332 matches
-
litera textului nu însă și în spiritul acestuia. Constrângerea care pune treptat stăpânire pe libera voință a elevei este tratată neconvingător. Piesa din 1950 a lui Eugene Ionesco rămâne la fel de actuală, cea din 1963 a lui Flemming Flindt s-a prăfuit deja. Textul ionescian își așteaptă, în continuare, abordări coregrafice mai înrudite spiritual. Tot ceea ce a însemnat, însă, artă autentică, de cea mai bună calitate, atât pe linia dansului neoclasic cât și pe cea a dansului modern din acest recital, ne-
Gala Alina Cojocaru by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9881_a_11206]
-
dărâmam și-l reclădeam neîncetat și-l populam cu mii de figuri familiare și necunoscute. Trebuia într-un târziu să ies eu și să ordonez la infinit ruinele, lanurile de blocuri și casele, așezările scurse ca o lavă întărită și prăfuită peste marginile Platformei Industriale, străzile transformându-se în șosele și parcurile transformându-se în păduri, lacurile și grădinile și terenurile virane." (pp. 70-71). Fuga eroului prin lumea de deasupra e, desigur, mult mai spectaculoasă. Dar ea își caută și își
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
soluțiile cele mai nimerite la toate întrebările. Ce spui tu o fi fost adevărat cine știe când. Iar chestia cu destinul cred că trebuie scoasă. BUFONUL: I-auzi! Închipuie-ți că secretarul nostru literar ar găsi, aruncat pe un raft prăfuit din subsol, un text cu file unse și cu tartaje scorojite. Îl citește, pocnește din degete: Da' știi că asta-i bună?" Îl dă domnului regizor, domnul regizor se duce la domnul director, domnul director dă din cap, adică da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dinafară. De ce vă supărați? încercă el s-o îmblânzească. Vă cer iertare. Am mare nevoie de aceste ore de engleză! Nu. Hotărât nu! Cât am putut să fiu de prost! Dar să știți un lucru, uză el de aceleași argumente prăfuite din repertoriul unor amorezi de ocazie, m-au zăpăcit ochii dumneavoastră. Aveți niște ochi ca niște scântei de foc, nu alta! Orice discuție e de prisos, domnule Gicu. Te rog să pleci ca un om civilizat, altfel chem toți vecinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
împărtășească, cu adăugirile de rigoare, altei persoane. În acest fel, știrea devenea bun public, nu mai era o taină, răspândindu-se cu o viteză greu de imaginat. În jurul prânzului, localitatea avea pe masă noua informație care până spre seară se prăfuia, astfel încât a doua zi, o alta, proaspătă, cu un grad sporit de senzațional, să-i ia locul. În legătură cu situația doctorului Teodoru, informațiile care circulau nestingherite de mai mult timp păreau a fi perimate, dar când, într-o după-amiază, directorul spitalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
rămase Adriana, dezorientată și de-a dreptul distrusă, ca fărâmată în bucăți. Mai mult pentru dânsa, ea rosti șoptit aceste cuvinte la final, nemaicontând deloc că Luiza nu se mai afla, de câteva clipe deja, acolo, lângă ea: - M-ai prăfuit... Ei bine, de ținut minte este că, dacă înainte de discuția cu vecina sa, Adriana era tristă și abătută, dar, totodată, oarecum optimistă în inimă, cu eterna speranță că cineva sau ceva, o persoană hărăzită sau o întâmplare fericită, o vor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
la magazia de produse agricole din stația CFR, erau garate vagoane aduse din Jos, încărcate cu cereale, făină și tărâțe, pe care le descărcam de marfă tocmai noi, cei ce locuiam în apropierea gării. Pe lângă faptul că isprăveam osteniți și prăfuiți din cap până-n picioare, eram plătiți la Sfântu-Așteaptă, dar era plăcută atmosfera de clacă și de hârjoană, pe fondul căreia, în momente de slăbiciune ale achizitorilor, noi palmam și doseam câte un sac sau doi, de căciulă, căci, după părerea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
lumina neonului din perete, trebuia să se mulțumească cu lumina unui bec ce își trimitea razele de la veioza de pe noptieră până spre igrasia ce fusese expusă asemeni unui tablou de mari dimensiuni într-un muzeu. Își turnă într-un pahar prăfuit din lichiorul dulceag și roșiatic de pe masă. Se trânti în pat și rămase cu privirea în tavan. Așteptă. În mai puțin de jumătate de oră totul avea să se termine, iar planul său se va dovedi a fi planul unei
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
