380 matches
-
climat de claustrare silită, de retranșare într-un spațiu securizant, pe care l-au cunoscut destui intelectuali, fără ca nici unul să aibă energia trebuitoare unei atît de cuprinzătoare și de complexe mărturii. Nu e un strigăt de luptă, ci o voce potolită a rezistenței, a supraviețuirii senine, olimpice, în mijlocul ruinelor. "Apolitism"? În nici un caz. Deși temele politice sînt de obicei ocolite ("Asupra oamenilor de astăzi, politicieni la putere, mă rog, sînt perfect lămurit. Nu voi avea nimic a face cu ei"), întreg
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
unei femele în jur, învață să-și urască propria natură. În egală măsură, oamenii și animalele au dreptul la libertate. Viața din Eastern Cape pare a nu se ridica niciodată dincolo de limitele unei banalități acceptate de toată lumea ca normalitate. Aventura potolită, lipsită de pasiune, a lui Lurie cu Bev Shaw face parte din ingredientele acestei normalități. Dar siguranța aparent fără greș a acestei lumi poate fi și ea tulburată, așa cum o dovedește evenimentul care, pentru prima dată, îl apropie cu adevărat
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
Coetzee, provenit din fascinația unui intertextualism elevat care îl situa pe autor pe un nivel compatibil cu cel al principalelor sale influențe, autorii clasici de la care pornește și pe care adesea îi rescrie. Cu toate acestea, Disgrace - cu tonul său potolit, ușor pesimist, oglindind dezamăgirea existențială a unui om care crede în iubire și în artă, dar care a trecut de mijlocul vieții fără a întâlni marea iubire și fără a-și fi scris marea operă - e un roman greu de
"Disgrace" de J. M. Coetzee by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/16565_a_17890]
-
spectacole" ale vieții trăite la vedere, zgomotos și, uneori, indecent, celelalte, dimpotrivă, încercări de-a proteja complice o anume "rudenie", în sens larg. Despre îngăduirea lor reciprocă e vorba în (aproape) jurnalul "de interior" pe care îl scrie Radu Ciobanu. Potolite și destul de evazive, însemnările acoperă, discret, o dramă: mutarea (nu de bună voie...) la bloc. Traiul "la etaj" are două, aparent contradictorii, coordonate: graba și zvonurile. Aici, oamenii dau zor din motive foarte clare. De pildă, se răcesc clătitele. Și
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
și-n ansamblul organizat cu răbdare, din fragmente (semn de circumspecție). Bucuriile autorului vădesc o prudență lăuntrică ce nu depășește adesea cadrul domestic (îl atrage viața familială, frumusețea nevestelor sale, jocul producător de larmă delicioasă al copiilor), altfel zis eposul potolit al desfășurării cotidianului, nelipsit totuși, de a treia, tainică, dimensiune. Cea care se descoperă contemplației. Moralist, ergo estet al sufletului, spre a ne folosi de o vorbă a lui Jean Cocteau, Ilie Constantin decupează imagini pe care le degustă înfiorat
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
lucra la ilustrarea aritmeticii de clasa I primară, al cărei text era făcut de profesorul de matematici Biju... Ai impresia că nici o frămîntare nu i-a tulburat ființa cînd îi vezi fața netedă, zîmbetul neîntrerupt, mersul totdeauna domol, vorba totdeauna potolită, ușor glumeață". Și iată-l pe profesorul de română, dl Berechet. "Dl Berechet e un profesor bătrîn, dar nu bătrînețea îl caracterizează. Nici sfaturi, nici gesturi venerabile, nici melancolii, ci neobosit, filologia. Nu cred că a trecut vreodată o jumătate
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
cei doi, concluzia nu mai coincide clar cu premisa de lectură. Altfel spus, nu știu sigur în ce măsură cei doi vor fi fost iubiți, în sensul oarecm brutal al termenului. Că s-au iubit, e limpede, dar o iubire foarte blîndă, potolită chiar și atunci cînd el o numește "scumpă tigresă". O iubire casnică la mod propriu: Trekkie a locuit cu Leonard Woolf în Sussex în perioadele în care soțul ei era plecat. Iar în timpul războiului, Woolf s-a mutat lîngă locuința
Noi scrisori de dragoste by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16073_a_17398]
-
doamna nebună și nu sa băgat nimeni să o salveze!!! Eu am vrut să mă bag, dar nu ma lăsat cea mai bună prietenă a mea, cu care eram. Ma ținut strâns de mână și mia zis să stau dracului potolită, că mă fac de râs. Adică eu mă făceam de râs, dar violatorul nu se făcea!!!!!!!! Ce prietenă mai am și eu! Am vrut să sun și la poliție, dar mia comfiscat proasta naibii și telefonul. Când am ieșit de la
Cine mă mai sună de 1 iunie, fac spume by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20007_a_21332]
-
