237 matches
-
zilele. Puietul lor este sensibil la temperatură. De aceea „locuința” lor trebuie ferită de variații termice și pun la lucru aerul într-un „vânt” artificial fără consum de electricitate. Păsările. Toate pasările își fac cuiburi în care depun ouăle de prăsilă. Este o întreagă artă în aceste construcții. Uneori cuiburile se fac în regim de „bloc de locuințe” sub același acoperiș o multitudine de cuiburi individuale. Scopul economia de căldură și muncă mai eficientă. Omul, cu toate catedralele, palatele sau tancurile
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 6 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347974_a_349303]
-
colimator inginerul-șef și ne penalizează. De fapt, pe mine că tu ai fost plecată o lună de zile. - Poate că nu-i cazul. Bine atunci eu am plecat. Pa! - La revedere! Grajdurile unde se aflau padocurile cu scroafele de prăsilă gestante erau la capătul plantației pomicole. Acum era în plină campanie de recoltare a piersicilor pentru piață și mai ales pentru țuică. Colectivul avea un cazan mare de țuică, unde era responsabil peste el nea Stoica, unchiul soției directorului școlii
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
junincile sale acum mature și o parte dintre ele gestante. Erau pregătite să dea naștere unor urmași foarte valoroși din punct de vedere genetic. Conducerea I.A.S.- ului a primit aprobarea pentru achiziționarea tot din Elveția a unui taur de prăsilă care a costat mulți dolari. Se dorea să se adapteze renumitele rase de taurine elvețiene în Ialomița, pentru a înlocui rasa autohtonă cu alta care să dea o producție mai mare de lapte și de o mai bună calitate. În
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
un purcel Si cu spirite aprinse De perspectivă și manierat, Cumpăr bere de doi poli, Dar că, pus la îngrășat Ies cu Mobra la plimbare, Ar depăși în greutate, Vară, munți, aerosoli, Oricare confrate. Și polemici prin ziare. De aceeași prăsilă și leat Dom` primar ne-a dat obol, Până la, să zicem, „Ignat” Zahăr, câte-un chil jumate, In afară de asta, era lipicios Deci, merci, monsieur, parol! Și guița foarte frumos Cum s-ar spune, am de toate ... Pe lângă o jună
PREFAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365848_a_367177]
-
Fi'n'c-așa-i de sărbători, Cu antreuri, cârnăciori, Măslinuțe gogonate, Șunci, bânzeturi asortate, Și sarmale, Bestiale, Și friptane, Barosane, Iar apoi, ce nebunie! Cum să uit eu de piftie!? Fără milă, fără silă, N-am lăsat nici de prăsilă, După toate, cum vă spui, Nici o aripă de pui, De-am ajuns, așa-ntr-un hal, Parc-aș fi în prenatal, În oglinda de pe hol Nu încap, la piele, gol ; Însă, ca-n telenovele, Toate-s bune chiar de-s
DUPĂ SĂRBĂTORILE DE IARNĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365711_a_367040]
-
deoarece nu au bani de înstrăinat. Dar bogătașii, îmbogățiți „legal” peste noapte, își iau sacul de bani în spate și se duc unde văd cu ochii ca nu cumva să rămână în urma lor vre-un loc de muncă, așa de prăsilă. Mai rău ca politicienii. De asta pentru ei nu se legiferează pensii speciale. Ei ce mai! Trăim bine iar viitorul va fi și mai trandafiriu. Poare devine chiar roșu cum a mai fost în perioada devenită trecut. Dumnezeu cu mila
LIDERI ŞI TIPARE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350627_a_351956]
-
pe aceea dăruită de Pronia cu cei mai mulți urmași! Căci așa e legea firii sterpe, să dai din mâini și din coate, Petre, să te adaptezi și, când nu-s ochi negri (oci ciornie), săruți și blue eyses, în scop de prăsilă, iar cine nare intelectuali, adică specialiști patrioți de nișă, populează aparatul de stat privatizat cu diplomectuali și nechezoli, de unde și ipoteza de Nobel economic că nu Corupția generează la noi genocidul statistic, ci Incompetența, deci Inversiunea Valorilor! De aceea, putem
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
din naștere! Nu le băga în seamă. Acasă avea motiv să mai râdă cu nevastă‑sa: - Auzi fa, Ioană, să‑i spui lu’ Nuța aia a lu’ Boșneag că la biserică îl cauți pe Dumnezeu, nu cauți bărbați buni de prăsilă. Se uita la mine cu niște ochi catifelați... - Da, da, uite acuș, Vasile! Că numai tu erai acolo, să se uite musai la tine, nu la altu’, îl repezea Ioana, făcând pe supărata, dar mândră‑n sinea ei de bărbatul
CHEMAREA DESTINULUI (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356695_a_358024]
-
