124 matches
-
nu s-au atins de zonele învecinate Ungariei, pentru ca la declanșarea invaziei plănuite să poată găsi aici hrană și nutreț pentru cai". Dar tot el afirmă, într-un alt pasaj, că "în vremea Crăciunului (decembrie 1240) a venit zvonul despre prădăciunile tătarilor la granițele Ungariei învecinate cu Rusia". Aceste informații trebuie luate așa cum sunt consemnate. În același timp, nu există îndoială că ei urmăreau să nimicească orice tentativă de împotrivire din partea populației românești, pentru a o înspăimânta și a o supune
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
forțele din Rusia sud-vestică. Acțiunile militare inițiate de mongoli au fost frecvente în preajma și pe teritoriile est-carpatice, în Moldova. Pentru a pătrunde în Transilvania și Ungaria sau în sudul Dunării, era inevitabil ca mongolii să străbată Moldova, provocând devastări și prădăciuni populației locale. Din corespondența regelui Bela IV cu papa reiese că mongolii ar fi pătruns în Ungaria, în 1247, 1254, 1261, 1263. De fapt este vorba despre distrugeri mai vechi ale campaniei lui Batu, doar în 1285, tătarii năvălesc "a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tratarea unui subiect înalt. Intenția era aceea de a-l convinge pe regele polon asupra nobleței de origine a românilor. Sub influență clasică, poema începe: „Cânt țara-mi înlăcrimată și pe bieții locuitori” care au îndurat „scene de tiranie neroniană, prădăciuni, cruzimi de nepovestit”. Pe aceeași idee a antinomiei între bogăția de rai și nefericirea țării își va construi mai târziu Alecu Russo poema Cântarea României. Elemente de mitologie clasică sunt îmbinate cu informații istorice luate din surse enumerate de autor
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
-l ademeneau farmecele verii în Propontis și plăcerile partizilor de vânat, călărie și altele. Astfel cuminția și curajul unui popor primitiv și încă incult știu să-nvingă moliciunea și neîndemînarea unei nații cu mult mai civilizate și mai puternice. Necontenitele prădăciuni pustiitoare ale românilor uniți cu cumanii în provinciile bizantine îl siliră pe împăratul Isaac Angelos să-și iasă din nou din liniștea lui tihnită și din pofta lui de plăceri. În an[ul] 1190 el începu o campanie bine înarmată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dureroase. Deci față cu ei se mărgini de acuma-nainte mai mult în defensivă, prin care însă ei deveniră mai îndrăzneți și mai poftitori. Campanie mai fericită a romilor contra românilor și sârbilor Îmboldiți prin biruințele lor repețite, iar prin prădăciuni fericite umplîndu-se cu de prisos cu averi și cu arme de tot. felul, românii deveniră neîmblînziți și nu se mai mărginiră la pustiirea șesului cu târgurile sale deschise și cu ogoarele, ci atacară orașe întărite. În an[ul] 1191 luară
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
stat după model bizantin, ci mai cu seamă și pentru ridicarea unei oștiri regulate, prin care pe de o parte știură să ajungă la neatârnare și să inspire spaimă, iar pe de alta căutau a-nmuia guvernul împărătesc prin dese prădăciuni în învecinatele provincii bizantine. Regatul Asanizilor, foarte amestecat în privirea originei, compunerii și direcției, de-o formă hibridă în privire etnografică, a limbilor și a elementului politic, își avea punctul său de gravitație în antipatia comună a populațiunilor sale contra
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
suferită, țărănimea romeică a acelor locuri începu să curgă spre siguranță la Constantinopol, luând cu sine averile mișcătoare lăsând în urmă averile cari se puteau transporta cu greu sau deloc; căci populația se temea cu drept cuvânt de siluirile și prădăciunile inamicului, care și începu curând de tot a le și face, cu toată îngrijirea lui de cursele romeilor. Dintr-un asemenea gust de jaf inamicul biruitor încunjură și asaltă tăria Apro, în care după cum știa se refugiase soldați romei si
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înregistrare cadastrală și, oriunde ar vrea să se informeze, i se 'ntinde mâna goală. Judecătorului [î]i duci un râmător ori o butie cu vin și ești sigur să-ți câștigi procesul - daca partea adversă n-o aduce doi râmători. Prădăciuni și omoruri chiar se fac mușama pentru mită; e o justiție care amenință a se 'năduși în grăsimea ei. Iată regimul atrăgător de la care se pretinde să exercite asupra a trei milioane de români farmecul de - a - și renega limba
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
