1,069 matches
-
măsoară înapoi mare surdă rup surori bocetul îmbeleșugat cu rafale/beat oftat meteori și cerșetori zloata toată dolomit lasă prins obrazul pur descărnatul lins azur putridul l-a aromit și satrapi bemoli răscol' amorțit vulcan cărunt temătoarele afund stela și potirul gol joc steril îngheț arzând sufletul îmi e târât cum treci funia pe gât rangul crucilor de rând text/tărâm ales a fi prag pronaos și altar miresmate mă tresar mirese tipografii - eldorado-de-levant piimata anton pann vine un orfeu orfan
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
eterne. Tablou Ridică pensula din toamnă Și face-n aer semnul crucii, Apoi o-nmoaie în lumină Și trage orizontul liniei Pe ce-i părea a fi închis. Curând în os pătrunde marea, Sub pas tresare înstelarea Iubirea pâlpâie-n potir. Octombrie Cum Te-așteptam, iată că vine O boare rece care-aduce În caldul vieții veștejirea. Dau să mă sprijin de o creangă, Scad sub coroanele de raze, Mă subțiez în sul de cețuri, Nădăjduiam să Te întâmpin, Dar mintea-ngălbenește
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
lumina lumânării întunericul ca un călugăr întristat se roagă câtă stranie lumină a lăsat în mine moartea și ce dor de viitorul ei nemângâiat. Extazul Extazul fierbinte-al iubirii vestea rănirii în fire Iluminarea împărtășirii luminii și sângele adăugat din potire... Pâinea și Vinul mirezmele Crinului! afirmarea Destinului Faptul în Sine Uimirile! Cântec dulce Este o deosebire clară e-o excepție ciudată între ce nu va mai fi și ce-a fost odinioară. S-au dus cântecele dulci și romanțele de
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
traduceri uitam să mănânc, aveam ulcer..." Ce vremuri sărace dar bune-n poeți "Ea e Lyggia, iubita mea" Primul gând dimineața era să termin cele câteva filme, din câteva veri la Comana, pe câteva vișine discul de sticlă semăna cu Potirul mai era acolo colecția de pipe, balansoarul, salopeta de tânăr bărbat, banca de lemn, Victor Brauner, cinic și tandru Diavolul în sutană voia să se termine odată "cu hoaștele astea care fac filme despre poeți" că bună e tanti Lina
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
Prin cântecul de ciocârlii.// Ești anotimpul ce-a crescut în mine/ Frumos și drept și tandu și timid,/ Esență tare din păduri de dafini/ Și măreția mândrului molid.// Îți sărut tâmpla, zână mea cea bună,/ Din cartea fermecată cu povești.../ Potir de crin e sufletul tău, mamă,/ Ivit în dimineți dumnezeiești.” (Ploaie caldă) In poezia sa, natura îmbracă haina frumuseții câmpiei de care se simte legată prin naștere, florile sunt cele ale câmpului din care face parte însăși poeta, iar puritatea
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
hîrtiei, calitatea cartonului, precizate minuțios), din care 100 speciale, cu semnătura autorului, 26 "alfabetice", și mai speciale, hors-commerce. Tipicuri retro... "Cît despre designul copertei, diafan, el închipuie, în celofan sau fără, un receptacol: un cratčr, o pîlnie (de vulcan), un potir, o cupă (ce-i ocupă două treimi din suprafață); o mască (de spectacol) pe o față - într-adevăr; reușit de-a binelea trompe lîoeil (n.m.); o jumătate de clepsidră; o elitră; scheletu,-ntors, al unei rochii malacov (cu coșul amplu
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
doar cucuvea... 18 Învăț să mor prin ține, carnaval venețian al tristeții și bucuriei de oameni! Cât frumusețea neștiuta a măștii m-apasă, mai dureros mă simt un olog cerșetor, serv al splendorii din tine, mireasa! Numai așa voi înțelege potirul sculptat în smaraldul divin, piatra căzută din cer, clandestin, clandestin, clandestin. La Cină cea de Taină nu am fost, dar Iosif din Arimateea mă știe pe de rost! Graalul e în mine, căci paznic eu îi sunt, stăpân pe toate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
doar cucuvea... 18 Învăț să mor prin ține, carnaval venețian al tristeții și bucuriei de oameni! Cât frumusețea neștiuta a măștii m-apasă, mai dureros mă simt un olog cerșetor, serv al splendorii din tine, mireasa! Numai așa voi înțelege potirul sculptat în smaraldul divin, piatra căzută din cer, clandestin, clandestin, clandestin. La Cină cea de Taină nu am fost, dar Iosif din Arimateea mă știe pe de rost! Graalul e în mine, căci paznic eu îi sunt, stăpân pe toate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
să-mi amintesc cețos cum sună-un flaut să dau - așadin întâmplare - peste mistici vecini culegători de creste nu-s rob oglinzii și nici serv ideii cascadele de rouă mă îngroapă șoptesc lui Iosif al Arimateii să-mi scurgă în potir sânge și apă am plâns destul misterul învierii palmele-mi sunt străpunse amândouă sub coastă simt înțepătura sfânt puterii roșesc în picuri - la picioare-mi - ouă: am dat Golgota-ntreagă pe-un poem și iar răsare stea la Bethlehem... țARA ANA
