82 matches
-
a lungul veacurilor multor evenimente importante din zona Mediteranei de Est, au condus la tot atâtea descinderi, mai mult sau mai puțin pașnice, ale celor implicați în desfășurarea lor. Port la Mediterană, Lemessos devine loc de refugiu al piraților care prăduiau într-un mod devastator țările Mediteranei de Est. Bogătașii de-aici au devenit și mai bogați, grație sprijinului acordat piraților care-i prăduiau pe mahomedani. În 1424 are loc un atac cumplit al forțelor militare ale mamelucilor egipteni, care devastează
LIMASSOL de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_cipru_5_limassol_georgeta_resteman_1336549603.html [Corola-blog/BlogPost/354450_a_355779]
-
ale celor implicați în desfășurarea lor. Port la Mediterană, Lemessos devine loc de refugiu al piraților care prăduiau într-un mod devastator țările Mediteranei de Est. Bogătașii de-aici au devenit și mai bogați, grație sprijinului acordat piraților care-i prăduiau pe mahomedani. În 1424 are loc un atac cumplit al forțelor militare ale mamelucilor egipteni, care devastează și dau foc orașului Lemessos. Un an mai târziu oștile egiptene revin în forță, de data aceasta atacând orașele Farmagusta și Larnaca și
LIMASSOL de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_cipru_5_limassol_georgeta_resteman_1336549603.html [Corola-blog/BlogPost/354450_a_355779]
-
ne-aduce alinare. Nu au măsură în nimic ce fac Țintesc, lovesc și spulberă în cale Conduc cum vor și după bunul plac Distrug valori în ritmuri infernale. Dar n-o să fure ce ne aparține Căci le ajunge cât au prăduit Pământu-acesta geme de suspine Sufletul nostru nu-i de răstignit! SĂTUI DE MINCIUNĂ Stăm zilnic smeriți așteptând la cozi de dreptate Cu suflete triste și-atât de sătui de minciună Nu mai știm să zâmbim dar în noi o dorință
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 by http://confluente.ro/Poeme_triste.html [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
altele, așa: Nu trebuie să-l vizitezi. E ceva pe dos, ca o femeie îmbrăcată în zdrențe, ca o mahalagioaică împodobită cu diamante.” Este adevărat, căci în mijlocul pustiei sale cu foarte multe chipuri contradictorii, te simți, uneori, aidoma unui suflet prăduit în modul cel mai barbar cu putință de perspectivă și de identitate. Dar, cu toate astea, ție, celui rămas deloc în aparență copilul devotat al câmpiei, ți se va acorda în fiecare zi șansa de a privi fix în ochi
ULTIMA IARNĂ ÎN BĂRĂGAN… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1484301808.html [Corola-blog/BlogPost/380925_a_382254]
-
mai mare sunt virtuțile cerești, nici domnia nu se pune căci prin ea doar rătăcești. E bogat acel ce-n casă are liniște mereu și în rugă lui smerită îl vede pe Dumnezeu. E bogat samariteanu când ridica un sărman prăduit la zidul sorții, de tâlharii far' de neam. E bogat acel ce dă când nimica nu mai are și din sufletu-i de pâine hrană-i pentru fiecare. Bogăția e Cuvântul ce are putere multă și hrănește cu iubire, doar
BOGATUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1423470005.html [Corola-blog/BlogPost/375984_a_377313]
-
-mă de frigul iernii Cu căldură ce-o emani Și rămâi la cheremul cărnii Cel puțin pentru opt ani. Gerul e năprasnic doamnă, Golul inimii-i mizer, Înger negru cântă-n goarnă Călărind un cal cerber. Noaptea repede se lasă Prăduind golașe griji; Doamne, cât de mult îmi pasă Tu femeie, dor vertij. Timpul rece mă sufocă - Mi-s cu gerul vel dușman, Doar întunericul invocă Pe-al morții veșnic veteran. De te-ai întoarce iarăși doamnă Prin frigul iernii de
TARIFUL UNEI NOPŢI DE IARNĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1427212305.html [Corola-blog/BlogPost/357780_a_359109]
-
trebuie, în această țară. Au asasinat cu sânge rece oameni și, mai ales tineri, ca lovitura de stat din 1989 să fie poleită cu sângele lor nevinovat și declarată astfel Revoluție. Apoi, s-au grăbit, ca nimeni alții, să-și prăduiască fără de niciun scrupul, propria țară, s-o vândă, pe nimic străinilor. Cine sunt ei, dragă doamnă, v-ați întrebat vreodată? De ce v-ați alăturat lor? Ce v-a determinat? Da, știu că și ei vorbesc românește dar nu sunt români
Dan Puric – Scrisoare deschisă by http://balabanesti.net/2014/02/08/dan-puric-scrisoare-deschisa/ [Corola-blog/BlogPost/339981_a_341310]
-
în cetățile întărite cu ziduri de piatră. Unele cetăți sunt ocupate de romani. În iarna 101-102, Decebal a organizat o diversiune. A trimis trupe dacice împreună cu sarmați, roxolani și burii germanici asupra Dobrogei. Atacurile au surprins garnizoanele romane, iar invadatorii prăduiesc. Traian ordonă participarea la lupta numai a auxilierilor germani. Armata dacă, împreună cu roxolanii și iazigii, a traversat Dunărea înghețată, dar, deoarece nu era destul de frig, gheața s-a rupt sub greutatea lor și mulți au murit în apa înghețată. Traian
