78 matches
-
cotropește ființă. *Câți oameni trec prin viața ta fără să lase vreo urmă? *Un matisor căzut pe aleea din parc - miriapod verde. *Lângă casa pustie o gheață uitată fără șireturi. *Ghemotoace de puf gata de spulberare - păpădii. Copaci în derivă povârniți amețitor în groapă de cer. *Un hau între frunze. Cuțite verzi taie cerul în patru. *Șofran cu mustăți o floare adulmeca aerul serii. *Pe-o rază sinilie gândul gălăduie în conduri de argint. *Salcii nepieptănate mângâie spinarea luminii. *Maieutica viselor
MICRO STIHURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361404_a_362733]
-
miejii de nucă am fi cu toții de-am avea măcar o parte de voioșie și bunătate pe care le găsim pure doar la țânci ca mieii. De ce ne-am preface cu mâna noastră mereu, mereu, cărarea de trandafiri în deal povârnit?! De ce nu lăsăm clipelor aripile și savoarea și le îngreunăm cu pietre de moară ca să-și chinuie zborul? De ce ne complicăm cu întrebări și ne încâlcim ițele gândului, încremenindu-l în creștetul pitic, în loc să-l lăsăm vultur? De ce, dacă nu
GIANINA CORONDAN. NU SEAMĂNĂ CU NIMENI, SEAMĂNĂ NUMAI CU EA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367545_a_368874]
-
apune, iarna și vara. Rar se găsește o panoramă așa de plăcută și atât de luminată: la miazănoapte, trâmba podgoriilor aci aproape, și mai sus, în depărtare, treptele din ce în ce mai azurii ale Carpaților; la miazăzi, câmpia vastă, care se-ntinde, ușor povârnită, până departe-n Dunăre. La spate, cea din urmă treaptă a munților; în față, nețărmurita zare a câmpiei. Se poate zice că Mizilul este poarta Bărăganului.” Fragment din schița lui I.L. Caragiale, „O zi solemnă” „Nu am câtuși de puțin
2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364860_a_366189]
-
apune, iarna și vara. Rar se găsește o panoramă așa de plăcută și atât de luminată: la miazănoapte, trâmba podgoriilor aci aproape, și mai sus, în depărtare, treptele din ce în ce mai azurii ale Carpaților; la miazăzi, câmpia vastă, care se-ntinde, ușor povârnită, până departe-n Dunăre. La spate, cea din urmă treaptă a munților; în față, nețărmurita zare a câmpiei. Se poate zice că Mizilul este poarta Bărăganului.” Fragment din schița lui I.L. Caragiale, “O zi solemnă”. Textul complet pe: www.romeojulietalamizil
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE ŞI EPIGRAMĂ ROMEO ŞI JULIETA LA MIZIL de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351243_a_352572]
-
apune, iarna și vară. Rar se găsește o panoramă așa de plăcută și atât de luminată: la miazănoapte, trâmba podgoriilor aci aproape, si mai sus, în depărtare, treptele din ce in ce mai azurii ale Carpaților; la miazăzi, câmpia vastă, care se-ntinde, ușor povârnita, pana departe-n Dunăre. La spate, cea din urmă treaptă a munților; în față, nețărmurita zare a câmpiei. Se poate zice că Mizilul este poartă Bărăganului.” Al Dvs., prof. Bădicioiu, coordonatorul proiectului "Romeo și Julieta la Mizil", ediția a V-
FESTIVAL INTERNAŢIONAL DE POEZIE ŞI EPIGRAME, ED.A V-A de LAURENŢIU BĂDICIOIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352788_a_354117]
-
cu atât mai mult, frumusețe. Cât despre a afirma: „Bunica mea e frumoasă”... Și, totuși, Charlotte, care trebuie să fi avut pe atunci șaizeci și patru sau șaizeci și cinci de ani, era frumoasă. Instalându-se în partea de jos a malului povârnit și nisipos al Sumrei, citea sub crengile sălciilor, care îi acopereau rochia cu un fileu de umbră și de soare. Părul argintiu îi era adunat la ceafă. Din când în când, mă privea cu un zâmbet ușor. Încercam să înțeleg
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
putut apropia florile cântătoare. Privi repede cerul, dar nu văzu nici o anomalie care să anunțe atacul iminent al unor lentile... Abia când se uită spre versantul dinspre podiș își dădu seama de ce fuseseră chemați în rand. Coborând în șir poteca povârnită, de ei se apropiau cam o sută de luptători Ulanni. - Ei, acum ce mai ai de zis, viteazule Vartil? Crezi că mai pasă cuiva de vechile învățături? Uite, și ei sunt hotărâți să recurgă la violență. Vremurile se schimbă. - Tu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
personaj în mod deosebit: Dar nu putem să petrecem la un garden party, cu un mort chiar peste drum de grădina noastră. Acesta ar fi fost un lucru extravagant, deoarece cocioabele se îngrămădeau pe un maidan chiar la capătul cărării povîrnite ce urca pînă la casa lor. O șosea lată despărțea maidanul de grădină. Într-adevăr, prea era aproape. Familia lor n-avea nici un drept să se afle în această vecinătate, și le stătea tuturor ca un ghimpe în ochi. Cocioabele
