77 matches
-
să îi mângâie pletele. De după colțul unei stânci privirea îi întâlni o grotă în spatele căreia se înalță masivul muntos cu pereții săi abrupți. De partea cealaltă, pe unde urcaseră, se deschid prăpăstiile adânci și amețitoare. Singura cale de acces este potecuța pe sub cascadă și acei pinteni din piatră pe care se cățăraseră. Un norișor coboară agale de pe culme și poposește în dreptul grotei. De acolo apare o formă umană cu pletele și barba complet albe, ochii ageri, dar afundați undeva în adâncul
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
De aceea am spus că eu, în mod normal, nu fac altceva decât să mătur calea către Biserică sau poteca spre Biserică. Nu e deajuns să stai în biserică, să participi la Liturghie și pe urmă să ieși afară pe potecuța aia și să devii un votangiu imbecil. Adică e vorba de prelungirea Bisericii, această existență creștină care trebuie să se marcheze în fiecare gest care-l faci: atunci când mănânci, când dormi, când te trezești, când vorbești și mai ales în
INTERVIU REALIZAT DE STELIAN GOMBOŞ CU ACTORUL SI REGIZORUL CRESTIN DAN PURIC de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349069_a_350398]
-
degrabă a Linei) o impresionase foarte tare, dar ce vină avea ea dacă i se făcuse somn? — Tot, răspunse broscuța. De altfel, văd că moțăi. Trebuie să te culci. Și eu sunt obosită... Apropo, știi să te întorci singură, pe potecuțele pe care am venit? — Asta-i bună! Firește. — Te descurci și cu portița și cu lacătele? — Bineînțeles. — Ești sigură? — Absolut sigură. Nu-ți face griji. Atunci, noapte bună. — Noapte bună. Se despărțiră. După câțiva pași, când broscuța tocmai se pregătea
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
Eminovicilor, semn că ajunseseră. Mihai coborî din căruță și găsi poarta zăvorâtă. Se aplecă peste gard și o deschise. Curtea i se păru mică, doar salcâmii îi schimbau dimensiunile către deal, vârfurile lor se ridicau în înaltul cerului. Porni pe potecuța ce ducea la casa cea mare din deal, iarba crescuse de două palme de o parte și de alta a cărării ce urca către poarta mică; florile puse de maică-sa se ofiliseră și-și întorseseră fața către pământ. Numai
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
cornii își întindeau ramurile încărcate cu flori aurii, de parcă ar fi vrut s-o mângâie și s-o învăluie cu parfumul lor gingaș. „Minunată pădure!" își spuse fetița și porni voioasă pe cărările ei, hotărâtă să-i descopere misterele... Pe potecuța pe care tocmai pășise, fetița văzu o sumedenie de brebenei, brândușe, viorele și micșunele ce o chemau la joacă. Micșunelele miroseau așa de frumos, încât nu s-a putut abține să nu culeagă un mic buchețel pe care și l-
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
calci! În iarbă sunt zeci de vietăți, atât de mici, încât arareori le vei observa de la distanță. Din ziua aceea, am fost foarte atentă pe unde pășesc, luând seama și la florile atât de delicate ce-și întindeau lujerele până pe potecuță. Grădina era un alt tărâm pentru mine, unde aerul balsamic îmi umplea plămânii de sănătate și voioșie. Atâtea zile luminoase, de dulci și parfumate am petrecut aici! Fiecare colț al grădinii, îmi oferea priveliști încântătoare. Dimineața, ascultam uguitul turturelelor ce-
GRĂDINA FERMECATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365762_a_367091]
-
bătut, glasurile lor de mult au tăcut, parcă-i văd cu picioarele goale, prin foșnetul ierbii agale. mă uit așa din loc în loc, soarele-mi bate-n cap ca un foc, aș vrea să-i văd a doua oară, pe potecuța lor cum coboară. a tăcut de-acuma satul, nu se mai aud glasuri de miei, a rămas singur băiatul, să se -nchine la alți zei. sâmbătă, 9 februarie 2013 Referință Bibliografică: căutări / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CĂUTĂRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351865_a_353194]
-
poate că cheie la casă nici nu exista. Dar câmpul? Cum să încui câmpul? Doamne, și ce plin era de roade fel de fel! Cât respect aveam pentru ce era al fiecăruia! Ca să scurtăm drumul, o luam peste câmp, pe potecuța lată cam de o jumătate de metru, care tăia locurile oamenilor de-a curmezișul. Potecuță călcată numai de picior de om. Printe vii, printre lubenițe, printre porumb, printre diverse culturi. Câte-o joardă de viță se întindea așezându-și strugurele
GRATIILE DE LA FERESTRE de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352484_a_353813]
-