când scriitorul reușește să intre în pielea personajelor sale. Numele sunt în mod evident alese ca să sugereze caractere. Temele, țintele ridicolului au putut fi văzute ca trepte ale unui „studiu dramatic” extins, dominat de o viziune a lumii în care „prădăciunea” și spectacolul ei sunt legea supremă (Mihai Cimpoi). La polul opus se află fatalitatea alienantă a pasiunii din drame și tragedii (Magdalina păcătoasa, Răzbunarea unei nebune, Logodnica țarului), susținută în planul construcției de contrastul și de situațiile limită specifice romantismului
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
Ioana se rezolva într-o mulțime de scene. Acum, cu toate că sunt tot așa de firav, și pe deasupra știind ce-am suferit în lipsa Ioanei, fac socoteli ascunse cum m-aș putea vindeca. Par un hoț ce plănuiește la întuneric o mare prădăciune. Îmi spun că poate atunci eu am fost vinovat, dar acum sunt absolvit de toate și e nedrept să nu fiu cruțat. Toată povestea m-a umilit adânc, mi-a demonstrat ce nevolnic sunt și ce puternică este Ioana. Aș
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în pat. Eu însumi mă consolam cu făgăduiala că aveam să părăsesc această țară de îndată ce Nur se va fi refăcut. Pe strada mea, toți oamenii de vază își dosiseră în cavourile de familie obiectele de preț și așternuturile, de teama prădăciunilor. În ziua aceea, totuși, slujitorul meu înarmat se înfățișă cu măgarul în fața porții, ca de obicei, ca să mă ducă în oraș. Băiatul îmi povesti hlizindu-se că, venind spre mine, se poticnise de capul tăiat al unui ofițer mameluk. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trebuie începute negocieri cu otomanii. În ce mod? Nu știm. După cum nu știm nici ce am putea obține. Să încetinim năvala ienicerilor pe pământurile creștine ale Europei Centrale? Fără îndoială că nu. Să restabilim pacea în Mediterana? Să punem capăt prădăciunilor piraților? Răspunse propriilor lui întrebări printr-o strâmbătură dubitativă. Clement preluă ștafeta: — Ceea ce este sigur e că a sosit vremea de a clădi o punte între Roma și Constantinopol. Dar eu nu sunt sultan. Dacă aș îndrăzni să grăbesc lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aer rătăcit, cu chipul descompus. Porunci să fie coborâte grilajele mobile din fier pentru a interzice accesul în fortăreață, apoi se închise singur în apartamentele sale ca să se roage, poate și ca să plângă. În oraș, lăsat pe mâna pedestrașilor germani, prădăciunile s-au ținut lanț încă vreme de câteva zile nesfârșite. Dar castelul Sant’Angelo a fost puțin încercat. Imperialii îl împresurară din toate părțile, fără a se încumeta vreodată să-l atace. Avea ziduri solide; piesele de artilerie erau numeroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unei cetăți n-aveau nici un motiv să-l prefere pe cutare suveran turc cutărui altuia. Se rugau, totuși, căci lucrul de care se temeau era schimbarea de stăpân, cu cortegiul ei de masacre, de suferințe, cu inevitabilele sale jafuri și prădăciuni. Trebuia ca monarhul să depășească orice limită, să supună populația unor biruri exagerate, unor nedreptăți continue, pentru ca ei să ajungă să-și dorească să fie cuceriți de un altul. Nu era cazul lui Nasr. Dacă nu era cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
grup o cantitate așa de considerabilă, chiar să nu fi fost cât spune arendașul, e semn rău. Când fură unul, treacă-meargă; îl prinzi sau nu-l prinzi, n-are importanță. Un caz izolat. Când se adună însă mai mulți pentru prădăciune, atunci se schimbă lucrurile. ― Uite rezultatele vorbelor de clacă cu care ați împuiat urechile țăranilor! făcu Miron apăsat, adresîndu-se mai cu seamă fiului său. Câtă vreme țăranul a știut că trebuie să se învoiască cu moșierul, ca să poată trăi amândoi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prestigiul persoanei sale, constituia o piedică în dezlănțuirea anarhiei complete. Țăranul are instinctul respectului de bătrâni și fruntași, cu atât mai mult de stăpânul din moși-strămoși. Unde și cât va fi prezent dânsul, oamenii se vor sfii a trece la prădăciuni. Au pus foc la Ruginoasa, fiindcă el nu era acolo... Desigur, mai ales după incendierea conacului din vecini al lui Cosma Buruiană, chibzuind azi-noapte îndelung, și-a pus întrebarea dacă totuși n-ar fi mai înțelept să se retragă deocamdată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi fost de piatră. După ce mai fură bătuți câțiva bătrâni, între care mai rău Luca Talabă, pentru că atitudinea lui a părut cutezătoare, după ce atât Filip Ilioasa cât și Marin Stan fură dovediți și recunoscură că s-au lăcomit fiecare la prădăciune, deși sunt oameni cu stare, veni rândul lui Ignat Cercel. Ieri, când s-au potolit împușcăturile, ca să se ia bine cu armata, Ignat a spânzurat un ștergar alb într-un băț și l-a pus în poarta bătăturii, să-l
