108 matches
-
știe ce i se va întîmpla și nu face decît să amîne, oceanul rămîne un ascultător mut și misterios. Dar tocmai de aceea mai periculos. Ascultăm povești și devenim, fiecare din noi, un potențial tiran, gata să-l nimicească pe povestașul amuțit. Pentru că ne plac atît de mult încît le vrem fără sfîrșit? Sau pentru că, așa cum susțin unii neurobiologi, sîntem noi înșine o poveste, si ne e teamă de orice fel de final, căci întrezărim în el propriul nostru sfîrșit? Jean-Claude
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
-i spun filmar. Ce ar putea fi filmarul? Trec peste posibilitatea ca el să prescurteze sintagma „film artistic”, pentru că nu doar despre cinematograful de autor este vorba în carte și mă opresc la alte două posibilități. Filmarul este, ca și povestașul lui Mario Vargas Llosa, un împătimit al filmului, un mitograf al lui, cinefilul total. Altfel, filmarul ar fi acel depozit secret al filmelor „care ne-au schimbat viața” pentru a folosi titlul propriei mele cărți, acele filme care funcționează asemeni
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
manifeste. În ciuda unei vieți incredibile, cu adevărat romanești, el nu ajunge niciodată eroul salvator al Marii Rusii sau al lumii. Față de visele lui de mărire, luptele pe care le poartă sunt mărunte și caraghioase, chiar și atunci când îl șochează pe povestașul Carrère (de pildă, episodul în care Limonov e filmat trăgând cu mitraliera înspre Sarajevo, aflat sub asediul lui Radovan Karadžic). Interesant este, însă, că povestea acestui megaloman idealist - și fantasma lui confirmă „diagnosticul”: „iar eu, Eduard Limonov, voi mărșălui în
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]
-
două planuri, romanul este o carte-simbol despre nevoia acută a omului modern de real magic. Amintirile naratorului despre un coleg din tinerețea universitară, Saul Zarutas, etnolog atras irezistibil de o cultură amazoniană, alternează cu povestirile pline de poezie ale unui povestaș, perso- naj enigmatic, depozitar al memoriei colective și garant al unității unei mici comunități pierdute în selva peruviană. Mario Vargas Llosa: Povestașul. Editura Humanitas, București, 2003. Preț: 125 000 lei. Fresca pasiunilor Romanul epistolar al cunoscutului prozator italian este o
Agenda2003-15-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280900_a_282229]
-
universitară, Saul Zarutas, etnolog atras irezistibil de o cultură amazoniană, alternează cu povestirile pline de poezie ale unui povestaș, perso- naj enigmatic, depozitar al memoriei colective și garant al unității unei mici comunități pierdute în selva peruviană. Mario Vargas Llosa: Povestașul. Editura Humanitas, București, 2003. Preț: 125 000 lei. Fresca pasiunilor Romanul epistolar al cunoscutului prozator italian este o extraordinară frescă a pasiunilor umane. Cartea este alcătuită din 17 scrisori de dragoste aparținând unor personaje masculine, adresate tot atâtor interlocutoare, cu
Agenda2003-15-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280900_a_282229]
-
cele despre pasiuni neîmplinite) m-au întristat... M-am simțit cumva părtașa la tinerețea voastră și asta mi-a dat sentimentul ăla bun al empatiei care se naște uneori între oameni. 3 machete ale noului Renault Clio vor pleca la povestașii pasiunilor de mai jos, dar numai după ce ei îmi vor trimite la simona@simonatache.ro adresa la care doresc să le primească și numerele lor de telefon: Raluca: “Mie, că aproape întregii populații feminine de pe planetă mi-au plăcut întotdeauna
Cum v-ați botezat mașina? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20801_a_22126]
-
plină de tâlcuri, comentatorul conchide: ,, Scrierea unei povestiri devine un joc, dar tot un joc rămâne și scrierea despre scrierea povestirii. ,,Rețeta’’, combinația elementelor diafane, este doar în aparență la îndemâna oricui. De fapt, este numai la îndemâna celor cu har. ,,Bucătăria’’ povestașului a devenit atelierul unui alchimist’’. Carte de inițiere Volumul Fănuș Neagu.Povestirile magice pare o carte de inițiere nu doar în universul miraculos al marelui prozator, ci, parcă, și în sunetul fantast al Culturii Cucuteni, pe cât de veche (cea mai
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
victime nu sabiei, pe câmpul unei lupte „pe fata”, cavalerești - ci victime ale unor cabale oribile și ale unor trădări incredibil de extinse, precum pecinginea! Lui Eminescu nu i-a rămas, deplin credincios, dintre prieteni, decat sufletistul țăran, rafinat inițiat, povestaș genial, ION CREANGĂ...poate s-o socotim pocăita, acum, si pe Veronica Micle (care-l trădase, anterior, cu Caragiale...) ...în schimb, bucovinenii lui, Chibici-Râvneanu, frații Ioniță și Vasile Bumbac etc. nu numai că se dezic, ca Petru de Hristos, de
Mihai Eminescu – Martir al credinţei [Corola-blog/BlogPost/93640_a_94932]
-