Variante ale poetului. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/97_a_201]
-
OCHI DE FLORI Iubita mea, cu ochi de flori, Brațele tale mă înconjoară în catifeaua bujorilor albi. îmi așez capul pe pieptul tău plin de roua magnoliilor Și mă învălui în scânteierea părului tău. îmi zâmbești cu buzele ascunse în potirul trandafirilor Și râzi de fericire apucând cu dinții luminoși un grăunte de stea. Aruncă-ți la pământ greutatea colierelor care-ți acoperă mătasea gâtului Grădina mea, te voi păzi de lăcomia căprioarelor, De păsările cântărețe, De umbra veverițelor ce fură
Cântarea cântărilor. In: Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]
-
păsărilor, Glasul tău are catifelarea chemării duioase a vietăților pentru puii lor. Cântecul tău răsună peste straturile de flori. Florile întorc capul după tine, Se înalță să te vadă, îți oferă brațele încărcate de mireasmă; îți dau să bei din potire dulcele ascuns... Timișoara, 1969
Cântarea cântărilor. In: Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]
-
prihană. Aceeași soartă o avu și fusta care la rândul ei nu vroia să cadă și plutea în spațiul altarului, vaporoasă, angelică, desfăcându-se în câteva șuvițe, ca niște petale sau ca aripile unei păsări albe venite să ciugulească din potirul transsubstanțierii." (p. 187) Dincolo de reușitele și neajunsurile cărții rămâne esențială suprapunerea și amalgamarea planurilor (într-o asemenea măsură încât granițele dintre real și ireal, posibil și imposibil se șterg, lucrurile sunt împinse până la limita dincolo de care nimic nu pare să
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
Repetiția persuasiva are uneori cicluri foarte scurte, constând și într-un singur cuvânt: "Ard mii de sfeșnice/ veșnic ard veșnice/ ard fără zăbava/ ard fără răgaz/ ard pentru veșnică slavă -/ mii de glasuri/ într-un singur glas// Ard în albe potire/ peste oraș în somn și cimitire/ ard pe piept și pe buze/ ard clare, difuze/ ard pentru veșnică îndoială/ și pentru veșnicul adevăr/ ard pe pământ și în cer" (Ard mii de sfeșnice). Nu întâmplător, procedeul poate fi identificat și
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
în versuri de cântări și în sunetele clopotelor, care răsună în tot Ierusalimul. Pe urmă, Patriarhul, îmbrăcat numai în stihar, care simbolizează Giulgiurile cu care a fost lisus înfășurat în Groapă, intră în Paraclisul Sfântului Mormânt. Un diacon ține un potir de aur, foarte prețios și așteaptă alături de ușa Sfântului Mormânt. Patriarhul se apleacă în genunchi, cu capul plecat pe Sfânta Piatră și face rugăciunea tainică. Totul este în tăcere. Toată suflarea este emoționată, așteptând Sfânta Lumină, marea Minune! Numai arabii
Sfânta Luminâ Cerească, Minunea de la Ierusalim. In: Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]
-
Iisus. Ce sete adâncă și noapte de groază Icoana Fecioarei la schit lăcrimează. Păstorul se-ntoarce, mireasa-I vândută Și turma-i în vale demult coborâtă. Vai, cin’ne va unge osânda cu mir? Vai, cin’ne adună cenușa-n potir? E Mielul ce vine, e Mielul frumos - Păstorul Luminii, Hristos. Din cer de la Tatăl, Păstorul iar vine Să-și numere turma cu El în lumine. Din rana Lui curge tot sânge și apă Și turma cea blândă cu foc o
MIORIȚA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382783_a_384112]
-
fără leac. Vîrsta aurorală revine stăruitor în memoria lirică: „tăcerea i-a născut în inimă un monstru: umilința/ pe viață,/ nici măcar nu i s-a spus că mai are un tată:/ Dumnezeu” (Amintiri din copilărie). Ființa frustrată dă pe gît potirul cu păcură, paginile de jurnal pe care vrea să le afișeze în oraș poartă pete de sînge, fantomele îi mîngîie inima cu fierul de călcat încins. Sarcasmul avansează pînă la figurile automutilării: „mă dăruiesc, mă schingiuiesc, mă rup în fîșii
Un discurs Revendicativ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2734_a_4059]
-
a releva ceea ce s-a numit Spiritus mundi care, în viziunea poetului e Mîntuitorul: „Tu cea mai tristă singură și bună/ tu candelă de jertfă visătoare/ tu răsărit apus și înstelare/ tu mugur în explozii de furtună/ tu strană și potir cuminecare/ tu leagăn și colind și nor și lună/ tu țipăt ce pustia încunună/ tu rugăciune la iluminare/ tu harul și prescura din petale/ tu smirnă și ofir din patrafire/ tu roza orchestrîndu-mi cimitire/ tu Ghetsimani și Auralul, iată-l
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
