112 matches
-
fiindcă nu reușeau să efectueze lucrările la timp. Dacă înainte tarlaua semănata avea uniformitate și continuitate, începind cu anii 70 apar petice prăsite la timp, iar altele pline cu buruieni și răpită înflorita în galben fiindcă nu erau prăsite,sau prăsite cu întârziere și de mîntuială . Conducerea CAP-ului privea neputincioasa și nu știa ce să facă . Uneori trimiteau scrisori de informare la locurile de muncă ale " puturoșilor", însă fără rezultat . Prin divizarea muncii, pe parcele și pe fiecare lucrător în
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
farsă e enormă, nu se poate tălmăci decât prin epuizarea tuturor celorlalte trucuri ale pățiților de drept comun. Când nu mai ai încotro... Și pentru că în numele lui Moise, al lui Zoroastru, al lui Buddha, al lui Hristos, prea s-au prăsit mulți prooroci de ocazie pe ospitaliera noastră planetă, Petru Dumitriu a găsit cu cale să se asemuiască, prin aluzii, cu însuși Prometeu, semizeul a cărui biografie lacunară permite impostorilor încolțiți să vorbească în numele său. Muindu-și, deci, plaivazul în Vechiul Testament
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
dresarea este dificilă. Rănile serioase nu le sesizează, dar o apostrofare minimă îl afectează puternic, încât mai multe zile devine inutilizabil. Dacă este învățat cu îndemânare și răbdare, se poate ajunge la rezultate de calitate. Măsurile dure sunt contraindicate. Este prăsit în două varietăți. Una a copoiului ardelenesc cu picioare lungi, cealaltă cu picioare scurte. Cele două varietăți diferă la mărime, culoare și păr. Copoiul cu picioare lungi are înălțimea la greabăn de 55-65 cm, culoarea de bază este negru catifelat
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
pentru luptele din Arena de Bronz de pe Lyronica. După ce asistă la o luptă din Arenă (care îl îngrozește prin barbarismul ei), Tuf acceptă să furnizeze un lot de pantere de cobalt ("și" unul de animale aparent inofensive, care să fie prăsite pe Lyronica pentru hrana panterelor de cobalt) Casei Nord. Când Casa Norn obține o serie de victorii cu ajutorul panterelor lor de cobalt, Tuf este acostat pe rând de alte case, pentru a le furniza fiare și mai letale (și animale
Peregrinările lui Tuf () [Corola-website/Science/321683_a_323012]
-
unghie din serviciul public ce li se încredințează. Oare s-ar întîmpla turburare în timpul războiului? Desigur că nu. E drept că această liniște ar fi cumpărată cu dezordinea financiară, cu destrăbălarea administrativă, cu o mulțime de rele cari s-ar prăsi și înrădăcina repede în vechea societate germană, dar turburări nu s-ar întîmpla, tocmai pentru că elementele nesănătoase, revoluționare, ar fi la guvern. Iar daca în Franța ar fi, în același caz ipotetic, la Ministeriul de Interne d. Rochefort la Justiție
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Berlin; asta ar fi fost opinia noastră statornică, nestrămutată, dacă am mai trăi în vechea Românie, cu organizația ei de bresle, cu solidaritatea de interese, cu obiceiurile ei drepte, cu datinele ei naționale. Dar din acea epocă încoace s-au prăsit în țara noastră, împreună cu ideile demagogice, și reprezentanții acestor idei, s-au prăsit soiul de oameni fără pic de simț istoric, cari au stricat tot rândul și tot bunul trai din țara aceasta, s-au prăsit secta roșie, care nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în vechea Românie, cu organizația ei de bresle, cu solidaritatea de interese, cu obiceiurile ei drepte, cu datinele ei naționale. Dar din acea epocă încoace s-au prăsit în țara noastră, împreună cu ideile demagogice, și reprezentanții acestor idei, s-au prăsit soiul de oameni fără pic de simț istoric, cari au stricat tot rândul și tot bunul trai din țara aceasta, s-au prăsit secta roșie, care nu dă-ndărăt nici înaintea crimei, secta în mijlocul căreia ignoranța și smintirea sânt titluri
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
epocă încoace s-au prăsit în țara noastră, împreună cu ideile demagogice, și reprezentanții acestor idei, s-au prăsit soiul de oameni fără pic de simț istoric, cari au stricat tot rândul și tot bunul trai din țara aceasta, s-au prăsit secta roșie, care nu dă-ndărăt nici înaintea crimei, secta în mijlocul căreia ignoranța și smintirea sânt titluri de recomandație, trădarea de Domn un merit răsplătit cu recompense naționale, revolta și răsturnarea un brevet, un privilegiu pentru a deveni om mare
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