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
În cinstea lui Duilius i-a fost dedicată o inscripție în cadrul forumului, acestea fiind păstrate și acum în Muzeul Capitoliului. Inscripția raportează că în timpul bătăliei de la Mylae, Duilius a capturat 31 de corăbii, a scufundat 13 corăbii și le-a prăduit de aur și argint în valoare de 2 100 000 de sesterți. La întoarcere, Duilius a fost primit cu triumf la Roma. A fost numit cenzor în 258 i.en. Alte victorii navale au fost obținute între timp la Sulci
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
Profitul care-l are atacatorul pentru nimicirea armatei adversarului, sunt punctele militare și de onoare și o soldă constând în aur echivalentă unităților militare nimicite. Asediul are loc după lupta de câmp reușită a atacatorului. Un asediu reușit asupra fortăreței prăduiește resurse. Dacă jucătorul optează pentru Jaf, atunci unitățile atacă populația civilă. Aurul este primit pentru fiecare cap de locuitor omorât. Se pedepsește cu scăderea punctelor de onoare. Caracterele oamenilor măreți au fost introduse odată cu versiunea 6 a jocului. A adăugat
Imperia Online () [Corola-website/Science/335611_a_336940]
-
a lui Constantin Negruzzi și ea este cea mai importantă realizare din tematica istorică a lui Apcar Baltazar, cu toate că nu a fost terminată. Pictorul a ales pentru acest tablou scena în care vornicul Moțoc, care-l trădase pe domnitor și prăduise poporul, este adus de către armaș și de căpitanul de lefegii în fața mulțimii adunate pentru a-i cere capul. Compoziția înfățișează cu mijloacele artei realiste o clipă de mare dramatism care a decurs mai dinainte și aduce sugestii vizuale despre ce
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
sau pentru viață. Așa încât poate fi, la fel de bine, un imbold al Facerii sau un memento mori. O poezie fără pretenț ii din Prisaca lui Arghezi mustră, în altă cheie, neastâmpărul unui copil pe potriva „răsadului mai rău” din După melci, care prăduiește nenumărate ouă ca să le ia bănuțul („galben icusar”, cu un alt farmec al limbii, la Barbu). Alternativa e mai cu scaun la cap, dar la fel de terre-à-terre: „măcar nu le-a mâncat/ Fierte, ochiuri sau răscoapte/ La cafelele cu lapte”. Cele
Despre astâmpăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5618_a_6943]
-
Se găseau al dracului de greu - politica statului Îndemna la economisirea drastică a materiilor prime și combustibililor. Oamenii se orientaseră - văzând că primăria le aducea pentru Încălzire cărbuni cu care sătenii nu erau obișnuiți - către rudarii care din asta trăiau: prăduiau noaptea codrii patriei. Bineînțeles, mână În mână cu pădurarii și chiar cu milițienii, care Își aveau procentele lor din afacere. Cum Îndrăznea vreun rudar să vândă o căruță de lemne fără să plătească taxele cuvenite, cum era chemat la post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din belșug licori în pocale. III Te-au cântat poeții-acestui neam, Tu le-ai fost și muză și sfat și păstor, Voinicind voinicii în mari bătălii, Pe glia strămoșească de drag și de dor... IV Tătarii-n hoarde veniți să prăduiască, Și turcii ce-au rămas fără șalvari La Podu-Nalt, i-a sărutat doar moartea Cu-o sabie-ascuțită la Cotnari. V Numele tău, blazon-princiar, Nu se va stinge nicicând peste vreme; Mai sună-acel bucium cu glas de istorii, Și-n veacuri
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
fel și azi).... O bună parte a lexicului argotic cuprinde referiri la limbaj: ca tehnică a înșelării (a vrăji, a cobzi, a cobzări, a iordăni, a duce cu papagalul, a băga texte), ca act condamnabil de denunțare (a sifona, a prădui, a cînta, a sufla, a ciripi), ca practică a ironizării (a face caterincă, a face caragață, a lua la mișto...)."61 Comunicarea argotică izbucnește așadar spontan, afirmîndu-se dintr-o necesitate de apărare, de avertizare, de diversiune sau de divertisment. Pentru
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
-ți morții mă-tii, vere, că nu se mai oprește gurița aia a ta deloc deloc deloc... Mă linișteam pe măsură ce-mi defilau prin fața ochilor și se pierdea Într-o zare fumegândă tot șirul morților intrați În locul de veci prăduit de Motănica și-n care n-am fost În stare s-o bag pe mămica mea Felicia, hăcuită și ciopârțită În halu’ ăla. O pierdusem pentru totdeauna, da, tot zbuciumul și alergătura cu sufletul la gură ce nu mai contenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai pridideam fiecare cu câte o sticlă din băutura femeii, care la o adică Înfiase brotacul ăla jegos până i s-o face Steluței să se Întoarcă acasă, iar Carol zor-nevoie că urcă la ea s-o fută. După ce am prăduit până la ultimul strop coniacul, ne-a luat somnul câteva ceasuri, și pe urmă n-a mai fost timp nici pentru futut și nici ca să ne amăgim foamea prin vecini. Am tras În fugă pe noi ce ne-a venit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
