2,533 matches
-
groaznic, într-un câine de exemplu", își dădu cu părerea Nane. Rață nici măcar nu se obosi să răspundă. Pe cine văzuseră ei ieșind de-acolo-n patru labe? Asta așa era. Nane își petrecu din ochii prietenul până când deschise ușa prăvăliei de peruci. Apoi se apropie încet, până lângă felinarul în care încă mai ardea flacăra lăcrimoasă și așteptă răbdător. Știa că nu era nevoie de mult timp, până când îl va vedea ieșind din antreul căptușit cu fum. Și-așa și
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
se apropie încet, până lângă felinarul în care încă mai ardea flacăra lăcrimoasă și așteptă răbdător. Știa că nu era nevoie de mult timp, până când îl va vedea ieșind din antreul căptușit cu fum. Și-așa și fu. Pe ușa prăvăliei își făcu apariția un bărbat tânăr care îi zâmbi prietenește. Avea pe cap o pălărie cum nu mai văzuse încă, în trei colțuri, iar mantaua pufoasă îl acoperea până la pământ. Am plecat prietene, îi spuse el, mă duc spre Giurgiu
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
și brusc realiză că nici măcar nu deschisese gura. Poate că nu se întâmpla nimic, dacă ieșea imediat de-acolo. Fulgerat de acest gând salvator se răsuci spre ușă. Făcu doi pași, trecu în viteză prin antreu, iar când deschise ușa prăvăliei era așa de fericit, că uitase cu totul de existența meglenitului. Pe Strada Mare se auzea muzica din hanuri și pe sub coloanele de la Șerban Vodă pluteau câteva perechi de oameni atât de fericiți, încât bucuria lor îl făcu pe Nane
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
fericiți, încât bucuria lor îl făcu pe Nane să surâdă, prins el însuși în fuiorul șerpuitor care cuprinsese aproape tot Bucureștiul. Cineva îl salută cu reverență, iar Nane realiză abia atunci că nu mai era el, cel care intrase în prăvălia cu peruci. Acum devenise un bărbat matur, cu mijlocul strâns într-un șal verde. Iar această descoperire îi dădu deodată un sentiment de siguranță și, ca și când și-ar fi adus aminte, o luă spre malul Dâmboviței, la noua lui casă
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
Emil Brumaru Poveștile n-au timp să se sfîrșească, Mereu mai lenevește-un vechi iaz cald Ce-și poartă lin pe nuferi cîte-o broască Avînd coroană mică de smarald, Și zînele se duc să-și ieie dresuri Din prăvăliile deschise-n scorburi mari Sau în adînc de peșteri cu mușchi moi De zmeii cei zgîrciți și cîrciogari
Poveștile n-au timp să se sfîrșească… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7313_a_8638]
-
loterie. Nu avusese noroc niciodată, dar îi plăcea să încerce. O dată pe an își permitea luxul să piardă și făcea această extravaganță. Dar mai juca și alte jocuri, care îi veneau deodată în minte: în fiecare săptămână căuta, în vitrina prăvăliei din colț, numerele care i se păreau mai promițătoare. Le scria pe o hârtie și pe urmă se ducea să vadă ce numere ieșiseră în ziua tragerii. Nu nimerea niciodată și atunci punea cu satisfacție într-o pușculiță banii pe
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
el ce știa, personal, despre pomenitul de azi. Modestia acestui om da o valoare specială datelor furnizate de el, date câri nu sunt În nici un caz lipsite de interes. D. Dumitru Cosmănescu, fost Într-o vreme coafor al Regelui, având prăvălie sub vechiul Jockey-Club, „Îl servea” adeseori pe Eminescu, care venea acolo Împreună cu alți prieteni. Era un om domol și foarte așezat. Vorbea totdeauna frumos, ori cu cine ar fi stat de vorbă. Și avea mare plăcere să-l servesc” eu
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
pe cap, chiar și pe timp de caniculă. oamenii aveau și un vocabular și un mod de adresare specific. „Își vorbeau politicos, numai cu dumneavoastră, chiar cu domnia voastră, ne spune autoarea, iar între prieteni buni, cu dumneata.” Ei merg la prăvălie, nu la magazin, tinerii se duc cu banda, nu cu gașca, la dancing, nu la discotecă, circulă cu automobilul, nu cu mașina. Tot pe atunci, roata de rezervă era fixată „pe dinafară”, numerele de telefon aveau cinci cifre, autoarea noastră
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
Puține sunt tablourile în care Edward Hopper pune doi sau mai mulți oameni. Capodopera sa absolută, Nighthawks (1942), este considerată imaginea elocventă a omului modern alienat de mediul urban. Singura lumină din strada pustie, care atinge și fațada clădirii cu prăvălii goale, vine din interiorul barului. Un bărbat e întors cu spatele, al doilea fumează impasibil, femeia de lângă el, prea aproape pentru a nu fi împreună, gustă însă gânditoare o prăjitură, în timp ce barmanul își face treaba dincolo de tejghea. Câteva căni, câteva
