108 matches
-
și copilăresc, instituind drept zicători predilecți ai unor astfel de narațiuni persoane în vârstă („bunicul” sau „bunica”, „unchiașul sfătos”), iar ca loc al performării, „vatra”, „căminul”, „gura sobei”. A reduce însă cadrul zicerii basmelor la acela strict familial și condiția „povestașului” la aceea a bătrânului casei înseamnă a limita excesiv contextul performării și a îngusta însăși posibilitatea de înțelegere a b. popular. De fapt, această imagine este contrazisă chiar de statutul sursei unora dintre „poveștile pentru copii și casă” culese de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
în dramaturgie Așa cum se ilustrează în istoria teatrului, și așa cum tocmai am menționat și noi, povestirea este o formă monologată de întindere variabilă, inserată într-un dialog. În funcție de curentul specific, povestirea apare ca fiind asumată fie de către povestitor (n. tr. povestaș), care este străin acțiunii, fie de către un personaj implicat în acțiune. Primul caz reprezentativ poate fi regăsit în tragedia antică și în versiunile sale moderne: corul din Antigona de Anouilh, vocile din Mașina infernală de Cocteau, cerșetorul din Electra de
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
viață Cunoști lume căcălău în autobuz. Sau doar acolo. Navetistul e un filosof. Ca să fii filosof trebuie ca în timpul navetei să iei contact cu păsurile populației și să meditezi apoi. Ori numai navetistul se încadrează aici ca să parafrazez zicerea unui povestaș român. Dar zicea odată cineva că doar așa cu autobuzul, cu apariția lui s-a creat prilejul ca oamenii să se privească unii pe alții. Prilej care înainte de autobuz nu exista. Fiecare cu căruța lui. - Aveam un coleg cu care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pudibonzilor, lămurind totodată discuțiile pe seama "anecdotismului" neaoș coroziv al preotului răspopit. Tinctura malițioasă va fi menținută și în Istoria literaturii românești contemporane, 1934, sinteză de referință în care fiul de țăran plecat din munții Neamțului e numit în două rânduri povestaș, zeflemea neglijabilă dacă ținem seama de perspectiva echilibrată, favorabilă asigurată scriitorului în fișa ce-i este consacrată. Creangă e văzut aici ca o "fire independentă", îndepărtat din lumea clerului pentru aplecările spre "pușcă și teatru", iar în povești se remarcă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
nemeșteșugită, de un pitoresc spontaneu", dublată de "o rară autenticitate țerănească", ceea ce alcătuiește "o largă frescă rurală". În câteva pagini, Iorga fixează locul lui Creangă în "biruința" Junimii, deși nu poate trece cu vederea amenințarea de a "se pierde între povestași". Reținem ambiția exegetului de a stabili, din câteva trăsături, efigia unei personalități ăși-a exersat această predilecție în Oameni cari au fost, adevărată colecție de medalioane), imaginea unei vieți, a unei cariere, a unei împliniri creatoare, cum numim astăzi efortul de
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
îl alege ca soț, iar surorile se căsătoresc cu ceilalți unsprezece logodnici: a fost o nuntă minunată, care ține poate și acum, dacă nu s-o fi încheiat, precum povestea aceasta. Precum povestea aceasta și precum plimbarea noastră printre păstorii povestași și oacheșii lăutari îmbrăcați în alb și cu găitane negre și roșii. Basmele acestea sunt fermecătoare, interesante, deosebit de comice, dar cu un sentiment duios, mângâietor, emoționant; ele trezesc în imaginație și în inimă o simpatie afectuoasă pentru cei care le-
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
alter-ego spre gara din Roissy. Acolo, "emigratul" se amesteca în lume, își vedea de trai și mai dădea, din cînd în cînd, cîte un semn. Ca acela pe care-l culege, de pe podul Mirabeau, într-o seară de (aproape) iarnă, povestașul din romanul lui Sebastian: "un carnet cu coperți negre, lucioase, de mușama". Îl citește imediat, îi face, din două rînduri, cronica de întîmpinare - "lectură curioasă, obositoare pe alocuri, pasagii obscure, notații ce îmi erau străine, ba chiar absolut opuse" - și
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
să pactizăm, atunci? Vă ofer un indiciu: cu discursul. Și încă unul: cu discursurile. Ceea ce rezistă de minune în acest al doilea roman al lui Bogdan Popescu nu e numaidecât forța de a construi personaje, ci arta de a modela povestași. Iar, de aici pornind, tot restul: voci, narațiuni, invenții, fantazări, rectificări, polemici, bârfe, zvonuri, maliții, încrâncenări & tensiuni. Doi dintre actanți fac, prin calupuri de cuvinte, mai mult decât ar izbuti orice narator echilibrat. Chiar mai mult, îndrăznesc să cred, decât
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
perpetuează lumea, iar autorii sunt „custozi ai memoriei”. Două cunoscutele traducătoare, Gabriela Lungu și Cerasela Barbone, au reușit să transpună în codul culturii noastre lumi depărtate, să ni-i apropie pe doi prozatori în ce au ei esențial - harul de povestași.
