104 matches
-
apasă din nou pe maț Că trebuie să apese (respiră greu) Așa un om e întotdeauna prost uns Un om trebuie să stea în pădure până se găsesc toate durerile Un om uns e un om curat Afară un om poticnit Ogorul meu a părăsit cocina porcilor Trebuie să fi dat înghețul cu cercul lui alb de brumă ca o mortăciune Și eu trebuie să rămân acasă până când ciotul meu de la picior devine vinețiu închis Pielea strigă după dogoare până când ajunge
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și după 1855), dar și anticipează (ceea ce nici măcar scriitorul scriindu-le nu avea cum să știe). Partea de biografie evocată de ele duce în spate biografia completă a scriitorului. Ce ratat Ajun de An Nou acela al mersului, de la început poticnit, cu plugul! Popa Oșlobanu mai întâi, apoi nevasta lui Vasile Aniței îi obligă pe colindători, care dau numai peste oameni indispuși, să bată în retragere și în cele din urmă să se retragă definitiv pe la casele lor. După înmormântarea lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
că a greșit foarte tare cu ceva, dar nu știe cu ce; - viață instinctivă: instinct de apărare, alimentar prezente; - activitatea, vorbirea, scrisul, producția grafică (motivație, amploare, randament, eficiență, hiperactivitate, agitație, inhibiție, stereotipii, manierisme, negativisme): vorbește coerent, se exprimă bine, scrie poticnit, stă și se gândește ca să nu greșească, scrie citeț, aplecat spre dreapta, dar într-un ritm mai încet decât cel conform cu clasa a IV-a; memoria prezintă trăinicie și rapiditate, are caracter voluntar și conștient, elevul are dificultăți la
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
războaiele sale, cu cruzimea sa, cu frumusețea și durerea sa. Își înclină tot mai tare capul ca să nu-și arate lacrimile. Femeia se așază, gata să-și reia lectura. Și chiar înaintea primei fraze, el dă drumul, într-o șoaptă poticnită, cuvintelor: „De ce l-au ucis mitraliorii?“. Răspunsul femeii n-avea să vină imediat și, de la o sâmbătă la alta, avea să întârzie câteva luni. Ea avea să-i vorbească despre o familie în care, treptat, adolescentul îi va recunoaște pe
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a ți-i deschide mai bine, plasele de sârmă împletită dintre etaje, ușile masive cu zăvoare grele și prezența pe fiecare coridor-balcon a milițienilor te aducea la realitate. Te aflai într-o închisoare modernă. Pașii noștri, obosiți, târâți, scurți și poticniți păreau un râu în agonia curgerii lui; pașii milițienilor, stridenți, cu clănțănit de plachiuri și potcoave, ca un lătrat de câine întărâtat spre turbare, îți strecurau în inimă teama imediată de a fi înșfăcat și rupt în bucăți. Am fost
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de pământ bătătorit pe jos, niște animale de rase sau specii diferite care-n așteptarea tainului bâjbâiam Îndârjiți după un grai comun tinzând să se confunde cu sfâșierea de mamă a mutei. Părințelul era oricum de-al casei. Ne traducea poticnit și gemut, amestecându-și gemetele cu ale Steluței, da, l-au bătut, iar l-au bătut, și ea arăta cu degetul În tavan, sfinte Dumnezeule, țiganii ăia de sus, ăia mereu ți-l bat, da, garoii ăia urâți, băgare-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și strig cu voce stinsă: Mamă, mi-e rău, mi-e foarte rău. Speriată, mama vine alergând înspre patul meu. Și, alături de ea, mă înconjoară tata și frații mei. Vorbesc cu mare greutate, deja cred că am febră, le povestesc poticnit, cum nimeresc, în câteva cuvinte, cele întâmplate, cum am căzut la săniuș și m-am lovit. Tata este prieten cu un doctor de copii în a cărui pricepere au totală încredere și el, și mama, doctorul Domide Tomescu, mereu apelează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
colectivă de dimineață, s-a apropiat de mine, mi-a zâmbit și s-a prezentat: - Peter, from Australia. M-a surprins plăcut inițiativa lui, ea venind în întâmpinarea pornirilor mele interioare: - Florin - i-am răspuns - from Romania. În engleza mea poticnită am schimbat primele impresii, i-am spus câte ceva despre Sahaja Yoga în Romania și despre sahaja yoghinii români. Peter emana acea lumină dorită de fiecare dintre noi și spre care tindem, lumină ce provine dintr-un interior frumos, transformând subiectul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cenușie plantată aici aiurea și neconvingător, de mâna cine știe cărui vântură lume, la locul popasului de o clipă a marilor trenuri. Doi oameni, momâi negre înghesuite de ploaia înaltă, purtau un fel de targă prelungă cu contururi neregulate. Călcau încet și poticnit, ca și cum de fiecare dată ar fi vrut să se apropie de pământul mustind de apă, într-un gest de închinare către cine știe ce zeu păgân. Poate, din partea spre care înaintau ei, sau poate de aiurea, se auzi un vaiet stins, prelungit
