4,003 matches
-
maică, că Ion al nost n-a mai apucat să bea din ea, că nu i-au ajuns cîrciumile din Rona, Crăciunești, Tisa și Sighet, s-a dus pîna la Ieud de unde l-am adus într-un sac, și ne potoleam și noi setea pe încă un an, era bună și cea de la Mițu, cel care o aduna din uiumul pe care-l primea pentru că-și pierdea nopțile lîngă cazanele dintre dealuri, iar cea de la Popa, de vizavi de biserică, ne
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
și pe ăla. În jur, nici țipenie. Blocurile sînt departe, se văd numai ca un semn indecis. Îi văd carnea. Uleioasă de transpirație. Și țîțele sărind ca nebunele. Are țîțe mari, vindecătoare. Ostoitoare. Care îți alină arșița. Și ți-o potolesc. Iar mie mi-i arșiță, nene, nu glumă. Atunci mă întind. Mă antrenez, așa, din ochi. Mă aplec în față, muult. Cît pot. Atît cît să nu cad. Dar să mă apropii de ea. Și mă chiar apropii sau doar
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
Vacarmul vocilor acuzatoare era asurzitor și cuvintele, pline de litera "z" ca un zumzăit de albine, treceau neînțelese pe lîngă urechile lui Tiberius enervîndu-l. - Zer! Dîrz! Mînz! strigă la nimereală romanul, epuizîndu-și astfel vocabularul dacic. Părțile în litigiu se mai potoliră. Doar un bătrîn continua să mormăie un cuvînt care conținea alăturarea de sunete, absurdă pentru Agillus, "z-d-ă". - Varză! spuse aspru cuceritorul, amintindu-și încă un substantiv. Ceilalți tăcură și femeia începu plîngerea. În chip ciudat, Hunarus era cam stingherit și
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
de stupiditatea lumii si ne gândim cu groază cum ar fi dacă poezia lui Eminescu n-ar exista. Eminescu? A rămas nerecuperat Cu onoarea nereperată, frate. Bietul eminescu, fîrtate! Că degeaba i se mai tot spunea, deh, bătrînului Maiorescu: „mai potoliți-l pe Eminescu". Și, mai potoliți-l pe Eminescu! Pă domnu' Eminovici ăsta nu l-a potolit decît moartea. Nu prea putea să-l potolească nime'. Nimeni altcineva. Și nici chiar moartea nu prea mai izbutea, dacă nu punea o
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
cu groază cum ar fi dacă poezia lui Eminescu n-ar exista. Eminescu? A rămas nerecuperat Cu onoarea nereperată, frate. Bietul eminescu, fîrtate! Că degeaba i se mai tot spunea, deh, bătrînului Maiorescu: „mai potoliți-l pe Eminescu". Și, mai potoliți-l pe Eminescu! Pă domnu' Eminovici ăsta nu l-a potolit decît moartea. Nu prea putea să-l potolească nime'. Nimeni altcineva. Și nici chiar moartea nu prea mai izbutea, dacă nu punea o piatră în mîna lu' ăla, Poemaru
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
exista. Eminescu? A rămas nerecuperat Cu onoarea nereperată, frate. Bietul eminescu, fîrtate! Că degeaba i se mai tot spunea, deh, bătrînului Maiorescu: „mai potoliți-l pe Eminescu". Și, mai potoliți-l pe Eminescu! Pă domnu' Eminovici ăsta nu l-a potolit decît moartea. Nu prea putea să-l potolească nime'. Nimeni altcineva. Și nici chiar moartea nu prea mai izbutea, dacă nu punea o piatră în mîna lu' ăla, Poemaru. Sau Poenaru, cum îl mai chema. Probabil că era șpion sovietic
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
frate. Bietul eminescu, fîrtate! Că degeaba i se mai tot spunea, deh, bătrînului Maiorescu: „mai potoliți-l pe Eminescu". Și, mai potoliți-l pe Eminescu! Pă domnu' Eminovici ăsta nu l-a potolit decît moartea. Nu prea putea să-l potolească nime'. Nimeni altcineva. Și nici chiar moartea nu prea mai izbutea, dacă nu punea o piatră în mîna lu' ăla, Poemaru. Sau Poenaru, cum îl mai chema. Probabil că era șpion sovietic ori american. Musai șpion! 1. EMINESCU NEGRU. Da
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
rechini de presă veniseră cu nevestele și se holbau la țîțele modelistelor. Le-ar fi trebuit o cură de curinol compensat, gîndea Telu. După vreo șapte minute, Telu simți că se va rupe ceva în el. Din fericire, iadul se potoli și formația începu o bucată lentă. Pe dată, farmazoana se lipi de pieptu-i, cu simțire. Mirosul de parfum scump și sos de subțiori îl izbea la rădăcină. Ministrul rotea privirea peste umărul cam ascuțit. Ringul continua să exale damful său
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
înapoi în pat - na c-ai deschis iar fereastra - o boală din astea nu se vindecă așa...cu trucuri ieftine hai recunoaște nu e nicio fereastră în zid nu e dar nici zidul nu mai e zid (dacă nu te potolești!) - limba scrijelită cu nume și love și slove de corazon (palimpsest de scursori și claustofobie) un sfârc hemoragic: vezuviul o pune în mișcare începe mai întâi peltic să o rupă pe păsăreasca ta ca o coasă ruginită prin iarbă îți
