298 matches
-
că-l incomodează funcția mea. Ăsta-i neam de-a lu' Arbore: săraci și cinstiți. De fapt, cinstea lor consta într-o repulsie totală față de ceea ce nu era a lor, ce nu li se cuvenea. Țin minte că veneau la prășit la noi și, dacă nu-i îndemnam, nu luau o cireașă din cireșul de pe hat, spre deosebire de alții..., de-a lu' Vlădeanu, spre exemplu... Nu țin minte ca moș Ion să-mi fi zis vreodată să nu iau..., lua tot satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oriunde am fi privit, rudele noastre moarte demult. Aplecați, fie la săpat într-un pământ imaginar, fie atârnând rufe imaginare pe o sârmă invizibilă, ceea ce însemna că rămăseseră obiceiurile, iar ideea de acțiune transla spre rezultatul ei, iar cel ce prășise răsadul acum culegea imaginarul fruct sau prezumția de legumă, cea care atârnase rufele așeza imaginea lor împăturită într-un coș imaginar, gonind cu piciorul imaginea unui câine care se gudura la picioarele imaginii gospodină, apoi mâncau împreună imaginându-și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
grăsulii și total neinteresanți din punct de vedere alimentar. Adesea, copilul se trezea pe cale naturală dar de cele mai multe ori Îl trezeau vocea și cântecul supranatural al Didiței, afon și pătimaș scos din gâtlejul Mumei pădurii, În timp ce fata cu o chircă prășea straturile de ceapă iar gândurile-i cutreierau cine știe ce universuri sentimentale. Va, mai rămânea un piculeț liniștit, urmărea cu ochii lipiți o buburuză viu colorată ori un gândăcel preocupat de problemele sale diurne și deodată, ca un zmeu În miniatură, se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
spuse Înfiorat și Împăciuitor: Ilenuță-fa, ămâia mătii, ne-om descurca noi ca și-n alte dăți! Am să „instalez” roata și laița În chileri, văleu câtă treabă o să fie! Brava, Ghiță, te-om ajuta și noi că doar navem de prășit! Apoi, așa ca numai pentru ea, din sufletul frumos și neîmplinit al unei mame care vede cu durere nefericirea celui mai bun băiat al ei: Dragu’ mamei, n-ai avut nici tu noroc și nici copchilu’ ista! Lasă, știi tu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
căldări. Ajuns „acasă” Va primi mesajul: Acu se făcea că noi mâncăm! Au mâncat zdravăn ducând către gurițele lor porții mari de aer și Încercând să imite cât mai bine pe oamenii mari din familiile lor, care la acea oră prășeau și coseau de mama-focului! După ce Ruzânița Își făcu cruce și rosti: Bogdaprosti, Doamne, pentru nemeritatele bucate alese pe care ni le-ai dăruit nouă astăzi!, spuse: Închină-te, păgânule! Va se conformă, apoi văzând aceiași sclipire poznașă În privirea jucăușă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ochii fetei Îl fixau cu acuitate. Tu Înțelegi ce spun eu? Va răspunse: Îhî, oleac-așa. Bine, am să spun de la Început! Știi vr-un corp sau organ care la temperatură se mărește? Nț! Fieru’ băi! Și sapa Înfierbântată În soare la prășit? Da, băi căpățânosule! Și sapa și ceva ce ai tu și habar n-ai ce! Adică, tu crezi că demiaza, când soarele Îi cel mai fierbinte Îi sporu’ mai mare la prășit pentru că sapa se face mare, mare? Rozalița spuse
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Fieru’ băi! Și sapa Înfierbântată În soare la prășit? Da, băi căpățânosule! Și sapa și ceva ce ai tu și habar n-ai ce! Adică, tu crezi că demiaza, când soarele Îi cel mai fierbinte Îi sporu’ mai mare la prășit pentru că sapa se face mare, mare? Rozalița spuse Înciudată: Mădăliță, să-i arăt că am dreptate? Dacă te spune mă-tii?! Așa-i, fa! Dorind să nu-și lase elevul nelămurit, Rozalița se apropie de Va și ușor-ușor Începu să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ale profesorilor și edilităților satului, la Început ca „umplutură” iar după acumulări temeinice și progrese vizibile, ca „jucător util”. Victor a Încercat mai multe variante de a aduce bani pentru noua sa familie, a făcut oale, a muncit pământul colectivului, prășind, săpând, secerând, a Înființat un atelier În care se produceau țigle, cărămizi și teracotă, dar nimic nu i-a reușit și nimic nu l-a mulțumit pe fostul jandarm. Maricuța lucra la mașina de cusut și avea destule cliente. Confecționa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mai departe în ham fără hachițe-nazuri de cal nărăvaș... În schimb, așteaptă să fie periat și apă trebuie să-i dai la vreme, că în rest poți să stai liniștit, că Roibu trage la căruță, Roibu