76 matches
-
a noncontradicției, exprimabilă prin (e . ē), este înlocuită cu "conjuncțiile contradicționale de bază": eA . ēP ; ēA . eP ; eT . ēT pe care Lupașcu le mai numește și "dualități elementare contradicționale" sau "cuante logice", acestea fiind funcții ale raportului dintre actualizare și potențializare 484. Deși pare să ne întoarcă pe căi ocolite la principiul clasic al noncontradicției (nu se poate să fie actual și e și non-e), cuplul actualizare-potențializare ne plasează, de fapt, într-un dualism contradictoriu ireductibil. Spun aceasta deoarece distincția actual-potențial
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
există o anumită dinamică în aceste raporturi, că cele trei situații de mai sus nu sunt fixe. Contradicția angajată în această logică este o contradicție dinamică. Dinamismul contradictoriului se vădește în primul rând în faptul că actualizarea unui element implică potențializarea antielementului său. Mai mult decât atât, chiar elementele care intră în această relație sunt dinamice, în sensul că prin natura lor energetică sunt actualizări, adică treceri de la o stare potențială la una actuală. Firește, aceasta implică o trecere inversă a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
logic trece prin starea T. Ea este un fel de nucleu al logicii dinamice a contradictoriului. Acest lucru se transcrie formal astfel: (eP eT) (ēA ēT); În aceste raporturi logice dintre elementele contradictorii ale sistemelor, atunci când se manifestă actualizarea și potențializarea vectorilor antagoniști, există o tendință către noncontradicție. Actualizarea unui element potențializează antielementul său și are tendința de a-l anihila definitiv, abolind contradicția dintre el și acesta. Însă, Lupașcu atrage atenția că această noncontradicție către care se tinde este întotdeauna
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
se întărește și se actualizează. Această contradicție nu poate totuși să aibă loc între termeni contradictorii riguros actuali, adică absoluți"489. Nu voi prezenta aici argumentația lui Ștefan Lupașcu. Rețin doar esențialul, anume că, oricât de departe ar fi împinsă potențializarea unui element, noncontradicția absolută nu va putea fi atinsă niciodată. În schimb, contradicția este o stare prin care se trece frecvent și obligatoriu în dinamica contradictoriilor, deși nu este o contradicție absolută. Aceasta este starea T, starea de "terț inclus
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
al logicii dinamice a contradictoriului 490. Ea s-ar putea obține prin actualizarea absolută a unuia dintre elementele contradictorii (e sau ē), ceea ce este imposibil: Această eventualitate este imposibilă în virtutea însăși a postulatului nostru fundamental, conform căruia, cum știm, o potențializare implică o actualizare contradictorie eP ēA și după care, când ne găsim în prezența aceleiași potențializări a doi vectori contradictorii, înseamnă că ei se află în starea T AP, adică mai au în fața lor încă o marjă de potențialitate
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dintre elementele contradictorii (e sau ē), ceea ce este imposibil: Această eventualitate este imposibilă în virtutea însăși a postulatului nostru fundamental, conform căruia, cum știm, o potențializare implică o actualizare contradictorie eP ēA și după care, când ne găsim în prezența aceleiași potențializări a doi vectori contradictorii, înseamnă că ei se află în starea T AP, adică mai au în fața lor încă o marjă de potențialitate... și deci sunt în imposibilitatea de a fi atins infinitul potențializării"491. Eliminând contradicția, logica clasică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ne găsim în prezența aceleiași potențializări a doi vectori contradictorii, înseamnă că ei se află în starea T AP, adică mai au în fața lor încă o marjă de potențialitate... și deci sunt în imposibilitatea de a fi atins infinitul potențializării"491. Eliminând contradicția, logica clasică, apare ca imposibilă în raport cu logica dinamică a contradictoriului, deoarece obținerea noncontradicției absolute are nevoie "de o trecere spre infinit, care este un salt în afara logicului..."492. O dialectică fără "sinteză" Ștefan Lupașcu atribuie logicii dinamice
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
raționalistă și identificatoare aristotelică, inventând ideea sintezei, în care se vor topi toate contradicțiile. Lupașcu crede că ceea ce îl desparte pe Hegel de logica dinamică a contradictoriului este faptul că nu a sesizat dinamica contradictoriului prin proprietățile de actualizare și potențializare 494. Experiența științifică contemporană, crede filosoful francez de origine română 495, nu confirmă sintetismul hegelian. Odihna pe care rațiunea filosofică, chiar și cea dialectică, o cere în ființa lucrurilor și a lumii în ansamblul ei, împăcarea antagonismelor, soluționarea contradicțiilor, nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dezvăluie 499 "trei orientări privilegiate" ale sistematizării energiei, trei structurări diferite, care conduc la trei tipuri de materii (sau coagulări energetice): o structurare cu antagonism simetric, în care forțele sau sistemele antagoniste se echilibrează la același nivel de actualizare și potențializare, și două structurări cu antagonism disimetric, în dezechilibru, inverse una celeilalte. În una dintre direcții, antagonismul sistematizator este dezechilibrat în favoarea factorilor dinamici omogenizanți, care potențializează progresiv, cu fiecare transfer de energie, factorii diversificării. Aceasta este situația în ceea ce numim materie
