1,132 matches
-
prin hiperbolizarea altora. Construcțiile istoriografice care s-au înălțat pe aceste șubrede postamente - vecine cu beletristica - au cucerit și, poate, au educat. Nu reflectau însă adevărul în integralitatea sa. A urmat, apoi, o nouă generație, care a pornit de la principiile pozitiviste ale criticii scrupuloase a izvoarelor (pe care le-a și editat), străduindu-se - prin apel la documente autentice, scoase la lumină și comentate cu rigoare - să restabilească adevărul, cu luminile și umbrele sale reale. Iorga își declara cu mîndrie apartenența
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
românului generic, o struțo-cămilă ce l-ar pune în încurcătură și pe enciclopedicul Cantemir. Cineva dinafara țării ar putea deduce din scorurile astronomice ale P.D.S.R.-ului și ale liderului acestuia că românii sunt o populație de atei, de internaționaliști, de "pozitiviști", de marxiști convinși de virtuțile social-politice ale ideii de stânga. Adică protecție socială, înțelegere pentru aproapele tău și celelalte gogorițe legate de "simbolul generozității" sociale. Profundă eroare. La întrebarea, cât se poate de inocentă, "Vi se întâmplă să dați bani
Xenofobia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17015_a_18340]
-
sociale și morale, asupra obiceiurilor, prejudețelor, culturii, negoțului și literaturii române". Curajos program al unui profesor de istorie, imaginat tocmai în 1843. Marii istorici de mai tîrziu l-au urmat, chiar dacă de la Iorga, Onciul, Ion Bogdan încoace au inițiat școala pozitivistă în istoriografie, pornind critica științifică a izvoarelor. A mai rămas de la Kogălniceanu un discurs vestit rostit în Academia Română în 1891. E, fără s-o fi voit, o mărturisire autobiografică revelatoare și emoționantă, făcută cu numai două luni înainte de moarte. Își
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
patru milenii, cultura europeană ar fi suferit cinci sau șase procese de refulare și de întoarcere a refulatului. Primul, în urma înlocuirii vieții de tip neolitic cu un mod de viață agricol, ultimul, în secolul al XIX-lea, odată cu instaurarea gîndirii pozitiviste, a cărei atenuare se manifestă prin atitudinea postmodernă (un alt studiu, interesant, se ocupă, sintetic, de fenomenul postmodern în cultura română). Sigur, teoria aceasta poate părea cu ușurință o speculație savantă, mai ales că vine dinspre psihoistorie, disciplină nouă, de
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
general, dislocarea semnului originar, al lucrului gîndit de Dumnezeu, explică un mit de căpetenie al modernității și anume autonomia artei (care poate fi privită în paralel cu cea a oricărui alt sistem de semne, inclusiv știința ce devine în era pozitivistă un soi de joc matematic, străin de orice obiect al intuiției, un estetism sui generis!). O schemă utilă a subiectului post-kantian, diferențiat de cel romantic sau realist, care se legăna în ideea că ar putea imita Creatorul, cuprinde trei ipostaze
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
trei ipostaze: 1) spiritul autonom față de realitate, care-și elaborează propriile construcții ideale, înfăptuind o armonizare a subiectului și obiectului, o reificare a spiritului în produsele sale pe care le poate contempla (simboliști, fenomenologi, futuriști, constructiviști, ficționaliști, wittgensteinieni, analiști, existențialiști, pozitiviști); 2) subiectivitatea confiscată de propria viziune, obținută din experiența senzorială cu caracter de unicitate (decadenți, romancieri ai fluxului conștiinței, suprarealiști, expresioniști, "trăiriști", unanimiști); 3) o intersubiectivitate, o postură a eului înscris în ordinea simbolică a unei culturi (Lacan), a identității
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
