333 matches
-
Prin unitățile militare și cu sprijinul acestora a ajuns la unchiul nostru din Câinari. Așa a aflat că suntem la Buzoiești... Era o dimineață caldă de iunie. Sculați de dimineață ca să plecăm cu vacile la păscut, am văzut pe drumul prăfos care venea de la gară un punct mic care se apropia. Am știut că este tata și am alergat cu picioarele goale să-l întâmpin. Valer alerga și el în urmă mea. A fost un miracol! Tata a căzut în genunchi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
societății noastre urlă asiatismul. De la decizia clasei politice de a începe construcția primei autostrăzi... europene spre Dobrogea (un rol vor fi jucând, probabil, nevestele și odraslele parlamentarilor: petrecându-și, obligatoriu, week-end-urile la mare, s-or fi săturat, bieții, de drumurile prăfoase de la Fetești și Lehliu-Gară!) până la ritmurile muzicale ce-au invadat posturile de radio și televiziune. Textul unei melodii care face ravagii icnește istambulic-mobilizator: "încă-un pic/ Dă din buric". Vulgaritatea de cort și nostalgia vieții în deșert s-au înstăpânit
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]
-
din apropierea noastră. O fericire "în fărâme", o arvună, o anticipare a ceea ce vom întâlni la soroc. Amintirea deșteptată de o pădure bucovineană dimineața devreme, sau de colinele toscane, sau de surâsul unui copil sărac, dar cu inima ușoară din Basarabia prăfoasă, prin care treci, sau de un foc în jurul căruia stai cu prietenii, nu e abstractă niciodată. Paradisul și infernul din noi și din afara noastră le experimentăm, în mare măsură, de aici, pentru a le purta și împlini (sau adânci) dincolo
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
împrejmuit de patru țevi de oțel alcătuind un patrulater. De ele, țăranii veniți la iarmarocul local, își legau boii, caii... Din acest punct începea ulița numită Țigănie, aici locuind majoritatea lăutarilor renumiți... Ei, și în toiul unei veri fierbinți și prăfoase, la Monument avu loc evenimentul mult comentat de generațiile următoare, întrecând până și faima manevrelor militare ce aveau loc din când în când în împrejurimi... Într-o bună zi, un scamator, un mare iluzionist din stirpea bucureșteană, anunțase pe niște
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
se termină nu poți să nu regreți. Adriana Bittel - întîlnire la Paris. Unsprezece povestiri, Editura Compania, București, 2001, 112 pagini, 33.000 lei. "Cerul de nepătruns estompa totul de jur împrejur. Coborîse atît de jos încît părea totuna cu întinderea prăfoasă de zăpadă, care se răsturna la cea mai slabă adiere a vreunui gînd, căci vîntul nu dădea nici un semn. Se crea astfel o tensiune vizuală nefirească. Nu exista nici un fel de conflict între forme, datorită lipsei reperelor. Mai multe imagini
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
avansare a României spre Occident, simetrică traversării Prutului de către românii moldoveni, ne punem de bunăvoie la gât lanțurile în care-ar trebui să stea câinii de la asociația cu frumoasa titulatură "Patru labe", priponiți de-un gard putred, într-o curte prăfoasă și murdară. Fie că e vorba de oameni sau de câini, România are o singură șansă de supraviețuire: să se lepede de mentalitatea de victime resemnate. Fondurile sosite din străinătate pentru protecția câinilor trebuie folosite pentru ușurarea suferinței acestora, exact
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
de afară. O tufă de glicină înflorise a doua oară în vara aceea pe un grilaj de lemn în fața unei ferestre, și în ea se opreau din cînd în cînd vrăbiile în stoluri întîmplătoare, iscînd cîte un sunet uscat, viu, prăfos, înainte de a-și lua zborul mai departe; și în fața lui Quentin, domnișoara Coldfield în veșnicul ei veștmînt negru pe care-l purta de patruzeci și trei de ani acum, pentru sora ei, pentru tatăl ei sau pentru cel care nici
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
negru ne reamintește de binele și răul prin care trece omul: Când obosiți trăgându-ne din noroaie- Ne picură pe buze Albul zbor... Valentin Tufan cultivă o poezie a banalității actuale (Shift) unde-și descoperă sinele care are un iz prăfos, monocrom și uitat. Ion Vanghele ne prezintă Povestea copacului trist, în care copacul trecând prin brumele autumnale este asemenea omului care trece prin anotimpuri cu murmur de frunze în glas. Marcela Mocanu în Mușcătură ilustrează o bătrână care nu mai
PETALE DE SUFLET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384122_a_385451]
-
