77 matches
-
ulița satului, până în locul în care se face un drumeag la stânga, care intră abrupt în luncă. Am cotit-o pe el și am tot mers pe lângă marea galbenă de grâu cu mici insulițe roșii și albastre, până ce am găsit o potecuță îngustă prin lan. Am făcut la dreapta și am urmat poteca, nu mergeam, zburam, peste puțin avem să ajung la locul de întâlnire. În fața mea, puțin în stânga, în mijlocul lanului de grâu copt, era o poieniță, din motive știute doar de
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1469003367.html [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
Eminovicilor, semn că ajunseseră. Mihai coborî din căruță și găsi poarta zăvorâtă. Se aplecă peste gard și o deschise. Curtea i se păru mică, doar salcâmii îi schimbau dimensiunile către deal, vârfurile lor se ridicau în înaltul cerului. Porni pe potecuța ce ducea la casa cea mare din deal, iarba crescuse de două palme de o parte și de alta a cărării ce urca către poarta mică; florile puse de maică-sa se ofiliseră și-și întorseseră fața către pământ. Numai
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398768900.html [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
setea și să admire crestele de piatră. Cu calul de căpăstru se strecură pe lângă firul apei. De secole această zonă nu mai fusese umblată și era firesc ca sălbăticia naturii să se fi reinstalat. În cele din urmă descoperi o potecuță pe care pășeși atent la tot ce se întâmplă în jurul său. Se depărtă de puhoiul de apă și desluși trilul păsărelelor care nici nu se sinchisiră de prezența sa. În urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Comoara_blestemata_ion_nalbitoru_1385371298.html [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
setea și să admire crestele de piatră. Cu calul de căpăstru se strecură pe lângă firul apei. De secole această zonă nu mai fusese umblată și era firesc ca sălbăticia naturii să se fi reinstalat. În cele din urmă descoperi o potecuță pe care pășeși atent la tot ce se întâmplă în jurul său. Se depărtă de puhoiul de apă și desluși trilul păsărelelor care nici nu se sinchisiră de prezența sa. În urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414058825.html [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
De aceea am spus că eu, în mod normal, nu fac altceva decât să mătur calea către Biserică sau poteca spre Biserică. Nu e deajuns să stai în biserică, să participi la Liturghie și pe urmă să ieși afară pe potecuța aia și să devii un votangiu imbecil. Adică e vorba de prelungirea Bisericii, această existență creștină care trebuie să se marcheze în fiecare gest care-l faci: atunci când mănânci, când dormi, când te trezești, când vorbești și mai ales în
INTERVIU REALIZAT DE STELIAN GOMBOŞ CU ACTORUL SI REGIZORUL CRESTIN DAN PURIC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_realizat_de_stelian_gombos_cu_actorul_si_regizorul_crestin_dan_puric.html [Corola-blog/BlogPost/349069_a_350398]
-
am urcat dealul pe la cimitir și i-am sărutat mamei mele mormântul, țărâna aceea proaspătă care-o acoperise; era o zi mohorâtă cu ceață, burnița, era cred început de decembrie fără zăpadă, un câmp negru plin de ciori, singur pe potecuța pe care altădată plecasem cu unchiul Bucsi; am început să plâng ca un copil, plângeam și-i sărutam chipul Agnetei pe care-l păstram într-o fotografie. Până la Dej am făcut două zile și o noapte, spre seară intram în
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1443333706.html [Corola-blog/BlogPost/377565_a_378894]
-
acum un motel cu restaurant. Aș fi vrut să urc măcar până la trambulina mică să văd dacă a mai rămas ceva din scheletul de odinioară, dar vârsta nemiloasă și-a spus cuvântul. Cu un oftat am luat-o pe vechea potecuță atât de bine cunoscută din timpul chiulurilor mele și am ajuns unde trebuia să fie foișorul de foc de unde era o privire de ansamblu asupra Râmnicului și unde până prin anii 1939 era întotdeauna un militar pompier cu un binoclu ce
Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
în dreptul casei scărilor. Dar cei trei metri fuseseră prevăzuți de constructorul care sistematizase zona! în scurtă vreme, dreptunghiul verde a fost mutilat de cinci brazde bătătorite, indicând direcțiile de deplasare ale vecinilor. Va rămâne una din enigmele vieții mele rostul potecuței ce se oprea exact în mijlocul spațiului verde. Un timp ce mă uitam, zilnic, de-a lungul blocului sperând în van să-mi descopăr emuli, am mai constatat un lucru: tot mai mulți locuitori de la alte scări veneau să-și petreacă