învățat cum să umblu, cu binișoru', prin lume. Tu, soro, dacă mai ajungi până la capăt de linie îi bine, îi tare bine ... Poate ele, hainele de porți, e de vină. Ești femeie născătoare și nădragii nu-s pentru pântec de prăsilă și nici pentru șale cu osânză moale. În cărți te văz cu șal alb și lung cât balauru'. Și cu păru'n cosiță mi te arată ... cartea asta. Io-te aci, în gură la mine! Nu, mai bine nu te
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
Pentru tot veninul acesta care a inundat mapamondul. Pentru toate imprudențele noastre. Pentru toate separațiunile acestea pe care nu mai contenim să le tot facem. Noi și voi! Mereu și mereu trebuie să existe un „noi” și un „voi”. O prăsilă de câini! Între copii și părinți, între copii și copii, între părinți și părinți, între vecini și vecini, între colegi, între sate și între state. Noi și voi! Cea mai mare și mai dureroasă criză a umanității este criza de
CÂTEVA GÂNDURI SINCERE, IMPRESII MĂRTURISITOARE ŞI IDEI APOLOGETICE DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369218_a_370547]
-
se referă aici și editorul G. Terziu, se cheamă de fapt autorlâcită; istoricul Ion Rotaru utiliza termenul „autorlâc“ înainte de 1989); «...o surpriză ne face autoarea în această carte, incluzând poeme cu tentă umoristică [...]: „- Uite, bade Toderică, / Am o iapă de prăsilă: / Vreau s-o vând pe patru boi / Și o sticlă de palincă“ [...]; ...deși cartea nu este unitară [...], autoarea Ana Podaru prefigurează viitoarele teme [...] : fără repere la suprafață, dar cu ele înăuntru» (p. 19; această strofă de „deschidere“, întreaga „stihuire de
LIRISMUL DE PE TĂIŞUL ALBASTRU AL UNUI HANGER SELENAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370601_a_371930]
-
spre dimineață, cînd pruncul se calma și respira liniștit, Caiafa se strecura lîngă “mămică” - după cum îi spunea el de cînd femeia născuse - o lua în brațe și adormea liniștit, încălzindu-se de trupul ei de femeie tînără și bună de prăsilă, care încă nu împlinise treizeci și doi de ani. Ce femeie ... șolduri generoase, prelungi, craci care îl înnebuneau, mijlocel de cadînă, sîni de iapă tînără, gît delicat, bărbie voluntară, buze senzuale și ochi avizi de iubire ... Ochii ei îl înnebuniseră
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
junincile sale acum mature și o parte dintre ele gestante. Erau pregătite să dea naștere unor urmași foarte valoroși din punct de vedere genetic. Conducerea I.A.S.- ului a primit aprobarea pentru achiziționarea tot din Elveția a unui taur de prăsilă care a costat mulți dolari. Se dorea să se adapteze renumitele rase de taurine elvețiene în Ialomița, pentru a înlocui rasa autohtonă cu alta care să dea o producție mai mare de lapte și de o mai bună calitate. În
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
Împreună și cu Zdreanță, (Alt borfaș, un găinar, Hoț de ouă din cuibar) Care, cu nerușinare, Ziua în amiaza mare A intrat ca un tâlhar (Zdreanță ... stând la colț pândar) Și-mi luă rața, fără milă, Ce-o țineam pentru prăsilă; Dar buclucu' ăl mai mare Fu în ziua următoare, Când în fața curții, frate, Furăm toți pentru dreptate: Eu, de rață păgubit, Inculpatul sus numit, Zdreanță, martor și complice, Procurorul și un vice, Lume multă, gălăgie, Toți ședeam ca-ntr-o
JUSTIŢIE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1172 din 17 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354137_a_355466]
-
Este bătrân, dar miroase și știe totul, chiar de la distanță!” Atunci am fugit repede pe prispă și de acolo i-am râs în nas să vedem dacă mirosea că am făcut ieri pipi în pantaloni. Capitolul VIII PATRU COCOȘI DE PRĂSILĂ Într-o seară, când să sufle mamaie în lampă am auzit frânele unui camion care scârțîiau în poartă iar lumina farurilor ne bătea în peretele dinspre grădină. Tataie a tresărit și a sărit la geam, mai să intre cu capul
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
speriat așa? i-a întrebat mustăciosul care conducea camionul. Tataie se învârtea prin curte, așa cum se învârteau gâinile când le alergam să prindem una pentru tăiat. -Vino, bre, și ajută-mă să desfac oblonul, ți-am adus niște cocoși de prăsilă de la fermă. Și fără să înțeleagă de ce tataie nu se apropia, a sărit în camion. - Vino, bre, ce faci? s-a răstit tăticu la el. -Ce ai, Gogule? Vino, mă, să ne ajuți! i-a strigat mamaie din spatele camionului. -Ține-l
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