de care are grijă până îl vor lua părinții în Spania sau în Italia unde se descurcă și ei cum pot, dar nu uită să strângă banul pentru casa din sat. E adevărat că ulița a rămas, de cele mai multe ori, prăfoasă ca în copilăria lor, deși ei plătesc impozite locale, chit că nu-și achită taxe de pensie și poate că nu o fac gândindu-se că punând un ban deoparte își vor trăi bătrânețile liniștite și poate îndestulate în gospodăria
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93253_a_94545]
-
e neted timpul. Nici o larvă nu amenință coloanele / casei familiale de creație, unde-mi petrec / secvența cronologică din urmă. Dar pleacă o dată / de sub arborii noștri, femeie / dezlănțuită cu bătătorul pe covoare! / Ba chiar, suie-te și te așterne / între marile, prăfoasele lor aripi, / până când vor începe să fâlfâie, / să-și ia zborul spre răsărit, / prin nemărginirea de pulbere! Poetul își depășește uneori spusele, mergând mai departe (sau în altă direcție!) decât crede. Recitită azi, "Pe-aici e neted timpul" îmi îndreaptă
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
fi însăși Muza, care îi cere poetului, ca în Alfred de Musset: "ia-ți lira și suspină"! Eul liric din poezia mea se mulțumește să o trateze strict ca pe femeia cu covoare: "suie-te și te așterne / între marile, prăfoasele lor aripi". Covoarele vor începe să fâlfâie, "să-și ia zborul spre răsărit, / prin nemărginirea de pulbere". Arta poetică se sfârșește cu imaginea nemărginirii de pulbere - adică rezultatul unei vieți de creație. Într-un poem francez din 1985, Momie, îl
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
o pierd la fel de ușor și nu pot înmagazina cantități mari de apă. Solurile argiloase au un conținut de peste 33 % particule al căror diametru este mai mic de 0,002 mm, ceea ce face ca fracțiunea argiloasă să acopere fracțiunea nisipoasă sau prăfoasă, determinîndu-le astfel caracterul. Permeabilitatea pentru apă și aer a acestor soluri este mică, în schimb au capacitate mare de reținere a apei, fapt pentru care sunt considerate soluri reci, care se lucrează greu și întîrzie vegetația. Perioada optimă de lucru
Reducerea consumului de combustibil şi tasării solului în agricultură by Cazacu Dan () [Corola-publishinghouse/Administrative/91644_a_93259]
-
supt. Dominique îi vorbea pe vocea posomorâtă, cu mulți de ce ai? și de ce? și totuși, de ce? care nu-și găseau răspuns. Cutiile de cretă colorată se înmulțeau pe zi ce trecea, stivuite lângă sobă, așteptându-l să-și picteze curcubeele prăfoase, de spanac și coriandru și verbină și rom și nucșoară și ghimbir și cinesămaiștie... Ivan nu reușea niciodată să le termine, iar ele creșteau, creșteau în stiva lor bine clădită, amenin ță toare și ele ca femeia cea tânără și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să doarmă azi mai mult ca de obicei, în fața Catedralei, se oprește exact acolo unde umbra Giraldei face unghi cu direcția nevăzută în care se spulberă parfumul, bagă mâna în buzunarul hainei și își simte buricele degetelor gâdilate de atingerea prăfoasă a unui pergament în inima căruia, Alexandre nu știe încă, dar va afla, așteaptă hărți de palate și calcule matematice, schițe de catacombe, versuri scrise în greacă, desene cu păsări și plante cât să umple o lume, ingrediente de poțiuni
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
piețe pustii. Cu un mare rafinament, frații Coen au creat o atmosferă de film retro nu chiar cu "purecii" care invadează peliculele vechi sau zgomotele scrijelite pe care le face acul de pick-up pe discurile antediluviene, ci printr-o atmosferă prăfoasă de film vechi, ca și cum praful deșertului s-ar fi depus pe retina camerelor. Efectul îți intră în sînge, așa cum ai senzația că praful îți intră în ochi; în roșcat-cărămiziul platoului deșertic urmele de sînge au culoarea întunecată a vieții, o
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
săptămână, citim ce scriu criticii (Valerian Sava, Laurențiu Brătan, Andreea Chiriac) despre regizorul invitat. Ne-a reținut atenția un fragment din intervenția Andreei Chiriac: "Alexandru Solomon este un autor special tocmai pentru că gândește documentarul - multă vreme considerat un gen desuet, prăfos, chiar agonizant - ca pe o structură vie, pe care imaginația sa o transformă creativ, cu umor autentic, de multe ori trist și întotdeauna profund, depășind șabloanele și anchilozele și modelând-o, chiar cu instrumentele ficțiunii, în direcția cea mai interesantă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9069_a_10394]
-
Sophia Loren, nu scapă unui spectator avizat. Modul de a reliefa prin fard conturul ochilor, decolteurile generoase și provocatoare ale Raimundei, precum și buzele groase marcînd un senzualism frust semnalează voluntarismul personajului. Regăsim și atmosfera provincială, un fel de liniște aparentă, prăfoasă, care deschide uneori spre imaginea unei străzi pustii sau traversate singuratic. De aici provine și senzația de atemporal, sentimentul că lucruri vechi își transmit ecourile; acest fapt face deodată posibilă conviețuirea pașnică a viilor și morților, ultimii vizitați la locul