prospețime...dar chiar să denigrezi teatrele de stat, in corpore, pentru că-s Învechite, mi se pare exagerat. Pentru că, la urma urmei, Carmen Vidu nu are (Încă) la bursa valorilor, cota unor Ciulei, Pintilie, Șerban, Măniuțiu, Purcărete, Tompa, Darie, Dabija ș. a. prăfuiți care au avut ghinionul să lucreze În bătrînicioasele teatre de stat... Și fiindcă tot vorbim de cronicari : o altă tînără, vorbind despre o montare de pe scena Comediei (teatru de stat deci, plin de praf, ne-am Înțeles!) exclamă afolată :” În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mai energici și mai sănătoși, comunicarea interumană deține un rol deosebit în menținerea echilibrului vieții. În Forever am găsit ceea ce căutam: energie nouă și prieteni noi pe care i-am lăsat să-mi invadeze sufletul și mi-au umplut golurile prăfuite de ignoranță. Forever este pentru mine un curent continuu și mă alimentez permanent, Forever nu înseamnă doar niște produse de calitate, mai înseamnă și o terapie de grup foarte benefică pentru întărirea și echilibrarea forțelor fizice și psihice, mai înseamnă
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
în acele timpuri străvechi, dacă nu vom înțelege acest lucru, toți suntem destinați să ne crucificăm singuri. Evoluția pe verticală presupune folosirea puterilor interioare și nu mă refer la mușchi sau oase, mă refer la diamantul nostru neșlefuit din interior, prăfuit de ignoranța derivată din neștiință. Degeaba ne rupem oasele muncind zi și noapte fără discernământ, dacă nu apelăm înțelept la forța incomensurabilă din interior sau mai direct spus, La Dumnezeu, sau cum vreți voi să-i spuneți, atunci rezultatul o să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
deoarece cineva va primi acel zâmbet și ne va răspunde în același fel. Un zâmbet poate face mare diferență în viața noastră. Am punctat un pic despre acest minunat lucru, care este zâmbetul, deoarece majoritatea l-am uitat prin sertarele prăfuite de amărăciune. Consider un handicap sau mai bine spus o boală urâtă, lipsa zâmbetului de pe buze, nu costă nimic să zâmbești, este totul gratis și inepuizabil și nici nu poți ști vreodată cine se va îndrăgosti de zâmbetul tău. Dumnezeule
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
totul parcă s-a transformat într-un morman de dărîmături și gunoaie. Cu mîneca își tamponează rana din care curge un firișor de sînge. Privește la fațadele degradate ale clădirilor, la acoperișurile încovoiate, la gropile din asfalt și la copacii prăfuiți de pe marginea străzii. Un șofer îl claxonează văzîndu-l că nu îndrăznește să traverseze, deși se află în dreptul unei treceri pentru pietoni. Încă nu-și poate lua inima în dinți, se întoarce înapoi pe trotuar, la ce bun să mai treacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
privind din nou în direcția holului ca în gura unei văgăuni. Pînă la urmă tot o să pună cineva mîna pe ei, începe să se gîndească oprindu-se locului în dreptul pervazului, dînd la o parte perdelele de la geam, privind prin sticla prăfuită în stradă, descumpănit de tabloul indivizilor care brăzdează trotuarele în sus și-n jos, simțind că viața lui a ajuns într-un punct mort. Pușcăria o să-i mănînce, se gîndește la același scenariu care era atît de ușor de imaginat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care proletariatul a reușit să se elibereze, în ce fel a izbutit să se orienteze în meandrele luptei de clasă. Am fost niște naivi închipuindu-ne că odată cu venirea la putere a Geniului care părea că alături de aceleași fraze leniniste prăfuite cu mesaj moderat de genul dictatura proletariatului, formarea omului nou, construirea socialismului, spicuite de prin articole celebre cum ar fi „Statul și Revoluția“, „Ce-i de făcut?“ sau „Două Tactici ale Social Democrației“, o să avem parte de un mesaj nou, îndreptat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Helen. Ai grijă! Cu fundul îngropat în mijlocul mărgelelor și cioburilor de cristal, sunt cuprins de o caracatiță tremurătoare și zornăitoare. Tentaculele reci de sticlă și lumânările false. Brațele și picioarele mi se încâlcesc în ghirlandele și lanțurile de cristal. Pendulele prăfuite de cristal. Fuioarele de pânză și păienjenii morți. Un bec încins mă arde prin mânecă. La înălțimea asta mă cuprinde panica și mă agăț de o ghirlandă de sticlă; încâlceala aceea sclipitoare se scutură și se clatină, răsunând ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