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mic discurs pentru proslăvirea memoriei celor două victime ale răzvrătirii criminale care a umplut țara de ruine și de doliu. Pe urmă, spre a menaja pe amfitrion, nici nu mai pomeniră de cei morți. Se vorbi mult despre cruzimile și prădăciunile țăranilor... Observând că tânărul ziarist bucureștean tace ca și Grigore, Baloleanu se simți dator să facă un apel la unirea tuturor în fața primejdiei ce o prezintă turma rătăcită de niște instigatori criminali, care vor fi negreșit descoperiți. ― Trebuiesc uitate micile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
le fură din coteț găinile, rațele, curcile și chiar godacul cumpărat ca să-l aibă de Crăciun. - Și nu sunt prinși?... - Cine să-i prindă? Polițiștii care beau ziua la crâșmă cu hoții? Uite, numai în primăvara aceasta s-au făcut prădăciuni la vreo șapte-opt gospodării. Și niciun hoț prins! Bieții păgubași fac reclamații la poliție, dar nu sunt descoperiți făptașii. Ba, bieții bătrâni, se mai tem și pentru viața lor. Așa s-a ajuns acum. - Dragă, 2-02, faptele acestea se întâmplă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
care se luptă. N-am să uit niciodată cum, după ce am trecut Nistrul pe la Vadul lui Vodă în Ucraina, am ajuns în comuna Criuleni, locuită de moldoveni în mare parte. Trecuseră alte trupe pe acolo și se vede că făcuseră prădăciuni fiindcă o moldoveancă cu un copil în brațe și atârnați de poalele fustei alți doi blestema și plângea în gura mare: “Mi-au luat hoții pâinița de gura copchiilor. Ce mă fac eu acum? Unde să caut pâinea? V-am
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
sudul Basarabiei actuale. Sciții trimiseră deputați la toate popoarele învecinate: Agatirșii, Neurii, Androfagii, Melanchlenii, Gelonii, Budinii și altele multe și le îmbiară la unire contra dușmanului comun. Unele din popoare fagăduiră ajutorul cerut; altele, mustrând pe Sciți pentru că ei prin prădăciunile lor in Persia atrăseseră răzbunarea regelui, refuzară a lua parte la luptă. Sciții se hotărâră atunci a se retrage înlăuntrul țării lor și a pustii totul în calea lor, astupând fântânele și arzând fânațele. Darius urmărește în zadar pe Sciți
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
idei însă trebuiau cu atât mai mult să fi fost împărtășite de «cei mai nobili și mai virtuoși dintre Traci.» Se vede deci că Geții, deși poate cunoșteau agricultura, o practicau puțin și trăiau ca popoare nomade, mai mult din prădăciunile vecinilor. Întărirea regatului macedonian, nemaivoind Geților, nepedepsiți, prădalnicele lor incursiuni către sud, era firesc lucru ca ei să caute o despăgubire într-o întindere către nord, unde câmpia munteană, numai rar străbătută de oardele nomade ale Sciților, aștepta liberă și
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
reținut acel lucru ca pe ceva demn de a fi grabnic rezolvat, după care am hotărât: - Atunci să meargă la Primigenio. Voi pune lemnul într-o raclă de preț, și astfel îl voi despăgubi, chiar dacă într-o mică măsură, pentru prădăciunea pe care i-am adus-o. Am văzut că îl neliniștea ceva pe Adeodato. Pe un ton oarecum răstit, a spus: - Să nu cumva să se atingă mâini necurate de această sacră relicvă. Pe când era un simplu călugăr, Adeodato fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
suferă mai tare decât adulții și chiar se tem de glasurile lor. Iscodesc de departe sosirea unui străin, le pricep intențiile, se pitesc în poziții strategice ca să poată vedea și, mâncând roșcove, își tot închipuie tot felul de atacuri și prădăciuni sau puțin probabilele lor fapte de eroism. "O să vină străinii să vă pască turmele": fără să cunoască Biblia, presimt vorbele lui Isaia, căci Natura este cea care îi învață, oferindu-le primele rudimente de cunoaștere. Sosind eu în apropierea unor
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
acest oraș, care a dat soțului ei un concurs eficace spre a salva pe cei atacați. Faptul este cunoscut de toți cetățenii, iar noi, care am cercetat la fața locului, afirmăm că fără această intervenție era să se înregistreze o prădăciune în inima orașului pe artera cea mai principală pe lângă crima ce urma ca o consecință a alarmei pe care înspăimîntații negustori au încercat a da. Fapta colonelului Pomponescu nu este unicul caz de această natură, căci stă în firea acestui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]