79 matches
-
sus în turn, și am pornit-o peste crestele stâncilor cu măsuța pliantă pe care o mutasem din camera interioară în salon. Curând însă, măsuța s-a dovedit absurd de grea și am constatat cu enervare că suprafețele netede și povârnite ale stâncilor erau aproape cu neputință de urcat, atâta timp cât țineam masa într-o mână. La un moment dat, am lăsat măsuța să alunece într-o râpă. Va trebui să găsesc un drum mai simplu până la turn. M-am cățărat sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aceea am văzut, fugitiv dar limpede, o siluetă întunecată aflată înăuntrul casei, stând la fereastră și privind. Silueta s-a topit apoi în întuneric și ochii mei păreau orbiți. Am scăpat din mână sticla, care s-a rostogolit pe panta povârnită și s-a spart la poalele stâncilor. Am pornit repede înapoi, peste dig, către drum. Se găsea cineva sau ceva înăuntrul casei mele. Auzeam acum hârșâitul surd al valurilor, asemenea unor degete care râcâie încet o suprafață moale. Și, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ticluisem și un plan cum să pătrund prin spate în grădina bungalovului Nibletts. Nu era un lucru greu, întrucât numai un șir de pari, legați între ei cu o sârmă lăbărțată, despărțeau partea de jos a grădinii, de câmpia lungă, povârnită, presărată cu tufișuri de grozamă și ciorchini de stâncă galbenă, care borda cărarea înaltă dinspre sat. Principalul handicap al expediției mele, în afară de coșmarul posibilității de a fi descoperit, consta în faptul că, în momentul în care era destul de târziu încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Taci o dată! Animalul tăcu în momentul când crezu el de cuviință, apoi începu să mă mușine și să dea din coadă. Ben îmi spuse din ușa camerei de zi: — Poftește înăuntru. Am pășit în încăpere. Fereastra panoramică oferea priveliștea câmpiei povârnite și a salturilor mării albastre, voalate de aburul arșiței. Nicicând o priveliște frumoasă n-a fost atât de sinistră. Cele două magnetofoane zăceau pe pragul lat al ferestrei, lângă binoclul de câmp. — Ia loc, îmi spuse Hartley. Am observat că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
începe să mă lase chiar în timp ce scriu. James m-a salvat. A pătruns, nu știu cum, direct în apă. M-a apucat cu mâinile de subțiori și am simțit că mă înalț ca într-un ascensor. L-am văzut lipit de stânca povârnită, aplecându-se asupra mea, și apoi m-a înălțat, m-a ținut strâns lângă el și am ieșit împreună la suprafață. Dar nu se sprijinea de nimic. O clipă a fost lipit de stâncă, de parcă adera la piatră, ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lăsase cântecul lui Lizzie din seara aceea, sau cu amintirea lui Titus zăcând mort, cu singura deosebire că era vorba de amintirea unei imposibilități. Acum revedeam cu claritate ce încercasem să exprim când scrisesem că James stătuse lipit de stânca povârnită, ca un liliac, și că eu m-am înălțat „ca într-un ascensor“. Valul verde se spărsese deasupra creștetului meu, și capul mi-a ieșit o secundă la suprafață; scuipam apă și mă străduiam să strig. Atunci l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
unei așezări marine, în povestirea lui Gabriel Gárcia -Márquez: "Nu-l încăpuse nici patul, nici rufăria spitalului. Nu intra în măsura oficială. Izmenele îi veneau doar pînă la genunchi. De acolo în jos picioarele îi zbucneau goale printre vergelele patului povîrnit, cu tălpile amenințînd spre tavan. Peste pieptul atletic cămașa plesnită se umfla zadarnic să i-l acopere. Iar brațele căzute în lături își atîrnau buturii cărnoși ieșiți din mînecile scurte pînă la coate și se rezemau cu palmele în pardoseala
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cum descrie Bojdeuca și întâlnirile cu matale Grig. I. Alexandrescu, unul dintre ei: „De mergeai la dânsul trebuia să urci întâi dealul Sărăriei printre grădini și livezi până ce ajungeai în hudița Țicăului de Sus. Acolo cobori o vale repede și povârnită, apuci la dreapta, și dai cu fața drept în portița No.4 la bojdeuca lui moș Creangă, căci bojdeucă își botezase el locuința lui și de vară și de iarnă și de veselie și de durere. Cobori apoi mai multe
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