capătă, astfel, un temei. Miruna, o poveste apare - parcă deodată - din criza suprapunerii unei conștiințe peste fluența narațiunii orale. Autenticitatea și talentul, mentalitar vorbind, sunt apariții târzii, semne de aculturație, purtătoare - în primă instanță - de anxietate. Povestitorul nu mai e povestaș, ci profesionist al relatării. De aici ia proporții criza adâncă a cărții lui Suceavă, pe care, încântat de impresionanta recuzită de măști, cititorul nu o remarcă până aproape de final. Atunci când bunicul - depozitar de fantasme familiale - moare, se instaurează imediat concluziile
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
nu mai putea anticipa o postumitate ... glorioasă, reparatorie. În plus, fenomenul de globalizare a dus la crearea unei elite scriitoricești continentale (universale) care a luat locul literaturilor naționale, l-au trimis la colț pe scriitorul care se voia bardul sau povestașul unui neam. Că zice cititorul majoritar, obosit și el de globalizarea de la locul de muncă: De ce să mă încurc eu cu un scriitor local (român, să zicem!), cînd am la îndemînă un raft întreg de cărți îndelung verificate și bine
Întoarcerea la literatură by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4306_a_5631]
-
un spectacol: intră în rol, se prostește, se plînge că ar fi «greu de cap», își exhibă țărănia (deși, sesizase Călinescu, Creangă era țăran «doar la fire»)”. „Măscăricios”, „coțcar”, „popă tuns”, supralicitîndu-ș i țărănia pentru amuzamentul intelectualilor subțiri de la Junimea, „povestașul” care introducea frecvent în meniul reuniunilor acesteia gluma groasă, făcea pe bufonul, tot așa cum autorul Scrisorii pierdute intra în pielea cîte unuia din personajele sale, în localuri sau la tîrg. Sub aspectul unei deriziuni de sine se petrecea un joc
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
unchiului lor, preot într-un târg din apropiere. Ajungând și el aici, peste vreo două zile, Domnul R. a avut surpriza să-l revadă chiar pe ... defunctul unchi. Abia a reușit să-și mascheze uimirea, așteptând cu nerăbdare reîntâlnirea cu „povestașul”: „- Știi că părintele Ioan a înviat?! Am vorbit cu el alaltăieri, în Târgul N.” „- Nu mai spuuune!...” a exclamat vărul C., privindu-l cu ochii lui mari și rotunzi, fără măcar să clipească. Părea sincer mirat și oarecum decepționat că evenimentul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dacă nu știi bine literatura scrisă în limba pe care o vorbești. În Stâlpi de sare rolul clișeelor literare e încă și mai puternic. Aceleași scene sunt povestite la persoana întâi, apoi către de un alt personaj, apoi de un "povestaș" (un rawi, rapsodul care încântă adunările cu istorii și poezii), care transfigurează totul după modelul basmelor arabe. Tragedia prin care trece Maha, beduina supusă umilințelor, căreia îi murise soțul în lupta împotriva englezilor, e transformată de rawi într-o poveste
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
să pactizăm, atunci? Vă ofer un indiciu: cu discursul. Și încă unul: cu discursurile. Ceea ce rezistă de minune în acest al doilea roman al lui Bogdan Popescu nu e numaidecât forța de a construi personaje, ci arta de a modela povestași. Iar, de aici pornind, tot restul: voci, narațiuni, invenții, fantazări, rectificări, polemici, bârfe, zvonuri, maliții, încrâncenări & tensiuni. Doi dintre actanți fac, prin calupuri de cuvinte, mai mult decât ar izbuti orice narator echilibrat. Chiar mai mult, îndrăznesc să cred, decât
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
Angelo Mitchievici Aici începem și aici ne avem sfîrșitul noi, los machiguengas, se pare. Mario Vargas Llosa, Povestașul Actorul, nu lipsit de farmec, din Fatal Weapon sau Mad Max, obișnuit să joace roluri de polițist țicnit cu un temperament coleric, dar și de dur dintr-o specie aparte care nu exclude tandrețea pentru cîini, s-a transformat surpinzător
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
preciza faptul că istoria mitică este întotdeauna percepută ca adevărul fundamental al comunității, nu este doar o poveste alegorică, deși spectatorul citește alegoria. Lumea nu poate fi imaginată altfel decît în datele poveștii care o edifică. Mario Vargas Lossa în Povestașul ne arată cum istoria Vechiului Testament se poate rescrie în limba și în datele lumii indienilor los machiguengas retrași în jungla amazoniană după ce marea lor majoritate fusese decimată de albi. Mel Gibson procedează invers, încercînd să traducă o parte din
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
se organizează sub ochii noștri ca un jurnal romanesc ori un roman de notații diaristice, centrându-se pe experiențele eului, expunându-le privirii cititorului. Sinceritate maximă, patetism asumat, autenticitate fără halou literar, am zice, parcurgând episoadele de spital ale autorului-narator-protagonist, povestaș neobosit al vieții sale. Însă, așa cum nu avem aici proză propriu-zisă, pseudo-referențială, nu descoperim nici un jurnal în accepțiunea curentă, un document al mișcărilor lăuntrice și sociale. Intervine, decisiv, componenta artistică, acel unghi de refracție ficțională ce transformă materia existențială brută