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
micșorați, pitici, în sepia, sifoane, obiecte care mai de care de se găseau prin toate dughenele cînd eram copil, sticle și clondire de toate formele și mărimile, colivii care strîng în sîrma lor destine. Mă uit pe geam. Descopăr mici prăvălii pe care le credeam de mult dispărute: Remaiez ciorapi, Sifoane, Pantofărie, Chei-yale. Îi privesc pe actorii, tineri, care populează universul lui Cristian Popescu și mă întreb dacă l-au cunoscut, dacă au știut, pînă la porpunerea regizorului Gavril Pinte, ce
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
Uitat autorul. (Oamenii sunt de foc, la minciună, și de gheață fiind vorba de adevăr.) T la 91 de ani, zis Gândac, La Gândac, băcănia lui veche de pe vremea întâiului război mondial din cartierul de țigani. Duminicile uneori își închiriază prăvălia câte unei nunți țigănești... E ramolit. Arată ca un pahidern scofâlcit. Ratatinat, preferă să umble în patru labe, ca să-i fie mai ușor. Memoria, zgârcindu-se din ce în ce, s-a redus la câteva obsesii... niște cazaci trecând pe
Protocolul morții și beciul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12182_a_13507]
-
El ia contact cu nunțile, stabilind zilele. }iganii, de obicei, fac nunta joia, dar nu toți, unii făcând-o ca rumânii, duminica. Nunta, la Gândac, se petrece astfel: După ce mănâncă și beau sus și se îmbată cu toții în sala fostei prăvălii, începe jocul, jos, în beci la lumina gazornițelor a căror lumină roșie negricioasă se vede pe chepengul deschis al pivniței, așa arătând probabil și gura iadului... Începe un fel de sârbă îndrăcită. Regula e ca, atunci când unul nu mai rezistă
Protocolul morții și beciul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12182_a_13507]
-
nu plîngea ca Ronald Dexter. Singur, la un colț de bar, goli două pahare de alcool, unul după altul, plăti și ieși așa cum intrase. Joseph și Jessie erau de acum singuri pentru zece luni, în casa de pe Strada 169, din fața prăvăliei croitorului. Ce îl apucase să rostească deodată, cu glas tare, făcînd un trecător să întoarcă surprins capul: - Nu... Se gîndea la bătrînul Angelino, la moartea urîtă a bătrînului Angelino, și spunea "nu" pentru că era sigur, fără să știe exact de ce
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
se auzea zgomot de pași. Intra tata, greoi, lat în spate, cu barba întunecată, sprîncenele stufoase, privirea aprigă. Își pusese paltonul gros de iarnă și cizmele înalte de piele. - Trebuie să plec, am treabă, spunea el. Tu, Antoșa, mergi la prăvălie, și vezi să fie totul în regulă. Cu lacrimi în ochi, Anton șoptea: - E frig la prăvălie, și-așa tremur de cînd am ieșit de la școală. - Nu-i nimic, îmbracă-te bine și n-o să-ți fie frig! - Am lecții
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
aprigă. Își pusese paltonul gros de iarnă și cizmele înalte de piele. - Trebuie să plec, am treabă, spunea el. Tu, Antoșa, mergi la prăvălie, și vezi să fie totul în regulă. Cu lacrimi în ochi, Anton șoptea: - E frig la prăvălie, și-așa tremur de cînd am ieșit de la școală. - Nu-i nimic, îmbracă-te bine și n-o să-ți fie frig! - Am lecții multe pentru mîine. - Le faci la prăvălie. Hai, vezi de toate. Grăbește-te! Nu te mai mocăi
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
regulă. Cu lacrimi în ochi, Anton șoptea: - E frig la prăvălie, și-așa tremur de cînd am ieșit de la școală. - Nu-i nimic, îmbracă-te bine și n-o să-ți fie frig! - Am lecții multe pentru mîine. - Le faci la prăvălie. Hai, vezi de toate. Grăbește-te! Nu te mai mocăi! Ascultător, Anton lăsa tocul, își punea șuba, își trăgea cizmele găurite și, cu gramatica sub braț, ieșea după taică-său în întunericul înghețat al străzii. Prăvălia era alături, iar înăuntru
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
mîine. - Le faci la prăvălie. Hai, vezi de toate. Grăbește-te! Nu te mai mocăi! Ascultător, Anton lăsa tocul, își punea șuba, își trăgea cizmele găurite și, cu gramatica sub braț, ieșea după taică-său în întunericul înghețat al străzii. Prăvălia era alături, iar înăuntru domnea o temperatură polară. Doi țărănuși ucraineni, Andriușka și Gavriușka, pe post de comisionari, tropăiau și își frecau nasurile cu mîinile vinete de frig. Cînd își zăreau stăpînul, înlemneau în poziție de drepți. Tata îi poruncea