și ce plin era de roade fel de fel! Cât respect aveam pentru ce era al fiecăruia! Ca să scurtăm drumul, o luam peste câmp, pe potecuța lată cam de o jumătate de metru, care tăia locurile oamenilor de-a curmezișul. Potecuță călcată numai de picior de om. Printe vii, printre lubenițe, printre porumb, printre diverse culturi. Câte-o joardă de viță se întindea așezându-și strugurele chiar pe potecuță. Nici gând să-l rupă cineva sau să-l strivească! Dădeam pasul
GRATIILE DE LA FERESTRE de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352484_a_353813]
-
de o jumătate de metru, care tăia locurile oamenilor de-a curmezișul. Potecuță călcată numai de picior de om. Printe vii, printre lubenițe, printre porumb, printre diverse culturi. Câte-o joardă de viță se întindea așezându-și strugurele chiar pe potecuță. Nici gând să-l rupă cineva sau să-l strivească! Dădeam pasul peste joardă și o lăsam să-și vadă de viață, iar strugurele și-l rupea stăpânul atunci când sosea timpul culesului. Nici măcar un bob de strugure nu rupeam. Era
GRATIILE DE LA FERESTRE de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352484_a_353813]
-
mult despre cei ce le umplu de viață. Culorile lor sunt mai vii, măi proaspete. Firul fumului care se înalță din coșuri ne trimitea cu gândul la anii copilăriei petrecuți la țară, când, de-abia așteptăm să se facă o potecuța pe langă garduri ca să ne ducem la jocurile cu zăpadă proaspătă, la săniuș, la bulgărit sau să facem oameni de zăpadă. Parcă așteptăm să auzim clinchetul clopoțeilor de la gâtul căilor alergând cu săniile de odinioară. Încântarea și mai mare am
PRIMAVARA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356357_a_357686]
-
uita multă vreme după ei de-a lungul drumului, pînă nu îi mai vedea și se întreba uimită unde se ducea drumul ăla și pînă unde se îngusta el în depărtare, de nu mai rămînea nimica din el, nici măcar o potecuță ... Aurel, pentru că el era mai mare, o lua de mînă pe surioara lui, pe Fulga, și fetița îl tîra pe Doruleț, frățiorul lor mai mic, care era leneș la mers și mai trebuia din cînd în cînd înghiontit, iar Fulga
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
835 din 14 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului ai fost ieri fetița mamei, astăzi, tu ești mama fetei, nu-i minune? spuneți, oameni! doar lu' mama poți să-i sameni!... și te-așteaptă, sărăcuța, e bătrână și bolnavă; tot măsoară potecuța: „hai, la mama, hai, degrabă, că pustiu e în ogradă...” și strânge nodul la broboadă și-nchide ochii să te vadă... erai ieri fetița mamei, astăzi... plină ești de griji. Referință Bibliografică: ai fost ieri fetița mamei... / George Safir : Confluențe
AI FOST IERI FETIŢA MAMEI... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 835 din 14 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359690_a_361019]
-
să zicem: un spectacol încet tip Indiana Jones care se desfășoară într-un decor tip Blade Runner din Europa de Est. Cursa lentă pe gheață a temerarilor. Oameni în mașini blocate sau oameni acrobați care își așteaptă cuminți rândul să treacă pe potecuța îngustă de pe trotuar, bătătorită inițial de un Moise urban matinal, despărțirea zăpezilor și acordarea de prioritate în funcție de vârstă, pantofi, modul contorsionat de zgribulire în interiorul gecii de schi. Oamenii sunt comuni, cu aspirații și doleanțe obișnuite, dar foarte prezenți și activi
Pe căi grele către stele, pe căi aspre către astre. Țara minunilor și capătul lumii () [Corola-blog/BlogPost/338791_a_340120]
-
am urcat dealul pe la cimitir și i-am sărutat mamei mele mormântul, țărâna aceea proaspătă care-o acoperise; era o zi mohorâtă cu ceață, burnița, era cred început de decembrie fără zăpadă, un câmp negru plin de ciori, singur pe potecuța pe care altădată plecasem cu unchiul Bucsi; am început să plâng ca un copil, plângeam și-i sărutam chipul Agnetei pe care-l păstram într-o fotografie. Până la Dej am făcut două zile și o noapte, spre seară intram în
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377565_a_378894]
-
pleacă și ar fi vrut să-i mai lingă mâinile, care acum, afară că erau noduroase, miroseau a sânge. Andrei a deschis portița ce dădea spre o râpă destul de abruptă, pe unde putea să se strecoare printre salcâmii plecați deasupra potecuței, care formau o boltă asemănătoare cu cea de la vița de vie din fața casei. A scrutat întunericul ca să vadă dacă-i țipenie de om, a-ntors capul către Leana, iar cînd a simțit mâna ei că-i atinge obrazul, lacrimile îi curgeau
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
