3,904 matches
-
Radu Vasile. Pe urmă, în timpul venirii la putere a PNȚCD am fost nemulțumit de modul în care s-a "afirmat" partidul. Atunci am scris și eu o serie de articole critice, pentru că am avut impresia clară că se duce în prăpastie. Era un partid care făcuse eroarea strategică de a lua asupra lui toate deciziile unei guvernări, când, în realitate, nu el decidea toate liniile. Era atacat și de PDSR și de către aliați și nu s-a apărat deloc. S-a
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
lui Romain Rolland. Întors în România, cu gîndul de a se stabili la Baldovinești (lîngă Brăila) - unde voia să-și întemeieze o "gospodărie țărănească" - și-a văzut planurile date peste cap de autorități și de rude. Sentimental, era în pragul prăpastiei: Bilili îl părăsise, după ce îi promisese că vor trăi împreună în casa pe care Istrati tocmai o construise la Brăila, pe terenul unui prieten. Supus interogatoriilor, urmărit de Siguranță, atacat violent în presă, refuzat de gazete care altădată îi solicitau
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
transpare în cronică. Avem de-a face cu glasul unui "conservator" și "neaoșist" care încă nu și-a ideologizat mesajul. Cu același profil politic apare și cel aproape idolatrizat de autor - domnitorul Constantin Brâncoveanu. Evident, Principatele se aflau "pe marginea prăpastiei" și "clasa politică" se zbătea să găsească o soluție crizei în plină desfășurare. Se înfruntau două viziuni - cea a "deschiderii către occident" prin acțiuni concrete și fără echivoc, aici remarcându-se Cantacuzinii și Dimitrie Cantemir, și cea conservatoare, care punea
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
credincioasă, care n-a lipsit de la slujbă nici măcar o dată. Mai târziu, la începutul războiului civil, toți dominicanii din acea mănăstire au fost împușcați. Calanda avea două biserici și șapte preoți, pe lângă unchiul Santos care, în urma unui accident (căzuse într-o prăpastie în timpul partidei de vânătoare) fusese angajat de tata, ca să-i administreze bunurile. Religia era omniprezentă și se manifesta în toate detaliile vieții. Eu, de exemplu, mă prefăceam că țin o slujbă religioasă în podul casei, iar surorile mele făceau pe
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
apariției, precum originalul eseu Rimbaud vagabondul, în 1933, apoi Conștiința nefericită, care-l plasa, în 1936, în miezul dezbaterilor filosofice în jurul existențialismului, un Fals tratat de estetică în 1938, sau acel studiu fundamental, apărut postum, în 1947, Baudelaire și experiența prăpastiei. Prea rar era pronunțat, de asemenea, în acești ani, numele poetului Fondane, autor al câtorva culegeri ca Ulysse (1933), Titanic (1936) și - iarăși postum - Exodul (1965). “Actualitatea reînnoită” a operei lui Fondane, despre care vorbește Monique Jutrin în Cuvântul înainte
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
discursivitate, aceste „narațiuni ale intelectului” (cum le numește Dan Laurențiu) fac parte din creațiile geloase care își modelează cititorii, o dată pentru totdeauna, cu un vis firesc de exclusivitate. În Poesie et profondeur, Jean Pierre Richard observă că, deși ieșit din prăpastia baudelairiană, Arthur Rimbaud: „vrea, dimpotrivă, să nege profunzimea. Sau, mai degrabă, își propune s-o depășească și pentru asta să extragă din ea promisiunea de înălțare, încărcătura de viitor. Prin explozie, zbor, țâșnire, metamorfoză, laconism, revoltă, poetul încearcă să edifice
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
cazanul» care fierbea la Zürich, bolșevicii ruși erau foarte activi. Lenin, Radek și Zinoviev își aveau acolo cartierul general, pregătindu-se să preia puterea în Rusia. Pe hîrtie, între rigoarea bolșevică și furia nihilistă Dada pare să se caște o prăpastie uriașă. E greu de imaginat ce căuta statul-major al revoluției mondiale în harababura de la Cabaretul Voltaire. Și totuși, Lenin și Tzara s-au întîlnit! Intermediarul a fost un anume Willy Müzenberg, un apropiat al lui Lenin. De fapt, un personaj
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
Ca patron de gazete, ca realizator de emisiuni de televiziune, Mircea Dinescu ar profita, se spune printre rânduri, de poziția de membru al C.N.S.A.S. E doar o insinuare, iar Cornel Nistorescu e suficient de abil să nu cadă în prăpastia propriilor fantasme, atenuându-și acuza: „Nu vreau să spun că Mircea Dinescu a făcut ceva din toate acestea. Chiar îl cred de bună credință. Dar, teoretic, el poate greși.” Trei afirmații, trei idei care se bat cap în cap. Să