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
se-ntinde pe trup - una dintr-acele plăpumi sub care singurătatea te siluiește și te lasă grea micuța madlenă ( ce copil înșelător ) te duce-ntr-o lume a piticilor și te abandonează acolo între ceșcuțe și pătuțuri să te imaginezi potolindu-ți setea dormind...joaca asta chircită maturizează prea repede trece cu viteza tgv-urilor ani lumină povestea-miriapod a bunicului (cu omul negru și câinele) pe ce tocuri înalte mărșăluiește ea acum - zidul chinezesc - aici da poți spune că există o spărtură
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
face o tumbă își retează aripile și se aruncă într-un dogmatic eon duhul lui sparge vitralii și intră în catedrală sfinții cu piroane-n picioare din fresce cu privirea îl spală chiar și focurile de pe tăpșanele zeilor s-au potolit chinul din oase presimte potopul câteva semne mai face preabunul cu clopul și vestea cea mare din războiul troian ultimul sulițaș s-a întors pe scut cu suflet persan fetița cu chibrituri plânge întrebi de ce e cu putință limba înțelepților
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
gheizerele gnozei ca niște osanale pe ruine cartagineze și-n tabere codicele își așează ginta lăsând de strajă Septuaginta usus rei printre ferigi volatile și fulgi albi de întuneric pășește el cu scorii spongioase de singurătate în preajmă-i elfii potolesc focul însângerat nu-ți recunoști călăuza devotată-i doar bătaia inimii preschimbată-n ruine în crevase ce să mai adaugi căutătorii de aur din ceața cu spini s-au stins în nisipuri precum o deșertăciune în gândul bogat astfel te
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
era barba unui pitic pitit în fofoloancă. Durand râdea nervos de fiecare dată și abia se abținea să nu se repeadă spre ea la fel și ceilalți care dădeau pe gât paharele cu băutură și comandau imediat altele ca să-și potolească arsița din gâtlej De acord, trebuie să găsesc un subiect. În definitiv, nu e chiar așa de complicat. La o adică, pot chiar să-l împrumut, să-l iau dintr-un alt roman. Pot să mi-l aleg consultând un
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
doi pași de noi, peste Prut... - Așa a fost și cu primul meu studiu despre acea regiune, cel despre limba română în Moldova sovietică. A stîrnit un mare scandal la Chișinău, pe atunci, în 1965, scandal care nu s-a potolit niciodată pînă în 1989. E adevărat că însuși titlul - Limba și literatura română în Basarabia și Transnistria - fusese gîndit ca o provocare. - Da. Atunci se vorbea de limbă moldovenească. Ca și acum, de altfel. - Adunasem atunci, încă de la începutul anilor
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
împrumuturilor adaptate, mai lungi și mai greoaie. În limba actuala standard, de exemplu, o formă că acuză își concurează puternic sinonimul acuzație. În limbajul familiar și argotic, procedeul este utilizat destul de mult: i se datorează cuvinte că potol (din a potoli), caft (din a cafti), șucar (din a șucari), bîlba (a se bîlbîi). Uneori, preferință pentru derivatele regresive postverbale duce la reactivarea unor cuvinte învechite sau la intrarea în stilul colocvial a unor forme regionale: zdroaba, socoată. În DEX (1996), substantivul
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
vezi pe vrăjmași înșiruiți în număr mare împotriva ta, duduind de forță. Iar tu ești cel slab. Or, acum dușmanii cădeau, cădeau ca nucile și erau zdrobiți. Spre seară, Unioniștii au încetat să se mai reverse și tirul s-a potolit. Cîmpul povîrnit de la poalele zidului era presărat cu mii de morți sau muribunzi și, la căderea întunericului, cei care se mai puteau mișca au stivuit cadavrele ca să-și facă adăposturi. În toată acea noapte aurora a scînteiat irizînd culori fantomatice
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
cei care, în anii ’50, cînd tunelul era abia la început, au cedat și au făcut compromisuri. Nu-i judec pentru că nu știu cum este. Nu m-a amenințat nimeni, niciodată. N-a venit nimeni să-mi spună că dacă nu mă potolesc sau nu fac „ce trebuie” am să fiu pedepsit în felul următor... «Ai grijă, că ai un copil, nu mai scrii, îți luăm dreptul la semnătură...» Nu m-a amenințat nimeni, eu nu pot să fac pe viteazul acum și
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
