea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în mai multe rânduri vreme de o oră, de la 4 la 5 astăzi după-amiază, stând pe sofa pe scena Teatrului din Arad, m-am pomenit proiectat, de câte ori îl vedeam cu coada ochiului lângă mine pe Sfinția Sa, în palton și cu potcap, în anii, de altminteri fericiți, ai copilăriei mele din Cotroceni. Deocamdată însă, cum spuneam, Sfinția Sa vorbește cu Majestatea Sa Regina, principesa cu principele vorbesc retrași într-un colț, Regele stă singur lângă masa cea mare, tocmai a mușcat dintr-un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Școlii normale, elevii au lăsat costumul primitiv, care amintea vremurile de sălbăticie și au îmbrăcat o uniformă modestă, cuviincioasă și mai potrivită cu obiceiurile moderne.” Ziarul se ocupa și de îmbrăcămintea preoților. El era de acord cu purtatul culioanelor (a potcapului), d ar îndemna și la pălării regulamentare... A apărut până la 22 noiembrie 1895, sub conduce rea unui comitet desemnat de Comitetul conservator într‐o întrunire ținută în casele domnului dr. I. Antoniu, în seara de 6 decembrie 1894, director politic
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
să se adune călugării de la toate mânăstirile din București. Veniseră și stareții și arhimandriții de la mânăstirile din jur, de la Mărcuța, Plumbuita, Comana, Mărgineni și Snagov. O mulțime de bărbați îmbrăcați toți la fel, cu anterie negre din aba groasă, cu potcapuri negre, diferite după rangul călugăresc pe care-l dețineau. Erau aproape o mie. Pentru ei, Șerban Vodă fusese adevăratul bazileu, împăratul Bizanțului creștin, căci întărise și dăruise toate centrele mânăstirești din teritoriile otomanilor, urmase obiceiurile tatălui său, Constantin postelnicul, care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
reînnodare a conflictului nu i-ar fi prielnică. — Să intre, spuse el blajin, înfruntându-și bănuielile. Cercetător, îl analiză pe cel intrat rămas lângă ușă, zgribulit în anteriul de lână seină negru maroniu. Chipul fratelui nu-l prea puteai distinge, potcapul prea mare și el ponosit îi acoperea toată fruntea, parcă sprijinindu-se în sprâncenele negre neobișnuit de groase, care erau singurele ce se puteau vedea, tot obrazul fiind acoperit. — Îndrăznește, spuse mitropolitul românește, întinzând mâna spre a-i fi sărutată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Elenei. — Ridică-te, fiule, răspunse tot turcește mitropolitul și vocea-i părea spartă. Aduci scrisori de departe de la înalt prea fericirea sa al Ierusalimului, așa am înțeles, continuă grecește conversația. Monahul cu haine jerpelite se ridicase în picioare și de sub potcapul decolorat, care din negru cum fusese avea acum culoarea sângelui închegat, îl priviră cercetător pe mitropolit ochii ageri ai Cantacuzinilor. Ah, da, își spuse vlădica, este chiar marele spătar Mihai, Doamne, ce s-a mai cănit ca să nu fie recunoscut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu atenție rănile schingiuiților, propuse: Ar fi bun un doftor sau măcar un spițer. — Binecuvântează, cucernice părinte, ceru vodă recunoscându-l, și pe loc toți cei din încăpere se întoarseră spre icoana de pe peretele dinspre răsărit. Ieromonahul Gherasim își lăsă potcapul pe umăr și începu să picure cu vocea-i blajină rugăciuni nemaiauzite până atunci pentru alinarea celor robiți și schingiuiți. Era o implorare directă spre Iisus vindecătorul sufletelor și trupurilor și treptat duhul rugăciunii reuși să le însenineze fețele. Când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
greu, grea caznă a cugetului, dar cum este când i au legat în această vânzare pe toți ai tăi, te-ai întrebat? O să-ți cer ceva, părinte, ceva ce nu se cuvine: apropie-te, îngenunchează înaintea jilțului meu, scoate-ți potcapul, așa... Mâinile cu degetele vinete, aproape negre, ale domnitorului se lăsară pe creștetul monahului. Lacrimi cât boabele de rouă se prinseră de pletele-i albe. Clipele treceau măsurate de bătaia inimilor lor. — Iartă-mă, sfinția ta, nu se cuvenea să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu-i locul tău. Aici este lăcașul Domnului. Cu Domnul și într-u Domnul lucrăm. -S-o crezi tu. Aici nu mai lucrează Domnul, lucrez eu. M-ai chemat Am venit să te ajut. Dă-mi repede o sutană și un potcap, că acuș se scoală măicuțele. Când măicuțele s-au sculat au găsit în curtea mânăstirii un nou preot, care le salută: -Slăvit fie împăratul-frumoaselor. -Slăvit este Dumnezeu Iisus Hristos. La asemenea urare noul preot se zbârci și cutremură. -Cine ești
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
-i lovească pe cei doi înalți prelați. Belzebut apăru atunci la marginea pădurii rânjind cu ochii sclipitori de pisică, de sub rasă i se văzu pentru o clipă picioarele de capră păroase, cu copită despicată. O piatră mai mare îi dădu potcapul negru jos. Atunci Belzebut apăru cu toată hidoșenia sa. Capul țuguiat acoperit cu păr negru ca smoala, era purtător a două coarne. -Oameni buni opriți-vă. Nu agresați înaltele fețe bisericești. Sunt nevinovați-strigară măicuțele. -Vinovat este starețul Machedon care este
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
optzeci de ani, îmbrăcat cu o rasă de călugăr, roasă de trecerea timpului, dar curată, încins cu un curmei de tei, peste mijlocul subțire al trupului, cu picioarele goale, care se apăra, de căldura soarelui, purtând, pe capul pleșuv, un potcap mănăstiresc, vechi de peste o sută de ani. Bună ziua, moșule! dădură binețe cei doi tineri. Bună ziua și dumneavoastră, vitejilor! răspunse cu glas stins bătrânul. Moșule, de unde ai apărut, că nu te-am mai văzut pe pământurile noastre? întrebă Ionică. Vin de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
semitonuri catifelate. Iată-l pe muntean încrucișându-și drumul cu al nostru. Avea o umbră de mustață neagră și favorite retezate în dreptul lobului urechii. Curat îmbrăcat, cu surtuc de lână cafenie, purta peste pletele castanii o căciulă neagră, ca un potcap. Pantalonii din lână albă, țesuți grosolan, îi erau strânși pe pulpe și carâmbii largi și răscroiți, cu burdufele încrețite, îi ajungeau cam până la vreo palmă mai jos de genunchi. Chipul cu trăsături alese era luminat de un farmec aproape feminin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tatăl nostru, iar el secunda cu gagagaga! Când popa se încurca rău și oamenii se întreba: "Ci Doamne! Oare ce-o fi zicând", palamarul răspundea categoric: "Tăceți, măi, nu vedeți că părintele cântă grecește?" Asta impunea. Foarte frumos îi ședea potcapul părintelui Ermolachie, cam pe ceafă, pentru că era larg, da-i ședea, nu glumă. Gândeai că-i rus cu coadă. Când cetea, potcapu-i cădea peste ochi și popa suduia urât. În biserică, ne-n biserică, puțin îi păsa..." Dăă! Mi cădea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]