vorbească spre mulțumirea românilor despre Ștefan, Mihai și Mircea și poate să se însărcineze cu lauda marilor fapte ce chiar nici nu sunt încă cu totul îndeplinite, atunci ne apucă deznădăjduirea și, îngroziți, ne gândim că viermii nu se pot prăsi decât acolo unde e ceva putred. Dacă luptăm, lupta nu e împrotiva d-lui Frederic Dame, ci împrotiva curentului bolnăvicios în virtutea căruia niște scrieri de felul Oștenilor români pot să fie gustate. Lupta e poate zadarnică; dar în sfârșit, ne
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în momente istorice cruciale. În comunicarea instituțională precumpănea latinismul, iar în limba populară regionalismele ardelenești au îmbogățit mereu graiul românesc vorbit de poporul întreg. Nu exagerăm reamintind că viața era asigurată în mare măsură de pământurile îngrijite și de animalele prăsite de iobagii români majoritari, favorizați de pronie cu resurse naturale îndestulătoare. Laturi frumoase ale profilului lor moral s-au văzut, de pildă, în anii 1946-47, când ardelenii români au hrănit mulți copii din Regat, loviți de foamete, sărăcie și nevoi
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
versuri pur și simplu. Dar există versuri-atitudine. Din păcate, atitudinea îndelung șlefuită, dar întârziată, încetează de a mai fi atitudine. Iar atitudinea luată la momentul oportun uneori nu are timp să fie șlefuită". Ca urmare a acestei estetici, au fost prăsite volume întregi de lirică cetățenească și s-a creat mitul poetului-tribun, care, de regulă, se dovedește a fi mult mai puțin decât poet: Astăzi suntem un popor/ și nu doar niște prostănaci păcăliți/ și astăzi sare în ajutorul/ parlamentului nostru
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
ei. Eu i-am sugerat tatălui tău să și-o ia drept concubină, iar el a zis că eu Îi sunt de-ajuns ca soție. Eu am insistat spunându-i că un armăsar trebuie să aibă iepe, iar iepele se prăsesc, așa că să nu se poarte ca un catâr“. Conform spuselor Mamei Scumpe, relația dintre tata și mama era „foarte politicoasă, așa cum se cuvine să fie Între doi străini“. De fapt, tata era mult prea bun, iar mama Învățase să profite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu patru clase primare; de aci directori de servicii ce abia se știu iscăli. În toate ramurile vieții intelectuale și a statului, în toate încheieturile organice ale națiunei s-a încuibat paraziți; tocmai centrele organice sunt cuiburile în cari se prăsesc și se înmulțesc. Dar asta n-ar fi nimic. Existența tuturor acestor oameni costă bani; banii sunt munca cuiva. Precum însă aproape singurul producător în țara noastră e țăranul, trei din patru părți a poporului, susținerea întregei xenocrații se traduce
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
câteodată citirea "Nouăi prese libere" [prin] foiletoanele sale, scrise în acea proză coruptă pe care germanii o numesc cu drept cuvânt francezo - judaică și-au tipărit impresiile sale, culese pe la Colomeia, Sadagura, Podul-Iloaiei și alte asemenea locuri în care se prăsește jidovimea, sub titlul "Aus Halb-Asien" (din Semi-Asia). D-sa numește aceste secături icoane de cultură (Culturbilder) din Galiția, Bucovina, Rusia meridională și România. Credem însă că, pentru a da o icoană fidelă despre cultura unor popoare, trebuie să le cunoști
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
acel articol, spune lucruri care par a fi icoana unor stări nu numai turcești: De când am început a maimuți fără îndemînare mincinoasa civilizație a Europei, adecă am început de la Z în loc de-a începe de la A B C, s-au prăsit acei lingușitori mizerabili care au înșelat pe monarh asupra adevăratei stări a imperiului și pentru a-și ajunge la scop au făcut curte cafegiilor, ciubucciilor, bărbierilor palatului, ba până și rândașilor de la grajdi. Drept răsplată a supunerii lor acești oameni
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
curte cafegiilor, ciubucciilor, bărbierilor palatului, ba până și rândașilor de la grajdi. Drept răsplată a supunerii lor acești oameni nobili au esercitat o nemărginită înrîurire asupra înaltei Porți, favoritismul în întinderea sa cea mai mare a fost buruiana ce s-au prăsit pe această grămadă de gunoi; lașitatea a înlocuit curajul, minciuna, adevărul, hatârul aptitudinea. Cafegii, ciubuccii, bărbierii celor mari deveniră funcționari, guvernori de provincii. În loc de a studia în colegiile și școalele noastre bazele administrației, legea sfântă (seri), cei mai mulți preferau de-a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