Revelații italiene by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3702_a_5027]
-
după fosta Iugoslavie, chiar dacă punctată de o simpatică ironie și de un ludic spumos. În statul iugoslav este posibil ca țiganii să aibă „statul” lor, un mic sat intitulat, cosmopolit, Shanghai, și condus de un singur lider, Lutvija Belmondo Mirga, povestașul țiganiadei întinsă pe patru generații. Lumea țigănească așa cum ne-o prezintă Naberšnik trăiește într-o dimensiune parcă atemporală a pitorescului-idilic. Destrămarea utopiei și a armoniei generată de un comerț ilicit și benign cu Occidentul coincide cu destrămarea Iugoslaviei și recrudescența
MECEFF 2013 – un mare festival mic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3468_a_4793]
-
ca niște meteoriți inofensivi într-un spațiu paralel, acolo unde tocmai ambiguitatea naturii lor, a mediului îi umple de mister. Pe coperta IV cartea e prezentată în același sens: "Un mănunchi de istorii cu femei așadar, spuse simplu, de un povestaș a cărui viață seamănă ca două picături de apă cu a lui Mircea Cărtărescu." Este și jocul naratorului care când jură pe realitate ("Era real real."), când recunoaște mai mult în glumă "deformarea sfruntată a faptelor". Orice scriitor este "alunecos
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
studiu academic detaliat, pus la dispoziția organismelor abilitate. Nu pot aici să enumăr decît mostre ce responsabilizează nu doar autorul - nemuritorul, ci și lunga serie de receptori care s-au bucurat și au rîs și l-au iubit pe clasicul povestaș. Ceea ce continuă să facă și azi. Cineva trebuie să le spună: e o eroare și un prejudiciu adus imaginii țării noastre în pragul integrării. în primul rînd, studiile de gen ar găsi în toată opera lui Ion Creangă un demers
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
se organizează sub ochii noștri ca un jurnal romanesc ori un roman de notații diaristice, centrându-se pe experiențele eului, expunându-le privirii cititorului. Sinceritate maximă, patetism asumat, autenticitate fără halou literar, am zice, parcurgând episoadele de spital ale autorului-narator-protagonist, povestaș neobosit al vieții sale. Însă, așa cum nu avem aici proză propriu-zisă, pseudo-referențială, nu descoperim nici un jurnal în accepțiunea curentă, un document al mișcărilor lăuntrice și sociale. Intervine, decisiv, componenta artistică, acel unghi de refracție ficțională ce transformă materia existențială brută
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]
-
ca o pâlnie către lumea din afară și înregistrând modulațiile vocii fiecărui personaj. Acuitatea aceasta va primi, în romanul O limbă comună, riposta neașteptată și dramatică (dacă nu ironică) a unei surzenii progresive, acutizate până la pragul deplinei deteriorări. Numai că povestașul a ascultat deja realitatea și o regăsește acum înlăuntru, ca pe o polifonie interioară. În literatură, a-ți auzi personajele înseamnă a le înțelege: nu reportofonul mereu deschis reprezintă soluția narativă, ci, dimpotrivă, instalarea unui filtru performant, prin care se
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
erou: el îi ajută, iar ei îi întorc favoarea.Scenariul după care lucrează Burton conține o poveste despre o poveste. Foarte postmodern, nu? Păcat că Tod Solodz făcuse înainte un fil mult mai bun pe această temă... Oricum, la Burton, "povestașul" e un bătrân fost comis-voiajor, interpretat de veteranul Albert Finney. El și-a sufocat fiul, Will, un jurnalist (Billy Crudup) cu tot felul de narațiuni care mai de care mai bizare, iar acesta nu le mai crede demult, ba chiar
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
scriptural: "nu e cu putință să afli ceva nou, nu e cu putință să spui o poveste nouă... zic unii că e foarte important să fii autentic chiar și atunci când repeți același lucru... că autenticitatea e cheia originalității... deconstructiviști, versificatori, povestași, mitomani, esteți, militanți... dincolo de mode și curente, de forme, rămâne acel bătrân sâmbure epuizat, care încă palpită imprevizibil, învelit în pojghița uscată a cuvintelor... paradoxuri pocnesc ca niște fructe răscoapte, exotice, savuroase..". Doar în Lumină pe sub ușă motivele "conflictului" sunt
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
cipariu ca să-și îndulcească traiu')". Din celălalt registru al poemelor de amor, cel grav, să zicem, mi-a plăcut www.Dalila.ro : "iute, mă iubește eu o iubesc vine și toamna, cu legarea de inimi/ de mâini cu nuntirea pentru povestași/ dar timpul se dilată prăpăstios fără ea, dar zilele se topesc halucinant în vene/ cu mâna pe inimă și urechea pe eternitate/ ea e prima pagină web a dragostei/ www. Dalila.ro." Citez pentru dumneavoastră alt poem frumos din Virusul
