99 matches
-
poarta cavei și s-a întors spre mine asudat, cu ochii injectați, negru. Atât de furios încât mi-am zis că așa trebuie să arate un mistreț rănit. Se petrecuse ceva grav, un mare scandal, o dramă. Cu vorbe repezite, poticnite, în acea limbă colțuroasă a sudului, mi-a relatat o istorie pe care n-o pot înțelege nici până azi. Ce se întâmplase? În urmă cu un an și mai bine, Mr. Pierre primise un avans pentru un petec de
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
doar șase ani, uitase că nici ea nu învățase încă să scrie așa cum o făceau copiii mai mari. - Pot să citesc? Pot? EA dădu din cap a încuviințare, iar Alexia deschise carnetul cu un zâmbet întins și începu să citească poticnit: - Mărțișorul se dăruiește de 1 Martie. Dacă dăruiești mărțișorul, faci un om fericit. Mama este cea mai bună și poți să îi dăruiești de Ziua Mărțișorului un mărțișor și să știi că mereu mama te iubește. - Foarte frumos, Alexia, o
MĂRŢIŞOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383973_a_385302]
-
să nu te dea ai tăi dispărută... o liniștește el cu un zâmbet ștrengar. Dar Ștefania îl privește țintă...și parcă îl hipnotizează cu privirea sa dulce, mieroasă. Apoi ea oftează și ochii i se umezesc instantaneu. Începe să vorbească poticnit, cu durere și pieptul îi tresare spasmodic. -Să știi că nu mai sunt cu el...cu Emil, băiatul șaten cu care m-ai văzut de mai multe ori.Am rupt logodna...nu se mai putea...era de o gelozie înspăimântătoare
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
Copilăria este o treaptă a începuturilor, parcurs cătinel și poticnit, mai ales dacă nu ți s-a hărăzit un sprijin de nădejde. Și în inconștient (s-a dovedit clinic) rămân încrustate frânturi neîntinate. Peste ani, la maturitatea cea deplină, trecutul e foarte posibil să ni se reflecte, precum un apus
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
părul și cu barba năclăite de sudoare. Descoperi că se rătăcise prin labirintul de străduțe care se ramificau ca o pânză de păianjen În spatele bisericii Spirito Santo, imediat după poartă. La o cotitură, dădu peste un cleric burtos care Înainta poticnit În sens contrar, suflând din greu, cu aerul nesănătos al cuiva constrâns să recurgă adesea la doftorii și la tot soiul de filtre. I se păru că acesta voia să Îl evite și surprinse o izbucnire de teamă În expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zorii existenței sale, Internetul este deocamdată spațiul unei libertăți tembele. Văd că unii au început să se apere împotriva mîrlanilor, care-și găsesc condiții propice în această libertate fără limite, unde locul dialogului este ocupat de cogitația peltică, belicoasă și poticnită a mîrlanilor. Trebuie făcut ceva, căci, iată, violența ia amploare deodată cu Internetul. Avea dreptate Kundera: „Prostia progresează odată cu progresul științei, ea nu se diminuează”. Și agresivitatea, zic eu. Referință Bibliografică: Mîrlanul de pe Internet (II) / Radu Părpăuță : Confluențe Literare, ISSN
MÎRLANUL DE PE INTERNET (II) de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348218_a_349547]
-
vizuină și porni prin pădure. Negăsind nici pe-acolo ceva care să-i potolească urâcioasa foame, îndrăzni să iasă în poiană, pornind-o spre sat. Așadar, sărmanul de el trecea pe ulița satului, cu pași mărunți, când mai repezi, când poticniți, adulmecând cu năsucul lui firav aerul din curțile gospodăriilor pe lângă care trecea, apoi pleca mai departe. Însă, la un moment dat, în dreptul unei gospodării nu prea arătoase, mirosul lui fin îi consimți că acolo ar fi rost să încerce. Se
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
am trăit sentimentul înnebunitor de pierdere irecuperabilă, de marasm cumplit și am simțit în gură gustul de noroi al morții. Dar numai pentru o clipă, căci în momentul următor mâna ei se-ntinse înspre mine. - Vii? M-am ridicat oarecum poticnit, stăpânindu-mi cu greu tremurul surescitat al trupului. Palmele noastre s-au înlănțuit într-o îmbrățișare mută și atunci am știut că veșnicia există! Nu se putea altfel! Iată, vedeam puritatea în toată splendoarea ei! Trăirile cele mai SFINTE și
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]
-
în schimbul căreia primesc niscaiva creițari întru veșnica slavă a (ne)iubirii pre pământ. Presa liberă (de orice morală) prezintă pe spații large mofturi de-ale protipendadei politico-maneliste suferinde din amoare când situațiunea devine de-a dreptul mizericordioasă. Noii domni Goe, poticniți foarte la examenul de bac, l-au determinat pe Dom' ministru Moțoc să raporteze Lăpușneanului de pe tronul originalei noastre democrații cam astfel: - Măria Ta, floarea țării a căzut dar vin mereu alți viteji; și-s mulți, stăpâne, mulți ... ca frunza
