79 matches
-
de soldații Înșiși, cît și de superiorii lor. Iuffo spuse mai Întîi despre camaradul său că era de loc din Maryland. Tatăl lui plecase din Uniunea Sovietică Înainte de război, lucrase un timp la o uzină metalurgică, apoi deschisese o mică prăvălioară de ciorapi și papetărie, care cu vremea devenise un magazin În toată regula, unde mai găseai uneori și pantofi. Khapsek mai avea doi frați, ambii angajați În marina comercială, și se gîndea ca, după lăsarea la vatră, să le urmeze
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
petrecuse aievea și ocolindu-l pe oacheșul nea Titi. Acela, Înainte cu câteva zile de a-și sfârși zilele strivit de o remorcă de lemne, apucase să-l lămurească pe Ectoraș că nimeni nu furase niciodată nimic din păguboasa lui prăvălioară și că ar fi fost bine să-și reia relațiile de prietenie. După moartea lui Titi, afacerea fusese preluată de o femeie, pe nume Marioara, vorbăreață și pricepută În a-și atrage mușterii de tot felul: femei, bărbați, tineri, bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe care le dădeau. Lângă Panteonul din ruinele vechiului Pompei s-au găsit vreo șapte asemenea tabernae argentariae, din primul secol al erei noastre - niște dughene înșiruite pe aceiași stradă, unele dintre ele având încă înăuntru unele dintre monede. Erau prăvălioare simple, care adăposteau un zaraf și câteva ajutoare; nu erau organizații mari, ca băncile din ziua de azi. Piedestalurile meselor dreptunghiulare pe care se numărau banii sunt și acum vizibile. Având atâtea variante din care să aleagă, un deponent din
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
chezași că va veni oricând la judecată, dar acum „fiind vremea lucrului“ trebuie să plece acasă la Reci, județul Teleor man, „pentru ca să nu mi să pră pădească ale casii“. La oraș, unii dintre preoți au mici afaceri personale, o mică prăvălioară sau o cârciumă, așezată de cele mai multe ori „strategic“, lângă biserică. Avantajul unei astfel de meserii îl constituie scutirile de dări acordate din când în când de unii domni. Totodată, dările plătite de preoți sunt pe tot parcursul secolului mult mai
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
brutărie care cu timpul s-a desființat. Evenimentele desfășurate ulterior, frământările dintre sătenii care erau adepții diferitelor partide politice precum și cele două războaie mondiale au împiedicat dezvoltarea cooperativei sătești de consum, care a continuat însă să funcționeze ca o mică prăvălioară în localul său din satul Lupeni. Ca o consecință a slabei dezvoltări a comerțului cooperatist, s-au înmulțit dughenele (prăvălii particulare) care ajunseseră să fie câte 3-4 într-un sat. După al doilea război mondial, rețeaua cooperației de consum s-
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
iubit, să uit de-a ei chemare. Celebre în acei ani au fost și : Garoafa ce mi am pus la butonieră, Plâng trei corzi de balalaică, Să-mi dai batista ta ca amintire, Ai adormit, crâșmare, la tejghea, Într-o prăvălioară undeva, Povestea unui pierde-vară sau Să pui ca semn o floare la fereastră. Din păcate însă, timpurile și gusturile publicului chiar încep să se schimbe dramatic, compozitorii de tangouri fiind tot mai puțini, iar oricât de suave și încântătoare ar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
toate rufele, inclusiv cearșafurile, pe care le întind la uscat pe pajiște. Poate că voi continua s-o fac; efectuarea acestor munci simple îți dau o deosebită satisfacție. Am uitat să spun că am descoperit în sat o a doua prăvălioară, care vinde articole de fierărie, pitită printre șirul de case din spatele cârciumii. Se numește „Magazinul pescarilor“ și, fără îndoială, pe vremuri se găseau aici echipamente pentru pescărit. Dar azi-dimineață am descoperit că în prăvălia asta pot cumpăra parafină și cilindri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
frig, zăpadă, zile scurte, colinde, brazi împodobiți, sarmale cu mămăligă, cu țuică și cu vin, sănii cu zurgălăi, plugușor cu buhai, luminițe pe la toate ferestrele și pe toate străzile, sate-târguri de Crăciun apărute peste noapte în toate orășelele, cu multe prăvălioare împodobite și luminate festiv, unde miroase a vin fiert, cârnați și cozonaci. În anii copilăriei mele, iarna, în ajun de sărbători, mergeam și eu cu steaua și împreună cu alți câțiva copii de vârsta mea, cântam colinde pe la casele prietenilor, cunoscuților
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