poate scăpa tresărirea bucuroasă a recunoașterii unor "membri ai familiei" proprii, pe care o învederează Noica. Hasdeu e un gînditor romantic, care "nu putea să nu iubească "începuturile", forțele obscure și originare". În pofida unei atari circumstanțe, împrumută "o anumită concepție pozitivistă, socotind această continuă desfășurare ca o evoluție", așa cum remarcă Mircea Eliade. În ochii lui Hasdeu, filosofia lui Spencer la care a aderat are meritul de-a armoniza ""cunnoscutulu cu necunnoscutulu recunnoscibilu" (Istoria critică a Româniloru)". Adnotarea satisfăcută a lui Noica
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
modului în care satul tradițional românesc își reprezintă cadre fundamentale ale vieții și gândirii - spațiul, timpul și cauzalitatea. Cititorul va regăsi opoziția dintre imaginea sacralizată a lumii, din mentalitatea populară românească, și gândirea românului modern, influențată, spune Bernea, de științele pozitiviste. Dacă analiza spațiului și timpului sacru urmărea, la Eliade, descifrarea unor mecanisme de gândire, specifice omului religios, la Bernea acest obiectiv cade în plan secund, căci trilogia sa încearcă în primul rând să descrie o perspectivă etnic definitorie, specific românească
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
tînărului Franzos, pretind a transcende mimesis-ul în ipostaza sa pur reproductivă și a proceda în conformitate cu recomandarea lui Wilhelm Scherer - un alt reper important al lui Franzos încă din perioada profesoratului aceluia la Universitatea din Viena,- istoricul literar al cărui crez pozitivist decurge din chiar simpatia pentru rețetele realismului literar, după care criteriul reușitei scriitoricești consta în a construi "conștient" și intenționat "tipuri generale" și nu de a modela personaje prin simpla descripție, "copie după natură", a unor individualități, ba chiar a
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
întărite și împinse una spre altă de un respect reciproc și de o prietenie deocamdată avînd loc cu precădere în Cosmos... * * * 28 februarie 1988. Prietenul meu din copilărie, Lică Balcan, doctor de nădejde în comuna buzoiana Padina, din fire un pozitivist și ironic față de mistici, acum, la bătrînețe, pare schimbat. Oricît ar fi el de medic și de realist, în totul, îmi povestește grav că, în ultimul timp, de cîte ori trece cu mașina prin Gârbovi, chiar la ieșirea din sat
Palatul zîmbetelor false by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16069_a_17394]
-
malign - este o achiziție recentă, venită pe linia pozitivismului istoric. Alchimia nu are nimic malign, iar chimia nu e fiica ei, dar acesta e unghiul de vedere al istoricului de idei, nu al omului de știință modern, pentru care gîndirea pozitivistă a devenit o a doua natură. În al treilea rînd, Culianu e de părere că nu poți interpreta valid un motiv arhaic decît dacă adulmeci religia dinlăuntrul căreia a apărut motivul. Înțelegerea unei teme presupune inițierea în trăirea religioasă din
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
cu alta, în Țara Muntenească”[40]. Cu alte cuvinte, lucrurile nu erau foarte clare (după cum nici astăzi nu sunt!) nici pentru istoricii de talia lui Cantemir, deși a doua parte a secolului al XIX-lea, mai ales prin școala critică (pozitivistă), adusese contribuții semnificative. Dar poetul, nefiind istoric, nu era chemat să țină seamă de aceste noi rezultate de specialitate în creația sa literară. Eminescu are și tentația de a-i prezenta pe domnii și voievozii români medievali ca pe niște
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
în viața cetății nu trebuie percepută în sens absolut ci nuanțat în direcția autorității inițiale asupra membrilor ei care constituiau în același timp și societatea. În contemporaneitate însă, consecutiv modificărilor apărute în conștiința maselor odată cu revoluția franceză, cu dezvoltarea filozofiei pozitiviste, cu dezvoltarea științei, se constată un hiatus între Biserică și societate. Marele vis al Bizanțului a fost acela de a crea o societate creștină universală, administrată de Împărat și călăuzită spiritual de Biserică, ceea ce însemna o îmbinare între universalismul roman
BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ÎNTRE IDENTITATE CONCRETĂ ŞI AUTOCEFALIE RODNICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382045_a_383374]
-
-l instrui pe cititor, de a-i împărtăși acestuia adevăruri științifice. Rezultatul este o mare cantitate de pagini indigeste, cu prelegeri plicticoase de istorie ori de economie politică, de platitudini asupra "progresului societății". Inginerul Ion Ghica filozofează adesea în spirit pozitivist sau povestește, pedestru, istoria recentă a Principatelor. Uneori, asemenea pagini covîrșesc restul - și atunci avem a face cu bucăți eșuate (precum Liberalii de altădată. Din timpul zaverei, cele două scrisori Căpitanul Laurent etc.). Din fericire, asemenea compuneri ideologice rămîn minoritare
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
s-a abandonat exclusivismului metodologic, tendinței de a lărgi și Ťelucidať mereu alte detalii, în cele din urmă nesemnificative, resorturi formale decupate, izolate de un corp la care nu se mai puteau raporta. Pe canale ascunse, încă mai funcționa refuzul pozitivist de a privi întregul de dincolo de mozaicul fenomenal, ceea ce făcea ca eficiența să fie dedusă din măsurarea palpabilului în opoziție cu un construct văzut ca imaginar, deci vădit impalpabil". Au fost stimulate un limbaj oneros, o aparatură teoretică greoaie, exterioară
Amurgul metodelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7993_a_9318]
-
operare ale sintezelor similare care i-au premers. Și își definește, totodată, în raport cu ele, limitele propriei direcții de cercetare. Fiecare dintre partițiile astfel trasate e plauzibilă. Avem, prin Henri Coulet, un tip de "istorie naturală" a genului, desprinsă din rigorismul pozitivist și avansând, oarecum anacronic, ideea unor momente de ruptură foarte clar marcate. Sau, apoi, prin Mihail Bahtin, o "istorie a tehnicilor romanești", cu siguranță sclipitoare, dar amendabilă prin impermeabilitate. Nimic exterior - context cultural, emancipare socială, mutații cognitive - nu pătrunde în
Gândirea romanului cea de pe urmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8137_a_9462]
-
Gheorghe Grigurcu Gîndindu-mă cum l-aș putea caracteriza succint pe Alexandru Paleologu, m-am oprit la următoarea formulă: e opusul lui Monsieur Homais, faimosul personaj flaubertian care era, în cuvintele eseistului nostru, "prostul absolut, sigur de sine și pozitivist, prost științific, fals om cultivat, un fel de tęte de fil al stîngii intelectuale occidentale". Departe de morga autorității suverane, de prezumția omniscienței, de pozitivismul transferat pe meleagul umanioarelor, de gauchismul perfid ori numai bornat care a făcut atîtea ravagii
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
literară cu concepte apriorice, cu o nomenclaturistică specială, care dă un aer mai savant și mai cloturat, am sentimentul că suntem în plină farsă, sau, dacă nu, cel puțin în plină iluzie bovarică". Dacă e să aprofundăm neconcordanța între metodologia pozitivistă și inefabilul creației, eseistul crede că se cuvine a aminti și că, în timp, achizițiile științei devin inevitabil caduce, încetînd a mai stîrni un interes "dincolo de istoria, arheologia științei", ceea ce înseamnă că sunt potențial atinse de caducitate. În schimb, "dacă
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
fel de a Ťfaceť cîte o țară, de-a călători fără a privi cu ochii tăi nimic este o formă de prostie colectivă cultivată. Niște imbecili! Iată cum prostia poate căpăta chiar forme instituționalizate". În antiteză cu Monsieur Homais, ins "pozitivist" cît încape, pseudolivresc, Al. Paleologu cultivă, ca urmare a libertății (a libertăților) de care face uz, un tip de lirism al ideilor. Practică, presupunem, cu încîntare, spărturi în zidul șabloanelor printr-o confesiune analitică ce conturează un lirism sui generis
