31 matches
-
intrat iarăși în parc și l-am străbătut, trecând pe lângă dobermani și pe lângă scrânciob, am mers pe sub frunzișul copacilor, printre ei, până pe malul canalului. Mai aveam de așteptat o oră. Lângă pod m-am culcat în iarba înaltă. Malul era povârnit, încât trebuia să fiu atent ca nu cumva să alunec la vale. Problema mea cu mușchii mă obliga să-mi iau măsuri de prevedere. Am încrucișat brațele sub cap și mi-am lăsat privirile să colinde. Pe pod, un pescar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pumni după ceafa. Ți-era mai mare mila să-l vezi: roșu la față, apoi vânăt, tușea în rafale, hârâind, înecându-se, căutându-și batista prin buzunare și scoțând din neatenție un pumnal îndoit pe care-l ascunse repede înapoi, povârnindu-se deasupra mesei mai-mai să se răstoarne și alte și alte mișcări convulsive de care e cuprins îndeobște un om de peste 70 de ani ce tușește din copilărie. Oaspeții plecară privirile jenați, pironindu-și ochii în farfurii, unde borșul grecesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o repede ochire boierului Radu, traseră pe un cărucior cu roți de lemn o oală în care mai sfârâiau încă zeci de barabule curățate și tăiate cât să-mbuci o dată. Fără prea multe vorbe, oaspeții, în frunte cu Barzovie-Vodă, se povârniră asupra mâncării. Bine friptă, carnea bourului era excelentă. — Bună carne! - făcu spătarul Vulture. — Facem și noi tot ce putem - răspunse boierul Radu Stoenescu-Balcâzu. — Cât despre barabule - zise Barzovie-Vodă cu gura plină - dacă aveam vreo cinci saci când a năvălit Megler-Pașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o bucată din coada iernii, care din când în când șfichiuia cu ploi înghețate așezarea din Braniște, iar pe piscurile Pătrului și Șurianului fulgerau încă omături, în răstimpurile de soare. Cum îndrăzneam să ies cu undița la malul râului, se povârnea de sus, învârtejit de vânt, un nour negru, care scutura lapoviță. Sara, se făcea senin; în vremea nopții scânteiau toate stelele văzduhului. Dimineața, văile se umpleau de o ceață lăptoasă. Cătră amiază așteptam o limpezire. Într-adevăr, soarele se arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nicăieri. Îmi îndrept atenția spre sală: e mare și lipsită de căldură, cu excepția peretelui din fața mea, unde atârnă o pictură înfățișând o familie de la țară. În colțul din dreapta sus e scris un minunat poem: Acoperișul de stuf în jos se povârnește, Colo, lângă pârâu, verde iarba crește. Cine oare cu glas molcom și dulce-n depărtări grăiește? Un om cărunt și soața-i în casa ce-i adăpostește. La est de pârâu, fiul cel mare buruieni plivește; Cel mijlociu, la păsările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rog, la Starbucks. Repet, Starbucks. Treizeci de secunde mai tîrziu, limuzina oprește În față la Starbucks. Carla deschide portiera. — Doar un mocha latte? zice. — Îhîm, spune Danny, Întinzîndu-se leneș. — Stan, tu vrei ceva? se uită Carla la bodyguard, care e povîrnit În scaun, conectat la iPod. — Ha? deschide ochii. A, da, Starbucks. Ia-mi un cappuccino, te rog. Cu multă spumă. Portiera se Închide și mă Întorc spre Danny, uluită. Așa e tot timpul, are oameni care stau după fundul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]