fără excepție, afară de două singure, în fața Ministerului de Interne, au fost înlocuite cu timpul. Strada Academiei a fost aproape toată prefăcută. Strada Paris, pe atunci strada Doamnei, a suferit și ea o radicală transformare. În locul Palatului Nifon, un șir de prăvălioare joase fără etaj, strâmbe, scoase în stradă de puteai să le prinzi de streașină. Alături casa Petrovici Armis, o vechitură, în colț Banca Poumay. În celălalt colț franzelăria Gagel cu grădina mai târziu „Grădina Blanduziei“183, unde vara cânta orchestra
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ne ocrotea și ne adăpostea, încât îmi venea să stau de vorbă cu ea și s-o drăgălesc, să-i spun vorbe mângâietoare, s-o sărut și s-o îmbrățișez ca pe o persoană reală, întocmai cum procedase Hagi-Tudose cu prăvălioara lui. Tu ce mai faci, drăguțo? Cum te descurci? Vântul ăsta zăpăcit ți-a stricat puțin toaleta dichisită, realizată cu o artă desăvârșită de inegalabilul maestro Tiron? Da, da, da. Ai dreptate. Așa e. Dar nu fi tristă, drăguțo, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lacrimile. Cum, de altfel, bănuiam că o să se întâmple, obloanele cizmăriei sunt trase. Ce ne facem? Mircea zice Io-l cunosc pe nea Tomiță, las că-ncerc eu să-l scot din casă, să-i explic ce și cum. Mica prăvălioară în care lucrează omul se găsește chiar în locuința sa, pe strada mare. I-am auzit pe-ai mei că domnu Toma scăpase de, de..., e un cuvânt greu, pe care nu-l înțeleg și fiindcă nu-l înțeleg îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de oră - exclusiv cu oamenii pe care i-am „prins” astfel de-a lungul anilor în plasa simpatiilor mele de pieton sentimental, spațiu al unor conexiuni afective cu obiect efemer, înfiripate instantaneu, dar neînchipuit de durabile. * Printre lucrurile rămase de la prăvălioara pe care părinții Doinei o ținuseră în primii ani de după război (dar la care trebuiseră să renunțe, ca să nu-și creeze probleme) se afla și un mic stoc de cutii cu scobitori marca „Sun”, „made in Romania” după „American fashion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și om de meserie al lui Gherea la restaurantul gării Ploiești, cele bru prin sarmalele lui, pentru care se ostenea lumea să vie cu trenul de la București; cum și, mai ales, de exce lenta reputație de care se bucura ospitaliera prăvălioară a „madamei din pasaj“, cu plăcintele ei de casă, cu brânză, cu vișine, cu mere sau cu cremă de vanilie, și cu cornurile ei calde cu nuci (un leu cincizeci cornul de o jumătate de kilogram) care Îmbălsămau tot pasajul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
revoluțiilor la români (a se vedea 1848, 1989 și ori de câte ori se va impune) ci, mai ales, locul unde s-au ridicat și au înflorit marile direcții culturale. (C. M. SPIRIDON) Mă uit cu admirație și regret la cele câteva segmente cu prăvălioare vechi transformate acum în cochete bistrouri și buticuri și nu-mi pot reprima regretul că în cea mai mare parte a nobilului oraș, calupurile grotești din ciment, care demult au năpârlit, au luat locul imobilelor de stil, cele care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ceva interdicția nu va fi ridicată decât în 1867. Orașul vegeta uitat de lume. Tocmai de aceea a putut vedea vicontele fantome trecând în amurg pe străduțele urât mirositoare. "Un cimitir în mijlocul deșertului"? Doar niște bazare boltite și infecte, câteva prăvălioare infecte și, "din când în când, câte o cavalcadă prin deșert: ienicerii aducând capul vreunui beduin sau jeluind vreun felah". Marasmul afacerilor dă un pic de culoare tenului saturnienilor. Flaubert va fi mai puțin tributar conjuncturii. Ajunge în 1850 într-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
compensație complexul olfactiv agreabil. Tămâia e contraponderea mirosului de urină. Iasomia, santalul, scorțișoara, floarea de portocal, șofranul, măghiranul, mărarul: toate nuanțele de efluvii. Cu ochii rămași frustrați din cauza interdicției de reprezentare, mahomedanul își ia revanșa prin intermediul papilelor și al nărilor: prăvălioarele cu mirodenii oferite cu zecile trecătorului sunt bufeuri de miresme, de defulări neobișnuite de care poate profita chiar și nordicul cu nările lui anesteziate. Ca să nu mai vorbim de piramidele de ceapă, de ardei și de tomate, ridicate de-a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
închisoare, în mijlocul curții cândva eșafodul, astăzi soarele și obiectivele aparatelor de fotografiat, Santa Maria Novella, cu fațada ca o coală de hârtie pe care un matematician cu fantezie a îmbinat la perfecțiune toate figurile geometrice cunoscute, Ponte Vecchio peste Arno, prăvălioare ce adăpostesc bijuterii rare, de n-aș ghici peste tot un complex sistem de pază m-aș putea crede cu adevărat aruncat în acele timpuri în care bărbați florentini lăsau averi pe aceste tejghele de sticlă pentru un dar scump
