837 matches
-
sublime în diverse domenii științifice, teoretice și artistice... Dar această epocă este totodată marcată de numeroase dezastre, de războaie, de multă suferință umană, de adevărate cutremure geopolitice... Este o epocă în care au apărut manifestările hidoase ale unor pseudofilosofii precum pozitivismul; existențialismul ateu - reprezentantul său cel mai cunoscut este politrucul comunist Jean Paul Sartre, impus propagandistic de agenții Kominternului în Franța; marxism-leninismul, care a produs sute de milioane de victime inocente în diverse țări ale lumii, și altele. Ele exprimă o
„FENOMENOLOGIA EPICĂ A SPIRITULUI ROMÂNESC ESTE O CREAŢIE NECESARĂ” [Corola-blog/BlogPost/92567_a_93859]
-
-i curte. Între spirit și tehnică Punctul de plecare al criticii modernității la Ernest Bernea îl reprezintă cultura populară și viziunea creștină asupra omului, domenii ale spiritului și firescul de la care lumea s-a îndepărtat. Sub influența diverselor filosofii, ca pozitivismul sau abstracționismul, epoca modernă a redus cunoașterea și realitatea la aspectele sale materiale și cuantificabile, ignorând ceea ce ține de spirit - de la religie și morală la planul estetic și intelectual. Sacrificând adevărul și unitatea exactității științifice, „cunoașterea și omul se împuținează
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
iar civilizația intră în derută. Criza lumii contemporane este o criză a omului și a spiritului pe care îl generează“ (Ernest Bernea, 2002, 12). Influențat de gândirea lui Heidegger și de cea a lui Ortega Y Gasset, Ernest Bernea denunță pozitivismul și caracterul experimental al științei care a luat locul religiei, „barbaria specializării“ care a făcut din muncă și om o anexă a mașinii sau cultura care și-a pierdut sensul devenind tehnică: „Omul modern, în expresia sa ultimă, este în
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
fin și simplu: te simți prost, încerci să-ți drămuiești situația în minte, cauza, pasa bună și pozitivă din orice situație, zâmbești, chiar dacă un pic forțat, dar deja tonusul se schimbă, deja începi să-ți drămuiești gravitatea oricărei situații. Găsind pozitivismul din ea, anume „motivația întâmplării răului pentru ce Bine a venit?”, iar atunci de la o mică sforțare, iată c-a venit o schimbare! Fericirea se învață, se menține, se educa ca să producă și la alții fericire. Ea se învață și
RELAŢIILE ÎNTRE SEXE (III)- FERICIREA CE POATE FI DATĂ ŞI CEA PROCURATĂ. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382091_a_383420]
-
ce știa), dar a făcut o serie de greșeli (de pildă Luminița Dobrescu n-a triumfat la prima, ci la a doua ediție a “Cerbului”, iar Corina Chiriac nu a câștigat “Cerbul de aur”) și ne-a zgâriat auzul cu “pozitivism”, “fantastic de mare” sau “întrerupem acest moment pentru un moment”, pentru ca la final să exclame în delir: “Știu că v-am cucerit!”. Nu, stai liniștită, nu ne-ai cucerit... Legătura cu “Cerbul” de altădată, ca ambianță, a fost aproape
Varz? ? la TVR by Ana-Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/83389_a_84714]
-
pe care trebuie să și-l dorească un bărbat e confortul moleșitor la adăpostul regulilor democrației. De aceea, ca să distrugi un spirit masculin e suficient să-i insufli credința în valorile feminine, care sînt prin excelență reperele democratice: egalitate, ateism, pozitivism, mediocritate, sentimentalism, lipsa idealurilor. În schimb, aristocrația înseamnă singurătate, voință cruntă, idealul eroismului, dorința de transfigurare spirituală, instinctul elitei. Adică tocmai valorile pe care o femeie le admiră la un bărbat fără să le poate trăi pe propria piele. O
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
manifestă decât punctual și devitalizat într-un câmp literar autohton încă incipient. E, poate, și motivul pentru care Paul Cornea evită, voluntar, câteva paradigme științifice care s-ar adapta, la rigoare, unor astfel de scenarii psihologiste. Adică bibliografiile saturate ale pozitivismului, coerența structuralismului, originalitatea metacriticii. Cu siguranță, "angoasele contaminării" nu sunt adecvate nici secolului, nici autorilor, nici istoricului literar care le circumscrie. Devine, deodată, extrem de interesant de nuanțat cum se produce, într-o secțiune minimală, această inflexiune. Și mai ales, ce
Anxietatea diferenței by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8395_a_9720]
-
sînt principalele cauze care au dus la proliferarea "masei metodologice", nescutite de un impuls originar al deturnării, întrucît așa-zisele "teorii specializate" ale artei au dus nu o dată interpretarea produselor acesteia într-o inevitabilă fundătură. Pe de o parte reflexul pozitivismului inflorescent al secolului al XIX-lea, cu mirajul unor rețete "științifice" în toate domeniile, inclusiv în cele neformalizabile, în care spontaneitatea creației nu răspunde, în cele din urmă, decît în fața propriului său mister. Iar pe de altă parte acea explozie
Amurgul metodelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7993_a_9318]
-
o ființă dotată nu doar cu rațiune, ci și cu forța de a-și depăși, fie și în cădere, limitele. Mult mai acceptabilă e pespectiva îmbrățișată de sociologi și psihologi, corespunzătoare unei viziuni poate excesiv descriptivă, dar credibilă tocmai prin pozitivismul asumat. Ei nu vor să tămăduiască, ci să ne pună în evidență starea de fapt folosind instrumente adecvate. Locul central ocupat de doliu între suferințele umane (el e, într-o definiție sugestivă, "unul din prototipurile traumatismului") motivează atenția acordată în