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a unuia dintre aspectele multiple ale logicii dinamice a contradictoriului. Spre deosebire de Blaga, pentru care logica, identificată tacit cu cea clasică, nu face decât să "închidă" misterul în corsetul noncontradiției, prin actualizarea totală a uneia dintre laturile antagoniste, ceea ce înseamnă și potențializarea absolută a celeilalte, adică dispariția ei, la Lupașcu tot logica, în accepția ei dinamică, însă, este capabilă să mențină contradicția"540. În sfârșit, pentru Lucian Blaga metoda antinomiei transfigurate este o modalitate de raportare la acele realități care transcend cunoașterea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
totuși binar, sau dual, nu se limitează la o înfruntare a doi termeni. Sistemul energetic format de această forță bipolarizată în sens contrar, se supune unei desfășurări ternare, în virtutea unei legi de tensiune alternativă: întărirea unui pol se bazează pe potențializarea celuilalt, la fel cum actualizarea celui din urmă determină respingerea celui dintâi. Aceste două stări extreme ale unui sistem de forțe pot, în sfârșit, să facă loc unei a treia stări energetice în care cele două forțe se resping și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
al oricărui dinamism activ; distincția între formal și material care se relativizează, de asemenea 1. După Ștefan Lupașcu, imaginea este în interiorul subiectului, fiind subiect și obiect, în același timp. Subiectul este o actualizare care scapă conștiinței, iar obiectul este o potențializare care generează conștiința obiectului. În fenomenul psihic al imaginii, obiectul păstrează ceva din funcția subiectului. Obiectivitatea imaginii nu mai este avansată, nefiind o consecință a conștiinței. O altă caracteristică a imaginii implică libertatea sa. Subiectul este liber să-și actualizeze
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
sunt ale unei pături socotite amorfă, dar care nu-s amorfe, și pe care parcă le auzi murmurând introspectiv: „Prea multă mare, noi am văzut destulă mare” (l-am citat pe Cesare Pavese). Literatura lui Preda e o literatură a potențializării cerebrale, a focarelor nervoase. „Ce este stilul?”, se întreabă Apollinaire. Pentru o sută de oameni, o manieră complicată de a spune lucruri simple. După noi, o manieră foarte simplă de a spune lucruri complicate. ION CARAION SCRIERI: Întâlnirea din Pământuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
logică și despre afectivitate)8. Are ca punct de plecare o meditație profundă asupra caracterului contradictoriu al spațiului și al timpului, revelat de teoria relativității restrînse a lui Einstein, teorie ce constituie apogeul fizicii clasice. Noțiunile de actualizare și de potențializare sunt deja prezente, chiar dacă ele nu vor fi precizate decît gradual, la nivelul înțelegerii, dar și la nivel terminologic. Un al doilea pas este făcut odată cu Experiența microfizică și gîndirea umană, apărută în 19409. În această carte, Lupasco asimilează și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în 19409. În această carte, Lupasco asimilează și generalizează învățătura fizicii cuantice într-o veritabilă viziune cuantică a lumii. Relațiile lui Heisenberg aruncă o lumină cu totul tulburătoare asupra dinamicii particulelor cuantice. Potrivit interpretării lui Lupasco, actualizarea localizării spațiale antrenează potențializarea cantității de mișcare, iar actualizarea localizării temporale antrenează potențializarea extensiei în energie. Conceptul de identitate a unei particule, în sensul clasic al termenului, nu mai este deci valabil în lumea cuantică. Contradicția între identitate și non-identi-tate, contradicție inerentă lumii infinitului
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
învățătura fizicii cuantice într-o veritabilă viziune cuantică a lumii. Relațiile lui Heisenberg aruncă o lumină cu totul tulburătoare asupra dinamicii particulelor cuantice. Potrivit interpretării lui Lupasco, actualizarea localizării spațiale antrenează potențializarea cantității de mișcare, iar actualizarea localizării temporale antrenează potențializarea extensiei în energie. Conceptul de identitate a unei particule, în sensul clasic al termenului, nu mai este deci valabil în lumea cuantică. Contradicția între identitate și non-identi-tate, contradicție inerentă lumii infinitului mic, lumii particulelor, este acceptată de Lupasco ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
măsoară "observabilele" trebuie să dispară într-o teorie cuantică fundamentală 19. Bell propune înlocuirea noțiunii de observabil prin cea de beable (ceea ce, într-o traducere aproximativă, înseamnă "poate fi capabil de a fi"), care pare să facă ecou conceptu-lui de potențializare al lui Lupasco. În opinia mea, formalismul general axiomatic dezvoltat de Lupasco în Principiul antagonismului și logica energiei constituie însăși osatura logicii cuantice. BOHR, LUPASCO ȘI TERȚUL INCLUS Originalitatea abordării lui Lupasco este și mai bine pusă în evidență cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