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
categoric, interogîndu-se: Dar întrebuințarea unor termeni, de altfel intrați din plin în circulația curentă, e oare suficientă ca să pecetluiești pe cineva drept fenomenolog? În modul acesta alți ideografi ar ajunge repede la rezultatul că sunt spinozist fiindcă întrebuințez cuvîntul Ťsubstanțăť, pozitivist fiindcă întrebuințez cuvîntul Ťcategoriiť, hegelian fiindcă întrebuințez cuvîntul Ťsintezăť, bergsonian fiindcă întrebuințez cuvîntul Ťdevenireť. Să mi se dea orice în cazul acesta și nu înțeleg ce rost mai are o ideografie degenerată în obsesie de cuvinte". Rîndurile de mai sus
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
vibrează cel puțin înșelător. Aceasta din urmă nu ține seama nici de datele fixe ale istoriografiei literare de la noi, nici de rafturile teoretice pe care un astfel de demers ar trebui să le implice. O dată, pentru că, multă vreme, sub manta pozitivistă, astfel de istorii s-au tot scris, iar a doua oară pentru că, la rigoare, un studiu care tinde să reconstituie mentalități are nevoie de legitimări cu adevărat puternice. De altminteri, imboldul mărturisit al redactării acestei prime părți din întreprinderea mai
O istorie promițătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6989_a_8314]
-
altul, fiecare prag fiind un multiplu întreg al constantei lui Planck. De ce „întreg“ și de ce „multiplu“ sunt amănunte mistice, cărora nici profetul Planck nu le-a putut da o explicație. Singurul răspuns plauzibil este: fiindcă așa au arătat măsurătorile, criteriu pozitivist atît de infailibil că-ți lasă un gust amar. A patra constrîngere țintește relația subiect-obiect, Bohr rostind în 1920 o indecență care între timp s-a preschimbat într-un poncif politicos: orice măsurare e o perturbare, subiectul modificînd obiectul pînă
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
un triumf al onoarei, demnității, curajului și suferinței umane - mai spun ceva omului de azi.” Înțeleg și melancolia unui atare act critic și demers hermeneutic. Chiar dacă în calitate de cititor mi-am recunoscut frustrarea, îmi voi recunoaște și limita, sunt un cititor „pozitivist” când este vorba de monografii, cărți de critică universitară etc. Cartea domnului Mihăieș este un „studiu atent și metodic”, un veritabil îndreptar pentru un student în literatură americană, o monografie în înțelesul cel mai propriu și corect al termenului, o
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
vorba de monografii, cărți de critică universitară etc. Cartea domnului Mihăieș este un „studiu atent și metodic”, un veritabil îndreptar pentru un student în literatură americană, o monografie în înțelesul cel mai propriu și corect al termenului, o construcție structural „pozitivistă”, dar care își refuză cumva - nu obiectivitatea, ci imanența critică. Eul critic al domnului Mihăieș pare să se viseze co-substanțial personajelor faulkneriene, el coboară sau se lasă târât printre ele, coparticipă în calitate de raisonneur (critic) la dramele lor. Această senzație este
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
nu abundă în note de gen. Simona Vasilache e, astfel, forțată să „inventeze” interpretativ o istorie vernaculara a onoarei, apelând încontinuu la analogii și la dezambiguizări. O face, însă, cu talent și de aceea convinge. Dac-ar fi procedat altfel, pozitivist să zicem, și ar fi dedicat fiecărui autor câte un medalion monografic (eventual cu mici inserturi de biografie), demonstrația și-ar fi pierdut din strălucire. Așa, Cinstite obraze survolează mai degrabă etape, orientări mentalitare (de la finele romantismului și până în belle
Cozerii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4242_a_5567]