4,025 matches
-
victimei masca de oxigen apoi au ridicat-o cu grijă și transportat-o cu o targă purtată de toți cei coborâți în râpă. Mașina salvării cu sirenele pornite plecă în trombă spre Brașov. Pompierii au rămas să stingă focul din prăpastie. I-a ajutat și ploaia care nu contenea să cadă. Revenit lângă mașina sa, constată că are răni pe brațe și că este plin de nămol și frunze ude pe pantofi și pantaloni, întreaga îmbrăcăminte fiindu-i compromisă. Se va
ROMAN (FRAGMENT) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_fragment_stan_virgil_1343814641.html [Corola-blog/BlogPost/360070_a_361399]
-
să-și dea seama dacă era frumoasă sau nu, însă era convins că nu putea fi urâtă. Și era o copilă atât de suplă și atât de ușoară în brațele lui! Un pui rănit de lebădă căzut în urâțenia unei prăpăstii de munte, pe un timp ploios de iunie. Își propuse ca după terminarea afacerilor din Poiană să caute fata la Spitalul de Urgență din Brașov. Va găsi el unde a fost dusă. Măcar să știe dacă este în afara oricărui pericol. Chiar dacă
ROMAN (FRAGMENT) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_fragment_stan_virgil_1343814641.html [Corola-blog/BlogPost/360070_a_361399]
-
încolțirea ierbii/ ... ” (Vae soli). Coloana de sprijin a întregului volum este timpul, „ochiul” impasibil care nu tresare la suferința și dispariția omului. Senzațiile de rostogolire și destrămare întrețin și accentuează stările de teamă și tristețe. Melancolia pală nu duce spre prăpastia disperării. Lumina apără de puterea întunericului, de abisul nevăzutului. Poeta este conștientă că, fără o deschidere spre transcendent și o comunicare cu spațiul celest totul s-ar destrăma, s-ar pierde în haosul nemărginit. Sensibilitatea trăirilor și limbajul rafinat frapează
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/Azi_a_vazut_lumina_tiparului_cartea_mea_maria_ileana_belean_1341463213.html [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
Ana Maria Donosa, văzândo jucând sau în fotografie, și întocmai așa am aflat-o, întâlnind-o, cunoscând-o, vorbind cu ea. E un om frumos, e un om sensibil, e o actriță cu duh! Un râu ce cade într-o prăpastie e o cascadă mirifică, un spectacol al naturii, de o nemărginită frumusețe, pe când un mal prăvălit în aceeași prăpastie e o bufnitură sinistră, o devastare a naturii! Această reflecție și imaginile induse în ochii minții mele îmi duc gândul la
ANA MARIA DONOSA. ORBI FĂRĂ IUBIRE, ÎN ÎNTUNERICUL PROPRIILOR GREŞELI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1419701871.html [Corola-blog/BlogPost/366533_a_367862]
-
cu ea. E un om frumos, e un om sensibil, e o actriță cu duh! Un râu ce cade într-o prăpastie e o cascadă mirifică, un spectacol al naturii, de o nemărginită frumusețe, pe când un mal prăvălit în aceeași prăpastie e o bufnitură sinistră, o devastare a naturii! Această reflecție și imaginile induse în ochii minții mele îmi duc gândul la glumele din rolurile comice ale Anei Maria Donosa, care și atunci când provoacă publicul să râdă chiar și de sine
ANA MARIA DONOSA. ORBI FĂRĂ IUBIRE, ÎN ÎNTUNERICUL PROPRIILOR GREŞELI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1419701871.html [Corola-blog/BlogPost/366533_a_367862]
-
i-au pus victimei masca de oxigen apoi au ridicat-o și transportat-o pe o targă purtată de toți cei coborâți în râpă. Salvarea cu sirenele pornite plecă în trombă spre Brașov. Pompierii au rămas să stingă focul din prăpastie. I-a ajutat și ploaia care nu contenea să cadă. Revenit lângă mașina sa, Ștefan constată că are răni pe brațe și că este plin de nămol și frunze uscate pe pantofi, iar întreaga sa îmbrăcăminte era compromisă. Se va
ROMAN 1. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_1_stan_virgil_1333341498.html [Corola-blog/BlogPost/358749_a_360078]
-
unde se duce, unde dispare ceea ce am auzit, când nu însemn ceea ce am auzit? A răspunde - în uitare este prea eliptic și prea complicat. Dar ce e uitarea, cea care înghite tot ce nu e adăpostit în cuvinte? Ce este prăpastia deasupra căreia verbul a trăi se lasă suspendat de verbul a scrie iar lumea însăși devine o poveste care așteaptă să fie citită cuvânt de cuvânt? O poveste scrisă cu greu, literă de literă și silabă de silabă, la sfârșitul