prietenul calcarului către purtătorii rozariului? În Galileea, țara lui Isus, Muntele Fericirilor e un buchet rotunjit și toscan, de culoarea macului de câmp și a narcisei galbene. Muntele Nebo, din țara lui Moise, în Iudeea, e un munte pleșuv și povârnit, cu stânca și grohotișul neumbrit de verdeață. Două medii, două climate, două temperamente. Blândețea umedă contra uscăciunii abrupte. Canonicul rotofei și profetul cu față colțuroasă... Clișee, mi se va spune, dar care, în fața grădinii de pe Muntele Măslinilor, se impun cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Avioanele decolau și aterizau pe aeroport. Dar plaja era frumoasă, netedă, largă, mărginită de copaci și tufișuri Înflorite și survolată de nori de musculițe gălbui. În spatele casei era un pom cu ramurile Încărcate de lămâi. Și Îndărătul lui, un deal povârnit. Ne luam cafeaua de dimineață la capătul străzii principale. În bistrouri și patiserii se vorbea un soi de franceză. Ședeam pe terasă admirând priveliștile. Dar ce mare lucru era de văzut? Sau de făcut? Ne Începeam ziua cumpărând cele necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cultivam acolo porumb, era raiul bursucilor, se adunau la festin și cei din Haragoja și cei din Rășchitorești. Pentru a ajunge mai ușor la terenul nostru, foloseam o cărare care tăia în lat pădurea. Într-un loc, sub un mal povârnit, un izvor limpede ca roua zorilor curgea făcând o mică baltă de-a curmezișul potecii, ca apoi apa să se piardă prin frunzișul dinspre vale. Făceam câteva bărcuțe din foi de hârtie și apoi încercam să le scufund cu boabe
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dispăreau repede, situație ce predispune în mod deosebit la visare. Furăm întrerupți brusc de portavocea căpitanului ce anunța Giurgiul. Călătorii escaladează duneta, iar privirile lor scrutează orizontul pentru a descoperi orașul anunțat. Eforturi inutile! Nu se zăresc decât o plajă povârnită și noroioasă și două șure prăpădite. Se lăsa întunericul; bruma devenea mai puternică și se transforma într-o ploaie înțepătoare; un vânt înghețat sufla dinspre nord-est; pătrunși de umezeală, dârdâind, căzusem pradă unei uimiri imposibil de definit. Adevărul ne apărea
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pe suprafața imperiului otoman sunt uniți astfel prin amintirile unui trecut glorios; ei ascultă cu entuziasm aceste povestiri antice, cântate în limba armonioasă a celui mai mare dintre poeți; am asistat la așa ceva. Debarcăm la Ismail la poalele unei movile povârnite, a cărei urcare este dificilă pentru pietoni și vehicule. Plaja așteaptă construirea unui debarcader, dar ce nu se așteaptă oare în această țară în materie de lucrări publice? Ismail a fost luat cu asalt și pustiit îngrozitor în 1799; rușii
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
din prima jumătate a secolului trecut. Automobil în munți Drumul zboară ca visul și, costiș, de după culmi de munți apare luna. Cu-al meu bolid de curse-oi compara un fulger ce erupe-n luminiș! Mai vreau, - cât sub pământul povârnit n-ajunse larvă trupu-mi, cât aluna, - să-aud cum de sub șina mea, nebuna, sare argint de praf - plâns hohotit... Ținând strâns volanul oblic și vibrant unde aș zbura? Vreun adăpost uitat mi-ar aminti de vatra mea natală; Iar la drum
Poezii de Vladimir Nabokov (1899-1977) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3330_a_4655]
-
puzderie de păsări de pradă se roteau cu țipete feroce deasupra șuvoiului de pești muribunzi de pe plajă. Dar lumina după-amiezii părea că se înfiripase de curând și viața era frumoasă fără doamna Forbes. Totuși, când izbutirăm să urcăm anevoie scările povârnite, văzurăm o grămadă de lume în casă și două mașini ale poliției în fața porții, și atunci am realizat pentru prima oară ce făcuserăm. Fratele meu începu să tremure și dădu să se întoarcă. - Eu nu intru - spuse. Eu, în schimb
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
a ars o labă peste ochi și i-a întors casă pe dos. Eu m-am dus la "Atlantic House" și văzând că Pontiacul meu dispăruse, am pornit spre casă pe jos. înaintăm, sleit de oboseală, pe o pantă foarte povârnita, spre North Truro, când în capul dealului au apărut farurile orbitoare ale unei mașini care se clatină beata și alunecă vertiginos în jos. Instinctul de conservare mi-a șoptit că șoferul beat al automobilului era Sânto. Mașină părea să vină
Tennessee Williams - Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7113_a_8438]
-
geamul schivnicei, mocnita, Lumina candelei clipea. Migdalii triști, în cimitir, Umbreau troițele de straja De pe mormintele în șir, Și păsările ca-ntr-o vraja Își împleteau sonoră mreaja. Izvoarele șopteau cu-alint, Jucându-și solzii de argint ; Pe langă lespezi povârnite Se înfrățeau în văgăuni, Săltându-și undele zorite Printr-ale florilor cununi. IV La nord, vedeai doar munți că norii. În strălucirea aurorii, Cănd fumul peste vai lățit Se pierde-n pulberea luminii, Si, înturnați spre răsărit, La ruga cheamă