și cele de trebuință într-o gospodărie. Ieșim în pridvor, apoi coborâm două trepte spre curte. Ne întâmpină aceleași arome și o atmosferă de calm, de pace în care simți că ritmurile tele interioare se aliniază celor cosmice. Străbatem o potecuță scurtă și sinuoasă care duce la noua clădire modernă, încă neterminată. Parțial amenajată ca muzeu, subvenționată de UNESCO. Căutător în suflet și în stele, Eminescu nu putea să nu se împrietenească cu Densușianu, care i-a vorbit despre convingerile sale
IPOTEŞTII MITICI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346022_a_347351]
-
setea și să admire crestele de piatră. Cu calul de căpăstru se strecură pe lângă firul apei. De secole această zonă nu mai fusese umblată și era firesc ca sălbăticia naturii să se fi reinstalat. În cele din urmă descoperi o potecuță pe care pășeși atent la tot ce se întâmplă în jurul său. Se depărtă de puhoiul de apă și desluși trilul păsărelelor care nici nu se sinchisiră de prezența sa. În urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
setea și să admire crestele de piatră. Cu calul de căpăstru se strecură pe lângă firul apei. De secole această zonă nu mai fusese umblată și era firesc ca sălbăticia naturii să se fi reinstalat. În cele din urmă descoperi o potecuță pe care pășeși atent la tot ce se întâmplă în jurul său. Se depărtă de puhoiul de apă și desluși trilul păsărelelor care nici nu se sinchisiră de prezența sa. În urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
pleacă și ar fi vrut să-i mai lingă mâinile, care acum, afară că erau noduroase, miroseau a sânge. Andrei a deschis portița ce dădea spre o râpă destul de abruptă, pe unde putea să se strecoare printre salcâmii plecați deasupra potecuței, care formau o boltă asemănătoare cu cea de la vița de vie din fața casei. A scrutat întunericul ca să vadă dacă-i țipenie de om, a-ntors capul către Leana, iar cînd a simțit mâna ei că-i atinge obrazul, lacrimile îi curgeau
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
destinație”, existau mai multe variante de a parcurge drumul până la ei. În funcție de timp ...și anotimp. Dacă era vară, timp frumos și nu mai plouase de ceva vreme ca apa să nu fi trecut peste mal, o luam prin crâng, pe potecuță, și treceam gârla pe la jirlău, pe niște pietre plate ca niște lespezi, puse ispre să treci pe ele , dincolo, pe celălalt mal fără să te uzi la picioare. Dar până să ajung acolo, cu toate că drumul era relative scurt, doar vreo
AMINTIRI II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376857_a_378186]
-
te dorește de mii de ori și nu te uită cât trăiește!, i-a zis Bebe când puneau hainele pe ei. „Dacă-i așa, George de ce nu mă apreciază atât de mult?” gândi resemnată Violeta... Hotărâseră să coboare pe aceeași potecuță pe unde au urcat la locul de iubire, iar când vor ajunge la marginea pădurii, ea să meargă prima să se spele în apa limpede a gâldăului. Apoi, tot de unul singur, să facă și el același lucru. Așa, ca
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 1991 din 13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Să m-astepti Când ploaia , trece , Am să vin tiptil , Așa , ca un zâmbet , Ca o rază , Ca un zbor de rândunea . Să m-astepti Pe potecuța , Sub cireșul copt Și greu . Am să vin , Să nu ai teamă , Dor al sufletului meu . Am să vin , Cănd ploaia , trece , Ca un vânt , Să te adii , Ca un murmur printre Frunze , Ca un cânt de ciocârlii . Referință Bibliografica
SA M-ASTEPTI de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378777_a_380106]
-
esența ei. GEORGE BĂNICĂ: Mă bucură faptul că piesa oferă atîtea interpretări. Cineva vede evaziune, altul vede înstrăinare, cineva vede violență, altcineva nu vede violență. Asta dovedește că este un text foarte bun, fiindcă un text prost are o singură potecuță, pe care toată lumea o vede, și de aceea destul de strîmtă, că nici nu se poate merge pe ea. Mie mi-a plăcut piesa din cu totul alte motive decît dumneavoastră. Eroii mor fiindcă trăiesc banal, iar ficțiunea lor este de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
știm cu toții, Din bătrâni pân-la nepoți Și mai știm dintr-o poveste Cum și-a procurat ea pește. Dacă bine v-ați gândit Știți pe cine-a păcălit ? 6. Fusese-odată un cocoș Mândru tare și zelos Și umblând pe-o potecuță, El găsise o punguță. Știe oare cineva Cam câți bani erau în ea ? GHICITORI Ca să intre-n circ ,hoinarul, Și -a vândut Abecedarul. Pinocchio-Carlo Collodi A fost odată un cocoș Ce s-a întors bogat la moș. Punguța cu doi
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]