DIN VOLUMUL “ HAOS”, EDITURA ANAMAROL, 2010 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 by http://confluente.ro/Din_volumul_haos_editura_anamarol_2010.html [Corola-blog/BlogPost/349010_a_350339]
-
amânată. Utopismul răzbate în fiecare frază: căutare permanentă a unei națiuni care continuă să ocolească pe foștii imigranți și pe foștii sclavi; o societate care încă nu funcționează pe baze egalitare; obstacole în fața propășirii individului; pericolul dispersării, al dezagregării naționale; prăpastie între realitate și promisiuni care n-a fost înlăturată. Este frazeologia obligatorie la New York, dar și la Moscova, unde ea diferă doar puțin: «Tovarăși, spun secretarii generali ai Partidului, noi suntem încă în etapa socialistă, dar fiecare trebuie să facă
MODELUL DEFORMAT. AMERICA DE LA TOCQUEVILLE LA CARTER, DE THOMAS MOLNAR de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 by http://confluente.ro/alexandru_marchidan_1494330551.html [Corola-blog/BlogPost/376597_a_377926]
-
complet din sticlă ce ne oferea pe de-a-ntregul imaginea grandiosului pod. La ieșire, ne-am făcut fotografii lângă o statuie care reprezintă imaginea marilor dificultăți cu care s-au realizat aceste construcții. Un muncitor era atârnat în aer deasupra prăpastiei, susținut de cabluri, sprijinindu-se doar cu vârful piciorului de stâncă perpendiculara, făcând eforturi greu de imaginat, ca să modeleze o parte din stâncă. Se știe că pentru asemenea situații extrem de dificile, constructorii au făcut apel la ajutorul celor care lucrau
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Elena_buica_o_vacanta_exo_elena_buica_1389931507.html [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
destin de pământeană! La soarta mea prin nopți să veghezi, iubire eternă să-ți dăruiesc! Cu raze reci să mă-mbrățișezi că, rece voi fi în astral ceresc! Îngenunchez în fața sorții, să mi te aducă-n rugăciune! Să trec de prăpastia nopții, pe gânduri plutind spre altă lume. Că în poveste fără sfârșit am pus nemuritoare iubire, aș vrea să îmi văd visul împlinit în a cititorului privire. © Maria Filipoiu În ,,Antologia SIBIOZE LIRICE 11", Editura Anamarol Remember eminescian -odă- Peste
MIHAI EMINESCU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1434230214.html [Corola-blog/BlogPost/360511_a_361840]
-
ce trebuia călcate în sistemul juridic. Pe cei cu probleme de natură civilă îi atrăgea cu un anumit fel de vorbire, în timp ce pe cei angrenați în cauze penale încerca să-i atragă cu alt vocabular, alte gesturi și priviri, alte prăpăstii create pe moment. Știa să-i sperie, să arunce nada, pentru ca apoi să-i transforme în clienți. Cele două reușite au avut darul de a schimba ceva în atitudinea „șefei” și Mișu a știut să exploateze momentul. A obținut libertatea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_capii_5_marian_malciu_1327334794.html [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
seară” de la Biblioteca Națională a României, (Editura ZIP, București, 20 iulie 2012). Australia și România, Sydney și București, două locații contopite prin „Cancer la sânul iubirii”: nu, nu ai cum să separi iubirea, de durere... nici de tristețe... nici de prăpăstii... at fi ca și cum i-ai extirpa unei femei un sân cu argumentul că așa-i mai bine, mai frumos în fond, normal... așezarea liniștii, cu mâinile sub cap, într-o inimă îndrăgostită, curgerea tandemului zi/noapte ca o apă la
DESPRE INEXISTENŢA GEOGRAFIEI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Despre_inexistenta_geografiei_mihaela_cristescu_1351810245.html [Corola-blog/BlogPost/369857_a_371186]
-
degetele, cu unghiile și dinții. Cauți o pală de aer, mai multă lumină. Lupți cu coșmarurile, cu clipele ... nu știi dacă-i zi sau noapte. Prizonier în abisul meditației, cufundat în nisipurile mișcătoare ale conștiintei. Te scufunzi mai tare în prăpastia neagră, auzi îndemnuri șoptite cu viclenie, sfaturi amestecate. Spirite înșelătoare îți dau t â rcoale: « Aruncă-te ! Acum ! Hai, nu-ți fie teamă te prindem noi. » Râsete lugubre. « Ai grijă! Se hrănesc doar cu frica ta. » O greutate fierbinte îți
DEZILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 by http://confluente.ro/Deziluzii_camelia_constantin_1329665286.html [Corola-blog/BlogPost/345233_a_346562]
-
din drum Prefăcută de Dava, meșter iscusit, 19 În urna sacră a unui...mit. Și totuși mă gândesc cât mai bine Să mă bucur de restul zilei care vine. DOCHIA Adevărat, Zada... Un....totuși, stă greu cât un munte... Alături prăpastia deschisă...fără punte... ZADA De ce să fiu altfel? Dincolo fericirea e deplină, Sunt, însă, atâtea lucruri ce încântă viața cu lumină. DOCHIA Ba, chiar, nu așa!? Ne ademenesc unele care Nu ne așteptam fiecare? Viața e acolo, Zada, unde o
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, TABLOUL 2 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Florile_sarmisegetusei_drama_istorica_in_versuri_tabloul_2.html [Corola-blog/BlogPost/358013_a_359342]
-
gândul îndărăt cu mii de veacuri, La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă, Pe când totul era lipsă de viață și voință, Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns... Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns. Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă? N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă, Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, Dar nici de văzut nu fuse și nici ochi care s-o vază. Umbra
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal by http://revistaderecenzii.ro/mihai-eminescu-15-ianuarie-1850-15-iunie-1889-poet-national-si-universal/ [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]
-
nici chiar doi oameni identici sau gemeni. Ei nu corespund nici fizic, nici psihologic (caractere și destine), nici social, de aceea fiecare trăire sufletească va fi diferită. Nu am o mare experiență traită în viață, dar deseori ajung la marginea prăpastiei, și nu zic: ,,pînă aici”. Spre marea mea mirare calea mea se luminează, fiindcă am capacitatea de a prețui înțelepciunea și această cale îmi dă o noua întorsătură în viață. Viața noastră în condițiile de astăzi reprezintă un stres cronic
PREMIUL III LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR, EDITIA A II-A, 2016 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1474617407.html [Corola-blog/BlogPost/374182_a_375511]
-
Credința-n lucrurile sfinte. Sau să mă minți că mă dorești Cu vorbe dulci dar și cuvinte. Tu crezi cumva că este joacă Sau poate simplă nebunie. Care în timp o să îmi treacă Cuprins de dor și nostalgie. Nu vezi prăpastie-ntre noi Nici hăul cel adânc căscat. Ai vrea ca singuri amândoi Să ne iubim ! ... Dar în păcat ! Mă-ncearcă sentiment cumplit Ca de curată nebunie. În care eu voi sta pitit Să-ți cercetez melancolie. Aștept să treacă pe la
CALEA POCĂINȚEI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/florin_cezar_calin_1473583524.html [Corola-blog/BlogPost/378320_a_379649]
-
transmite mesajul și secate de sens. „Virgule de geruri” și „cratime de vifor” întăresc ideea unei lumi interioare reci, care aspiră la împlinire: „Nu știi ce vrei! Te-agăți cu mâini de gheață/ De marginile verii din cuvânt,/ Dar scrii prăpăstii zilnic în prefață/ Și-apoi arunci cu țipete în vânt/ Ca încrustarea lui să te întoarcă/ Din nou în iarna ta de răzgândiri/ Să-ți ningă iar cu dacă și cu parcă/ Pe buzele rostirii și-n priviri.// Nu știi
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1425804320.html [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
bine, că pașii mei prin ierburi se ascund de gândul ce abia se mai abține să-și strige ploaia și că mă scufund în ape de-ntuneric ce persistă să-mi scrie valuri c-un condei de-amar. Când râd prăpăstii știi că nu există în mine-aprins de liniști niciun far, că lotcile-mi se leagănă întruna a rătăciri, cu închistări cu tot și că-ntr-un colț de cer îmi plânge luna. Câd râd abisuri știi că nu mai pot
ÎN HOHOT de AURA POPA în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/aura_popa_1452617482.html [Corola-blog/BlogPost/380513_a_381842]