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și alergă în spatele casei unde copiii se jucau la un cuptor care era folosit toamna la uscatul prunelor. Irina cea mică, ridică spre privirea speriată al maică-si căpșorul ei cu păr blond și creț, cu ochi albaștri și zise poticnit și peltic: „Mama, mi-e foame!”. O luă în brațe și o strânse tare la piept, ceilalți tei copii se opriseră din joacă și se uitau acum la ea, fetița îi mai țipă odată aproape de ureche: „Mama mi-e foame
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
i-o puse pe Chacha În cârcă. — Sunteți gata cu toții? Stați lângă mine. Doamnă, vă rog să-mi dați mâna. Săltând-o pe Chacha pe umeri, Hideyoshi o trase pe Oichi de mână și porni drept Înainte. Oichi Îl urmă poticnită, abia reușind să nu cadă. Nu peste mult, Își smulse mâna din strânsoarea lui Hideyoshi, fără o vorbă. Îl urma așa cum l-ar fi urmat orice mamă, pe jumătate Înnebunită de grija copiilor care mergeau În fața și În urma ei, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
apartamentele interioare ale castelului, unde el și cei mai de Încredere vasali ai săi salutară victoria cu numeroase cești de sake. Peste câteva ore, Hideyoshi se ridică clătinându-se În picioare și le ură musafirilor noapte bună. Încet, se Îndepărtă poticnit, pe culoar, un om scund cu față de maimuță, Înconjurat de doamnele sale de onoare, aproape ascuns Între mătăsurile colorate și foșnitoare ale kimonourilor lor cu multe straturi. Râsul femeilor continuă să se audă de-a lungul coridoarelor aurite, În timp ce făptura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
biblioteci, pe băncile de pe bulevard se dezbăteau aprins teme la ordinea zilei: libertate, opțiune, angajare în definiția cărturarului. Numele lui Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir, Albert Camus fluturau pe toate buzele. Idolul momentului era un bărbat scund, urât, cu mersul poticnit, bâjbâind printre scaune, fiind amenințat de orbire. Se zvonea că Sartre poate fi zărit de dimineață până seara la cafeneaua Flore. Comesenii îl urmăreau cu privirea, dar și de pe trotuar i se ghicea prin ferestre silueta arhicunoscută. Buzunarele canadienei îi
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
Simona Vasilache În Călătorie cu funicularul, volumul de versuri din 1934, de la Unu, cu un portret al autorului de M.H. Maxy, Sasa Pană este, pesemne, cel mai puțin avangardist si cel mai mult poet. Călătoria poticnită, au ralenti, li se potrivește întru totul unor poezii care încearcă să rețină ceva din lumea pe care congenerele lor o dinamitează. „Ceasul copilăriei colbăit în tăcere" (Palmares) e cel care sună, în cadențe minore, în aceste notații de-o
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]
-
poarta cavei și s-a întors spre mine asudat, cu ochii injectați, negru. Atât de furios încât mi-am zis că așa trebuie să arate un mistreț rănit. Se petrecuse ceva grav, un mare scandal, o dramă. Cu vorbe repezite, poticnite, în acea limbă colțuroasă a sudului, mi-a relatat o istorie pe care n-o pot înțelege nici până azi. Ce se întâmplase? În urmă cu un an și mai bine, Mr. Pierre primise un avans pentru un petec de
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
Am traversat Calea Victoriei, înflorită de o lume în veșminte ușoare de vară și am coborât bulevardul de-a lungul Cișmigiului, aglomerat și vesel. Doctorul avea un zâmbet care-i destindea și lumina obrazul. Era obosit și mersul său devenise șovăitor, poticnit. Ne mărturisea cu bonomie cât de mult îi plăcea să privească oamenii umblând vioi pe stradă, plimbându-se sau tăifăsuind nepăsători prin cafenele. A fost eliberat din închisoare în mai 1962, înainte de venirea lui Dinu, și a murit la 26
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
vor cruci probabil și vor scuipa în sân oripilați, dar îi asigur că povestirea mea este reală, lucidă, obiectivă. Cum arăta un debut poetic în a doua jumătate a anilor '70? Să începem cu începutul: se debuta greu, chinuitor, temător, poticnit, dar mai ales zăbavnic. În toată țara nu existau decât câteva edituri literare mai răsărite, a căror crăiasă era neîndoielnic bucureșteana Carte Românească. Prestigiul acesteia era imens, dar dacă nu erai într-un fel sau altul omul regimului, dinaintea-ți
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