gură pe care i-l aplică lui Jeffrey înainte de a-l lovi) și fetișismul (fixația lui Frank pentru catifeaua albastră). Singurul mod în care Frank o poate poseda pe Dorothy e cu pumnul înfășurat în catifea albastră, fetiș care îi potolește cumva teama de castrare. Luce Irigaray, comentând o contradicție în modul în care Freud descrie complexul lui Oedip, vorbea de competiția fraților al cărei obiect e mama. O relație pseudo-filială se înfiripă și între Dorothy și Jeffrey, în pofida relațiilor lor
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
e Camil Petrescu și când atacă problematica revizuirilor și a mutației valorilor estetice. Interesantă este, fără îndoială, contrapunerea unei estetici fenomenologice împotriva unei estetici psihologice, dar asta se întâmplă prea târziu, în ultima parte a articolului, când furia s-a potolit, iar energia de a continua discuția s-a epuizat. Alimentarea și dezvoltarea unui conflict ideologic, mult mai util în peisajul criticii românești, sunt ratate de supraestimarea unui conflict temperamental, de umori incompatibile. Furia lui Camil Petrescu se consumă la suprafață
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
din rațiuni de economie, ca să evit să-mi cumpăr un nou palton. Pe ăsta l-am căptușit cu hârtie de ziar. Inactivitatea - e ciudat doctorul ăsta cu toate drumurile la bucătărie pe care le fac zilnic! Parcă s-a mai potolit puțin. Bocăniturile de ciocan ale lui Kusok îmi devin din nou perceptibile. Realizez abia acum că mi-ar putea zice și mie foarte bine Kusok. Eu sunt fără picioare, așa cum este el lipsit de auz: un om incomplet. Măcar dacă
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
un scamator abil - iertată-mi fie comparația - Andrei Oișteanu își "păcălește" subtil cititorul, nu încetează să-l ia prin surprindere, trece pe neașteptate de la o temă la alta, se joacă necontenit și rafinat cu spectatorul său, stîrnește curiozități intelectuale și potolește științific taine pe care le scoate la iveală din texte uitate sau nebăgate în seamă, din credințe populare pe care noi, cititori moderni și profani, am fi tentați să le socotim simple, învechite superstiții. Ordine și Haos e un spectacol
Arheologie culturală by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12732_a_14057]
-
paragrafe, pentru că el dă bine seama de tipul de decriptare a sensurilor pe care îl propune Andrei Oișteanu. Legenda e veche și binecunoscută: lîngă o cetate din Palestina își găsește sălaș un balaur a cărui poftă de carne omenească e potolită periodic de carnea copiilor oferiți drept jertfă de locuitorii orașului, pentru a fi lăsați să trăiască în pace. Atunci cînd sosește momentul ca fiica împăratului să fie cea jertfită, aceasta e lăsată lîngă sălașul balaurului și, chiar în clipa în
Arheologie culturală by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12732_a_14057]
-
Herăstrău uneori, alteori dinspre Ștefan cel Mare, zona Dinamo, petreceri cu jocuri de artificii, rumoare de mulțimi isterizându-se pe scoruri derizorii. Viteaza mea pisică se refugiază sub canapea, la arcuri, și nu reapare decât mult după ce urgia armelor s-a potolit. Dincoace de liziera de plopi, clădirea unei școli, astăzi Liceul "Nicolae Iorga", unde fiul meu a fost elev în clasele mici. Mi-am așezat masa de lucru cu fața către fereastră și văd, fără să mă ridic de pe scaun, acoperișul
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
numele lui Lucian Raicu e evocat tot mai rar. Veniți de curând spre literatură, intrați de curând în biblioteci, tinerii nu-l aud și n-au cum să afle ce pierd. Totuși, în primii doi, trei ani după 1990 când, potolindu-se întrucâtva vâlvătaia postrevoluționară, literatura a fost redescoperită și au început totodată să se producă redistribuiri pe scara de valori, Lucian Raicu, aflat dinainte foarte sus, a mai urcat. Atunci, Radu Petrescu își consolida poziția pe care îl aduseseră în
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
încântare care-mi depășea capacitatea de a o justifica. Nu mi-e rușine s-o spun. Amândoi au minți de o finețe și o profunzime cum nu întâlnisem și nu aveam să mai întâlnesc. Cu vremea, încântarea s-a mai potolit, permițându-mi să nu mă mai cred un quasi impostor. Se întâmpla, pe neașteptate dar destul de frecvent, ca vorba să se lege și ideile să se închege. Participam atunci la un fenomen unic în existența mea. Gândurile își răspundeau și
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]