că Alan parcă îl și vedea începând să danseze, cu țâțele mari bălăngănindu-se prin barul galben. În schimb, grecul își trase un scaun și li se alătură, aducând cu sine și o sticlă de raki luată din fundul dulapului prăfuit de la bar. *** Astfel că, după două ore, Alan se trezise că i se face o felație viguroasă, dar lipsită de orice urmă de pasiune, în șopronul cu tomberoane de la pensiunea doamnei Critchley. Autoarea era una dintre prietenele zoofililor, care pierdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cineva la ușa noastră (unde soneria, ca de obicei, nu funcționa). Era Mircea. Gâfâind puțin. Îmi adusese în dar un Pegas verde, modelul cel mai scump, cu ghidonul și cu șaua reglabile, gata potrivite pentru statura mea. Ca să nu se prăfuiască roțile, venise cu bicicleta în brațe de la Valea Argeșului, din stația de autobuz. Două-trei ore, până aproape de miezul nopții, a stat cu mine printre blocuri, eu gonind în față, departe, el venind în urma mea agale, într-o ordine răsturnată față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nici o amenințare, de niciunde, să urci liniștit, cu pași normali, să nu te zgârcești la săru’ mâna, la bună ziua și la răspunsuri cumsecade date vecinilor. Iar în asemenea momente tihnite, când armele sunt puse în cui, când strategiile militare se prăfuiesc, iar redutele sunt părăsite vremelnic de combatanți, devin posibile gesturi și fapte de neimaginat în trecut. Spre exemplu, eu, Filip, care i-am provocat Constantineascăi atâtea crize de furie, care am adus-o în pragul nevrozei cu coborâtul meu duruitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la tavanul Încăperii principale din prăvălie. Ca majoritatea clădirilor din zona respectivă, era o construcție foarte veche, fără izolare termică la tavan, iar spațiul dintre fiecare pereche de grinzi alcătuia un locaș deschis și lung, incredibil de fierbinte și de prăfuit. Înaintașii mei cei tenace săpaseră cu dinții În grinzi găuri circulare perfecte și, prin intermediul acestor găuri, am reușit să mă avînt În fiecare dintre aceste spații goale, pe rînd. Îmi croiam drum În direcția străzii, explorînd fiecare cămăruță cît se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Fluturii cei frumoși aveau să-și strîngă aripile și eu aveam să mor, ca orice alt șobolan. Am dormit mult timp. Și, cînd m-am trezit, nu mă aflam În rai, În afară de cazul În care raiul nu este un loc prăfuit dintre două grinzi de lemn. Încă mă mai simțeam slăbit, Însă nu-mi mai sîngerau gingiile. Mi-era cumplit de sete și aveam o foame de lup. În lumina ce se strecura de jos pe la marginea Balonului dansau fire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pași în fața sa, Vaughan o convinsese pe Helen să-i însoțească la Spitalul General din Northolt. Odată ce-am pornit la drum, m-am pomenit că trebuie să depun toate eforturile pentru a mă ține aproape de mașina lui Vaughan, Lincolnul prăfuit cu un far montat în spate. În timp ce Seagrave se bălăngănea în spate lângă Helen, Vaughan conducea cu viteză prin aerul serii, cu un cot pe marginea gemului, lovind cu mâna pe capota de sus. Îmi închipuiam că, în felul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de pe husa de plastic a scaunului ca într-o înfiorare născută din atingerea unei membrane mucilaginoase sângerânde. Când atinse volanul, păru să-i recunoască greu structura. În torpedou, sub tabloul de bord deformat, era o mănușă de damă, o mănușă prăfuită din velur. Reușea oare actrița, așezată în mașină, cu fața acoperită cu machiajul morții, să vizualizeze victima reală, aceea rănită în accidentul care zdrobise mașina - o gospodină francofilă de periferie, poate, sau o stewardesă de la Air France? Îi mima oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și am ieșit, lăsând-o să se bucure de norocul chior care m-a scos în calea ei. Când m-am întors cărând strictul necesar pentru primele zile, femeia mă aștepta îmbrăcată într-un negligé atât de vechi și de prăfuit încât aproape că mi-au dat lacrimile. Pe copil îl încuiase în camera lui. Am luat-o în brate, am dus-o în dormitor, am aruncat-o pe pat și așa mai departe. După vreo cinci ore, când ea dormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
bine decît oricine!) că oamenii ăștia, locuitorii Vladiei, asistă pe zi ce trece la degradarea idealurilor lor, a speranțelor care nu se împlinesc. Idealul este adevăratul stăpîn al omului, nu-i așa, domnule adjutant? Iar dacă idealul se degradează, se prăfuiește, se subțiază, hai să zic, se trivializează prin simpla încercare de a-l atinge, de a-l aduce la nivelul micimii celor care aleargă, cred în el, atunci înseamnă că oamenii sînt condamnați la o profundă nefericire. Pare, cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]