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cu seamă ardeleni, bucovineni și basarabeni) din anii ’40, nu fără ecouri din Tudor Arghezi și Lucian Blaga. Poetul încearcă să descopere divinitatea în propriul suflet: „Lângă inima nopții veghez/ luceferii stinși din sufletul meu./ Poate, mă doare acest drum povârnit, / căutându-l în mine pe Dumnezeu”. Stăpânit de neliniști, schițează, cu peniță argheziană muiată în expresionism, un spectacol terifiant: „Vulpile fug spre vizuini, / Pădurea sare din rădăcini, / Nicăieri nu e bine, / Taci și ascunde-te-n tine”. Priveliștile sumbre sunt
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
vedenie. Apoi se aplecă și, deja cu autoritate de adult, pipăi bustul acela murdar de pământ, pântecele acela rotund, îngreunat cu o viață. Ea rămase nemișcată, chircită lângă focul zdravăn pe care el îl aprinsese într-o scobitură a malului povârnit. Două găleți umplute cu apă se încălzeau atârnate deasupra flăcărilor. Nikolai muncea, așa cum ar fi făcut-o la construcția unei case sau la fierărie. Gesturi precise, sigure. Gândurile care se ciocneau în capul lui n-aveau nici o legătură cu ceea ce
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
întinse. O apucă pe el fără să știe încotro îl duce. Observă doar că de o parte și de alta se întinde o mocirlă cleioasă din pricina nămolului gros și înșelătoare din cauza pâraielor ascunse. De jur împrejur e plin de costișe povârnite acoperite cu arbori seculari. Unde se află? Scotocește cu privirea ascunzișurile pădurii. La un moment dat lovește ceva cu piciorul. Se apleacă nedumerit și dă de un stindard. Îl cercetează cu uimire. Dar este chiar acvila legiunii a XIX-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prin cap dobitocului dement să-mi tragă un glonț În cap. Femeile astea chiar sunt o pacoste Într-un safari.“ În dimineața cenușie, mașina coborî scârțâind și trecu râul printr-un vad plin cu pietre, apoi se cățără pe malul povârnit. Wilson ordonase cu o zi Înainte să se sape un drum acolo pentru a putea ajunge la terenul acela Împădurit și vălurit, asemeni unui parc, care se-ntindea pe partea cealaltă. Wilson se gândi că era o dimineață frumoasă. Câmpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vijelios ce curgea pe fundul ei, pe lângă care șerpuia un drumeag bătătorit. Un loc izolat, așadar, înconjurat amenințător de munții Jura, ale căror coaste, îmbrăcate în desișuri de conifere și mesteceni, coborau în vale aici în pante line, mai încolo povârnite, abrupte și neliniștitoare. în cerul cutreierat de vânturi al Sapaudiei, nori mari se vălătuceau continuu, încet și maiestuos, deasupra acelei văi uitate de lume. Aerul era curat, adesea rece, chiar și în lunile de vară. întinderea domoală acoperită de iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ale vegetației din jur dispăreau tot mai mult sub vălul uniform al unui cenușiu trist, prăfos. în fine, încetul cu încetul, spațiul dintre cele două maluri începu să se lărgească tot mai mult și înaintea lui Sebastianus, pe fundalul munților povârniți, se deschise în sfârșit spectacolul unei cascade strâmte, care, de la o înălțime de patruzeci de picioare, se precipita între niște roci granitice uriașe, pentru a forma un mic lac, nemaivăzut de limpede, al cărui emisar era torentul. Dacă malul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
știe că familia Lymond avea o cabană cam la un kilometru depărtare de-acolo sau că, dacă voia, putea să urmeze cărarea, pe lângă luminișul de la Horse Creek, ca să ajungă la Gattin Ranch și de-acolo s-o ia pe drumul povârnit din lungul lui Long Tom Ridge. Nimic nu era logic și asta era minunat. Danny era dispus să creadă orice. Dacă pădurea aia întorcea cu susul în jos tot ceea ce fusese logic până atunci, atunci lui Danny i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
deasupra sprâncenelor. Fruntea ei lată, plină de riduri, îmi aduce aminte de un tablou cu deșertul Gobi pe care l-am văzut cândva. Sub bărbie îi atârnă pliuri de piele. Pierderea dinților pe partea dreaptă îi face chipul să stea povârnit precum un pepene stricat. Doamna Jin avea o pasiune pentru magnolii. Chiar și bolnavă, purta o rochie brodată cu flori mari, roz de magnolie, care acopereau toată țesătura. „Magnolia“ fusese numele din copilărie al împărătesei. Nu pot să cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cleștii fioroși. Gemeau, răsuflarea scurtă le ardea piepturile. Se Împiedicau În ciolane vechi de vite ori alunecau pe leșuri ce putrezeau, colcăind de târâtoare. Din când În când, trăgeau cu coada ochiului la trupul Balaurului răspândit pe cele două maluri povârnite. În mișcare, solzii cât țiglele de pe casă scoteau zgomote de scândurici uscate lovite Între ele. Și, dintr-odată, Valea sparse creasta dinspre Dunăre și se deschise larg, către Baltă. Ieșiră alergând din văgăuna Întunericului și a spurcăciunilor și mai goniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acel cuvânt magic? Și cum pot fi eu atât de abject încât să cerșesc un asemenea cuvânt?