pe un caiet și l-am scris și tot nul țineam minte, a crezut că n-o să-l mai învăț niciodată, și a vrut să-și dea demisia. I-a mărit tata salariul și a țipat la el și sa potolit. Mă duc să mă întâlnesc cu Joe jurnalule. Ți-am zis că are Bentley? I-am zis cămi place mult mașina lui și că e cool și el a râs și mi-a zis că are un prieten care are
Jurnalul Elenei B. transcris de Simona T. – episodul 17 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20045_a_21370]
-
a vizitat poezia pură din primul modernism; a grefat apoi aceste cuceriri pe trunchiul unui clasicism fundamental, fără vîrstă, descins din moștenirea europeană străveche. Rezultatul: ivirea în literatura română interbelică a unui fel de Lord Tennyson local, cultivator de poezie potolită și cu vocație oficială, în sensul acceptării ei de cît mai mulți cititori. Așa cum Tennyson întrupase, poetic, epoca victoriană în variantă academică, tot așa Ion Pillat a scris poezia unei belle époque românești prelungite, trecută de pragul Marelui Război - un
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
fără implicarea politicului. Revelatoare în acest sens este scrisoarea din decembrie 1906, în care face bilanțul legăturii sale cu Titu Maiorescu, elogiind „îndemnul și părinteasca povățuire a d. Maiorescu”, fără de care multe din proiectele sale „ ar fi rămas în cenușa jăraticului potolit”. Bune pagini de excurs documentar pot fi citite despre sărbătorirea jubileului Coroanei în 1906, cu implicarea sa personală în redactarea volumului consacrat celor 40 de ani de domnie ai lui Carol I și mai apoi a condamnării atitudinii lui P.P.
Retrospectiva G.T.Kirileanu by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/2684_a_4009]
-
bun de la ei și și-au cerut iertare pentru supărările făcute de copii. A venit toamna, Ionuț a Început să meargă la școală. Până și cele două gemene mai rebele din fire, atenționate serios de tatăl lor, au devenit mai potolite. La fermă nu mai erau nevoite să fure ceva de mâncare. Aveau tot ce le trebuia, iar mama era tot timpul cu ochii pe ele să nu cumva să facă supărare și noilor vecini. Lui Puf i-au mai adus
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
proprietar cinstit și venerabil al frizeriei „La Alexe” de pe strada Împăratul Traian. O spune cu un ton atât de înverșunat, încât clientul abia săpunit și-a dus instinctiv amândouă mâinile la gât. - Ba să am iertare, intervine pe un ton potolit, dar hotărât, avocatul Lascăr Dediu, uitând, se pare, că urmează la rând. Prin regi s-a pogorât aproape totdeauna harul dumnezeiesc asupra popoarelor. Mulțumesc Domnului că am ajuns să văd cum înalta dinastie se răscumpără în fața spiritului locului printr-o
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
au sărit, din prag, de gât și când a început a pune în hol lăzile cu fructe și struguri, ce au umplut casa de parfum proaspăt de livadă și vie, bucuria lor a fost de nespus. Camelia a fost mai potolită. Nu putea să-i ierte atâtea luni lăsată singură cu fetele și cu grijile casei. Nu i-a reproșat nimic, remarcând doar, ușor ironică, faptul că și piața din cartier e plină de fructe și struguri. Încet-încet, lucrurile au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
frumoasele traduceri ale lui Tașcu Gheorghiu, poeziile lui Antonin Artaud, de la Verlaine "topit de băutură" (vorba lui Bacovia), la rugăciuni dinamitarde, să fiu un altul, de-ar fi să piară lumea, își strigă mînia-melodia. Ion Caraion nimerește în Tzara imagini potolite - "moartea ar fi o frumoasă călătorie lungă/ și nesfîrșitele vacanțe ale cărnii țesuturi și oase", în schimb lui Tașcu Gheorghiu îi scapă, în La Chanson d'un Dadaiste, bufoneria avangardistă cu numere: "envoya au Vatican/ Leur deux corps en trois
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
post de radio interzis în România, dar cu atât mai ascultat. A mărturisit în repetate rânduri că nu și-a regretat nici o clipă opțiunea. Răscrucile vieții sunt însoțite îndeobște de cruzimea unei nedorite alegeri, iar privitul îndărăt de neliniștea, niciodată potolită, a lui dacă aș fi ales altfel... Răscrucea înseamnă renunțarea la un destin în favoarea altuia. E un joc de hazard, din moment ce ambele drumuri îți sunt necunoscute, dar e și un joc de conștiință, pentru că ești obligat să sacrifici ceva. Nu
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
inventiv ca ea, cu inițiativă și ascuțime a minții... Portocala a acceptat încântată să facă parte din grupul expediției. În echipă am mai inclus Hamsterii doi băieți care, deși erau frați, se cam ciondăneau pentru că unul era mai gânditor și potolit, iar celălalt mai decis și cu inițiativă, dar adeseori vorbeau în cor, și mi-a trebuit un timp ca să ajung să-i deosebesc. Hamsterii erau harnici, serioși și dibaci să improvizeze tot felul de lucruri din crengi, plante sau să