NE ESTE ŢARA PLINĂ DE HUMOR de PAULA ROMANESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354768_a_356097]
-
Motto-ul acesta revine ciclic în actualitate, strivindu-ne sub călcâiul eternei confruntări dintre est și vest, dintre sus și jos, dintre mare și mai mare. Încercați să-l rostiți cu voce tare, relaxat. Nu veți reuși. E un enunț poticnit, sună bolovănos, șuierat printre dinți, sacadat, întrerupt de consoane cu icneli. Focul sugerat în el sună a ardere mocnită, nu a flacără purificatoare ce flutură liberă, cum și-ar dori-o orice revoluționar corect. Pe scurt, situația e indecisă, chiar dacă
MERE ŞI MITRALIERE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353286_a_354615]
-
în privirea noastră Cu izbucniri de clopot în durere, Cu stea ce-apune-n depărtare-albastră De noapte în absolută tăcere. Sub pleoapă candela-și fumegă sclipirea Cu sfială -închisă- într-un crez prea sfânt... Clipele în doliu fulgeră-amintirea Cu rugăciuni strigate-n poticnit cuvânt.... Referință Bibliografică: REQUIEM PENTRU TATĂL MEU, Nestor Gogoncea / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1401, Anul IV, 01 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
REQUIEM PENTRU TATĂL MEU, NESTOR GOGONCEA de LIA RUSE în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341094_a_342423]
-
sunt importante pentru eroii mei, pentru caracterizarea acțiunilor în care sunt angrenați și interpretarea lor dezvăluie de multe ori ce structură sufletească au, ce stil de comportament au. -Înlănțuirea cuvintelor a venit întotdeauna de la sine sau v-ați mai și poticnit, la început? -Scrisul pentru mine e mai ușor, eu mă poticnesc la vorbă. Poate și findcă în copilărie am fost foarte multă vreme singur, părinții mei fiind plecați de dimineață până seara, erau învățători. Neavând cu cine vorbi, probabil că
George Arion, Directorul publicaţiilor flacăra din Bucureşti [Corola-blog/BlogPost/100030_a_101322]
-
să-ți câștigi fericirea Îmbrăcată în zale și cu paloș în mâini Vulturi hulpavi furat-au din tine iubirea Si-ai fugit neputând să rămâi. Peste noaptea adâncă rătăcești nemilos Și zalele-s grele și trupul ți-e frânt Uneori, poticnita, te-aduni de pe jos Verși lacrimi de sânge și nu scoți un cuvânt. Ursitoarele-ajunse la nașterea ta Far' de măsură ți-au dorit frumusețe Ochi albaștri că cerul, piele de catifea Peste chipul senin, veșnică tinerețe. Era noapte târziu și
DUREROS DE FRUMOS ȘI ADEVĂRAT! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378612_a_379941]
-
Acasa > Poezie > Imagini > OROLOGIUL Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Văd orologiul poticnit cum zace, Rănit profund, de-o clipă s-a înțepenit, Își numără secundele, trecute, toate Printre bătăile târzii, la ceasul potrivit. Bătaia mută, parcă se aude Sub greutatea clipelor care s-au scurs, Din agonia morții, tristă și absurdă, Urmând
OROLOGIUL de DANIEL DAC în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379100_a_380429]
-
să-ți câștigi fericirea Îmbrăcată în zale și cu paloș în mâini Vulturi hulpavi furat-au din tine iubirea Si-ai fugit neputând să rămâi. Peste noaptea adâncă rătăcești nemilos Și zalele-s grele și trupul ți-e frânt Uneori, poticnita, te-aduni de pe jos Verși lacrimi de sânge și nu scoți un cuvânt. Ursitoarele-ajunse la nașterea ta Far' de măsură ți-au dorit frumusețe Ochi albaștri că cerul, piele de catifea Peste chipul senin, veșnică tinerețe. Era noapte târziu și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
de vară.Blestemată ai fost să-ți câștigi fericireaImbrăcată în zale și cu paloș în mâiniVulturi hulpavi furat-au din tine iubireaSi-ai fugit neputând să râmâi.Peste noaptea adâncă rătăcești nemilosSi zalele-s grele și trupul ți-e frântUneori, poticnita, te-aduni de pe josVersi lacrimi de sânge și nu scoți un cuvânt.Ursitoarele-ajunse la nașterea taFăr' de măsură ți-au dorit frumuseteOchi albaștri că cerul, piele de catifeaPeste chipul senin, veșnică tinerete.Era noapte târziu și pe țărm gemea mareaSi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
oglindesc în lacuri aripile obosite, Buburuza ațipește pe-o brândușa ca-n povești, Printre lacrimi care spală anotimpuri logodite Cu beții de zile-apuse în solstiții fără vești. Tolăniți pe-o crizantema cu arcuș de brumă crudă Își alină întomnarea greieri poticniți de bocet, Cețuri pun iubirii vama, cu gust fad de agurida, Îngropând puntea tristeții, lăsând scrumul amanet. Viscolele-nstrăinării au cernut iubiri pierdute, Mutând visele pe harta timpului fără mosor, Parfum dulce de gutuie vindeca de ploi regrete, Iar pe vârfuri
