29 matches
-
și 6 potronici la breaslă banii vedrii”. Statutul breslelor lăutarilor specifica, totodată, că „feciorul de herar, sau de bucătar, de vizitiu de va învăța scripcăria, să aibă a da un leu la breasla cutiei și 1 leu starostelui și 3 potronici a vedrii”. Breasla lăutarilor, ca și breasla ciobotarilor, acorda ajutor material bisericii și celor săraci. Catastihul breslei lăutarilor din Huși constata că banii strânși din breaslă timp de un an „să aibă a-i strânge la cutia cea pecetluită și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1879, aparține deja epocii moderne. La sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, în țările române circulau următoarele monede: galbenul (monedă de aur, de diferite proveniențe), florinți, ortul, punga cu bani, tulți, costandele, zloți, ruble, copeici, potronici, aspri, lei bătuți, leu (veche monedă de argint, în valoare de 40 parale); piastru sau groș, pe care era reprezentat un leu, bătut pentru prima oară de Soliman al II-lea, imitat după talerul olandez, pe care era reprezentat un
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
face autorul lui Mihai Racoviță pentru că în cea de-a doua domnie a lui adusese în țară un „alt obicei nou", care „nu mai fusese", boierimea, mazilii și mănăstirile aveau de dat „deseatină de stupi și de mascuri câte doi potronici", deși acest soi de bani erau tot mai rari, deoarece după anul 1500 „bănăria scotea exemplare" tot mai puține, asprii turcești fiind atunci în căutare, semn al supremației politice și economice a imperiului Otoman în Principate. Patronicul era moneda veche
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
liră turcească", în . l este explicat în Dicționarul Academiei, coordonat de Sextil Pușcariu între anii 1906-1944, astfel: „cea mai mică monedă turcească de argint de pe vremuri, valorând în țările românești (în secolul al XVII-lea) a șasea parte dintr-un "potronic de argint" și a douăsprezecea dintr-un "florint de argint"”. În "Noul dicționar universal al limbii române" citim: „aspru, aspri m, veche monedă turcească de argint, care a circulat și în țările române: "Mircea cel Bătrân plătea Turciei în 1383
Aspru () [Corola-website/Science/330071_a_331400]