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
faimosul personaj flaubertian care era, în cuvintele eseistului nostru, "prostul absolut, sigur de sine și pozitivist, prost științific, fals om cultivat, un fel de tęte de fil al stîngii intelectuale occidentale". Departe de morga autorității suverane, de prezumția omniscienței, de pozitivismul transferat pe meleagul umanioarelor, de gauchismul perfid ori numai bornat care a făcut atîtea ravagii, autorul Interlocuțiunilor se plasează în spațiul unei inteligențe acute, gata a sfîșia vălurile prejudecăților, orientate de un moralism pururi chemat în ajutor. Un moralism sceptic
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
dezordonate", nemaifiind nevoie a o mai ajuta "pentru a se adînci mai mult". Altfel spus, am avea a face cu o tentativă de-a înlocui "filosofia bazată pe știință cu o metafizică ieșită din interpretarea descîntecelor băbești". Bizar e că pozitivismul venerabilului Motru nu tolera o concepție novatoare de anvergură, în numele unui "românism" ce ar fi fost nesocotit de sistemul blagian, atît de nutrit de sevele etnice. E de înțeles supărarea lui Blaga, care nu șovăie a-l trece pe preopinentul
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
context apare deci nevoia de a apela la alte forme de înțelegere și terapie, care să depășească sfera farmaceutică și ceea ce numim, de regulă, în mod convențional, «medicină»”. (p. 344) O carte pledînd pentru scoaterea medicinei din tiparul strimt al pozitivismului terapeutic, sub motiv că puterea obișnuinței și rezistența la schimbare sînt cusururi de găsit nu doar la bolnavi, ci și la medici. În fine, e o bucurie să vezi că mai sînt medici, precum Oliver Sacks, care vorbesc fără să
Maladia personală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4244_a_5569]
-
acord cu doctrinele evoluționiste din epocă și înțelegând determinismul biologic, dar mai ales în calitatea sa de profesor care înțelege rolul educației în formarea omului ca ființă socială, autorul apelează la ironie și critică știința pozitivă, pedagogia pseudoștiințifică, denunțând abuzurile pozitivismului, exacerbarea rațiunii și a logicii în demonstrarea unor lucruri observabile. Critica lumii pedagogice poate fi înțeleasă numai dacă cunoaștem itinerariul spiritual al lui Unamuno. De la lecturile "pozitive" din anii tinereții (A. Comte, H. Spencer, Ch. Darwin, Fechner), la criza religioasă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
libertate dureroasă, derivată, luciferică. Chip al căutării sale, actul scriptic reprezintă o "conștiință aflată în implozie", care "s-a accelerat brusc", aptă a se propulsa "în planctonul de cuante al libertății absolute". Se află aici, într-un cochet amestec, un pozitivism lejer, ŕ la page, cu o nuanță însă de legat alchimic, și o metafizică neagră a libertății, adică un joc de contrarii aidoma celui ce domină întreaga poezie în chestiune, care se nutrește lacom din propriile "complexiuni existențiale". Resorturile acestei
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
adevăr incomod căruia să nu-i putem îmblînzi virulența. De pildă, necruțării cu care fizica ne-a spulberat la propriu rețeaua de reprezentări tradiționale despre lume, i-am răspuns învinuind-o de săvîrșirea a două păcate de moarte: scientismul și pozitivismul. Scientismul, mania superstițioasă prin care ajungi să crezi că ceva e bun numai dacă e științific, înseamnă să pui știința în locul religiei. Credința e aceeași, doar idolii sînt alții. Nu te mai închini dogmelor revelate, ci principiilor obiective. Pozitivismul e
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
și pozitivismul. Scientismul, mania superstițioasă prin care ajungi să crezi că ceva e bun numai dacă e științific, înseamnă să pui știința în locul religiei. Credința e aceeași, doar idolii sînt alții. Nu te mai închini dogmelor revelate, ci principiilor obiective. Pozitivismul e așchia sărită din trunchiul scientismului, acea optică a genunchiului de broască potrivit căreia nu există cunoaștere decît acolo unde ceva poate fi măsurat și verificat prin experiență. Tot ce e pozitiv și bun în lume vine din felia perceptibilă
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
îi vom pune cruce. Și cu cît pomenim mai des de aceste păcate ale gîndirii contemporane, cu atît fizica își vede mai netulburată de drum, fără să-i pese de tribulațiile pe care filozofii le deapănă pe marginea ei. Că pozitivismul a fost depășit de mult și că criteriile lui sînt valori defuncte cărora nimeni nu le mai acordă încredere o tot spunem de decenii bune, atîta doar că pozitiviștii ridică și mai sus ștacheta cunoașterii, fără să se sinchisească de
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
joc? Aproape îți vine să spui că, în materie de cunoaștere a lumii, o mînă de oameni gîndește astăzi pentru toată omenirea, iar noi stăm pe margine și chibițăm plini de orgoliu, scriind tratate filozofice sau revoltîndu-ne împotriva scientismului și pozitivismului de care se face vinovată fizica. Cînd o mie de oameni concurează singuri pe o pistă pe care numai ei știu să alerge, restul omenirii poate privi liniștită la televizor.