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
era acolo, dar a fost cumva retras, în parte datorită propriilor mele perplexități, în parte ca urmare a unui înțelept sfat editorial"). Bloom are un fel foarte "original" de a citi Biblia: pentru el, întocmai cum Iahvistul e doar "un povestaș (a storyteller), de o sofisticare uimitoare și totuși cu o franchețe de copil" tot așa "Iisus, prin spusele și prin gesturile lui simbolice, a fost cel mai mare dintre toți ironiștii." Mă rog, într-o lume tot mai secularizată și
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
cartea Cătălin Dorian Florescu e altul. Nu lipsit, e drept, de o anume tradiție și de câteva locuri comune, dar cu un remarcabil simț al poveștii. Al poveștii, vreau să spun, și al poveștilor, al povestirii și al povestitorului, al povestașului ș.a.m.d. Familia lexicală, adică, în întregul ei. Naratorul, Teodor Moldovan, revine în țară după douăzeci de ani de sufocantă și bănoasă carieră elvețiană, căutând o veche iubire - Valeria - și o la fel de veche pasiune devorantă - legendele. Ca adolescent, înregistra
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
adevărat al romanului. Vrea s-o revadă pe Valeria, vrea să îl reîntâlnească pe Mihai, cel mai bun dintre povestitorii aflați pe benzile sale audio. În ambele cazuri, va înfrunta deziluzia cu decență. Iubita din adolescență e căsătorită și neiertătoare, povestașul a murit între timp. Scenele erotice trăite în imaginație vor dispărea, în vreme ce legendele cu demoni încarnați și cu regulamente fantomatice vor rămâne doar în amintirile vagi ale nostalgicului transfug. Fără a comunica prea mult unul cu altul, Ion și Teodor
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
posibilă. Și atunci cine va gusta volumul? Intelectualii grăbiți nu, cărora aplombul speculativ al lui Pleșu le va insufla resemnarea neputinței de a-l pricepe. Preoții ortodocși nu, care îi vor reproșa că îl degradează pe Hristos la treapta unui povestaș care se complace în basme cu tîlc. Rău-voitorii nu, care îi vor imputa că împrumută prea mult din tehnica occidentală de exegeză evanghelică. Iar credincioșii obișnuiți iarăși nu, fiindcă în locul unor meditații fierbinți, dătătoare de consolare și mîngîiere, vor da
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
-i spun filmar. Ce ar putea fi filmarul? Trec peste posibilitatea ca el să prescurteze sintagma „film artistic”, pentru că nu doar despre cinematograful de autor este vorba în carte și mă opresc la alte două posibilități. Filmarul este, ca și povestașul lui Mario Vargas Llosa, un împătimit al filmului, un mitograf al lui, cinefilul total. Altfel, filmarul ar fi acel depozit secret al filmelor „care ne-au schimbat viața” pentru a folosi titlul propriei mele cărți, acele filme care funcționează asemeni
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
Științe Economice: Expoziție personală Ioan Pop Augustin (8-20); „Triade“: „In memoriam Doina Almășan Popa“. în librării Dino Buzzati - Bŕrnabo, omul munților. Secretul Pădurii Bătrâne (Ed. Polirom, 129 000 lei); Thomas Mann - Povestiri (Ed. RAO, 289 000 lei); Mario Vargas Llosa - Povestașul (Ed. Humanitas, 125 000 lei); Arthur Rimbaud - Opere (Ed. Polirom, 119 000 lei); Yukio Mishima - Confesiunile unei măști (Ed. Humanitas, 110 000 lei); Mihai Zamfir - Fetița (Ed. Polirom, 135 000 lei); xxx Structuri politice în Europa centrală și de sud-est
Agenda2003-14-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280875_a_282204]
-
toată lumina și tandrețea ei magică, în imagini adevărate, netrucate, așa cum sunt ele și așa cum puțini au darul să le vadă. Pentru ca povestea să fie cea adevărată în întregul ei, fotografiile aveau nevoie de cuvinte, iar cuvintele aveau nevoie de Povestaș. Și cine este acela, unicul și cel mai respectat, ascultat, atoateștiutor despre fiece loc, piatră, clipă din istoria Timișoarei dintotdeauna? De bună seamă, ilustrul istoric Florin Medeleț, adevărată enciclopedie seducătoare de istorie a locului, i-a sugerat, la un pahar
Agenda2004-2-04-senza1 () [Corola-journal/Journalistic/281933_a_283262]
-
astfel cum s-a configurat în decursul celor două secole de existență. Mai ales în privința acestora Fondul Deleanu produce mărturii semnificative. Istoria așezării bănățene e desigur mai veche, dar acesta e intervalul luat mai mult în atenție de povestitor. De „povestaș”, cum se autodenumește. Pentru sfârșitul de veac XVIII povestașul se vede în situația de a vorbi despre „Banatul otoman“ al cărții sale, despre „mixul otomano-catolic de extract mitteleuropean“, cum i se înfățișează acest ținut de o îndeajuns de ciudată componență
Orașul din cutia de pantofi by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3180_a_4505]