formulate de Lupasco, energia, "...în constituenții săi fundamentali, posedă totodată proprietatea identității și proprietatea diferențierii individualizatoare..."23. Manifestarea unui fenomen oarecare este echivalentă cu o anume actualizare, cu o tendință spre identitate, dar această manifestare însăși implică o refulare, o potențializare a tot ceea ce nu este acest fenomen, altfel spus, al non-identității. Potențializarea nu e o anihilare, o dispariție, ci doar o memorare a ceea-ce-nu-s-a-manifestat încă. Multe polemici au fost declanșate de introducerea conceptului de potențializare de către Lupasco, ignorîndu-se faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
și proprietatea diferențierii individualizatoare..."23. Manifestarea unui fenomen oarecare este echivalentă cu o anume actualizare, cu o tendință spre identitate, dar această manifestare însăși implică o refulare, o potențializare a tot ceea ce nu este acest fenomen, altfel spus, al non-identității. Potențializarea nu e o anihilare, o dispariție, ci doar o memorare a ceea-ce-nu-s-a-manifestat încă. Multe polemici au fost declanșate de introducerea conceptului de potențializare de către Lupasco, ignorîndu-se faptul că acest concept este o traducere directă a situației cuantice. În teoria cuantică
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
însăși implică o refulare, o potențializare a tot ceea ce nu este acest fenomen, altfel spus, al non-identității. Potențializarea nu e o anihilare, o dispariție, ci doar o memorare a ceea-ce-nu-s-a-manifestat încă. Multe polemici au fost declanșate de introducerea conceptului de potențializare de către Lupasco, ignorîndu-se faptul că acest concept este o traducere directă a situației cuantice. În teoria cuantică, fiecare observabil fizic are mai multe valori posibile, fiecare valoare avînd o anumită probabilitate. Deci, o măsurare ar putea conduce la mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
putea conduce la mai multe rezultate. Dar, evident, doar unul din aceste rezultate va fi obținut efectiv, ceea ce nu înseamnă că celelalte valori ale obiectului observat ar fi lipsite de orice caracter de realitate. O altă fațetă a conceptului de potențializare, așa cum se arată în fizica cuantică, este revelată de interpretarea (analizată anterior) dată de Lupasco relațiilor lui Heisenberg. Așadar, conceptul de potențializare își află sursa în fizica cuantică, dar constituie o generalizare care merge mult dincolo de domeniul fizicii. O consecință
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
valori ale obiectului observat ar fi lipsite de orice caracter de realitate. O altă fațetă a conceptului de potențializare, așa cum se arată în fizica cuantică, este revelată de interpretarea (analizată anterior) dată de Lupasco relațiilor lui Heisenberg. Așadar, conceptul de potențializare își află sursa în fizica cuantică, dar constituie o generalizare care merge mult dincolo de domeniul fizicii. O consecință imediată a introducerii conceptului de potențializare este faptul că această cauzalitate locală (cea a actualizării) este mereu asociată, în abordarea lui Lupasco
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cuantică, este revelată de interpretarea (analizată anterior) dată de Lupasco relațiilor lui Heisenberg. Așadar, conceptul de potențializare își află sursa în fizica cuantică, dar constituie o generalizare care merge mult dincolo de domeniul fizicii. O consecință imediată a introducerii conceptului de potențializare este faptul că această cauzalitate locală (cea a actualizării) este mereu asociată, în abordarea lui Lupasco, unei finalități antagoniste. Cauzalitatea locală nu apare decît într-un domeniu restrîns al Realității. Cauzalitatea globlă este prezentă la toate nivelurile de Realitate. Realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
asociată, în abordarea lui Lupasco, unei finalități antagoniste. Cauzalitatea locală nu apare decît într-un domeniu restrîns al Realității. Cauzalitatea globlă este prezentă la toate nivelurile de Realitate. Realitatea în întregime nu este decît o perpetuă oscilație între actualizare și potențializare. A lua în considerare doar actualizarea conduce inexorabil la un real trunchiat. Nu există actualizare absolută. Dar actualizarea și potențializarea nu sunt suficiente pentru o definiție logică coerentă a Realității. Mișcarea, tranziția, trecerea de la potențial la actual nu este de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
globlă este prezentă la toate nivelurile de Realitate. Realitatea în întregime nu este decît o perpetuă oscilație între actualizare și potențializare. A lua în considerare doar actualizarea conduce inexorabil la un real trunchiat. Nu există actualizare absolută. Dar actualizarea și potențializarea nu sunt suficiente pentru o definiție logică coerentă a Realității. Mișcarea, tranziția, trecerea de la potențial la actual nu este de conceput fără un dinamism independent care implică un echilibru perfect, riguros între actualizare și potențializare, echilibru ce permite tocmai această
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]