ară. Roibu cosește, Roibu prășește, Roibu târnuiește, Roibu corhănește... Și-i deștept ca un om, numai că nu vorbește... Da, da, da!.. Cred că mănâncă și jăratec ca mârțoaga aceea din poveste, măi cumetre Bas! Numai pe dumneata de câte ori te-a adus bine cherchelit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu alegerli, că mai primim de la partizi ceva haleală și pileală, dar pleașca asta-i tare rară... Ne-au promis și ceva pământ la reconstituție, dar cu atâta am rămas: cerșitul pentru copii și bătrâni, ceva muncă prin gunoaie, la prășit cu ziua și la recoltare pe timp de vară-toamnă și în rest, doar sărăcie lustruită și copii cu nemiluita... Dar, de data asta, Gătej a dat lovitura... și se-ntoarce spre seară către casă la copii și nevastă încărcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
arată a fi singura lui preocupare constantă: „muiam ciucălău-n motorină s-aprindem focul/ aduceam de toate cu remorca/ grâul ne încolțea în urechi/ mâncam hultoane grase până vomam și sufletul din noi/ ne pârlea un soare ca de pe stemă la prășit/ tălpile crăpate ne erau pline de țărnă/ bârfeam la disfăcat de păpușoi și râdeam/ cu râsul acela pe care nu-l mai puteam râde/ când bunicu purta basca cu țumburuc/ coșeriul era plin/ cerul era senin/ iar busola arăta întotdeauna
Patru debuturi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5074_a_6399]
-
vreme, cam la vreo doi ani de când îl băgaseră pe tata cu arcanul în colectiv. Era în perioada de vacanță a liceului și trebuia să merg la G.A.C. în locul mamei mele. Odată, mama a fost dusă cu forța la prășit împreună cu soția primarului, singurele care „chiuleau” de la muncile câmpului, dar când soarele a început să dogorească puternic, au abandonat amândouă sapele și au plecat acasă pe jos, motiv pentru care tata a fost penalizat prin ștergerea a cinci zile de
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
perioadă a... „educției prin muncă”, perioadă ce nu este valabilă azi nici în pușcării, sau dacă este, are caracter speculativ ... pentru reducerea pedepsei. Și aci scriitorul creează imagini vii. Parcă-i vezi pe sărmanii elevi prin ”crăpătul de căldură”, fie prășind sau copăind porumbii, fie la adunat prune, strâns fân sau mânuni de spice după combinele care erau nereglate și „băteau„ pe jumătate grâul ... sau ... la alte munci. Nelu Părăianu descrie aici, cum nu se poate mai frumos, scene de la prașila
CHEMAREA STIGĂTULUI... UN CALISTRAT HOGAȘ CU NICOLAE LABIȘ DE MÂNĂ PE VALEA ȘASEI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382408_a_383737]
-
ore pentru că nu mai sunt elevii de altădată. Cei de astăzi, dacă vor să ajungă ceva în viață, trebuie să asculte de părinți și de profesori și să muncească pe brânci. Ca elev mergeam desculț cu sapa-n spinare la prășit alături de frații mai mari și de părinți iar ca student mergeam cu ziua la cules struguri în via de la Șorogari, vis-a-vis de căminele studențești din Copou. Munca de orice fel înnobilează într-adevăr pe om, dacă vrea să fie om
CONVORBIRI: PETRUŞ ANDREI, CULTUL PENTRU MUNCĂ ȘI VALORILE NEAMULUI ROMÂNESC de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383013_a_384342]
-
să doarmă în câmp, ca a doua zi în zori să înceapă lucrul, căci nu vedeai o buruiană în grădină, iar femeia pleca acasă să facă treburile și să-i aducă de-ale gurii. O vecină, de bătrână ce era, prășea cu scăunelul după ea, iar când obosea, se așeza și își trăgea puțin sufletul. Oamenii munceau din greu, însă totul le lua statul, „eliberatorii”. Felicia NICHITA-TOMA (Va urma)
„SUNTEM ROMÂNI, NU „MOLDOVENI” ( II ) [Corola-blog/BlogPost/92935_a_94227]
-
folosință, de unu-două hectare, care era cultivat și lucrat cu ajutorul elevilor. De la culturile tehnice (ricin, bumbac), până la legume. Domnul Arsu se străduia să ne învețe de mici meseria de agricultor. Să știm cum se seamănă, cum se sapă, se prășește sau se plivește, mă rog, toate acele munci obositoare și plicticoase, solicitate de plantele care ne hrănesc și ne îmbracă. Așa erau concepțiile în vremurile acelea. Copilul trebuia să-și însușească experiența milenară a țăranilor români în cultivarea plantelor. Mai
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