totuși niciodată nu o putea realiza. Jinduia după gânduri liniștite, repauzante. Trăise atâta amar de vreme în sânul problemelor printre care cele mai luminate minți din trecut bâjbâiseră ca niște copii. Contemplase, aproape că se identificase cu imaginile marilor metafizicieni, prăsindu-și propria imagistică cu o spumoasă spontaneitate, vecină cu demența. Zburase din căldura acestor umbre către tovărășia aseptică a abstracțiunilor, a numerelor, a formelor matematice; și se reîntorsese răcorit și flămând. Crease un sistem moral bazat pe Timaeus și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Văii: oamenii lăsaseră să crească acolo În neorânduială o grămadă de tufe dese și țepoase, tecari cu spini cât degetul, cuiburi de cucută rău mirositoare, bozii și lipani. Mulți Își azvârleau acolo gunoaiele, Împuțiciunile și mortăciunile de prin curte. Se prăsiseră fel de fel de jigănii: șerpi, broaște, șobolani, gâze nemaivăzute, șopârle, salamandre otrăvite, păsări pașnice ori prădătoare de zi și de noapte; unii se juraseră că văzuseră chiar vulpi și mâțe sălbatice. Ciudățenia era că jivinele nu urcau În curțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Vă numiți la fel de dezgustător pe cât și arătați. DOMNUL KOVACIC: Sunt de mai multe generații austriac... DOAMNA GROLLFEUER: Tacă-ți gura, Kovac. Uită, măcar în prezența mea, că nu ești decât o bestie gălăgioasă, care din nefericire a apucat să se prăsească. DOMNUL KOVACIC: Dar așa ceva... dar eu nu trebuie să... așa ceva. DOAMNA GROLLFEUER (ridicându-și bastonul): Înghite-ți abundența, Kovac! Ca missing link2, care ar trebui să fii, ar trebui de fapt să grohăi, dacă ați fi siliți să scoateți la
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
carnea de cazan Pe Sepp cel Împuțit l-a înfulecat câinele încă din gaura măsii, Din blana burții omenești în sacul de câine, Nevastă și câine, Câine și nevastă Și durerile astea insuportabile ale facerii Ca și cum toate l-ar fi prăsit numai pe Sepp al meu (mai cosește un pic) FEMEIA: Vremea mesei a lăsat ziua în urmă Mâncarea a fost gătită așa de mohorât că a dispărut. Mâncarea a terminat acum cu mine Carnea a trecut dincolo fără ajutorul nici unui
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
îndemnuri - cine vrea alege,/ Doar sfatul nu-i ucaz; și prin urmare/ Se poartă cum îi place fiecare./ De poruncea Preasfântul fecioria/ Atuncea blestema și cununia./ Sămințe noi de nu s-ar mai zvârli/ Atunci fetia cum s-ar mai prăsi?/ Nici Pavel nu cutează să ne ceară/ Ce n-a cerut stăpânul său...[...]/ El dete doar îndemn la feciorie;/ și s-a ndurat de mi-a îngăduit/ Să mă-mpreun; vezi dar că nu-i oprit/ Să iau bărbat; iar dacă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
întrebându-se "cine ești tu?". Propoziție multiplicată fantastic de "miliarde de voci". Neantului i se suprapune colosalul, incomensurabilul. Paralelismele Om-Natură, predicțiile (ca în Dilema), conexiunile răsturnătoare, șăgălnicia mimată iată motive de coloratură ironică. Apa ascunde dihănii: "Monștri acvatici gălbui se prăsiră / în apeducte, în terme" (Despre ploile care se abătură la început asupra Cetății). Gigantizarea nu cunoaște limite: un "Șarpe prea sfânt", făptură apocaliptică, are "trei miliarde de capete"; vorbește cu "o mie de limbi despre Dânsa" despre cea etern neștiută
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
îl ademenea cu farmecele sale planul fantastic. Odaia era curată și cochetă, cu miros de mere și gutui, dar fără icoane pe peretele de la răsărit. Lipsa acestora este astfel motivată de cucoana Marghioala: "Dă-le focului de icoane! d-abia prăsesc cari și păduchi de lemn". Protagonistul își face cruce, aude "un răcnet" și își imaginează că a călcat cotoiul bătrân de sub masă. În credințele populare, pisica neagră reprezintă diavolul. Cucoana deschide ușa să iasă "cotoiul supărat", vântul stinge lampa și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Mânjoalei sunt reproduse după gura lumii, reverberând ca un ecou. Un exemplu în acest sens este pățania hoților care au vrut să calce hanul. Pe același ton neutru sunt presărate detaliile bizare de care se ciocnește povestitorul: lipsa icoanelor, pentru că ,,prăsesc păduchi de lemn’’, ,,femeie curată !’’, cotoiul din cameră și iedul de pe drum, căciula în care Mânjoala se uită adânc. Întreg misterul cultivat în povestirea caragialiană (situație, probabil, unică în întreaga operă a scriitorului) este emanația contaminantului farmec feminin degajat de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
epitet și metafore; câteva exemple: "fasciculul de fibre nervoase" devine "sculul de fibre", "lăstare de fibre răufăcătoare", respectiv "fibrele vinovate"; inima este un "cuib de mușchi găunoși"; "în partea de sus, pe globul ei, numaidecît sub ieșirea cîrjei aortice, se prăsiseră niște sîmburi creți de substanță cenușie, care aduceau aidoma cu niște muguri de creier". Iată și enunțuri în tonalitate poetică: "Copiii, născuți toți în maternități, rămîneau acolo și nu erau legănați, ceea ce ar fi constituit o înclinare mai tîrziu spre
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]