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
băgate în mîneci, cu degetele de la picioare chircite în cizme, copilul se gîndea la notele proaste pe care le va lua a doua zi la școală și se simțea copleșit de tristețe și de teamă. Se vindeau de toate în prăvălia întunecoasă și murdară. Băcănie, se-nțelege, dar și gaz, lămpi, fitile, bricege, tutun, cuie și purgative. Pe rafturi, cutiile de ceai stăteau lîngă pachetele cu lumînări; pe jos, saci cu făină se sprijineau de saci cu semințe de floarea-soarelui; deasupra
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
Pe firma neagră de deasupra ușii, stătea scris cu litere de aur Ceai, zahăr, cafea și alte produse coloniale - pentru acasă sau de consumat pe loc. Această din urmă precizare poftea mușteriul să bea vodcă într-o săliță de lîngă prăvălie. Cîțiva obișnuiți transformaseră acest loc puturos și plin de praf într-un soi de club. ș...ț Prăvălia era deschisă de la cinci dimineața la unsprezece seara. Closetul se afla pe un maidan, la distanță de o verstă. "Mi se întîmpla
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
coloniale - pentru acasă sau de consumat pe loc. Această din urmă precizare poftea mușteriul să bea vodcă într-o săliță de lîngă prăvălie. Cîțiva obișnuiți transformaseră acest loc puturos și plin de praf într-un soi de club. ș...ț Prăvălia era deschisă de la cinci dimineața la unsprezece seara. Closetul se afla pe un maidan, la distanță de o verstă. "Mi se întîmpla, își va aminti Cehov, să dau nas în nas cu cîte un vagabond care se adăpostea acolo peste
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
Ce spaimă trăgeam amîndoi!" În fine, unul din comisionari, care stătea la pîndă pe drum, se întorcea strigînd: "Vine tata!" Anton se ridica, deschidea bine ochii aburiți de somn și se pregătea, cu inima strînsă, pentru o mustrare. Tata inspecta prăvălia cu o privire aspră, apoi se apleca asupra catastifului. Anton își ținea răsuflarea. Vai de el dacă făcuse vreo greșeală! Ajuns acasă, ostenit și pătruns de frig, maică-sa îl mîngîia, iar uneori încerca să îi spună cu respect bărbatului
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
că osteneala aceasta nu era de ajuns. Înzestrat cu o voce frumoasă și cu ureche muzicală, și-a pus în cap să alcătuiască un cor bisericesc. Repetițiile se țineau de la zece seara la miezul nopții într-o sală de lîngă prăvălie. Majoritatea coriștilor erau fierari cu pieptul puternic. Pentru a echilibra efectul vocilor cavernoase de bași și baritoni virili, dirijorul improvizat și-a adus și băieții în echipă. Pe Alexandr și pe Nikolai i-a pus să cînte pe post de
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
contesei Platov, între Taganrog și Rostov-pe-Don. De acum nu i se mai spunea cu dispreț Ceh, ci Cehov. Grijuliu în privința viitorului fiilor săi, l-a trimis pe Mihail la Kaluga, ucenic într-o legătorie, pe Mitrofan la Rostov, vînzător în prăvălia unui negustor, iar pe Pavel l-a plasat contabil la bogatul om de afaceri Kobîlin, primar al Taganrogului. Pavel s-a achitat cu umilință și competență de această sarcină de mare răspundere. Timp de zece ani, prost plătit, prost tratat
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
Dar în același timp suferea că aparține acestei populații amorfe care nici măcar nu credea într-un viitor mai bun. El însă, în ciuda vîrstei fragede, simțea o nevoie extraordinară de speranță. Presimțea că viitorul lui nu e la Taganrog. Stînd în prăvălia tatălui său, printre saci cu făină și cîrnați, visa la o călătorie ca aceea despre care îi vorbise maică-sa, o călătorie lungă, teribilă, captivantă, pe întinsul Rusiei imense. Îi vai fi oare dat și lui să evadeze pentru a
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
îi plăcea să scrie, să creeze limbaj, dar nu știa încă despre ce. După ce s-a spus pe sine, poezia începea, într-adevăr, să spună. Din păcate, după volumul din 1983 n-a mai urmat decît moartea. Scrierile în proză (Prăvălia cu porcelanuri și Eu, chiriașul lui Daniel), ambele publicate în "România literară" în 1970, sînt prea puține pentru a vorbi despre Virgil Mazilescu prozator. Există certe calități de narator și un simț al detaliului semnificativ la acest autor, adept al
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]