ULTIMUL OCHI DE DOR de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379406_a_380735]
-
Motto-ul acesta revine ciclic în actualitate, strivindu-ne sub călcâiul eternei confruntări dintre est și vest, dintre sus și jos, dintre mare și mai mare. Încercați să-l rostiți cu voce tare, relaxat. Nu veți reuși. E un enunț poticnit, sună bolovănos, șuierat printre dinți, sacadat, întrerupt de consoane cu icneli. Focul sugerat în el sună a ardere mocnită, nu a flacără purificatoare ce flutură liberă, cum și-ar dori-o orice revoluționar corect. Pe scurt, situația e indecisă, chiar dacă
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
Motto-ul acesta revine ciclic în actualitate, strivindu-ne sub călcâiul eternei confruntări dintre est și vest, dintre sus și jos, dintre mare și mai mare.Încercați să-l rostiți cu voce tare, relaxat. Nu veți reuși. E un enunț poticnit, sună bolovănos, șuierat printre dinți, sacadat, întrerupt de consoane cu icneli. Focul sugerat în el sună a ardere mocnită, nu a flacără purificatoare ce flutură liberă, cum și-ar dori-o orice revoluționar corect. Pe scurt, situația e indecisă, chiar dacă
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
și subit Găsește-n el un petec de hârtie. M-am înșelat, sau nu a fost să fie! E doar un ghem de vremi mototolit ... Pe frunze vestejite, chiar iubit, Nu poți reda nicio poveste vie. Iar sângele se mișcă poticnit. Privesc în mine, te zăresc uitată Chiar lângă pomul ce a fost odată Plin de vigoare, de roade împlinit, Cu trupul tău pe trunchiu-i împletit Udând cu lacrimi scoarță lui ridata. 13.09.3013 *** Ciclul "Era să fiu poet" Referință
NICI NU MAI ŞTIU CUI SCRIU ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376818_a_378147]
-
Ce mai faci? Hamid care se aștepta la două palme în loc de jovialul salut, se lumină deodată, de parcă pe cerul înnegurat ar fi explodat o furtuna solară. - Intenționam să merg la o lucrare, dar cred că mai poate aștepta! răspunse el poticnit, în efortul de a se exprima cât de cât, corect. - Te-ai răzgândit? întrebă Clara bănuitoare. - Mi-a venit deodată, poftă de o cafea! Ai vrea să îmi faci companie? Dar, cum de nu ești cu mașina? Nu te-am
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 12) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375656_a_376985]
-
i-a produs-o textul. Mai mult, l-am și asigurat imediat că, în buna mea intenție, n-am vrut decît să contribui la augmentarea legendei sale. Bine, bine, dar cum... a căzut replica maestrului. Cu dicția aceea inconfundabilă, ușor poticnită atunci cînd ilustrul om era marcat emoțional. Ar fi putut în stilul atît de la modă atunci printre bucureșteni să răspundă pipărat argumentului meu, dar n-a făcut-o. Ca unul ce venea din cealaltă Românie, a crezut că e suficient
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pusă cortina muzicală pentru începerea emisiunii "Vremea capodoperelor", mă reped ca apucatul să închid pentru a nu-i auzi vocea țopescalintată a unei vînzătoare de floricele-n Giulești. Cum, la fel, mă reped cînd, pe același post, se ivește pedala poticnită a cuiva care se recomandă, brrr, Atila. Vocea prostului poate fi foarte bine atribuită unui comentator de fotbal autohton care, la marcarea golului dinamovist, urlă goooool! în manieră maracană. Vocile imbecil timbrate gros ale spoturilor publicitare cu detergenți, pamperși sau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de pomană, dă-mi baticul acela de pe cap. E din lână adevărată și te asigur că pe lumea de unde vin eu valorează cu mult mai mult decât banii pe care ți i-am dat. Pradă unei frământări atroce, femeia vorbi poticnit: ― Înălțimea Ta, nu se cade să merg acasă fără maramă. Sunt femeie măritată. Ar râde lumea de mine. Asta dacă aș mai ajunge acasă și n-aș fi confundată cu vreo prostituată. Cere-mi altceva! Kasser privi la ființa jalnică
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe care doar oamenii îl au. Îl folosim ca să ne punem în mișcare navele și numai noi știm să-l găsim. Traducerea spuselor împăratului stârni o gălăgie imensă printre mătci. Așa cum se aștepta, întrebarea crucială veni de la ele prin cuvintele poticnite ale lui Zuul: - Părinți vor știe ce trebuie face ca ei zboare prin stele. - Printre stele... - Printre stele, repetă Zuul. Bella își permise un zâmbet convins fiind că nimeni din încăperea aceea nu cunoștea semnificația gestului său. - Spune-le părinților
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]