douăj’ de mii la el... Poate balamucu’ ăsta de Revoluție să-i mai fi tăiat din avânt, mai știi? Tot ce știu e că atâta timp cât are bani, el circulă neîncetat și pe furtună și pe vreme bună. Numai după ce-i prăduiește se retrage pe unde apucă să rumege și să hiberneze, până când foamea Îl pune din nou În mișcare. N-a fost Însă În zadar. Cum am dat cu ochii de Steluța, am crezut c-am Înțeles: după ce și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu ar fi vrut să aibă de-a face cu niște oameni atît de vădit inepți, ghinioniști și ratați, Își continuau căutarea, fabricînd minciuni sfruntate despre marile lor lovituri, „revenindu-și” ca spălători de vase, vînzători de răcoritoare sau chelneri, prăduind din cînd În cînd cîte un bețiv sau poponar temător și căutînd, căutîndu-l mereu pe „tipul cu schema”, cu marea combinație, care să le zică: „Te-am urmărit. Tu ești tipul de care am nevoie la schema asta. Acum ascultă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
nu țin junkeri pe statul de plată, fiindcă aceștia au reputația că nu se poate conta pe ei. Așa că Irlandezul a rămas pe dinafară. Acum vindea din cînd În cînd și, cînd nu găsea legături pentru vînzare, „lucra În groapă” (prăduia bețivi În stații de metrou sau În vagoane). Într-o seară, Irlandezul a picat la metrou cînd prăduia. S-a spînzurat la Tombs. Meseria de dealer era un fel de serviciu public care trecea, prin rotație, de la un membru al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Așa că Irlandezul a rămas pe dinafară. Acum vindea din cînd În cînd și, cînd nu găsea legături pentru vînzare, „lucra În groapă” (prăduia bețivi În stații de metrou sau În vagoane). Într-o seară, Irlandezul a picat la metrou cînd prăduia. S-a spînzurat la Tombs. Meseria de dealer era un fel de serviciu public care trecea, prin rotație, de la un membru al grupului la altul, durata medie a funcției fiind În jur de trei luni. Toți recunoșteau că era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
făcut o impresie greșită. Dacă te ții serios de treabă, nu există să nu te scoți ca lumea de niște ori. *** Dosarul meu s-a judecat În sesiunile adiționale. Am luat patru luni cu suspendare. După ce m-am lăsat de prăduit drojdieri, m-am decis să vînd marfă. Nu faci cine știe ce bani. Cam tot ce poți să te aștepți ca traficant stradal dependent e să nu duci lipsă. Dar dacă vinzi, măcar ai o rezervă solidă la Îndemînă și asta Îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
an der Teck. Este Îngropat În mânăs tirea Hirsau. 1079 Bertold II se căsătorește cu Agnes, fiica lui Rudolf de Rheinfel den și a soției sale, Adelheid de Savoia. Pierde lupta Împotriva starețului de la Sankt Gallen pentru recucerirea regiunii Thurgau, prăduiește Însă posesiunile acestuia În Breisgau, unde se stabilește definitiv. Se pare că În aceste condiții a Început să clădească cetatea de deasupra Freiburgului, pe Schlossberg, ale cărei urme se văd până azi. 1091 După analele din Marbach, În acest an
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
un „scop în sine” sau că nu tratăm viața, inclusiv cea a altor ființe decât cele omenești, drept un bun de preț. În acquis-ul pentru mediu există nenumărate prevederi, desigur, cele mai multe justificate măcar prin egoism de specie: dacă poluăm și prăduim resurse, umanitatea se va stinge, iar urmașii noștri vor moșteni un deșert. Nu există însă nici una care să fi prevăzut că, pentru Romsilva și pentru noi ca cetățeni care nu protestăm, deci consimțim, pădurile trebuie să fie populate cu animale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
re)neg. Nu este însă chiar așa de paradoxal. Întâi de toate, autonomia trebuie să fie personală și apoi transpersonală, instituțională. Istoria ne demonstrează că, lăsați de capul nostru ca „ocârmuire”, desființăm prin varii mijloace autonomia personală. Fie ne-o prăduiesc voievozii neamului, fie diverse specii de dictaturi și dictatori de secol XX (legionare, comuniste), fie diverși președinți, „baroni”, „miniștrii”, pentru care noi suntem „prostimea”, „norodul”, „masele populare”, „mulțimea”, „omul de pe stradă”, însă mai niciodată cetățenii contribuabili care angajăm și plătim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]