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
la vremea sa... Euripide, a cărui piesă autorul francez o ia și o modifică în sensul moralei creștine, era mai liber, mai modern, mai aproape de noi, cei de azi, după cum se va vedea. Între grec și franțuz se cască o prăpastie enormă. La autorul antic, Fedra, culcându-se cu fiul ei vitreg Hipolit, care o violează pur și simplu... vim corpus tulit... îl denunță ea însăși pe acesta soțului ei, Tezeu, de frică să nu i-o ia celălalt înainte... În
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
serviciul unei alte cauze decît cea a propriei spuneri”. „Resemantizarea” de către Celan a cuvintelor în „anticuvinte” se produce ca urmare a contaminării lor cu istoria înspăimîntătoare; procesul de specificare a limbajului se produce în timpul călătoriei „prin lumea morților”, pînă „în fundul prăpastiei”, cu consecința imediată în anularea acelei „forțe evocatoare” a cuvintelor, atît de importantă pentru hermeneutica filozofică, și, aparent paradoxal, într-o eliberare fără seamăn a semnificațiilor. Poetul procedează demiurgic, „dînd nume” și, printr-o îndrăzneață topire a semnificanților și semnificaților
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
spânzură în partid, iar guvernul e bine garnisit cu emanați ai... Emanatului, având și un redutabil vârf de lance, Mircea Geoană, mai imprevizibil și mai dornic de ascensiune decât însuși premierul), Adrian Năstase dansează pe un fir subțire-subțire, deasupra unei prăpăstii tot mai amenințătoare. Spre deosebire de comentatorii (zdrobitoarea majoritate) care l-au exonerat pe Ion Iliescu de acuza de antisemitism, nu sunt chiar atât de sigur că omul de la Cotroceni e un înger imaculat. Să nu uităm că în anii de când se
Perimetru roșu cu antisemiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13634_a_14959]
-
înainte cu pași lenți, ținându-se de mână, în tăcere, sprijiniți unul de altul. Până când deodată au văzut că ajunseseră la capătul pădurii. Plini de speranță, au înaintat spre spațiul descoperit, dar, ieșind dintre copaci, s-au trezit în fața unei prăpăstii. Aplecându-se înainte, au încercat să vadă. Dar, la lumina stelelor nu zăreau nimic decât un hău de întuneric, iar o răceală de marmură le atingea obrajii. E o prăpastie, a spus bărbatul. Pământul se despică în fața noastră. Nu mai
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
descoperit, dar, ieșind dintre copaci, s-au trezit în fața unei prăpăstii. Aplecându-se înainte, au încercat să vadă. Dar, la lumina stelelor nu zăreau nimic decât un hău de întuneric, iar o răceală de marmură le atingea obrajii. E o prăpastie, a spus bărbatul. Pământul se despică în fața noastră. Nu mai putem face nici un pas. Uite aici a răspuns femeia. Și a arătat o cărare îngustă care înainta pe marginea prăpastiei. În stânga se înălța o faleză de piatră, iar în dreapta era
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
iar o răceală de marmură le atingea obrajii. E o prăpastie, a spus bărbatul. Pământul se despică în fața noastră. Nu mai putem face nici un pas. Uite aici a răspuns femeia. Și a arătat o cărare îngustă care înainta pe marginea prăpastiei. În stânga se înălța o faleză de piatră, iar în dreapta era hăul. Să mergem, a spus bărbatul. Mi-e frică, a spus femeia. Suntem împreună, a răspuns bărbatul, nu-ți fie frică. Și au pornit pe cărare. Bărbatul mergea înainte și
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
a țipat. Agață-te de pământ Dar nici o voce nu i-a răspuns, iar în tăcerea vastă, limpede și sonoră se auzea doar rostogolirea pietrelor. Era singură, învăluită în spaimă, agățată de pământ, în fața hăului. Răspunde a strigat, aplecată peste prăpastie. În depărtare, ecoul a repetat: Răspunde Stătea întinsă pe jos, cu mâinile îngropate în țărână, și a început să țipe ca cineva pierdut în mijlocul unui vis. Apoi s-a oprit din țipat și a murmurat: Trebuie să mă duc să
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
caut. A înaintat de-a bușilea pe cărare, pipăind pământul în căutarea unui loc de trecere pe unde să poată coborî ca să-l caute pe bărbat. Dar nu exista loc de trecere. Atunci a încercat să coboare chiar pe versantul prăpastiei. Agățându-se de ierburi și de rădăcini, s-a lăsat să alunece în josul abisului. Dar picioarele ei nu întâlneau nici un ieșind de care să se sprijine. Versantul cobora vertical, era un perete neted de piatră golașă. Trebuie să revin pe
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