Tot pe scena națională târgumureșană și tot într-un text scris de DRP (Piticul din grădina de vară), un rol antologic ce rămâne în galeria personajelor sale de neuitat. Un "răcan" slab de minte, un "prost al satului", cu mers poticnit și fugă țopăită, Pasăre, încartiruit într-un conac din Câmpia Dunării, soldat în "detașament de execuție" e încarnat de Fiscuteanu ca un sărman Tom shakesperian, într-o învolburată furtună a istoriei. Cu viclenie aburită el se mișcă, hurducăind găleți de
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
în proză, metafora este punctul forte, se pare. Fraza lungă alambicată, ambiguități semantice, uneori greșeli semantice, toate aceste așa-numite atuuri au fost demontate cu acuratețe de Ion Negoițescu. Nu are rost să revenim... Este deja legendar stilul greoi brebanian, poticnit, fără strălucire. Cantitatea este totul. Sînt puține comparațiile între cele două lumi: cea de dinainte de '89 și cea de după. La un moment dat, apare însă o interesantă opinie despre schimbare, emisă de personajul principal, Mîrzea: "M-am născut prea tîrziu
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
redacția României literarecă intenționez să recenzez acest roman, mă îndoiesc c-aș fi trecut de pagina 50. În primul rând, în suferință este stilul. Frazele sunt foarte scurte, adesea simple propoziții de câteva cuvinte, ceea ce face textul să se meargă poticnit, ca un motor cu un cilindru defect. Apoi, așa scurte cum sunt ele, nici măcar nu urmăresc o idee capcoadă. Autorul sare de la una la alta, făcând textul extrem de obositor pentru cititor - da, dacă vă gândiți la omul de televiziune Stelian
Nici un schepsis by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3667_a_4992]
-
filologii "rasați", care-l citesc pe Ezra Pound), optzeciștii (sau o parte a lor, cei care flutură stindardul postmodern) pentru care e un "guru", un inițiat. M.I. e un fel de vagabond în zdrențe textuale, vorbitor al unei limbi "imediate, poticnite, fade, unisemnificante", cu un vocabular "de obște, denotativ, uzual" care acceptă, strâmbând din nas, constrângerile poieticității, un Orfeu prolix și baroc, cu voce distinctă și ton ceremonial, care cântă "o melodie densă, narcotică și incantatorie". Un limbaj inconsistent, alienat, decăzut
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
viziune și pe trăire, în detrimentul grijii pentru formă. Atunci când sentimentele sparg pieptul poetului, iar viziunea unește cerul și pământul, când imaginile se revarsă în cascadă, cine să se mai împiedice de-o rimă șchioapă sau de un ritm ceva mai poticnit.Viziunea poetică se balansează nonșalant între expresionism, suprarealism și un romantism hiperbolic de care nu sunt scutite nici măcar momentele de maxim intimism. Radu Ulmeanu este un revoltat - violența este o altă trăsătură unanim observată a versurilor sale - chiar dacă sursa nemulțumirii
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]
-
găunos și ridicol contra-reclamă pentru Memento mori. În alt loc, o strofa de mare prospețime (Și te-ai dus, dulce minune,/ Și-a murit iubirea noastră -/ Floare-albastră! Floare-albastră.../ Totuși este trist în lume!) este masacrata într-un jargon pretențios dar poticnit, care face orice comentariu de prisos: "Din această perspectivă, condiția omului este tristă, pentru că este repede trecător și nu poate reveni asupra erorilor de conduită existențiala; dar - urmează sentențios autorul - nici nu poate păstra, atunci cînd o trăiește, clipă fericirii
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
și cele adăugate, astfel încât dimensiunea romanului să nu se schimbe, căci, la urma urmelor, un traducător trebuia să transpună originalul în mod fidel. Nici din punct de vedere stilistic nu am schimbat mai nimic din textul inițial, cu excepția numeroaselor descrieri poticnite și a zecilor de pasaje melancolice sau lugubre, care dominau toată cartea, și pe care le-am șters și înlocuit discret și iscusit cu dialoguri subtile și comentarii hazlii. Dar ca să fie clar pentru toată lumea: nu am absolut nimic cu
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
martor pedant, moralist când acid - toate femeile pictorului sunt dame schimbate după umori ori pipițe -, când vast-înțelegător, cu o privire mucalită asupra mișcărilor de pe tabla de șah, viciile fiind atunci „formă mascată a virtuților”, sau chiar participant activ, dar mereu poticnit, la derularea epică) să traverseze secvențele premergătoare crizei, criza însăși și, uneori, efectele sale, maniera fiind a unei confesiuni tatonante, reflexive, oscilând între locuri comune și stereotipii, pe de-o parte, cu băltiri abulice și abandonuri, și, pe de altă
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]