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
fel ca religia civilă, comunismul sanctifică îndatoririle individului față de partid, de statul socialist, de viitorul omenirii. Religie a Cetății, din momentul în care partidul ajunge la putere, ea rămâne o religie universală în opoziție, în învățăturile ezoterice. La fel ca pozitivismul, comunismul pretinde că adună creațiile trecutului și le transmite mai departe societății care va împlini vocația umană. Se opune individualismului epocii Luminilor, dar vestește fericirea colectivă. Le refuză mila celor slabi și încrederea - mulțimilor, dar justifică edificarea socialismului prin sentimentele
A, de la Aron by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9274_a_10599]
-
complexității sau perspectivismului. Acestea înlocuiesc astăzi, atât în știință, cât și în umanistică, discursurile cauzalității, legii, ordinii sau obiectivității, deopotrivă pe plan ontologic-cognitiv și pe plan artistic-literar (spre exemplu, estetica informațională sau practicile artei combinatorii). De la paradigmele moderne ale mecanicii, pozitivismului, determinismului, reducționismului până la raportul dintre ordine și turbulență, rețea și feedback, autoorganizare și programare, toate acestea sunt integrate atât tematic, cât și formal în scrierile prozatorului. Astfel, autorul vorbește, de pildă, de "arta nepreciziei în cinetică", de un "experiment" cu
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
care o face la traducerea Lecțiilor de filosofie juridică de către Iosif Constantin Drăgan (1940 - ediția a IV-a a lucrării lui Giorgio del Vecchio), Mircea Djuvara evidenția importanța lecțiilor pentru cultura noastră națională, În timpuri istorice vitrege: „În timpurile unui pozitivism care duce la afirmarea primatului forței față de drept, Giorgio Del Vecchio a fost În știință stegarul entuziast al ideii de justiție. Dar această idee a constituit În trecut tocmai temeiul dezvoltării noastre politice și naționale și tot pe ea ne
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fundamentală se reflectă și se traduce În mod consecvent Într-o serie de norme aplicate tuturor elementelor și tuturor aspectelor vieții persoanelor asupra tuturor activităților posibile”. Principiile filosofiei dreptului, așa cum le rezumă Giorgio Del Vecchio, reprezintă o reacție necesară Împotriva pozitivismului vulgar al multor juriști. Aceste principii sunt de o mare importanță deschizând perspective teoretice, profunde și ample, aprecia Mircea Djuvara În Prefața la Lecții de filosofie juridică. Folosind surse logico-axiologice, În special concepțiile Școlii neokantiene de la Marburg (Cohen și Natorp
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fi luat ca auxiliarul științei morale În genere. În viziunea kantiană, principiile dreptului sunt puse și analizate constant prin raportare, pozitivă sau negativă, la morală, ca de exemplu În argumentarea obligativității juridice, obiectul liberului arbitru. Kant este considerat inițiatorul erei pozitivismului juridic. În Introducere În teoria dreptului, Immanuel Kant dă o definiție clară conținutului acestei teorii: „Totalitatea legilor pentru care este posibilă o legislație exterioară se numește teoria dreptului (Ius)”. Putem vorbi de drept pozitiv, atunci când o astfel de legislație este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În ședința de la 6 noiembrie 1937 a Institutului Român de Filosofie Juridică, unul dintre membrii Institutului, Radu Goruneanu, autorul unei remarcabile scrieri despre „Ideea de drept”, a ridicat o problemă de o importanță deosebită pentru toată știința juridică. Adept al pozitivismului științific, acesta a căutat să arate că ideea de justiție, ca și ideea de bine, se pot „explica”, dar nu se pot „justifica”. Orice credință juridică, fie că ar fi Întemeiată pe ordinea de drept pozitivă, fie că s-ar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cu mare interes de către membrii completului de judecată. Majoritatea au considerat că, prin acest final În coadă de pește, Kafka voia să spună ceva. Bine, dar ce? Unii au fost de părere că respectivele rânduri erau o critică dură la adresa pozitivismului. Alții au văzut aici un atac voalat la adresa conducătorilor clubului de fotbal Slavia Praga, a căror politică de transferuri fusese dezastruoasă. A existat și ipoteza unui mesaj ascuns, destinat extratereștrilor. Kafka a fost chemat să se explice. Asemenea eroului său
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]