bordură fără ieșire. A rămas locului, dintr-o parte, cu picioarele unul în fața celuilalt ca siluetele din desenele egiptene, cu latura dreaptă a corpului lipită de piatra de sus și latura stângă deja scăldată în boarea rece și aspră a prăpastiei. Simțea că ierburile și rădăcinile de care se ținea cedau treptat la greutatea corpului ei. Înțelegea că venise acum rândul ei să cadă în prăpastie. A văzut că, atunci când rădăcinile se vor rupe, nu se va putea agăța de nimic
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
de piatra de sus și latura stângă deja scăldată în boarea rece și aspră a prăpastiei. Simțea că ierburile și rădăcinile de care se ținea cedau treptat la greutatea corpului ei. Înțelegea că venise acum rândul ei să cadă în prăpastie. A văzut că, atunci când rădăcinile se vor rupe, nu se va putea agăța de nimic, nici chiar de ea însăși. Fiindcă pe ea însăși se va pierde atunci. A înțeles că-i mai rămăseseră doar câteva clipe. Atunci și-a
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
vor rupe, nu se va putea agăța de nimic, nici chiar de ea însăși. Fiindcă pe ea însăși se va pierde atunci. A înțeles că-i mai rămăseseră doar câteva clipe. Atunci și-a întors fața spre cealaltă parte a prăpastiei. A încercat să străpungă întunericul. Dar nu se vedea decât întuneric. Și totuși și-a spus: De cealaltă parte a prăpastiei este cu siguranță cineva. Și a început să strige. Dintr-un volum de povestiri portugheze aflat sub tipar la
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
atunci. A înțeles că-i mai rămăseseră doar câteva clipe. Atunci și-a întors fața spre cealaltă parte a prăpastiei. A încercat să străpungă întunericul. Dar nu se vedea decât întuneric. Și totuși și-a spus: De cealaltă parte a prăpastiei este cu siguranță cineva. Și a început să strige. Dintr-un volum de povestiri portugheze aflat sub tipar la Editura Universal Dalsi.)
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
duși copiii și, uneori, singurul pe care îl poate rememora adultul. Există în lumea circului o relație specială cu un adevăr important și pentru restul lumii, de obicei pitit între vălurile convențiilor sociale. Spectacolul lui Radu Afrim stabilește punți peste prăpastia dintre comportamentul oamenilor care trăind în preajma animalelor împrumută ceva din felul lor de a fi în principal ignorarea regulilor ipocriziei sociale și energia declanșată pentru apărarea suveranității în teritoriul personal de candoare, pentru păstrarea vibrației creatoare. Deoarece acești oameni cu
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
din nou dat uitării. În ceea ce mă privește, am reușit să cataloghez vreo cincisprezece vise care s-au repetat, urmărindu-mă toată viața, ca niște fideli tovarăși de drum. Unele sunt foarte banale: cad într-un mod caraghios într-o prăpastie și sunt urmărit de un tigru sau de un taur. Mă aflu într-o cameră, închid ușa după mine, taurul o dărâmă și o iau iarăși de la capăt. Sau, indiferent de vârsta pe care o am, trebuie să dau iarăși
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
văzut/ și tu. dintr-un joc nu creștea/ nimic și nici dintr-o poezie/ așa s-a obișnuit să cadă cu aripile între dinți și să cadă numai/ căderea era acceptată de azi înainte./ dintr-o cădere a crescut o prăpastie/ nu era cea mai prăpastie dar era/ cea mai cădere". De reținut din tot poemul doar primul vers și antepenultimul. Să mai citim un text: "becul se stingea eva/ a pierdut mărul și a/ uitat să păcătuiască în acel an
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13914_a_15239]
-
joc nu creștea/ nimic și nici dintr-o poezie/ așa s-a obișnuit să cadă cu aripile între dinți și să cadă numai/ căderea era acceptată de azi înainte./ dintr-o cădere a crescut o prăpastie/ nu era cea mai prăpastie dar era/ cea mai cădere". De reținut din tot poemul doar primul vers și antepenultimul. Să mai citim un text: "becul se stingea eva/ a pierdut mărul și a/ uitat să păcătuiască în acel an/ toată recolta de mere a
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13914_a_15239]
-
dificultatea ei. Ioana Calotă este distribuită în Isbjörg-leoaica, celălalt chip fiind interpretat corect de Mădălina Ghițescu. Pe Ioana Calotă o cunosc din examenele de la institut (U.N.A.T.C.), din spectacolul Hora iubirilor al lui Felix Alexa de la Teatrul Nottara, precum și din Prăpăstiile Bucureștilor al Adei Lupu, montat în același teatru amintit. I-am remarcat și i-am apreciat întotdeauna calitățile reale, forța, mai ales, și m-am întrebat cum poate fi temperat excesul pe care îl face mereu pe scenă, îngroșîndu-și aparițiile
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]