Italian, în apartamentul său, printre cunoscuți din lumea diplomatică, - atmosferă de regăsire destinsă. În picioare, îndărătul Cristinei, mai degrabă expansiv, protector, cobor brațul către al ei, ușor ridicat spre mine, degetele noastre desenează împreună o figură neașteptată, spontan asemenea unui potir. Ea, într-un sever tailleur negru, la gît cu un colan ca un torques auriu, se integrează desigur ambianței, prevenitor uimită, nu fără o încordare de antenă vibrînd : dreaptă, în așteptarea unui mesaj numai de ea auzit. I se ghicesc
Cine chiamă pe cine? by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2592_a_3917]
-
vechi pământ / Și sânge din latinul nostru sânge. / E trup și os din osul nostru frânt, / Un dor avem în el și cel mai sfânt / Și nimeni astăzi nu ni-l poate-nfrânge”. Ei, poeții, „au adunat roua plânsului în potirul dorului, știind că speranța moare ultima, că de pe crestele istoriei românești, sub cruntă apăsare străină, cu strămoșii privind Ardealul, românii repetă versurile lui Traian Dragoș: „Veșnicind, prin faptă, litania, / Vor striga să audă și cerul: / E - a noastră, pe veci
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
totul în pământ,Doar făurirea Ta și-a firiiRămâne- n toate care sunt”,... XXIV. DESTINUL CONSIMT, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016. DESTINUL CONSIMT Umbrele norilor cad peste zări, Ploi de lumină răsfrâng din potir, Voalul de foc se mistuie-n mări, Mistuie visele ce le respir, Ești capătul meu de alb infinit, Cel fără de pace, fără de rând, Îmi ești cel mai departe sfârșit Sau poate cel mai aproape curând, În eternul periplu-al căderii
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
ferecate, Iubite, pământul îl simt că mi-e strâmt Iar destinul consimt când mă strânge, Nu iubirea iubite ne- a înfrant, Doar viața uneori ne învinge. Citește mai mult DESTINUL CONSIMTUmbrele norilor cad peste zări,Ploi de lumină răsfrâng din potir, Voalul de foc se mistuie-n mări,Mistuie visele ce le respir, Ești capătul meu de alb infinit,Cel fără de pace, fără de rând,Îmi ești cel mai departe sfârșitSau poate cel mai aproape curând,În eternul periplu-al căderiiDin cerul
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
spre dimensiunea sacramentală, care, în Euharistie oferă omului unirea maximă cu Iisus Hristos și totodată pregustarea plină de har și de adevăr a Împărăției ca neînserată zi a opta. Configurația ansamblului arhitectural pune această dimensiune sacramental-liturgică în centru prin simbolistica POTIRULUI, după cum în interiorul acestui centru se ridică maiestuos Catedrala a cărei simbolistică gravitează în jurul Pantocratorului Iisus Hristos și a Treimii care cuprinde întreg universul creat, începutul, mijlocul și sfârșitul creației. Statornicia Tradiției Bisericii se împletește constructiv cu dinamica acesteia într-o
CÂTEVA GÂNDURI, IMPRESII ŞI IDEI DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381736_a_383065]
-
morților doboară, Temelia ce-l susține. Ochii se inundă-n lacrimi De a noastră tânguire, Din șuvoaiele de patimi, Ne-a rămas doar amintire. Atârnă toate de un fir Și hău sub noi ce ne înghite, Am bea durerea din potir, Dar clipele ni-s asfințite. Te răstignești în neputință Pe drumul crucii, abătut, Și duci o viață în sentință, Ș-apoi o iei de la-nceput! Și nu mai ai nici o putere, Ești numai tu, crucificat, Amar te zbați printre mistere
SINGURI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380116_a_381445]
-
O prietenie adevarată începe prin cunoaștere, se adâncește prin iubire, se devoltă prin ascultare între prieteni, se încearcă prin depășirea împreună a greutăților, a necazurilor și a lipsurilor de orice fel și se desăvârșește prin împărtășirea cu Hristos din același potir. Dacă îl voi iubi pe Dumnezeu, așa cum spune Hristos, cunoașterea mea asupra Lui, poate atinge o mare profunzime și o mare putere. Dacă voi iubi pe fratele și pe aproapele meu ca pe propria mea viață, fără a mă separa
PĂRINTE, CE ÎNSEAMNĂ PRIETENIA ADEVĂRATĂ? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378168_a_379497]
-
cele ale sufletului", acceptă și apără ca pe ceva tradițional și evident situația sacramentală actuală: aceea în care un membru al Bisericii este considerat a fi "îmbunătățit" dacă pentru cincizeci și una de săptămâni nu s-a apropiat de Sfântul Potir din cauza "nevredniciei" sale, iar atunci, în cea de-a cincizeci și doua săptămână, după ce a săvârșit câteva rânduieli, să treacă printr-o spovedanie de patru minute ca apoi să se reîntoarcă imediat după primirea împărtășaniei la "nevrednicia" sa. Este înspăimântător
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378172_a_379501]