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
în care intra în oază înfloritoare, toate acestea îl transportaseră de pe fața pământului și fără judecată și-a rupt legătura materială a vieții lui. Drumul drept și curat pe care umblase Slavici... acum s-a înfundat, a intrat pe o potecuță întunecată..."240 (s.a) scrie soția scriitorului patruzeci de ani mai târziu. Amintirea e dominată de un profund regret după anii pierduți din cauza unei decizii greșite, căci retrăgându-se la Măgurele, Slavici a rupt încetul cu încetul relațiile pe care
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
au fost mai mult intuite, ele fiind abandonate sau transformate. Apoi, chiar ne-am rătăcit, sub soarele torid, ieșind din greșeală din oraș, pe lângă unul din munții-dealuri, formațiuni stâncoase albe, caracteristice zonei. După câteva minute de panică, am găsit o potecuță, o scurtătură, care ne-a scos chiar la bazarul din fața intrării în Grădina Palatului. Aici am ales unul din numeroasele restaurante cu terasă pentru a lua masa, după care am intrat în Gradina Botanică, exotică, misterioasă, sălbatică, unică. Traseul ne-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
știm cu toții, Din bătrâni pân-la nepoți Și mai știm dintr-o poveste Cum și-a procurat ea pește. Dacă bine v-ați gândit Știți pe cine-a păcălit ? 6. Fusese-odată un cocoș Mândru tare și zelos Și umblând pe-o potecuță, El găsise o punguță. Știe oare cineva Cam câți bani erau în ea ? GHICITORI Ca să intre-n circ ,hoinarul, Și -a vândut Abecedarul. Pinocchio-Carlo Collodi A fost odată un cocoș Ce s-a întors bogat la moș. Punguța cu doi
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
și mici. Să mai fugim prin curte iar Și să jucăm șotron. Să facem puști din crengi de lemn, Să facem arcuri cu săgeți Să-mpușcăm vrăbioare, Să ne jucăm de-a bastistoara Să facem hora mare, Să alergăm pe potecuță Cu ochișorii-n soare. Of,... unde ești copilărie Cu gingășia ta cu tot! Și stau și mă gândesc Că tinerețea mea s-a dus Și merg înspre apus. De ce nu mai sunt iar copil, Să merg desculț prin rouă. Prin
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
femeie să poată suge prin vagin un bărbat viu, cât e el de mare? Răspunsul lui n-a fost prea ferm. - Nu... Deși cu gura... N-am vrut să-l jignesc râzându-i în față. Am luat-o pe o potecuța ce cotea spre nord și am trecut din nou râul la un loc unde se întretăiau mai multe pâraie, perturbând cele câteva vidre care vânau pești. Ne aflam într-o poiană cu niște colibe de babulci, adică de oieri, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-mi în gând lecțiile bine învățate, de dragul părintelui Ioan vrând să fiu mereu primul, ajuns acum la cariera de var mă opresc țintuit de o vie amintire, cu Theo la stinsul varului pentru frescă, părăsesc pentru o clipă drumul pe potecuța spre cariera părăsită, piatra de var înmuiată în apă, scoasă apoi și pusă la loc uscat, o fărâmițam bine până se făcea praf, gropile de stins sunt făcute deja și căptușite bine cu scânduri, asta a învățat-o Theo de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
decît culoarea părului, sînt puși să joace o horă sinistră, pe teritoriu, bineînțeles sudic și într-un timp, bineînțeles decadent, în preajma lui decembrie 1989. Nu lipsește, cum altfel, o prințesă valahă, Mazuca Vlădoianu și vărul ei, ajuns membru FSN, Victorien Potecuță, mama Augustei, Die Goia, care vorbește țigănește, Augusta însăși, cea "cu carne dulce", "cu părul castaniu legat în coadă de cal și ochii ei frumoși ca două eleștee clipocind în cearcănele de umbră ale unei păsări zburînd în ocoluri strîmte
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
iarăși de M.G. și doamna acestuia. Fără să vreau, aud: - Eu văd problema cam așa - zice el. O casă la țară. Acolo să existe o curte. Un copac. Din casă până la copac potecă cimentuită. Cât o să ne coste ca să cimentuim potecuța? - Eh, o potecuță... e ușor de cimentuit, admite doamna concesiv... - Ca s-o pot folosi și pe timp de toamnă. Altfel, atunci când plouă, s-ar încărca roțile căruciorului, cu noroi... nu se poate circula cu noroi pe roate! - Ai dreptate
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