-
deocamdată. Pilotul de curse Alexandru Djordjevic a decedat într-un accident violent, în 26 iunie 2010, la o cursă de mașini din vecinătatea orașului Virginia City. În timpul probei de viteză a cursei „Spectre 341 Challenge”, pilotul a căzut într-o prăpastie cu mașina sa Porsche argintie. Alexandru Djordjevic era un pilot bine cunoscut, iar moartea lui a fost subiect de știri naționale. Era cunoscut în lumea curselor de mașini drept „VR Alexandru” și făcea parte din zeci de asociații de afaceri
CĂSĂTORIE FALSIFICATĂ DUPĂ MOARTE de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 by http://confluente.ro/Simona_botezan_casatorie_f_simona_botezan_1371281900.html [Corola-blog/BlogPost/362471_a_363800]
-
Când te uiți cum se răsfață, cum își fac de cap mișeii, Vai, începi să crezi că-n ceruri adormit-au de mult zeii! Ș-apoi, după ce-au dat palme, și-au scuipat în fața țării, După ce-a-mbrâncit poporul în prăpastia pierzării, După ce n-a rămas lucru nebatjocorit de ei, Au curajul acești oameni de nimic, acești mișei Au curaju-n fața lumii ca să strige-n gura mare: Ne vrea țara! Îi vrea țara? Auziți nerușinare! Vai, de-ar fi pe voia
CÂRMACII DE ALEXANDRU VLAHUŢĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Carmacii_de_alexandru_vlahut_marin_voican_ghioroiu_1390408921.html [Corola-blog/BlogPost/347537_a_348866]
-
-mi traiul într-un broscoi bătrân, cu picioare crăcănate, articulații umflate, gura lungă, holbat, și cu multe dungi pe spate. Nici o sirenă nu se mai ferea de mine. Apoi m-a deranjat cântecul lor târziu și m-am mutat între prăpăstii abrupte, lângă un tău neștiut, întunecat și liniștit. De bine ce-mi era, uitasem de unde-am venit. Într-o zi... o femeie tare frumoasă a dorit să vadă, ce e liniștea absolută, alunecând, lăsându-se să cadă!? I-am adus
ÎNTRE APUS ŞI RĂSĂRIT de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 by http://confluente.ro/cristian_pop_1431200510.html [Corola-blog/BlogPost/367962_a_369291]
-
am făcut compromisuri, pentru a învinge și a fi o persoană puternică pe scara socială. Viața în Statele Unite este o curvă cu mai multe fețe. Azi te ia în brațe, te sărută, iar a doua zi, te aduce pe pragul prăpastiei.Și cei mai mulți nu rezistă.După primul milion de dolari credeam că nimic nu mai poate să mă înfrângă. Însă a venit,,doamna criză''și totul s-a năruit. Inutile au fost studiile mele, experiența acumulată de-a lungul anilor la
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Cioburi_de_cord_liliana_tirel_1383188704.html [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
însă, nori negri și amenințători se ivesc pe cerul cel lăuntric și un vânt vrășmaș vrea să mă învăluie... Atunci cu spaimă, inima-mi rostește: „Al Tău sunt eu, mântuiește-mă!”. Când piciorul șovăie și este amenințat cu alunecarea în prăpastie, un strigăt de ajutor izbucnește: „Al Tău sunt eu, mântuiește-mă!”. Când vrășmașul îmi dă târcoale, să mă înghită, inima înfricoșată caută pe Domnul: „Al Tău sunt eu, mântuiește-mă!” Și așa, adeseori: în chilie, la biserică, la lucru, la
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE PETRONIU TĂNASE – STAREŢUL SCHITULUI ROMÂNESC PRODROMU, DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS, GRECIA – DUHOVNICUL MISIONAR, PROPOVĂDUITORUL APOLOGET ŞI MĂRTURISITOR de STELIAN GO by http://confluente.ro/In_memoriam_preacuviosul_parinte_pe_stelian_gombos_1340870789.html [Corola-blog/BlogPost/358373_a_359702]
-
celălat venea din urmă, erau legați cu o funie unul de altul, iar la un moment dat cel din urmă a început să alunece tragandu-l și pe cel de sus după el, a alunecat până ce a rămas deasupra unei prăpastii tinindu-se doar de funia cu care era legat de tovarășul sau, care reușise între timp să se prindă de stâncă și să se așeze într-o poziție în care putea să-și susțină companierul. Cineva care a văzut totul a
O MOARTE TRAGICA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 by http://confluente.ro/O_moarte_tragica_eugen_oniscu_1386166823.html [Corola-blog/BlogPost/363051_a_364380]