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
strângă... Alta, bătrână, își întinde spre el capul ca o hârcă. Totul este gris, negru, cărămiziu... Paroxismul existenței, la Goya, până la desfigurarea umană și apariția Urâțeniei. Urâțenie nu compusă - o urâțenie transcendentală, arhetipală, ideală... Oroare. Plutonul de execuție francez țintind, povârnit, în elanul mișcării, al tragerii - cei împușcați azvârlindu-și cu toții brațele în sus, - parcă îi auzi zbierând. Apoi soldații francezi ai invadatorului Napoleon tăiați în două cu fierăstrăul... Nicăieri, oroarea nu-i mai mare. * * * La Madrid, în Spania acestui reporter
Goya - reporter - Le grand bouc, Marele Țap... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5470_a_6795]
-
cît nu putuse nici să-și miște gîtul, nici să țină în mîini o carte ca să citească, Inman l-a urmărit zi de zi prin fereastră pe orb. Omul sosea curînd după ivirea zorilor, împingîndu-și căruțul în sus pe drumul povîrnit, și se descurca la fel ca orice om care vede. Se oprea sub un stejar de partea cealaltă a drumului, aprindea un foc în mijlocul unui cerc de bolovani și fierbea la el alune americane, într-un ceaun de fier. Ședea
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
demult, pe care o uitasem, și pe care aș fi rostit-o... Valeriu își cumpărase o casă umilă, țărănească, în satul Odăile de pe lângă București. Privind eu prispa săracă a coșmeliei dată cu bălegar, curtea pustie, privata de lemn din fund, povârnită, cu ușa având două găurele ca niște ochi, mă trezisem zicându-i... - vorbă uitată, dar pe care veghea pasionată a prietenului meu o puse numaidecât la loc: era, aș fi zis,... SFINXUL VALAH.
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
înainte. Pînă la urmă, Lanark se duse după el și-l depăși la o creastă pe care buruienile și iarba cafenie făceau loc unui covor de iarbă moale. Aici pămîntul se adîncea într-un gol, apoi se ridica spre conul povîrnit al vîrfului. Alexander spuse: — Vezi chestia aia albă de pe vîrf? — Da. — Este un punct de triunghi. — O triangulație. — Așa-i, un punct de triunghilație. Haide. Alexander se uită lung la vîrf. — O să mergem pe cărarea asta din dreapta. — Dar drumul drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
putut apropia florile cântătoare. Privi repede cerul, dar nu văzu nici o anomalie care să anunțe atacul iminent al unor lentile... Abia când se uită spre versantul dinspre podiș își dădu seama de ce fuseseră chemați în rand. Coborând în șir poteca povârnită, de ei se apropiau cam o sută de luptători Ulanni. - Ei, acum ce mai ai de zis, viteazule Vartil? Crezi că mai pasă cuiva de vechile învățături? Uite, și ei sunt hotărâți să recurgă la violență. Vremurile se schimbă. - Tu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vijelios ce curgea pe fundul ei, pe lângă care șerpuia un drumeag bătătorit. Un loc izolat, așadar, înconjurat amenințător de munții Jura, ale căror coaste, îmbrăcate în desișuri de conifere și mesteceni, coborau în vale aici în pante line, mai încolo povârnite, abrupte și neliniștitoare. în cerul cutreierat de vânturi al Sapaudiei, nori mari se vălătuceau continuu, încet și maiestuos, deasupra acelei văi uitate de lume. Aerul era curat, adesea rece, chiar și în lunile de vară. întinderea domoală acoperită de iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ale vegetației din jur dispăreau tot mai mult sub vălul uniform al unui cenușiu trist, prăfos. în fine, încetul cu încetul, spațiul dintre cele două maluri începu să se lărgească tot mai mult și înaintea lui Sebastianus, pe fundalul munților povârniți, se deschise în sfârșit spectacolul unei cascade strâmte, care, de la o înălțime de patruzeci de picioare, se precipita între niște roci granitice uriașe, pentru a forma un mic lac, nemaivăzut de limpede, al cărui emisar era torentul. Dacă malul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
precipitare, cu o rafinată pricepere, uitată și regăsită, în timp ce femeia îi apăsa ușor creștetul peste trupul ei fremătător și ar fi vrut să-l mai rețină, dar clipele treceau una după alta, precum apa unui râu peste pietriș, printre malurile povârnite. El îi aduse prinosul omagiului său fierbinte, zăbovind lângă sânii ei frumoși, catifelați și avizi de sărutări, apoi coborî dedesubtul lor, nelăsând nici un loc nesfințit de atingerea buzelor sale și își lipi cu tandrețe virilă obrajii, apoi gura de pântecul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]