părții de jos a satului (partea bisericii, școlii, Drăgăneștilor): Dumitru Galeș, tatăl Botușăncii avea 120 prăjini de pământ și 4 copii; era nevoit să ia pământ de la boier. Regula era aceasta: întâi se lucra pe pământul luat de la boier, se prășea, secera, se culegea recolta și se ducea la coșarul boierului și după aceea se muncea pe pământul propriu. Dacă rămâneai dator cu lucru în acest an (prășitul pe 20 prăjini), anul viitor trebuia să lucrezi o suprafață dublă, 40 de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Curteanu, născută Ignătescu, ne-a lăsat mărturie despre felul în care se împărțeau roadele între țăran și boier, când țăranul lua pământ în arendă, „la bună învoială cu boierul”. „Se lua o suprafață de pământ pe care țăranul o ara, prășea sau secera, culegea roadele și plătea o sumă e bani - între 20 și 80 lei -. Este sistemul arenzii. Pe lângă arendă, se practica și „pământ în parte”: îl ara și semăna boierul, munca era a țăranului, de primăvara până toamna la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era mai mare în raport cu plata pe care o făcea boierul pentru munca unei prăjini de pământ. Astfel, pentru un sacă de grăunțe (porumb), boierul socotea sacul 20 lei. Pentru o prăjină la secerat se plătea 0,50 lei, iar la prășit 0,25 lei. Boierii obligau țăranii la munci istovitoare atunci când scăpau o vită la bucate. Vita era dusă la curte și țăranul era impus la zile de muncă: prășit, secerat etc. în august 1960, mătușa Floarea V. Călin avea 75
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
75 de ani și își amintea cum tatăl ei a muncit la boier: Lua o bucată de pământ, la învoială, din cel mai rău, pe care-l muncea pentru nevoile casei lui. Pentru acest pământ Șăranul plătea cu zile de prășit, de secerat, de cărat. „Se prindea pogon” (se lua pământ!) și feciorii boierești veneau la poarta Șăranului și-l anunșau când trebuia să înceapă muncile. Tot Floarea Călin ne spune că boierul da mâncare numai acelora care munceau cu ziua
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
iute și cu viermi”. Alte mărturii coroborate cu situații similare de pe alte moșii și proprietari spun că pentru pogoanele primite de la boieri, erau obligați să muncească pe moșie 4 zile pe săptămână cu palmele, 4 cu căruța, cu vitele, să prășească de două ori porumbul, să-l culeagă și să-l ducă la coșare, să taie cocenii, să-i facă snopi și să-i care la „arman” de pe suprafața de 14 prăjini. Era instituită obligația să se lucreze la boier în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ca și acum, sport prin muncă: marșuri lungi cu unelte de muncă în spate, cu ulciorul de apă și cu „mâncarea” până la „bucată”, la ogor. Toate muncile agricole presupun efort mare care vlăguiau de forță pe cei care arau, săpau, prășeau, secerau etc. Nu e de mirare că masa mare a poporului român nu a avut și nici acum nu are o părere prea bun despre sportivi și cei care se ocupă cu sportul. și regimul politică comunist a folosit sportul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe care o plătea boierul pentru muncit o prăjină de pământ. Astfel, pentru un sacă de grăunțe de păpușoiu (porumb), boierul socotea 20 de lei. Pentru muncit o prăjină de pământ, boierul plătea le secerat 0,05 lei și pentru prășit 0,25 lei. Boierii obligau țăranii la munci istovitoare atunci când scăpa o vită pe un pârâu sau în bucate. Vita era dusă la curte și pe țăran îl impunea la zile de muncă: prășit, secerat, etc. Obiceiuri și practici religioase
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și Ion - inginer mine. A muncit la boier. Lua o bucată de pământ, la învoială, de la boier - pământul cel mai rău, pe care-l muncea țăranul pentru nevoile casei lui. Pentru acest pământ, țăranul plătea cu muncă în zile de prășit, de secerat, de cărat (se prindea pogon, feciorii boierești veneau la poarta țăranului și-l anunțau când trebuia să se înceapă muncile). Oamenii au cumpărat pământ și din moșia lui Sterian și din moșia lui Mihai Rosetti (sub margine). Răscoala
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Ninel, primul copil. Mare bucurie! Părinți, bunici, moși, nași și toate nea- murile au petrecut trei zile și trei nopți ca în basme. O familie fericită! Prin mai, când porumbu’ era-n trei foi, Costică Pârvu pusese câteva femei la prășit. La muncă, să treacă timpul mai repede, se cântă, se spun bancuri, ghicitori sau se bârfește; o- bicei neaoș românesc. Pușulenta, bună de gură, o cunoaște toată comuna, tocmai își intra- se în rol. - Ce dracu vorbiți, fă, de mine
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]