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
cititorilor trece mai întâi prin inima autorului. Foame Se știe că foamea organică nesatisfăcută timp îndelungat duce la moartea prin inaniție. Dar există și o foame spirituală, de informare și cunoaștere, e drept mai rar întâlnită, care dacă nu este potolită are consecințe negative asupra intelectului. Carte Carte bună este aceea care încălzește sufletul cititorului și-i luminează mintea. Izvor Farmecul și înțelepciunea unei cărți din inima și mintea scriitorului izvorăsc. Cititorul, căutător de bijuterii spirituale, le asimilează și le încorporează
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
publice de la rostul de a propune "un set de valori în stare să asigure un profil intelectual rezonabil pentru acest popor". Nervi de vară În numărul 176 al Dilemei Vechi, o temă care nu ne poate lăsa indiferenți, oricît de potoliți sau de toropiți am fi: Stres, nervi, furie. S-au implicat și redactorii Dilemei, care au spus deschis (p. 12) cine sau ce îi enervează. Cităm după afinități: campaniile de presă tendențioase și alarmiste și funcționarii statului sau ai administrației
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9511_a_10836]
-
catastrofă națională. E un reflex al neputinței noastre de a comunica normal, fără să ridicăm tonul: în frumoasă noastră țărișoară urletul e forma predilectă de exprimare și ciomăgeala formula rapidă de a-ți impune punctul de vedere. Dialogul cu glas potolit, vorbitul pe rând și minima atenție acordată celuilalt sunt considerate handicapuri demne de dispreț, de care trebuie să ne lecuim cât mai repede. Cu picioarele și pumnii. Nu e singura fraudă la care suntem părtași. Pompând până la refuz imagini și
Cum v-ați petrecut sărbătorile de iarnă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7726_a_9051]
-
romantismului de ultimă generație (Hugo, Pușkin, Balzac), sechele ale primei sale formațiuni rămîn detectabile pînă tîrziu. Poeziile lui Negruzzi sunt, în acest sens, mai elocvente decît orice mărturisire. Versul său nu iese din tiparele secolului al XVIII-lea, afișînd sentimente potolite, stări de suflet moderate: Căci plăcerile sunt multe care vin din bucurie, însă nu puține are și dulcea Melancolie; Ș-un om simțitor alege decît agere clătiri, Pe ale melancoliei liniștitele uimiri" (Melancolia). Melancolia cuprinde un întreg program de viață
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
și se pierd în noapte. Rareori, prin storuri o lumină scapă de-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă și-mi trimite-n față raza ei răsfrântă... F4: Ploaia bate-n geamuri; streșinile cântă. B2: Dar, treptat, cu larmă potolită scade cântecul acestui tremur de cascade. Tot mai des, în preajmă umbre vii răsar; ploaia peste case pică tot mai rar și-n grămezi de neguri apele se strâng... F1: Lumea-ntreagă doarme... F4: Streșinile plâng. * B1: Dormi, iubire dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și neamul vostru. Luna, care se oprise în loc să asculte și ea tot ce le istorisea bulibașa alor săi, deși era și ea somnoroasă, așteptă până se stinseră focurile din vetrele șatrei. Apoi plecă în sălașul ei de după dealul Godăeștilor. Focurile potolite afară aprindeau în corturi scenele de dragoste ale tinerilor care topeau dorurile consoartelor doritoare de dezmierdări și îmbrățișări. Copiii șatrei dormeau demult. După un timp toată șatra dormea, punând pe perna odihnei truda zilei care se săvârșise, pentru că nu după
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
auto. Aceste claxoane, tocmai pentru că erau delicate, ca niște voci drese În mod politicos, au părut cumva disonante față de sunetele prelungi și apăsate care umpleau piața În acele momente, iar ele au atras atenția câtorva vecine mai puțin sclifosite. Timbrul potolit al convertibilelor, siluetele grațioase și lustrul fără de cusur al caroseriilor au stârnit murmure dezaprobatoare printre câteva mașini agricole care veniseră Într-un suflet la manifestație direct dintr-un lan din Împrejurimile Romei. „Ia uită-te și la mironosițele-astea!“ a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sfîrșiseră prin a-l epuiza nervos. Abia acum Îl regreta cu adevărat pe răposatul doctor Thomas, ale cărui metode convenționale de tratament măcar nu-i solicitau un prea mare efort intelectual. În pofida preocupărilor sale extravagante, doctorul Thomas fusese un om potolit, cu o Înfățișare destul de agreabilă, Înzestrat de la natură cu un fel de naivitate generoasă, care Îl condusese În cele din urmă spre un sfîrșit lamentabil și, În fond, nemeritat. În schimb, doctorul Hemming părea el Însuși atins de un sindrom
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]