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o afacere începe să-i aducă ponoase la imagine. Și, în multe cazuri, să-i provoace mustrări de conștiință. Fiindcă unii dintre buticarii pe care i-a ras dl Băsescu își vîrîseră toată agoniseala, mai și îndatorîndu-se, ca să-și deschidă prăvălioarele. Dacă primarul are știință de o mafie a buticurilor, onorabil ar fi să producă probe și să înceapă cu mafioții. * Un interviu al dlui Péter Eckstein-Kovács apărut în KRONICA a fost citat de cotidianele centrale, din cauza cîtorva fraze. Intervievatul declară
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16813_a_18138]
-
civilă. În 1832, mocanul ungurean Ion Voicu își trecuse turma de 1671 de oi, 3 cai și 3 măgari în Turcia, prin punctul vamal Brăila. Se întâmpla de Sfânta Maria Mică. S-a întors de la ghiauri și a cumpărat o prăvălioară în Buzău, după care s-a gândit că ar fi bine să o ia spre munți. Era înăltuț, subțirel și plăcut ochiului. S-a cununat cu Maria (Marghioala), fiica unor oameni înstăriți din Pârscovul de Jos, loviți în amorul propriu
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
când Socec se asociase cu tipograful Teclu, urmaș de negustori brașoveni. Bătrânul Socec moare în 1896, iar noul secol va găsi afacerea lui reorganizată, și purtând doar numele familiei. Semn că afacerea prosperă, spre anii 1910 apare, pe locul fostei prăvălioare de pe Calea Victoriei, un palat. Îl va reconstrui, apoi, I. Schwartz, proprietar de cai de curse și al clubului Socec-Lafayette, între războaie. Tipografia a continuat să existe, în spate, iar librăria a fost înghițită de magazinul universal, pe care-l mai
Librării de altădată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5185_a_6510]
-
la fiecare mijloc (aproximez...) de stradă. Vînd - cît de urît spus! - doamne (aproape) în vîrstă și, comme si, comme ça, vorbitoare de trei limbi. Vin tîrziu (n-ai să găsești niciodată deschis înainte de 11 - ba chiar 14, la vreo două prăvălioare. Unele stau și duminicile acolo, cele mai multe nu), iar locul unde, pînă spre șapte ale serii, ordonă - blînd, și ordonează dichisit aduce bine a bibliotecă. Era să spun păstrată, cu tot tipicul, dintre ziduri și umbre de mănăstiri, dacă bazele lor
Poveste pentru Cella by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10370_a_11695]
-
de praf, dacă nu plouă. Iar dacă plouă, un miros de praf și de cîine ud, ca pe ulițele satelor amărîte de cîmpie. Apoi, pe drumul autostrăzii spre Pitești, dacă mergi pe jos, pe stînga mai o pizzerie, mai o prăvălioară cu clătite, mai un restaurant, iar pe dreapta piețele și gheretele adiacente cu mirosurile lor de bazar în decrepitudine. Observațiile mele olfactive se opresc aici, fiindcă acestea sînt zonele din București pe care le frecventez. Vă aștept să completați această
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8505_a_9830]
-
de praf, dacă nu plouă. Iar dacă plouă, un miros de praf și de cîine ud, ca pe ulițele satelor amărîte de cîmpie. Apoi, pe drumul autostrăzii spre Pitești, dacă mergi pe jos, pe stînga mai o pizzerie, mai o prăvălioară cu clătite, mai un restaurant, iar pe dreapta piețele și gheretele adiacente cu mirosurile lor de bazar în decrepitudine. Observațiile mele olfactive se opresc aici, fiindcă acestea sînt zonele din București pe care le frecventez. Vă aștept să completați această
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8524_a_9849]
-
atît de legată. Dar cred că a fost infinit mai bine că ele au apărut în România literară. Întîi pentru că andrisantul a fost de-al casei. Apoi pentru că visul lui Brumaru de a deschide într-un tîrg de provincie o prăvălioară cu lenjerie de damă la care să ajungă - printr-un coridor îngust și umed - toate eroinele celebre din literatura universală nu este al unui pervers, așa cum ar putea să pară la prima vedere, ci al unui cititor rafinat, dispus să
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
dumneavoastră. Aparenta "pliere" e, de fapt, o încercare a limitelor propriei vieți secrete, bănuiesc că ziceam eu pe-atunci! Jurnal, jurnal și iar jurnal și-ncă unul intim, scandalos de intim! Desigur, se pot demonstra și alte ipoteze. Iar în prăvălioara mea de lenjerie de damă, dintr-un orășel de provincie (Orășelul Fxxx), la care s-ar ajunge printr-un gang subțire și umed, ar veni toate eroinele lui Turgheniev (o, eroinele!), ar trece grăbită, superbă, Anna Karenina, s-ar iți
Spumă de dantele by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13866_a_15191]