doua zi mă așteptau în curte patru dușmani, care, după câteva confruntări cu Ciobănel, îl puseseră cu botul pe labe, în fața porții. Resemnat, câinele îi urmărea numai cu privirea, atât pe ei cât și pe mine. Erau patru cocoși de prăsilă, dubli la înălțime față de cei din curte, cu penele de un roșu lucios și cu câteva pete negre în jurul gâtului lung, pe care îl roteau în toate direcțiile. Creasta cădea ca un evantai când în dreapta, când în stânga. Despre aripi nu
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
alta lăsând peste tot o dâră de sânge. “Și asta din vina mea“ mi-am spus în gând; dacă nu ieșeam în curte în mod sigur mamaie nu ar fi făcut fiertura de cocoș și săracul ar fi stat de prăsilă. -Ce fac, bre, acum?! a întrebat-o Fane mirat. -Spală-te pe mâini și vezi-ți de ale tale! i-a răspuns mamaie grăbită să opărească și să jumule de pene frumusețea de cocoș. Nemulțumit, dar bine afumat de țuica pe
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
cel mai înalt de la ușă, de teamă să nu ne ștergem cu el. -Nu, asta pentru poimîine când vine Mărioara, că doar este cocoșul lor! -Ce?! a strigat tataie neîncrezător în ce îi auziseră urechile. Le-ai tăiat cocoșul de prăsilă! a țipat și mai disperat. -Ce cocoși, tataie? Numai unul singur, am intervenit să o apăr pe mamaie. Ăștia sunt niște tauri, că dacă nu trecea Fane, ne-ar fi mâncat și pe mine și pe mamaie. Uite ce am
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
o să mi-o taie popa. Mi-ai zis să nu-i spun, dar te-a luat gura pe dinainte pe matale, i-am reproșat supărată că divulgase secretul. În mai puțin de o lună de zile penele faimoșilor cocoși de prăsilă zăceau la gunoiul din fundul grădinii, pentru că, din ce se micșorau ca număr, deveneau și mai bătăuși. Dacă nu ne atacau pe noi, în schimb ciuguliseră capul unor găini cu ciocurile lor ascuțite ca un fierăstrău. Începuserăm luna cu cocoșii
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
la gunoiul din fundul grădinii, pentru că, din ce se micșorau ca număr, deveneau și mai bătăuși. Dacă nu ne atacau pe noi, în schimb ciuguliseră capul unor găini cu ciocurile lor ascuțite ca un fierăstrău. Începuserăm luna cu cocoșii de prăsilă și o terminam cu găinile care erau presupuse să se prăsească cu un soi mai de rasă. Numai tataie, supărat de câte ori intra în curte și îi mirosea a bun, îl pomenea pe tăticu: -Bine că nu a adus vreun porc
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
a doua zi printre săteni! Nu se dumireau cine le-a jefuit cimitirul și le-a furat morții cu coșciuge cu tot! Cel mai mult se văicăreau boierii. - Trebuie distrus întregul cimitir? - Întocmai! Sau doriți să opriți vreun strigoi de prăsilă? Dacă scapă măcar unul, e vai și-amar de familiile voastre. Ceea ce vă propun este mai mult un exercițiu prin care oștenii voștri fac o pregătire înaintea marii bătălii de la palat și castel. - O ceată de vânători bine instruiți așteaptă
VII. VÂNĂTORII DE VAMPIRI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357829_a_359158]
-
își purta sarcina cu o mîndrie nedisimulată, fetele o ajutau pe rînd la treabă, Vascodagama mîrîia de plăcere și, cînd se îmbăta, le făcea curve și le propunea să le călărească și să le însămînțeze el, că era bun de prăsilă ca un taur comunal și glumele curgeau în jurul focului din sobă, pentru că afară era frig rău de tot, mai ales noaptea, și nu ieșeau din casă. Cafele și țigări dacă aveau și nu le mai trebuia nimic, priveau florile albe
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
de bărbați ai lor la cîrciuma din sat. Estera, Lilicuța și Roua stăteau așezate turcește în jurul Afroditei și rîdeau ca apucatele. Mirarea lor era că, dintre toți bărbații, Vascodagama, mai bătrîn ca toți, se vădise a fi mai bun de prăsilă, e drept că nici Afrodita nu mai era tinerică, trecuse de patruzeci, femeie coaptă, avea ce moștenire genetică să-i transmită băiețelului, de cînd o iubea bărbățelul se mai împlinise și parcă întinerise, se uitau iar bărbații după ea pe
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
lui îndărătnice. Vremea începea să-i deschidă ochii spre nevoile cele care pregătesc omul pentru așezarea în tiparul satului. Dar Nică Ionașcu, tată-său, chemat pe nepregătite din lumea asta, nu prea lăsase mare lucru în urma lui. Câteva oi din prăsila celor scăpate de cuțitele tâlharilor lui Zanet și vreo două trei pogoane de pământ, mai mult pășune decât ogor bun pentru brăzdarul plugului. Cei doi boi cam îmbătrâniseră și nu prea mai aveau vlagă. Îi hrănea Ion degeaba. Mamă-sa
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]