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]
-
cartea Cătălin Dorian Florescu e altul. Nu lipsit, e drept, de o anume tradiție și de câteva locuri comune, dar cu un remarcabil simț al poveștii. Al poveștii, vreau să spun, și al poveștilor, al povestirii și al povestitorului, al povestașului ș.a.m.d. Familia lexicală, adică, în întregul ei. Naratorul, Teodor Moldovan, revine în țară după douăzeci de ani de sufocantă și bănoasă carieră elvețiană, căutând o veche iubire - Valeria - și o la fel de veche pasiune devorantă - legendele. Ca adolescent, înregistra
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
adevărat al romanului. Vrea s-o revadă pe Valeria, vrea să îl reîntâlnească pe Mihai, cel mai bun dintre povestitorii aflați pe benzile sale audio. În ambele cazuri, va înfrunta deziluzia cu decență. Iubita din adolescență e căsătorită și neiertătoare, povestașul a murit între timp. Scenele erotice trăite în imaginație vor dispărea, în vreme ce legendele cu demoni încarnați și cu regulamente fantomatice vor rămâne doar în amintirile vagi ale nostalgicului transfug. Fără a comunica prea mult unul cu altul, Ion și Teodor
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
multe și divergente sînt și sensurile din engleză (în plus, la spirit se adaugă și sensul "alcool"). Fabulospirit trezește un set de asociații semantice difuze și confuze, dintre care cele mai probabile trimit la un "spirit de fabulație", activînd stereotipul "povestașului", al orientalului care se întrece în minciuni, al balcanicului care fabulează, poate cu talent, dar în care nu poți avea încredere.
"Fabulospirit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9522_a_10847]
-
delectabile anecdote din lumea teatrului, trăite, ori doar auzite și memorate de către cunoscutul actor. De multe ori, cum se ntîmplă cu anecdotiștii, autorii Îmbunătățesc istoria, spre delectarea suplimentară a auditoriului/lectorilor. O știu din proprie experiență, fiind - la rîndu-mi - un povestaș recunoscut...(spre exemplu, să mă laud și eu, la petreceri, colegii, studenții și familia mă somează să mai zic de alea cu Vancea). Aș fi ipocrit să zic că-mi erau necunoscute (circa) jumătate din Întîmplările cărții: le știam ori
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
fie de deochi și înțelept de ai tot sta să-l asculți, Constantin Paiu, bădia Costache, e un rostitor cum nu sunt mulți. Cu glasu-i așezat, timbrat cum se cuvine și vorba mustind de umor, agrăirile lui cu inflexiuni de povestaș de demult sunt o delectare. Are omul un dichis în felul cum potrivește spusele, ale lui sau ale altora, în așa fel încât să-și păstreze coloritul și miezul de înțelepciune. Toate astea învelite într-o bună dispoziție ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
un material mai imponderabil. Balanța se înclină de partea sugestiei și a nuanțărilor în infinitezimal. De aceea (cum s-a și remarcat, altminteri, încă de la primele cronici), prozatorul nu e un arhitect, ci un rafinat colportor de istorii orale, un „povestaș“ cu auz ascuțit și cu o curiozitate nesățioasă față de tot ce se întâmplă în lume, din bătătura curții la planeta întreagă. Nici povestirile din volumul de față nu fac excepție de la regulă. Ele se integrează firesc în corpusul textelor publicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
previzibilă, găsesc în scris un spațiu unde se mai petrec încă miracole. - Vorbeam înainte de moștenirea genetică. Tatăl tău provine, pe linie maternă, dintr-unul din frații marelui povestitor Ion Creangă. Crezi că și de aici ți se trage calitatea de "povestaș", noțiune care, mie personal, nu îmi place, datorită conotației ușor peiorative, diminuante, pe care o are! - Se prea poate, nu m-am gândit. Cred că darul de a povesti, atât cât este, ține în primul rând de condiția mea de
Anamaria Beligan: „La urma urmei, nu suntem decât suma poveștilor noastre. De rest se alege praful.“ by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6828_a_8153]
-
nu m-am gândit. Cred că darul de a povesti, atât cât este, ține în primul rând de condiția mea de mamă. Nu știu dacă ai observat, dar în familii mamele sunt cele care asigură continuitatea poveștilor. Ele alcătuiesc majoritatea povestașilor. Conotație diminuantă, zici? Depinde din ce unghi privești problema. Pentru mine, azi, când lumea e arhiplină de doctori și doctoranzi, e reconfortant să aparțin la o gintă meșteșugărească! - Cunoști foarte bine literaturile română și australiană, gusturile publicului de la antipozi. Ce
Anamaria Beligan: „La urma urmei, nu suntem decât suma poveștilor noastre. De rest se alege praful.“ by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6828_a_8153]