“. George ajunsese în vârful stâncii de unde i se oferea priveliștea atât de familiară a mării. Aici, ierburile gălbui dispăreau brusc, la o margine povârnită. Stâncile negre-cafenii, moarate cu vine roșietice, nu coborau lin în apă, ci într-o urâtă învălmășeală de colți, despicături și proeminențe tăioase care atârnau în afară. În marea spumegândă, care părea să se înalțe destul de aproape și totuși inaccesibilă unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înainte. Pînă la urmă, Lanark se duse după el și-l depăși la o creastă pe care buruienile și iarba cafenie făceau loc unui covor de iarbă moale. Aici pămîntul se adîncea într-un gol, apoi se ridica spre conul povîrnit al vîrfului. Alexander spuse: — Vezi chestia aia albă de pe vîrf? — Da. — Este un punct de triunghi. — O triangulație. — Așa-i, un punct de triunghilație. Haide. Alexander se uită lung la vîrf. — O să mergem pe cărarea asta din dreapta. — Dar drumul drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Avioanele decolau și aterizau pe aeroport. Dar plaja era frumoasă, netedă, largă, mărginită de copaci și tufișuri Înflorite și survolată de nori de musculițe gălbui. În spatele casei era un pom cu ramurile Încărcate de lămâi. Și Îndărătul lui, un deal povârnit. Ne luam cafeaua de dimineață la capătul străzii principale. În bistrouri și patiserii se vorbea un soi de franceză. Ședeam pe terasă admirând priveliștile. Dar ce mare lucru era de văzut? Sau de făcut? Ne Începeam ziua cumpărând cele necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tratament, pe trotoar. Au beteșug. Poate trece umbră de străin peste ele și le repară. 109 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cu toată istorioara sa, Genel nu dezgheță atmosfera. Deși în miezul zilei, taxiul orbecăia pe străduțe tot mai povârnite, palmate de clădiri ce știuseră trișa timpul, încumetîndu-se să absoarbă, pe traseele lor neînțelese, tot al treilea trecător sau mașină, pentru a-i scoate, după secole de adâncă uitare de sine, taman către sud... între galioanele de zidărie ale zonei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de stejar m-a întîmpinat ca un semn de recunoaștere și de "bun venit" al casei. Deschid din nou ușa apartamentului de trei camere ― este o Dachwohnung, o "locuință sub acoperiș", ceea ce înseamnă că două dormitoare au un perete ușor povârnit și cu ferestrele tăiate în acoperiș (dar totuși cu priveliștea în stradă și nu, cioranian, direct către cer), în vreme ce latura cealaltă a casei ― livingul, baia, bucătăria, terasa ― se deschid amplu și cu ferestrele verticale către o vastă grădină interioară, cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dar nădăjduiesc că inima lui nu e în conținutul scrisorii. GLOUCESTER: Nu te-a mai sondat niciodată în această afacere? EDMUND: Niciodată, milord. Dar l-am auzit adesea susținînd că s-ar cuveni că, fiii ajunși la maturitate, iar tații povîrniți, tatăl să fie sub tutela fiului, și fiul să-i administreze avutul. GLOUCESTER: Nemernicul, nemernicul! E tocmai ce susține în scrisoare. Nemernic afurisit! Denaturat, execrabil, bestie nemernica! Mai rău ca o bestie! Du-te, băiete, si caută-l. Am să
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cultivam acolo porumb, era raiul bursucilor, se adunau la festin și cei din Haragoja și cei din Rășchitorești. Pentru a ajunge mai ușor la terenul nostru, foloseam o cărare care tăia în lat pădurea. Într-un loc, sub un mal povârnit, un izvor limpede ca roua zorilor curgea făcând o mică baltă de-a curmezișul potecii, ca apoi apa să se piardă prin frunzișul dinspre vale. Făceam câteva bărcuțe din foi de hârtie și apoi încercam să le scufund cu boabe
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
peisajul. - O priveliște cu adevărat frumoasă, a insistat. Îmi amintește de litoralul țării mele. Îl știi, firește. Faulques a Încuviințat. Cunoștea bine cei cinci sute cincizeci și șapte de kilometri ai șoselei șerpuite dintre Rijeka și Dubrovnik, litoralul cu golfulețe povârnite și nenumărate insule, verzi de chiparoși și albe de piatră dalmată, care Împestrițau o Adriatică cu ape Închise, liniștite și albastre, fiecare cu cătunul, zidul venețian ori turc și clopotnița ascuțită la vârf a vreunei biserici. Văzuse și cum părți
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]