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
ritual respectat cu rigurozitate, există un maestru de ceremonii, magister ludi, interpretat excelent de Pascal Boguard, care rostește frazele cheie și marchează fiecare moment esențial al jocului. În fundal, patronii așteaptă compact deznodămîntul. La rîndul lor, jucătorii aflați în lumina prăfoasă urmăresc aprinderea becului obsedant, așezați în cerc după ce numerele lor au fost trase la sorți, fiecare cu pistolul în ceafa celuilalt. Zgomotul percuției nu este spectaculos, asemeni unor marionete părăsite de al lor master of puppets, corpurile se prăbușesc cuminte
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
cabluri, cu coridoare, camere și mobilier identice. În lumea cenușie, umbrele apar proiectate pe paviment, pe ziduri, ca în teatrul Nô, ele cresc amenințătoare sau reflectă o singurătate tristă, inconsistentă, iar colțurile umbroase adăpostesc fragile aparteuri. Totul este cenușiu și prăfos, o lume lipsită de culori, de viață, artificială. Și de neuitat, scaunul de tortură aflat la capătul unei punți metalice suspendat în mijlocul unui furnal dezafectat, scufundat într-o lumină difuză. Leitmotivul filmului îl reprezintă muzica soporifică, "glamorous", din anii '40
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
mamei, la țară. Eram atât de impresionată și totodată neașteptat de speriată de faptul că Îndrăzneam să pășesc pe un teritoriu „adjudecat” de cei care mă priveau parcă cu reproș și mustrător din fotografiile alb-negru, peste care s-a așezat prăfosul și nemilosul timp, Încât m-am așezat doar pe un mic colț de scaun, ca În clipa următoare să mă reculeg de pe parchet și dintre sacoșe. Roșisem toată și nu mai știam ce să mai fac din cauza jenei ce mă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și astăzi, cum a atins cu aripa trupul meu de prunc, după care și-a luat zborul, pierzându-se printre nori... Dezideriu a avut o copilărie obișnuită ca unic fiu al unor părinți de condiție medie. Născut Într-un orășel prăfos de câmpie, Într-o perioadă când frontoanele caselor, cele ale instituțiilor, fabricilor, uzinelor ș.a.m.d., erau Împânzite cu lozinci patriotarde, după modelul rusesc, a avut șansa unor părinți iubitori, care nu l-au sufocat cu o dragoste incomodă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu plăcere, n-aveam sentimentul de pionierat, de explorator, de mă-sa pe gheață, vă repet: nu-mi puneam nici o întrebare, totul era perfect. Abia mai târziu, cred că ne mutaserăm deja în Dristor, ori pentru că nu le plăcea cartierul - prăfos, murdar, nou -, ori pentru că mi-a trecut prin cap o teorie bălmăjită care se sfârșea cu de ce?, n-au mai trecut să mă vadă și s-au pitit probabil prin borcanele de muștar ale altor țări, continente sau lumi. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
totul, împovărate de gravitatea imparabilă a unor expresii ca „această defensivă precară este sortită eșecului“ sau „verticalizarea nu beneficiază de aportul înaintașilor“. Radu era înzestrat cu acea abilitate rară de a dibui adevărul - benzi desenate și povestiri western - prin vraful prăfos și descurajant al almanahurilor, se descurca cu ochii închiși pe traseele stâncoase ale războinicilor apași, putea consulta oricând pentru o veritabilă teză de doctorat cu titlul Viața și aventurile lui Dr. Justice colecția completă a revistei Pif, recita ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lăsa rece, ca să nu mai vorbesc că mi se părea de-a dreptul inutilă, aveam rezerve și la capitolul ăla cu urechea pe asfalt, și nu neapărat fiindcă mă nedumerea programul de lucru al lui Winnetou, ci doar pentru că asfaltul prăfos nu mi-a inspirat niciodată încredere, și e la fel de adevărat că, pe undeva printr-un loc tainic, inaccesibil chiar și fraților de cruce, simțeam o simpatie caldă și vinovată pentru țâșt-bâștul ăla de Neghiniță și chiar pentru coșcogea papă-laptele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un amestec de frunze moarte, pachete de țigări și cioburi de sticlă. Acele fragmente de parbriz securizat spart, împinse într-o parte de generații întregi de infirmieri de ambulanță, formau o grămăjoară. M-am uitat în jos la acel colier prăfos, reziduuri ale o mie de accidente de mașină. În cincizeci de ani, pe măsură ce tot mai multe mașini se ciocneau acolo, bucățile acelea de sticlă aveau să formeze un calup de mărimi considerabile, în treizeci de ani - o plajă de cristale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]