și doamna acestuia. Fără să vreau, aud: - Eu văd problema cam așa - zice el. O casă la țară. Acolo să existe o curte. Un copac. Din casă până la copac potecă cimentuită. Cât o să ne coste ca să cimentuim potecuța? - Eh, o potecuță... e ușor de cimentuit, admite doamna concesiv... - Ca s-o pot folosi și pe timp de toamnă. Altfel, atunci când plouă, s-ar încărca roțile căruciorului, cu noroi... nu se poate circula cu noroi pe roate! - Ai dreptate. Te-ai gândit
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
ba altul singuri sau în cuplu se-ntorc să moară aici cu râul copilăriei la căpătâi cu dealul cu fuiorul la picioare și ramul de stejar deasupra capului aleleu măicuță aleleu tăicuță moale și frumos mirositoare-i sfânta și-nierbata strâmta potecuță-a dorului xxx șed într-un colț de bucătărie și mă uit la tine cum calci vorbind întruna călcătorul lunecă pe cămașa încrețită purtat măiestru de mâinile tale dibace cuvintele se preling de pe mierea buzelor sub atenta supraveghere a ochilor
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
Ceea ce el știa sau își mai amintea că trebuie să se fi arătat ca o falnică, tânără pădurice de scoruși - neagră și creață în primăvară, roșie-aprinsă spre octombrie-noiembrie, sau dulce-bălaie în lumina lui august - se înfățișa doar ca o firavă potecuță creață, dar foarte vag creață, jucăușă, ce dispărea acolo unde ochii lui Ivan Mihailovici nu puteau coborî. Surprizele -dacă senzația că îi vor sări ochii din cap se poate numi, în circumstanțele astea, o surpriză - nu aveau să se oprească
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
a ei, găzduit de-o baborniță cu rude la București. Nu dorea să se expună bîrfei ce zbîrnîia cu lux de amănunte pornolirice la țară... Asta nu ne împiedica să ne vizităm unul pe altul, în timpul nopții, fiind vecini de potecuță strîmtă. Versurile șiroiau de pofte, parcă aș fi ținut în brațe o femeie tănără" D.P.: Din nou aveați ce scrie, vă simțeați încărcat... E.B.: ...și, în 1962, din nou, deodată, cu toate miresmele sub nas, călcînd cu voluptate în baligile
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
ce este scris pe toate pietrele pe lângă care te-au purtat pașii? — Nu sunt atât de vrednic, dar am învățat multe înscrisuri și mă rog pentru cei care le-au pus ca să nu fie șters numele lor din cartea veșniciei. Potecuța asta din dreapta duce la schit la Cândești, să trecem de ea și putem adormi în voie, că știe Leu drumul până la Hârtiești, e mai puțin de un ceas. Poate domnia ta să doarmă în șa? — O să încerc. — Prinde capul ăsta de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
În epoca minunilor. Cinci ore mai târziu, departe de a fi treaz, a luat-o pe drumul nepavat care ducea la casa de vacanță. Era deja ora zece. La lumina lunii, ne-am dus bagajele pe veranda din spate. Pe potecuța plină de cetină dintre pinii Înalți și cenușii răsăriseră ciuperci. Alături de casă, o fântână arteziană susura printre pietrele acoperite de mușchi. Când am intrat pe ușa bucătăriei, am dat peste Jerome. Stătea la masă și citea Weekly World News. Paloarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în scurt timp, se înzdrăveni de-a binelea. Într-o zi, când lucra la verandă, îi spuse lui Carmen: Uite, aici vor sta soția mea și copiii când vor veni. Ești însurat? Desigur! Ea se îmbujoră și coborî încet pe potecuță. N-o mai văzu un timp. E atât de tânără, atât de tânără și fragedă! Se apucă mai abitir de treabă. Își dădu seama că avea nevoie de un câine, un câine mare. De unde să-l ia? Printre țărani află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Mai am ceva de terminat azi, da' mâine dimineață aș putea trece pe la dumneata, să vedem despre ce e vorba. Foarte bine, mâine dimineață. Pe la 10 e bine? Pe la 10! Ziua bună! Ziua bună! A doua zi, badea Ion urcă potecuța cu un ajutor. Avea un caiet mare, o ruletă și un pumn de creioane de diferite culori. Petre îi primi și împreună o luară de sus cu "inventarul": pentru dormitorul lui, un pat mare, dublu, solid, cu placa de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
aranjă una-alta, permanent urmărit de Toni, care își dădea seama că se întâmplă ceva deosebit și că va avea și el parte de ceva pe cinste! A doua zi dimineață, de Sâmbăta Mare, îl auzi pe Toni lătrând. Deodată, pe potecuță, văzu urcând fetele cu Camelia. Cărau niște cutii mai mari și mai mici. Ce bucurie! Petre le ieși în întâmpinare, o îmbrățișă pe Camelia, o sărută pe Alice, fata mai mare și pe Ana, fata cea mică. Ce domnișoare frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]